Sari la conținut

Marigo Posio

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Marigo Posio
Date personale
Născută Modificați la Wikidata
Corcea, vilayetul Janina⁠(d), Imperiul Otoman Modificați la Wikidata
Decedată (50 de ani) Modificați la Wikidata
Vlora, Albania Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Cetățenie Albania Modificați la Wikidata
Ocupațiejurnalistă Modificați la Wikidata
Activitate
RudeUrani Poçi (soră)
Angjeliqi Poçi (soră)
Spiridon Ilo (verișor)
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Marigo Posio (născută Poçi; n. , Corcea, vilayetul Janina⁠(d), Imperiul Otoman – d. , Vlora, Albania) a fost una dintre cele mai faimoase femei albaneze,[1][2] remarcându-se atât prin activitatea depusă în sprijinul Renașterii Naționale Albaneze și a Mișcării de Independență,[3] cât și prin eforturile în favoarea consolidării statutului social al femeilor albaneze.[4] Ea este amintită mai ales pentru că a cusut (sau brodat) steagul înălțat de Ismail Qemali în timpul Adunării Naționale de la Vlorë din 28 noiembrie 1912, în care a fost semnată Declarația de Independență a Albaniei.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Marigo era fiica lui Papa Kosta Poçi și a Lenkăi Ballauri (din Voskopojë). Unele surse oficiale albaneze menționează satul Hoçisht⁠(d) de lângă Korçë (care făcea parte atunci din vilaietul Monastir al Imperiului Otoman) ca locul ei de naștere.[5]> Alte surse mai noi susțin că Marigo Posio s-ar fi născut chiar în orașul Korçë.[1][6] Marigo a avut doi frați și două surori. Sora ei Urani a fost căsătorită cu politicianul și dramaturgul albanez Kristo Floqi⁠(d), în timp ce cealaltă soră Angjeliqi a fost căsătorită cu politicianul și prim-ministrul albanez Kostaq Kota⁠(d). Cei doi frați ai ei, Niko și Kristo, au emigrat în Statele Unite ale Americii: primul s-a stabilit în orașul Natick⁠(d) din Massachusetts, iar celălalt în orașul Salt Lake City din Utah.[7] Printre rudele lui Marigo s-a aflat patriotul albanez Spiro Ilo, activist în cadrul coloniei albaneze din România și semnatar al Declarației de Independență. Marigo a urmat studii la Prima Școală Albaneză din Korçë, fiind înmatriculată ca elevul nr. 27.[4]

Bustul lui Marigo Posio

Ea s-a căsătorit la o vârstă fragedă cu Jovan Posio din Hoçisht. Soții au folosit numele de familie Posio, deși uneori a fost scris Pozio, Pozjo sau Bozjo. În jurul anului 1904 Marigo și Jovan s-au mutat la Vlorë, stabilindu-se în cartierul Muradie. Casa lor a servit ca loc de întâlnire și de discuții ale unor personalități patriotice albaneze din acea vreme. Marigo a fost membră a Clubului Patriotic Labëria, fondat la Vlorë în 1908.[8] Ea s-a numărat, de asemenea, printre fondatorii Școlii Albaneze din Vlorë în anul 1909. Adunarea Națională a delegaților poporului albanez care a adoptat Declarația de Independență albaneză a avut loc în 28 noiembrie 1912 la Vlorë. Marigo nu a participat la acest eveniment, însă a ajuns să fie considerată „mama” drapelului Albaniei care a fost înălțat în balconul clădirii în care avea loc adunarea în momentul proclamării publice a independenței Albaniei. Sursele oficiale menționează că ea a brodat steagul.[4][5][6] Lef Nosi⁠(d), un om politic albanez prezent la eveniment, a afirmat că vulturul negru a fost decupat dintr-o bucată de satin și a fost cusut pe pânza roșie.[9] Omul politic Ekrem Vlora⁠(d) menționează că steagul îi fusese făcut cadou de Aladro Castriota⁠(d) și că el i l-a dat lui Marigo pentru a realiza copii.[10] În toate cazurile, ea a fost implicată în brodarea viitorului drapel al Albaniei. Ea a realizat, de asemenea, pe propriile sale cheltuieli numeroase copii ale steagului pentru diferitele instituții ale guvernului albanez de la Vlorë.

Marigo Posio este considerată conducătoarea primei organizații a femeilor albaneze, care urmărea să-i ajute pe soldații răniți în războiul de frontieră cu Grecia. Organizația a fost fondată la 13 mai 1914. Printre membrii organizației se aflau soțiile unor personalități albaneze ale vremii, precum soția lui Syrja Vlora⁠(d) sau soția lui Mehmet Pașa din Delvina.[11]

La 6 februarie 1921 ea, împreună cu fiica ei, Fereniqi, a început să publice revista Shpresa shqiptare („Speranța albaneză”), care a continuat apoi cu alte șase numere până când și-a încetat existența.[12]

Familia Posio a suferit o serie de necazuri, cauzate mai întâi de bolile propriilor copii, iar mai târziu de îmbolnăvirea de tuberculoză a lui Marigo. Politicianul și dramaturgul Kristo Floqi⁠(d) a ridicat vocea la 9 decembrie 1928, acuzând autoritățile albaneze că au uitat contribuția lui Marigo Posio la evenimentul proclamării independenței. Marigo Posio nu a primit „statutul de veteran” al independenței ca mulți alți patrioți în perioada interbelică.[13] A murit neglijată și uitată în 1932, după ce tratamentul efectuat la Viena nu a avut succes,[14] și a fost înmormântată în cimitirul mănăstirii ortodoxe Zvërnec.[15][16]

Omagii postume

[modificare | modificare sursă]

O statuie a lui Marigo Posio a fost amplasată ulterior în orașul Vlorë, într-un mic parc mărginit de strada centrală Rruga Sadik Zotaj.[17] De asemenea, una dintre școlile din același oraș a primit numele ei.[18]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Ekrem Vlora (), Edgar Hösch, Karl Nehring, ed., Lebenserinnerungen: 1912 bis 1925, Oldenbourg Wissenschaftsverlag, p. 8, ISBN 978-3486475715 
  2. ^ Edi Shukriu (), Gra te shquare shqiptare [Distinguished Albanian women], 1, Forumi i Gruas i LDS-së, pp. 58–59, OCLC 654545043 
  3. ^ Instituti i Historisë (Akademia e Shkencave e RPS të Shqipërisë) (), „Disa sqarime e plotesime per jeten e Marigo Posios”, Studime Historike, Akademia e Shkencave, Instituti i Historisë, 41, p. 223, ISSN 0563-5799, OCLC 3648264 
  4. ^ a b c Korce, commemoration of Marigo Posio, Top-Channel⁠(d), , arhivat din original la , The National Museum of Education in Korce is commemorating the 82-nd anniversary of the death of Marigo Posiso, the girl that sew the independence flag. She was one of the first students of the first Albanian school.
    Marigo Posio is a figure that has many merits in the history of Albania, of Korce and in the consolidation of the Albanian woman.     
  5. ^ a b Aleks Buda, ed. (), Fjalor enciklopedik shqiptar, Akademia e Shkencave e RPS të Shqipërisë, p. 375, OCLC 15296028 
  6. ^ a b Ferit Vokopola (), Botohet per here te pare ditari i nje prej firmetareve te aktit te Pavaresise (în Albanian), shqiperia.com, ...emrin e Marigo Posios, me origjinë nga Korça... 
  7. ^ Spaho, Jonela (). „1”. Kristo Floqi, koha dhe vepra e tij letrare (PDF) (DLit). Universiteti i Tiranes. p. 24. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  8. ^ Dominique Auzias, Jean-Paul Labourdette (), Albanie 2012-2013 (avec cartes, photos + avis des lecteurs), Bemetours, p. 228, ISBN 978-2-7469-5908-8 
  9. ^ Ledia Dushku (), „Lef Nosi: Çfarë dinte dhe ç'dëshmi la për flamurin e Pavarësisë” (PDF), Rilindasi (45): 15, arhivat din original (PDF) la , accesat în , Shqiponja është si e sotmja vazhdonte ai, me dy krena e me dy krahë të ndemë, premë nga një copë sateni të zi dhe ngjitë mbi flamur. Këtë punë e kishte bërë zonja Marigo Pozio në shtëpinë e saj. Kur flamuri ishte duke u qepur delegatët që kujdeseshin për këtë punë, shkonin e vinin në shtëpinë e zonjës për me e shty qi ta mbaronte pa vonesë, për të shpejtuar shpalljen që pritej me padurim. 
  10. ^ Sheradin Berisha (), „Kush a nenshkroi aktin a pavaresise se Shqiperise ne Vlore?” [Who signed the Declaration of Independence Act in Vlora?] (PDF), Illyria (în Albanian), New York, 19 (1904): 48, arhivat din original (PDF) la , accesat în , Eqrem bej Vlora, në kujtimet e tij - thotë se flamuri që u ngrit më 28 Nëntor 1912 në Vlorë, ishte një flamur që e mbaja në shtëpi si kujtim, të dhuruar solemnisht (më 1909) nga një pinjoll i familjes Kastrioti (don Aladro Kastrioti) me banim në Paris. 
  11. ^ Robert Elsie (), Historical Dictionary of Albania, Historical Dictionaries of Europe, 75 (ed. 2), Scarecrow Press, p. 483, ISBN 978-0810861886 
  12. ^ Blendi Fevziu (), Histori e shtypit shqiptar 1848-1996, Tirana: Shtëpia Botuese "Marin Barleti", p. 131, OCLC 40158801 
  13. ^ Ledia Dushku (), „Lef Nosi: Çfarë dinte dhe ç'dëshmi la për flamurin e Pavarësisë” (PDF), Rilindasi (45): 14, arhivat din original (PDF) la , accesat în , Në një shkrim rreth ligjit të veteranëve në Gazeta e Re, më 9 dhjetor 1928 Kristo Floqi, ngre zërin për faktin se Marigo Pozio, veprimtare e Lëvizjes Kombëtare Shqiptare, njëkohësisht qëndistare e flamurit të ngritur nga Ismail Qemali, nuk merrte shpërblimin e veteranit. 
  14. ^ American Bibliographical Center (), „Historical Abstracts: Modern history abstracts, 1775-1914”, Historical Abstracts Bibliography of the World's Historical Literature. Part a Modern History Abstracts : (1450-1914), American Bibliographical Center, CLIO, 40 (1–2): 243, ISSN 0363-2717, OCLC 1000370 
  15. ^ Dominique Auzias, Jean-Paul Labourdette (), Albanie 2012-2013 (avec cartes, photos + avis des lecteurs), Bemetours, p. 230, ISBN 978-2-7469-5908-8 
  16. ^ Genuario Belmonte, Salvatore Moscatello (), Thalassia Salentina, 31, Stazione di Biologia Marina del Salento, p. 24 
  17. ^ Renate Ndarurinze (). Albanien. Berlin: Trescher Verlag. pp. 245 f. 
  18. ^ „Shkolla 9-vjeçare”, Wikimapia.org, accesat în  
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Marigo_Posio&oldid=15610449