Macrina cea Tânără
| Macrina cea Tânără | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 324 d.Hr.  Caesarea, Imperiul Roman |
| Decedată | 379 d.Hr. (55 de ani) Amasya, Turcia |
| Părinți | Emilia din Cezareea |
| Frați și surori | Petru al Sevastiei Grigore de Nyssa Vasile cel Mare Naucratie |
| Religie | Biserica Ortodoxă |
| Ocupație | călugăriţă filozof |
| Limbi vorbite | limba greacă veche |
| Venerație | |
| Sărbătoare | 19 iulie |
 Sfinți | |
Modifică date / text  | |
Macrina cea Tânără (c. 330 - 19 iulie 379) a fost o călugăriță a Bisericii creștine timpurii, considerată o sfântă în Biserica Romano-Catolică, în Bisericile Catolice Răsăritene și în Biserica Ortodoxă. A fost sora mai mare a episcopilor creștini Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa.[1]
Fratele ei mai mic, Grigorie de Nyssa, a scris o lucrare biografică a ei, care se concentrează asupra vieții feciorești și ascetice pe care a dus-o.[2] Macrina a dus o viață castă și umilă, dedicându-și timpul rugăciunii și educării spirituale a fratelui ei mai mic, Petru.[2] Ea a refuzat educația clasică și a ales studiul devotat al Scripturii și al altor scrieri sacre.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Macrina s-a născut în orașul Cezareea din Capadocia. Părinții ei erau creștinii Vasile cel Bătrân și Emilia, iar bunica ei era Macrina cea Bătrână.[1] Cei patru frați și șase surori ai familiei au fost educați potrivit învățăturilor creștine.[1] Printre cei nouă frați ai săi s-au numărat doi dintre cei trei Părinți Capadocieni, frații ei mai mici Vasile cel Mare și Grigorie de Nyssa, precum și Petru al Sevastiei și faimosul jurist creștin Naucratie. Macrina a fost o persoană cucernică și a fost devotată încă din tinerețe învățăturii creștine.[1]
Tatăl ei a logodit-o încă din tinerețe cu un tânăr dintr-o familie creștină, dar logodnicul ei a murit înainte de nuntă.[1] Macrina a rămas credincioasă jurământului făcut logodnicului ei și a refuzat să se căsătorească cu un alt bărbat, considerându-l pe Hristos ca mirele ei etern.[1][3] După moartea tatălui ei, ea s-a ocupat de gospodăria familiei și de educarea fraților mai tineri.[4] Ea l-a îndemnat pe Vasile cel Mare (viitor arhiepiscop al Cezareii Capadociei), care, după întoarcerea de la Atena, dovedea aptitudini în domeniul retoricii și se socotea mai presus decât clericii, să urmeze o viață ascetică și să-și dedice timpul studierii scripturilor și l-a educat pe Petru (fratele cel mai mic, viitor episcop al Sevastiei) în spiritul învățăturilor creștine.[2]
Macrina a avut o influență profundă asupra fraților și a mamei sale prin urmarea unui mod de viață ascetic.[2] După împărțirea moștenirii între copii, ea s-a dedicat religiei, devenind călugăriță și înființând o mănăstire de maici pe o proprietate a familiei din Pont.[2] A trăit acolo alături de mama ei și de alte femei, ducând un trai extrem de auster.[2] În apropierea obștii Macrinei a fost înființată o mănăstire de călugări, condusă de Vasile cel Mare.[2]
Fratele ei, Grigorie de Nyssa, a scris o lucrare intitulată Viața Cuvioasei Macrina în care descrie sfințenia ei pe parcursul întregii sale vieți.[2] Macrina a dus o viață castă și umilă, dedicându-și timpul rugăciunii.[2] Grigore o prezintă ca pe o femeie care a respins în mod conștient educația clasică, dedicându-se în schimb studiului Scripturii și altor scrieri sacre. Vasile cel Mare a murit în anul 379, ceea ce a întristat-o mult pe Macrina.[2]
Câteva luni mai târziu, grav bolnavă, Macrina a murit la moșia familiei sale din Pont, care fusese transformată într-o mănăstire, cu ajutorul fratelui ei mai mic, Petru.[5] Chiar și în pragul morții, Macrina a continuat să ducă o viață umilă, deoarece a refuzat să se așeze într-un pat și a ales în schimb să se întindă pe pământ.[6] Grigorie de Nyssa, care a venit în vizită în plină tulburare cauzată de erezia ariană, a găsit-o pe Macrina foarte slăbită „culcată pe o scândură, având ca așternut un sac de păr, cu o altă scândură pusă de-a curmezișul, drept pernă”.[6] Ultimele lor conversații au fost consemnate de Grigorie de Nyssa în scrierea „Dialog despre suflet și înviere” (peri psyches kai anastaseos), intitulată ta Makrinia (PG XLVI, 12 sq.), concepută într-o formă literară modelată după dialogul Phaidon al lui Platon.[7] Macrina a murit rugându-se, vegheată de fratele ei mai mic.[6] Călugărițele viețuiau într-o sărăcie extremă și nu au putut să o acopere decât cu un văl vechi, dar Grigorie de Nyssa a așezat deasupra ei mantia sa de episcop.[6]
Macrina este importantă prin faptul că fratele ei, Grigorie de Nyssa, a putut, prin prezentarea vieții ei, să stabilească standarde pentru o femeie creștină sfântă. El credea că fecioria reflecta „puritatea radiantă a lui Dumnezeu”.[3] Ziua de prăznuire a Cuvioasei Macrina este 19 iulie.[6]
Moștenire
[modificare | modificare sursă]Universaliștii, printre care Hosea Ballou și J. W. Hanson, susțin că Macrina ar fi fost o universalistă prin învățăturile ei, citând lucrări care, în opinia lor, demonstrează credința Macrinei că și cei răi îl vor mărturisi în cele din urmă pe Hristos.[8][9]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b c d e f Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, p. 180.
- ^ a b c d e f g h i j Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, p. 181.
- ^ a b Peter Brown, The Body and Society, Columbia University Press, 1988, p. 272.
- ^ Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, pp. 180-181.
- ^ Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, pp. 181-182.
- ^ a b c d e Emil Preda, Dicționar al sfinților ortodocși, 2000, p. 182.
- ^ Susan Ashbrook Harvey, „Women and words”, în Frances Young, Lewis Ayres, Andrew Louth (ed.), The Cambridge History of Early Christian Literature (2010), p. 385.
- ^ Hosea Ballou, The ancient history of universalism, p. 173. „His grandmother, Macrina, under whom he received his juvenile education, and his first impressions of piety, had been, in her youth, a hearer of Gregory Thaumaturgus, in Pontus ; for whom she inspired her young scholar with a profound and lasting veneration.”
- ^ J. W. Hanson, Universalism: The Prevailing Doctrine of the Christian Church, 1889 p. 105.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Bear, Carl. „Funeral Music in Early Christianity”. Cross Accent 22, no 3 (2014): 4-14.
- Burrus, V. „Macrina's Tattoo”. În The Cultural Turn in Late Ancient Studies: Gender, Asceticism, and Historiography, editat de Dale B. Martin and P. Cox Miller. 103-116. Durham: University of North Carolina Press, 2005.
- Burrus, Virginia. „Is Macrina a Woman? Gregory of Nyssa's Dialogue on the Soul and Resurrection”. În The Blackwell Companion to Postmodern Theology, editat de Graham Ward. 249-264. Malden: Blackwell, 2001.
- Dury, John L. „Gregory of Nyssa's Dialogue with Macrina: The Compatibility of Resurrection of the Body and the Immortality of the Soul”. Theology Today 62, no. 2 (2005): 210-222.
- Frank, Georgia. „Macrina's Scar: Homeric Allusions and Heroic Identity in Gregory of Nyssa's Life of Macrina”. Journal of Early Christian Studies 8, no. 4 (2000): 511-530.
- Helleman, Wendy. „Cappadocian Macrina as Lady Wisdom”. În Studia Patristica. 86-102. Louvain: Peeters, 2001.
- Hotz, Kendra G. „Speaking Funk: Womanist Insights into the Lives of Syncletica and Macrina”. În Women, Writing, Theology: Transforming a Tradition of Exclusion, editat de Emily A. Holmes and Wendy Farley. 71-94. Waco: Baylor University Press, 2011.
- Jallistos, Metr și Ralph Townsend. „The House of St Gregory and St Macrina: The First Quarter Century”. Sobornost 6, no. 2 (1984): 55-63.
- Johnson, Maria P. „Daughter, Sister, Philosopher, Angel: The Life and Influence of St Macrina the Younger”. Diakonia 31, no. 3 (1998): 176-186.
- Levering, Matthew. „The Dying of Macrina and Death with Dignity”. Trinity Journal 38, no. 1 (2017): 29-52.
- McDonald, Durstan. „Macrina: The Fourth Capadocian?” În Prayer and Spirituality in the Early Church, editat de Pauline Allen. 1:367-373. Everton Park: Australian Catholic University Press, 1998.
- McNary-Zak, Bernadette. „Gregory of Nyssa and His Sister Macrina: A Holy Alliance”. Cithara 45, no. 1 (2005): 3-12.
- Muehlberger, Ellen. „Salvage: Macrina and the Christian Project of Cultural Reclamation”. Church History 81, no. 2 (2012): 273-297.
- Pranger, M.B. „Narrative Dimensions in Gregory of Nyssa's Life of Macrina”. În Studia Patristica.. 201-207. Louvain: Peeters, 1997.
- Preda, Emil. Dicționar al sfinților ortodocși. Ed. Lucman, București, 2000, pp. 180-182.
- Rousseau, Philip. „The Pious Household and the Virgin Chorus”. Journal of Early Christian Studies 13, no 2 (2005): 165-186.
- Sheather, Mary. „The Eulogies on Macrina and Gorgonia: Or, What Difference Did Christianity Make?” Pacfica 8, no. 1 (1995): 22-39.
- Silvas, Anna M. Macrina the Younger. Philosopher of God. Turnhout: Brepols, 2008. ISBN: 978-2-503-52390-3
- Smith, J Warren. „A Just and Reasonable Grief: The Death and Function of a Holy Woman in Gregory of Nyssa's Life of Macrina”. Journal of Early Christian Studies 13, no 2 (2005): 57-84.
- Smith, J. Warren. „Macrina, Tamer of Horses and Healer of Souls: Grief and the Therapy of Hope in Gregory of Nyssa's De Anima et Resurrectione”. Journal of Theological Studies 52, no. 1 (2001): 37-60.
- Van Loveran, A.E.D. „Once Again: 'The Monk and the Martyr': St Anthony and St Macrina”. În Studia Patristica. 528-538. Elmsford: Pergamon Press, 1982.
- Wilson-Kastner, Patricia. „Macrina: Virgin and Teacher”. Andrews University Seminary Studies 17, no. 1 (1979): 105-117.
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Gregory of Nyssa, Life of Macrina, Londra, 2012. limovia.net ISBN: 978-1-78336-017-8
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Gregory of Nyssa, Life of Macrina
- Gregory of Nyssa, Dialogue on the Soul and Resurrection
- „St. Macrina, Virgin”, Butler's Lives of the Saints
- Macrina the Younger
Herbermann, Charles, ed. (). „St. Macrina the Younger”. Catholic Encyclopedia. New York: Robert Appleton Company.
The Life of Saint Macrina carte audio din domeniul public la LibriVox
