SdKfz 252
| SdKfz 252 | |
Reprezentare grafică a semișenilatului SdKfz 252 | |
| Tip | Semișenilat |
|---|---|
| Loc de origine | .svg){kind=small} Germania nazistă
|
| Istoric operațional | |
| În uz | 1940 - 1943 |
| Războaie | Al Doilea Război Mondial |
| Istoric producție | |
| Proiectant | Demag |
| An proiectare | sfârșitul anilor 1930 |
| Producător | Demag/Wegmann Deutsche Werke |
| An producție | iunie 1940 - septembrie 1941 |
| Bucăți construite | 413 |
| Date generale | |
| Greutate | 5,73 tone |
| Lungime | 4,7 m |
| Lățime | 1,95 m |
| Înălțime | 1,8 m |
| Echipaj | 2 |
| Blindaj | 8 - 18 mm |
| Armament principal |
o mitralieră MG 34 7,92 mm |
| Motor | Maybach HL42 TRKM , 100 CP la 2800 rpm |
| Transmisie | 7 + 3 viteze |
| Autonomie | 320 km |
| Viteză maximă | 65 km/h |
Modifică text  |
|
SdKfz 252 leichte Gepanzerte Munitionskraftwagen a fost un vehicul blindat semișenilat folosit de Germania nazistă în timpul celui de-al Doilea Război Mondial pentru transportul muniției.
Istorie
[modificare | modificare sursă]
SdKfz 252 a fost dezvoltat în paralel cu semișenilatul SdKfz 253, ambele fiind proiectate pentru sprijinirea tunurilor de asalt Sturmgeschütz III.[1] În timp ce SdKfz 253 era folosit în misiuni de cercetare, SdKfz 252 era folosit pentru transportul proiectilelor de 75 mm folosite de tunurile de asalt germane. Ambele vehicule utilizau șasiul Demag D7p al semișenilatului ușor SdKfz 10.
SdKfz 252 avea o suprastructură acoperită complet de blindaj, ușor de recunoscut din cauza unghiului înclinat din partea din spate. Suprastructura era proiectată astfel pentru a reduce din greutatea totală a vehiculului. Echipajul era de format din comandant și mecanicul conductor. Armamentul defensiv consta într-o mitralieră Maschinengewehr 34. Părțile laterale ale vehiculului erau prevăzute cu câte o ambrazură, sub fantele de observare, pentru ca echipajul să poată executa foc în exterior. Echipamentul radio era de tipul FuG15 sau FuG16.
Semișenilatul remorca de obicei un trailer Sonder Anhänger 3 1/1. Producția a fost oprită în septembrie 1941 în favoarea unei versiuni ușor modificate a semișenilatului SdKfz 250 (SdKfz 250/6 leichter Munitionspanzerwagen).
Blindaj
[modificare | modificare sursă]| Grosime/Unghi | Frontal | Lateral | Spate | Plafon/Podea |
|---|---|---|---|---|
| Suprastructură | 18 mm/30° | 8 mm/30° | 8 mm/55° | 8 mm/90° |
| Carcasă | 18 mm/12° | 8 mm/30° | 8 mm/45° | 8 mm/90° |
Utilizare
[modificare | modificare sursă]Vehiculele au fost repartizate unităților Sturmartillerie (în germană: artilerie de asalt). Fiecare baterie StuG III (formată din șase autotunuri) trebuia să fie echipată cu șase vehicule SdKfz 252, însă numărul acesta a fost redus la trei semișenilate (un vehicul la fiecare pluton) din cauza numărului insuficient. SdKfz 252 au fost folosite până în 1943 când toate vehiculele au fost distruse sau capturate.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- SdKfz 253 - semișenilat dezvoltat concomitent cu SdKfz 252.
- SdKfz 250 - modelul care a înlocuit SdKfz 252.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Chamberlain, p. 168
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]
- en Chamberlain, Peter, and Hilary L. Doyle. Thomas L. Jentz (Technical Editor). Encyclopedia of German Tanks of World War Two: A Complete Illustrated Directory of German Battle Tanks, Armoured Cars, Self-propelled Guns, and Semi-tracked Vehicles, 1933–1945. London: Arms and Armour Press, 1978 (revised edition 1993). ISBN 0-85368-202-X; rev. ed. ISBN 1-85409-214-6.
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||