Sari la conținut

Marele Caruso (film din 1951)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol se referă la filmul din 1951. Pentru alte sensuri, vedeți Caruso (dezambiguizare).
Marele Caruso
The Great Caruso
Titlu originalThe Great Caruso
Genbiografie romanțată
film muzical
RegizorRichard Thorpe
ScenaristSonya Levien
William Ludwig
ProducătorJoe Pasternak
StudioMetro-Goldwyn-Mayer
DistribuitorLoew's Inc.
Director de imagineJoseph Ruttenberg
MontajGene Ruggiero
MuzicaJohnny Green
CostumeHelen Rose[*][[Helen Rose (American costume designer (1904-1985))|​]]  Modificați la Wikidata
DistribuțieMario Lanza
Ann Blyth
Dorothy Kirsten
Jarmila Novotna
Premiera16 aprilie 1951
Durata109 minute
film color
ȚaraStatele Unite ale Americii Statele Unite ale Americii
Locul acțiuniiLondra  Modificați la Wikidata
Limba originalăengleză
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Marele Caruso (titlul original: în engleză The Great Caruso) este un film biografic american, realizat în 1951 de regizorul Richard Thorpe, protagoniști fiind actorii Mario Lanza, Ann Blyth, Dorothy Kirsten și Jarmila Novotna.

Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Născut într-o familie săracă din Napoli în 1873, Enrico Caruso a început de copil să cânte, făcând parte dintr-un cor. La moartea mamei sale, tânărul Enrico îi urmează sfatul pentru a continua pe calea cântului, dar nu poate depăși spectacolele dintr-o cafenea locală. Renunță la cântat pentru a lucra în moara domnului Barretto; aici îi întâlnește fiica, Musetta, de care se îndrăgostește, dar este nevoit să-și abandoneze munca din cauza opoziției tatălui său.

După ce a părăsit locul, s-a dedicat complet carierei intense a cântului. Ajutat și însoțit de prietenii săi Gino și Fucito, a obținut un oarecare succes în diferite capitale europene. Debutul său la Convent Garden din Londra îi permite să-l cunoască pe tenorul Alfredo Brazzi, care îi va deveni impresar. Acesta îl duce în turneu în străinătate: debutul său la Metropolitan din New York, însă, nu are succes imediat. Caruso nu se bucură de simpatiile lui Park Benjamin, impresarul teatrului, atât de mult încât atunci când face duet cu Louise Heggar, care era protejatul lui Benjamin, îl compară nefavorabil cu tenorul anterior, Jean de Reszke, și încearcă să-l convingă pe Giulio Gatti Casazza să-l înlocuiască. Dar Reszke îl aplaudă pe Caruso, care se bucură și de simpatia lui Dorothy, fiica lui Benjamin. Nu a trecut mult până când Caruso a fost recunoscut drept cel mai bun tenor din lume. Mai târziu, Caruso se căsătorește cu Dorothy, deși împotriva voinței tatălui ei. Din unirea lor s-a născut fiica lor Gloria.

Anii trec, iar în timpul unui turneu în Canada, Caruso este afectat de o infecție în gât cauzată de utilizarea eterului, iar la sfârșitul unui spectacol triumfal, se prăbușește fără suflare.

Montajele din opere integrate în film au vedete ale Metropolitan Operei, în special sopranele Teresa Celli, Lucine Amara și Marina Koshetz, mezzo-soprana Blanche Thebom, baritonul Giuseppe Valdengo și basul Nicola Moscona.

Premii și nominalizări

[modificare | modificare sursă]


Legături externe

[modificare | modificare sursă]

Materiale media legate de Marele Caruso la Wikimedia Commons