Ruptura sino-sovietică
Ruptura sino-sovietică |
Nume chinezescChineză tradițională中蘇交惡Chineză simplificată中苏交恶Hanyu PinyinZhōngsū jiāowùNume rusescRusăСоветско–китайский расколRomanizareSovetsko–kitaiski raskolISOSovetsko–kitajskij raskolModifică text
Ruptura sino-sovietică a fost agravarea progresivă a relațiilor dintre Republica Populară Chineză (RPC) și Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste (URSS) în timpul Războiului Rece (1945-1991). Din 1956, țările au avut (în secret) divergențe ideologice, și, începând din 1961, comuniștii chinezi în mod oficial au denunțat „Grupul revizionist trădător al conducerii sovietice”. În anii 1960, această divergență intelectuală a devenit critică, continuând până la sfârșitul anilor 1980 - și totuși ea a fost adusă în discuție și la desființarea URSS-ului în 1991. Divergența doctrinară a celor două partide s-a datorat mai mult interesului național chinez sau rus, ca și modului de interpretare a ideologiilor marxiste.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Referințe
[modificare | modificare sursă]- Ford, Harold P., "Calling the Sino-Soviet Split Arhivat în , la Wayback Machine.", Studies in Intelligence, Winter 1998-99.
- Chang, Jung, and Jon Halliday. Mao: The Unknown Story. New York: Alfred A. Knopf, 2005.
- Jian, Chen. Mao’s China & the Cold War. Chapel Hill, NC: The University of North Carolina Press, 2001.