Sari la conținut

bandă

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză bande, germană Bande.

Pronunție

  • AFI: /'ban.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
bandă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bandă bande
Articulat banda bandele
Genitiv-Dativ bandei bandelor
Vocativ bandă bandelor
  1. ceată, grup de răufăcători care acționează sub conducerea unui șef.
  2. (glumeț) grup de prieteni.
  3. (înv.) ceată de soldați aflați sub aceeași bandieră.
  4. trupă de muzicanți, fanfară, taraf de lăutari.


Traduceri

Etimologie

Din franceză bande.

Pronunție

  • AFI: /'ban.də/


Substantiv


Declinarea substantivului
bandă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bandă benzi
Articulat banda benzile
Genitiv-Dativ benzii benzilor
Vocativ bandă benzilor
  1. fâșie de stofă, hârtie, de piele etc. cu care se înfășoară, se leagă sau se întărește ceva; bantă.
  2. fâșie cu care se împodobește, de obicei pe margini, un articol de îmbrăcăminte.
  3. margine elastică a mesei de biliard.
  4. margine a terenului de popice.
  5. șină care leagă cele două țevi ale unei arme de vânătoare.
  6. grup de frecvențe vecine sau apropiate ale unei radiații electromagnetice sau sonore.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe