manie
Etimologie
Din neogreacă mania.
Pronunție
- AFI: /ma'ni.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului manie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | manie | manii |
| Articulat | mania | maniile |
| Genitiv-Dativ | maniei | maniilor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare patologică caracterizată prin diverse tulburări mintale (exaltare euforică, instabilitate, incoerență de idei și de activitate motrice).
- tulburare a spiritului, manifestată prin prezența unei idei fixe.
- obișnuință exagerată și obsedantă; purtare ciudată.
Traduceri
Traduceri