aprig

română

Etimologie necunoscută.

Declinarea adjectivului aprig
	Singular	Plural
Masculin	aprig	aprigi
Feminin	aprigă	aprige
Neutru	aprig	aprige

(adesea adverbial) iute, înfocat, nestăpânit.
(adesea adverbial) aspru, crunt, nemilos, înverșunat.
lacom, hrăpăreț.
Om aprig la câștig.
(fig.) (înv.; despre un loc, un teritoriu etc.) care este greu de parcurs, de urcat; care este plin de primejdii.