sferă

Intersecție de sfere

română

Etimologie

Din franceză sphère < latină sphaera.

Pronunție

• AFI: /'sfe.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului sferă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sferă	sfere
Articulat	sfera	sferele
Genitiv-Dativ	sferei	sferelor
Vocativ	sferă	sferelor

1. suprafață constituită de locul geometric al punctelor din spațiu egal depărtate de un punct dat, numit centru; corp geometric mărginit de o astfel de suprafață.
2. obiect care are aproximativ această formă.
3. (rar) glob terestru.
4. (de obicei cu determinarea „cerească”) regiune cerească unde se găsesc și se mișcă aștrii; boltă cerească.
5. atmosferă.
6. (fig.) domeniul, limitele în cadrul cărora există, acționează sau se dezvoltă cineva sau ceva.
7. mediu (social).
8. element logic care reprezintă capacitatea de referință a noțiunii la ansamblul de indivizi ce posedă însușirile reflectate în conținutul acesteia.

Cuvinte derivate

• tehnosferă
• termosferă

Cuvinte compuse

• sferă de influență

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online