priveliște

română

Etimologie

Din priveală + sufixul -iște.

Pronunție

• AFI: /pri've.liʃ.te/

Substantiv

Declinarea substantivului priveliște
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	priveliște	priveliști
Articulat	priveliștea	priveliștile
Genitiv-Dativ	priveliștii	priveliștilor
Vocativ	priveliște	priveliștilor

1. tablou, aspect din natură; peisaj, priveală.
2. aspect, fapt etc. (interesant, neobișnuit etc.) care se înfățișează înaintea ochilor.
3. (înv.) faptul de a privi.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În priveliște = în văzul tuturor, la vedere, în public.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online