Sari la conținut

Premiul Saharov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Premiul Saharov

Ceremonia de premiere din 2009 din Parlamentul European.
Prezentat deParlamentul European  Modificați la Wikidata
Data  Modificați la Wikidata
LocStrasbourg
ȚaraFranța
Premiu50.000 €[1]
Prima decernare1988
Ultima decernare2021
Deținut actual deAleksei Navalnîi
Site oficialWebsite
Modifică text Consultați documentația formatului

Premiul Saharov pentru libertatea de gândire, numit după fizicianul și disidentul Andrei Saharov, este un premiu înființat în decembrie 1988 de către Parlamentul European. Acesta este acordat în fiecare an persoanelor fizice sau organizațiilor care și-au dedicat viața apărării drepturilor omului și a libertății de gândire.[2] Selecția candidaților este întocmită de Comisia pentru Afaceri Externe și de Comisia de Dezvoltare din cadrul Parlamentului European, iar câștigătorul este anunțat în luna octombrie.[1] Din 2010, premiul este însoțit de suma de 50.000 €.[1]

Primul premiu a fost acordat în comun lui Nelson Mandela și lui Anatoli Marchenko. De asemenea, premiul a fost acordat de-a lungul timpului și diferitor organizații, prima dintre ele fiind Mamele din Plaza de Mayo din Argentina în 1992.

Câștigătorii Premiului Saharov

[modificare | modificare sursă]
Nelson Mandela a fost primul câștigător al premiului, alături de Anatoli Marchenko.
Taslima Nasrin, câștigătoarea din 1994, trăiește din iunie 2011 în New Delhi în exil.
Ibrahim Rugova a fost primul președinte al Republicii Kosovo până la moartea sa din ianuarie 2006.
Membrele grupului Femeile îna lab, care au primit premiul în 2005, demonstrând în Havana, Cuba.
Jafar Panahi, regizor de film iranian, a primit premiul alături de Nasrin Sotoudeh în 2012.
An Câștigător Țară de origine Note Surse
1988 Mandela, NelsonNelson Mandela  Africa de Sud Activist care a luptat împotriva politicilor de apartheid; odată cu alegerea sa în fruntea Congresului Național African, acesta a reprezentat rezistența persoanelor de culoare împotriva regimului de oprimare și a devenit primul președinte al Africii de Sud [3]
1988 Marchenko, AnatoliAnatoli Marchenko (postmortem)  URSS Autor, disident și activist pentru drepturile omului [3]
1989 Dubček, AlexanderAlexander Dubček  Cehoslovacia Politician slovac care a devenit figura reprezentativă a mișcării de reformare din Cehoslovacia din 1968 [3]
1990 Aung San Suu Kyi  Burma Reprezentantă de seamă a partidului politic birmanez Liga Națională pentru Democrație, a fost trimisă în închisoare de către junta militară aflată la putere și a petrecut mai mult de 13 ani în arest la domiciliu [4]
1991 Demaçi, AdemAdem Demaçi RSF Iugoslavia Politician care a petrecut 32 de ani în închisoare, întemnițat pentru că a luptat pentru drepturile fundamentale ale albanezilor din Kosovo [3]
1992 Mamele din Plaza de Mayo  Argentina Grup de femei din Argentina care luptă pentru un sistem judecătoresc independent, schimbări politice și pace, ale căror copii au dispărut în Războiul murdar. [4]
1993 Oslobođenje  Bosnia și Herzegovina Ziar balcanic care a continuat să lupte pentru apărarea Bosniei-Herzegovina ca stat multi-etnic după ce sdiul său din Sarajevo a fost distrus [4]
1994 Nasrin, TaslimaTaslima Nasrin  Bangladesh Fost medic, autoare feministă care și-a dedicat viața luptei pentru stoparea opresiunii femeilor și a fundamentalismului religios în Bangladesh [4]
1995 Zana, LeylaLeyla Zana  Turcia Prima femeie parlamentar de etnie kurdă, care a fost închisă 10 ani pentru că a vorbit în limba maternă în Parlamentul Turciei [3]
1996 Jingsheng, WeiWei Jingsheng  China Disident chinez, susținător al democrației și drepturilor omului [4]
1997 Ghezali, SalimaSalima Ghezali  Algeria Jurnalistă și scriitoare algeriană, promotoare a libertății mediatice și a drepturilor femeilor [4]
1998 Rugova, IbrahimIbrahim Rugova RF Iugoslavia Politician albanez și primul președinte al Republicii Kosovo [3]
1999 Gusmão, XananaXanana Gusmão  Timorul de Est Primul președinte al Timorului de Est [5]
2000 ¡Basta Ya!  Spania Organizație care luptă împotriva terorismului [6]
2001 Peled-Elhanan, NuritNurit Peled-Elhanan  Israel Activist pentru pace [3]
2001 Ghazzawi, IzzatIzzat Ghazzawi  Palestina Scriitor și profesor [3]
2001 Kamwenho, Dom ZacariasDom Zacarias Kamwenho  Angola Arhiepiscop și activist din Angola [3]
2002 Payá, OswaldoOswaldo Payá  Cuba Activist cubanez care s-a opus regimului lui Fidel Castro [7]
2003 Annan, KofiKofi Annan (și ONU) — Laureat al Premiului Nobel pentru Pace și ulterior al șaptelea Secretar General al Organizației Națiunilor Unite [3]
2004 Asociația jurnaliștilor din Belarus  Belarus Organizație nonguvernamentală care luptă pentru „a asigura libertatea de exprimare și drepturile de a primi și distribui informații și pentru promovarea standardelor profesionale ale jurnalismului” [8]
2005 Doamnele în alb  Cuba Mișcare de opoziție din Cuba formată din soții și alte rude de sex feminin ale disidenților închiși [9]
2005 Reporteri fără frontiere — Organizație nonguvernamentală din Franța care luptă pentru libertatea presei [9]
2005 Ibrahim, HauwaHauwa Ibrahim  Nigeria Avocat pentru drepturile omului [9]
2006 Milinkievič, AlaksandarAlaksandar Milinkievič  Belarus Politician ales de Forțele Democrate Unite din Belarus drept candidat comun al opoziției la alegerile prezidențiale din 2006 [10]
2007 Mahmoud Osman, SalihSalih Mahmoud Osman  Sudan Avocat pentru drepturile omului [4]
2008 Jia, HuHu Jia  China Activist și disident chinez [11]
2009 Memorial  Rusia Organizație rusă pentru drepturile omului [12]
2010 Fariñas, GuillermoGuillermo Fariñas  Cuba Doctor, jurnalist și disident cubanez [13]
2011 Asmaa Mahfouz,
Ahmed al-Senussi,
Razan Zaitouneh,
Ali Farzat,
Mohamed Bouazizi (postmortem) 		 Egipt
 Libia
 Siria
 Siria
 Tunisia 		Cinci reprezentanți ai poporului arab, în recunoașterea și susținerea unității lor pentru libertate și drepturile omului [14]
2012 Jafar Panahi
Nasrin Sotoudeh 		 Iran Activiști iranieni, Sotoudeh este avocat, iar Panahi este regizor de film [15][16]
2013 Malala Yousafzai  Pakistan Activistă pentru drepturile femeilor și educație [17]
2014 Denis Mukwege  Republica Democratică Congo Ginecolog care a tratat victimele violului în grup [18]
2015 Raif Badawi  Arabia Saudită Scriitor și activist din Arabia Saudită și creatorul site-ului web Free Saudi Liberals [19]
2016 Nadia Murad Basee  Irak Activistă a drepturilor omului a poporului yazidi și fiind una dintre persoanele care au fost răpite de Statul Islamic [20]
Lamiya Aji Bashar
2017 Opoziția Democratică din Venezuela  Venezuela Membrii Adunării Naționale (Juan Requesens, Julio Borges și alții) și toți deținuții politici enumerați de Foro Penal Venezolano reprezentați de Leopoldo López, Antonio Ledezma, Daniel Ceballos, Yon Goicoechea, Lorent Saleh, Alfredo Ramos și Andrea González. Președintele Parlamentului European, Antonio Tajani, a declarat că premiul a reafirmat „sprijinul ferm acordat de către UE Adunării Naționale ale Venezuelei alese în mod democratic” pentru a cere „tranziția pașnică spre democrație pe care poporul venezuelean o cere cu disperare”. Premiul a fost considerat ca recompensă a „curajului activiștilor și protestatarilor în fața represiunii guvernului lui Nicolas Maduro”..[21] .[22] [21]
2018 Oleg Sentsov  Ucraina Regizor de film, simbol al luptei pentru eliberarea prizonierilor politici deținuți în Russia și în lumea întreagă [23]
2021 Aleksei Navalnîi  Rusia Disident politic și activist anti-corupție [24]
2022 Poporul ucrainean  Ucraina Acordat ucrainenilor care „apără democrația, libertatea și domnia legii după invazia rusească [25]
2023 Mahsa Amini  Iran Moartea Mahsei Amini în circumstanțe suspecte a dus la proteste pe scară largă, adesea sub sloganul „Femeie, viață, libertate”. [26]
Mișcarea Femeie, Viață, Libertate

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c „Sakharov Prize for Freedom of Speech” (în engleză). Parlamentul European. Accesat în . 
  2. ^ „1986: Sakharov comes in from the cold” (în engleză). BBC News. . Accesat în . 
  3. ^ a b c d e f g h i j „20 years of the Sakharov Prize: Human rights and reconciliation” (în engleză). Parlamentul European. . Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f g „Sakharov Network calls for immediate release of Aung San Suu Kyi, Sakharov Prize laureate 1990” (în engleză). Reporteri fără frontiere. . Accesat în . 
  5. ^ „Gusmão receives EU Sakharov prize” (în engleză). BBC News. . Accesat în . 
  6. ^ „Basque group wins peace prize” (în engleză). BBC News. . Accesat în . 
  7. ^ „Cuban dissident collects EU prize” (în engleză). BBC News. . Accesat în . 
  8. ^ „Europeans Honor Belarusian Association of Journalists”. Departamentul de Stat al Statelor Unite ale Americii. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  9. ^ a b c Gibbs, Stephen (). „Cuba 'bars women from prize trip'” (în engleză). BBC News. Accesat în . 
  10. ^ „Belarussian takes EU rights award” (în engleză). BBC News. . Accesat în . [nefuncțională]
  11. ^ „China dissident wins rights prize” (în engleză). BBC News. . Accesat în . 
  12. ^ „Russia rights group wins EU prize” (în engleză). BBC News. . Accesat în . [nefuncțională]
  13. ^ „Cuba dissident Farinas awarded Sakharov Prize by EU” (în engleză). BBC News. . Accesat în . 
  14. ^ „Sakharov Prize for Freedom of Thought 2011” (în engleză). Parlamentul European. Accesat în . 
  15. ^ Saeed Kamali Dehghan (). „Nasrin Sotoudeh and director Jafar Panahi share top human rights prize”. The Guardian (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  16. ^ „Nasrin Sotoudeh and Jafar Panahi – winners of the 2012 Sakharov Prize” (PDF) (în engleză). Parlamentul European. Accesat în . 
  17. ^ „copie arhivă”. CNN (în engleză). . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  18. ^ „DR Congo doctor Denis Mukwege wins Sakharov prize”. BBC News. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  19. ^ „Raif Badawi wins Sakharov human rights prize”. The Guardian. Brussels. Associated Press in. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  20. ^ „Sakharov prize: Yazidi women win EU freedom prize”. BBC News. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  21. ^ a b „Parliament awards Sakharov Prize 2017 to Democratic Opposition in Venezuela”. Parlamentul European. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  22. ^ „Venezuela's opposition awarded Sakharov Prize for championing human rights”. The Independent. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
  23. ^ „Sakharov Prize 2018 goes to Oleg Sentsov”. Parlamentul European. Accesat în . 
  24. ^ Alexei Navalny awarded the European Parliament’s 2021 Sakharov Prize, Parlamentul European, 20 octombrie 2021 (accesat în 20 octombrie 2021)
  25. ^ The Ukrainian people awarded the European Parliament’s 2022 Sakharov Prize | News | European Parliament (în engleză), www.europarl.europa.eu,  
  26. ^ Jina Mahsa Amini and Iranian women protest movement win the 2023 Sakharov Prize | News | European Parliament (în engleză), www.europarl.europa.eu,  

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


v • d • m
Laureați ai Premiului Saharov

 · Mandela / Marchenko (1988) · Dubček (1989) · Aung San Suu Kyi (1990)  · Demaçi (1991)  · Mamele din Plaza de Mayo (1992)  · Oslobođenje (1993)  · Nasrin (1994)  · Zana (1995)  · Wei Jingsheng (1996)  · Ghezali (1997)  · Rugova (1998)  · Gusmão (1999)  · ¡Basta Ya! (2000)  · Peled-Elhanan / Ghazzawi / Kamwenho (2001)  · Payá (2002)  · Annan / Națiunile Unite (2003)  · Asociația jurnaliștilor din Belarus (2004)  · Femei în alb / Reporteri fără frontiere / Ibrahim (2005)  · Milinkievič (2006)  · Osman (2007)  · Hu Jia (2008)  · Memorial (2009)  · Fariñas (2010)  · Mahfouz / Senussi / Zaitouneh / Farzat / Bouazizi (2011)  · Sotoudeh / Panahi (2012)  · Yousafzai (2013)  · Mukwege (2014)  · Badawi (2015)  · Murad / Bashar (2016)  · Opoziția democratică în Venezuela (2017)  · Oleg Sențov (2018)  · Ilham Tohti (2019)  · Opoziția democratică în Belarus (2020)  · Aleksei Navalnîi (2021)  · Poporul ucrainean (2022)  · Mahsa Amini (2023)  · Machado / González (2024)

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Premiul_Saharov&oldid=16101754