Sari la conținut

Rodica Stănoiu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Rodica Stănoiu
Date personale
Născută (85 de ani) Modificați la Wikidata
Nucet, România Modificați la Wikidata
Căsătorită cuȘerban Stănoiu Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecriminolog[*]
politiciană Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Senatoare a României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
CircumscripțiaOlt
Legislaturălegislatura 2004–2008[*]
Grup parlamentarPartidul Social Democrat
În funcție
 – 
CircumscripțiaOlt
Legislaturălegislatura 1996–2000[*]
Grup parlamentarPartidul Democrației Sociale din România
Ministru al justiției Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deValeriu Stoica
Succedat deCristian Diaconescu

Partid politicPC (ianuarie 2007–prezent)
PSD (până la ) Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din București

Rodica Mihaela Stănoiu (n. , Nucet, Dâmbovița, România) este un politician român, senator în legislatura 1996-2000 ales în județul Olt pe listele partidului PDSR, ministru al justiției între 2000-2004 în cabinetul Năstase. Pe 10 martie 2004 a fost numită consilier prezidențial pentru securitate națională, respectiv șef al administrației prezidențiale, de președintele Ion Iliescu. La alegerile legislative din 2004 a fost aleasă senator de Olt, din partea PSD. Rodica Stănoiu a fost căsătorită cu Șerban Viorel Stănoiu (1940 - 2017), desemnat de Ion Iliescu judecător la Curtea Constituțională, din partea Președinției României, cu mandat din 2001 până în 2007. În legislatura 1996-2000, Rodica Stănoiu a fost membră în grupurile parlamentare de prietenie cu Republica Arabă Egipt, Republica Venezuela și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. În legislatura 2000-2004, Rodica Stănoiu a fost membră în grupul parlamentar de prietenie cu Albania. În legislatura 2004-2008, Rodica Stănoiu a fost membră în grupurile parlamentare de prietenie cu Canada, Republica Bulgaria, Republica Elenă și Republica Franceză - Senat.

Rodica Stănoiu a fost membră în Partidul Social-Democrat până în septembrie 2006. În ianuarie 2007 a aderat la Partidul Conservator, condus de Dan Voiculescu.

A fost acuzată că a făcut poliție politică din anul 1963 până în 1987 și că a semnat note informative sub pseudonimele Sanda și Georgeta. La data de 19 iunie 2012, Curtea de Apel Oradea a respins ca nefondată contestația formulată de contestatoarea Rodica Stănoiu împotriva deciziei CNSAS din data de 6 februarie 2007, prin care s-a stabilit calitatea acesteia de colaborator al Securității, astfel că a fost confirmată decizia prin care aceasta a fost declarată colaborator al Securității.

Rodica Stănoiu a pierdut definitiv procesul intentat Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. ”Respinge recursul declarat de Stănoiu Mihaela Rodica împotriva sentinței nr. 213 din 19 iunie 2012 a Curții de Apel Oradea - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat”, au stabilit magistrații Înaltei Curți de Casație și Justiție. Potrivit CNSAS, Rodica Stănoiu a dat note informative sub numele conspirativ „Sanda”,[2] în perioada 1983-1987. CNSAS a stabilit că între 1983 și 1985 Rodica Stănoiu a furnizat informații semnate cu numele "Sanda", iar între 1986 și 1987, a semnat notele informative sub numele conspirativ "Georgeta".

Rodica Stănoiu este profesor universitar și l-a avut doctorand pe procurorul Cristian Panait, decedat în 10 aprilie 2002 în împrejurări neobișnuite.[3]

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Rodica Mihaela Stănoiu, Asistența juridică internațională în materie penală, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1975;
  • Rodica Mihaela Stănoiu, Metode și tehnici de cercetare în criminologie, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1981.
  1. ^ IdRef, accesat în  
  2. ^ Cu ce i-a amenințat INFORMATOAREA SECURITĂȚII Rodica Stănoiu pe membrii CNSAS. De ce se bănuia că “SANDA” l-a turnat și pe ADRIAN NĂSTASE, 5 septembrie 2016, Roland Cătălin Pena, Evenimentul zilei, accesat la 6 septembrie 2016
  3. ^ Ultimul document semnat de procurorul Panait, Evenimentul Zilei, 24 aprilie 2014.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Interviuri