Sinope (satelit)
| Sinope | |
 Sinope fotografiat de Observatorul din Haute-Provence pe 14 August 1998 | |
| Descoperire [1] | |
|---|---|
| Descoperit de | Seth B. Nicholson |
| Loc descoperire | Lick Observatory(d) |
| Dată descoperire | 21 iulie 1914 |
| Denumiri | |
| Denumire MPC | Jupiter IX |
| Pronunție | /si'no.pe/ |
Denumit după | Σινώπη Sinōpē |
| Atribute | Sinopean /si.no'pe̯an/ |
| Caracteristicile orbitei [2] | |
| Epocă 23 martie 2018 JD 2458200.5 | |
| Arc de observare | 103.87 ani (37,938 zile) |
| 0.1629144 AU (24,371,650 km) | |
| Excentricitate | 0.3366550 |
Perioadă orbitală | –777.29 zile (2.13 ani) |
| 71.53524° | |
| 0° 27m 47.33s / zi | |
| Înclinație | 158.63840° (față de ecliptică) |
| 8.61437° | |
| 60.30205° | |
| Sateliți | Jupiter |
| Caracteristici fizice | |
Diametrul mediu | 35.0±0.6 km[3] |
| 13.16±0.10 h[4] | |
| Albedo | 0.042±0.006[3] |
Magnitudinea aparentă | 18.3[5] |
Magnitudinea absolută (H) | 11.1[2] |
Sinope /si'no.pe/ este un satelit retrograd neregulat al lui Jupiter descoperit de Seth Barnes Nicholson la Observatorul Lick în 1914, [1] și este numit după Sinope din mitologia greacă.
Sinope nu și-a primit numele actual decât în 1975; [6] [7] înainte de atunci, era pur și simplu cunoscut sub numele de Jupiter IX . A fost numit uneori „ Hades ” [8] între 1955 și 1975.
Orbită
[modificare | modificare sursă]
Sinope îl orbitează pe Jupiter pe o orbită retrogradă cu o excentricitate ridicată și înclinație mare. Orbita sa se schimbă continuu din cauza perturbațiilor solare și planetare. [9] Se crede că Sinope aparține grupului Pasiphae de sateliți retrograzi neregulați. [10] Cu toate acestea, având în vedere înclinația sa medie și culoarea diferită, Sinope ar putea fi și un obiect independent, capturat independent, fără legătură cu coliziunea și spargerea de la originea grupului. [11] Diagrama ilustrează elementele orbitale ale lui Sinope în relație cu alți sateliți ai grupului.
Se știe, de asemenea, că Sinope este într-o rezonanță seculară cu Jupiter, similar cu Pasiphae. Cu toate acestea, Sinope poate ieșii din această rezonanță și are perioade de comportament atât de rezonanță, cât și de non-rezonantă pe perioade de timp de 10 7 ani. [12]
Caracteristici fizice
[modificare | modificare sursă]
Din măsurătorile emisiei sale termice, Sinope are un diametru estimat de 35 km. Sinope este roșu ( indici de culoare B−V=0,84, R−V=0,46), [11] spre deosebire de Pasiphae, care este gri.
Spectrul infraroșu al lui Sinope este similar cu cel al asteroizilor de tip D, dar diferit de cel al lui Pasiphae. [13] Aceste diferențe ale parametrilor fizici sugerează o origine diferită de membrii de bază ai grupului.
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ a b
Nicholson, S. B. (). „Discovery of the Ninth Satellite of Jupiter”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 26 (1): 197–198. Bibcode:1914PASP...26..197N. doi:10.1086/122336. PMC 1090718
. PMID 16586574.
- ^ a b „M.P.C. 111777” (PDF). Minor Planet Circular. Minor Planet Center. .
- ^ a b Grav, T.; Bauer, J. M.; Mainzer, A. K.; Masiero, J. R.; Nugent, C. R.; Cutri, R. M.; et al. (august 2015). „NEOWISE: Observations of the Irregular Satellites of Jupiter and Saturn”. The Astrophysical Journal. 809 (1): 9. arXiv:1505.07820 . Bibcode:2015ApJ...809....3G. doi:10.1088/0004-637X/809/1/3. 3.
- ^ Luu, Jane (septembrie 1991). „CCD photometry and spectroscopy of the outer Jovian satellites”. Astronomical Journal. 102: 1213–1225. Bibcode:1991AJ....102.1213L. doi:10.1086/115949. ISSN 0004-6256.
- ^ Sheppard, Scott. „Scott S. Sheppard - Jupiter Moons”. Department of Terrestrial Magnetism. Carnegie Institution for Science. Accesat în .
- ^ Nicholson, S. B. (aprilie 1939). „The Satellites of Jupiter”. Publications of the Astronomical Society of the Pacific. 51 (300): 85–94. Bibcode:1939PASP...51...85N. doi:10.1086/125010. (in which he declines to name the recently discovered satellites (pp. 93–94))
- ^ IAUC 2846: Satellites of Jupiter 1974 October (naming the moon)
- ^ Payne-Gaposchkin, Cecilia; Katherine Haramundanis (). Introduction to Astronomy. Englewood Cliffs, N.J.: Prentice-Hall. ISBN 0-13-478107-4.
- ^ Jacobson, R. A. (). „The orbits of outer Jovian satellites” (PDF). Astronomical Journal. 120 (5): 2679–2686. Bibcode:2000AJ....120.2679J. doi:10.1086/316817.
- ^ Sheppard, S. S.(d); and Jewitt, D. C.(d); An Abundant Population of Small Irregular Satellites Around Jupiter, Nature, Vol. 423 (May 2003), pp. 261-263
- ^ a b Grav, T.(d); Holman, M. J.(d); Gladman, B. J.(d); and Aksnes, K.(d); Photometric Survey of the Irregular Satellites, Icarus, Vol. 166 (2003), pp. 33-45
- ^ Nesvorný, D.; Beaugé, C.; Dones, L. (). „Collisional Origin of Families of Irregular Satellites”. The Astronomical Journal. 127 (3): 1768–1783. Bibcode:2004AJ....127.1768N. doi:10.1086/382099.
- ^ Grav, T.; Holman, M. J. (). „Near-Infrared Photometry of the Irregular Satellites of Jupiter and Saturn”. The Astrophysical Journal. 605 (2): L141–L144. Bibcode:2004ApJ...605L.141G. doi:10.1086/420881.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Profil Sinope de către NASA’s Solar System Exploration
- David Jewitt pagini
- Sateliții cunoscuți ai lui Jupiter (de Scott S. Sheppard )
- Efemeride IAU-MPC NSES
