Sari la conținut

Gaz lacrimogen

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Gaz lacrimogen este un termen generic ce desemnează ansamblul de compuși chimici ce cauzează incapacitate temporară prin iritarea ochilor (înțepături, lăcrimare, dificultate în a ține ochii deschiși) și/sau a sistemului respirator. Exemple de gaze lacrimogene sunt sprayul cu piper, sprayul PAVA, gazul CS, gazul CR, gazul CN, bromoacetona, bromura de xilil. Ca gaz lacrimogen se alege unul cu toxicitate redusă și non letal. La temperatura camerei este alb, în stare solidă; rămâne stabil la încălzire; are solubilitate redusă în apă dar se dizolvă în solvenți organici. Are presiunea vaporilor joasă, fiind în general dispersat ca aerosol.

Utilizare

[modificare | modificare sursă]

Gazul este utilizat fie ca aerosol (pentru autoapărare) fie în grenade (de regulă de către poliție, pentru dispersarea mulțimii). Folosirea sa în scenarii reale de război constituie încălcare a Convenției pentru interzicerea armelor chimice (CWC), ale cărei standarde legale sunt implementate de Organizația pentru Interzicerea Armelor Chimice cu sediul la Haga.

Efecte

[modificare | modificare sursă]

Efectele gazului sunt accentuate în condiții de căldură și umiditate ridicată. Subiecții sub influența alcoolului sau a drogurilor sunt mai puțin sensibili datorită rezistenței crescute la durere. Efectele includ:

  • iritarea căilor lacrimale și a ochilor
  • iritarea căilor respiratorii
  • probleme respiratorii
  • greață, vomă
  • spasme
  • dureri toracice
  • dermatite, alergii

Efectele unor doze mari de gaz:

Tratament

[modificare | modificare sursă]

Nu există un antidot specific pentru gazele lacrimogene comune.[1] [2] Eliminarea gazului și a aerului contaminat este prima linie de acțiune.[1] Îndepărtarea îmbrăcămintei contaminate și evitarea utilizării în comun a prosoapelor contaminate ar putea contribui la reducerea reacțiilor cutanate.[3] De asemenea, a fost recomandată îndepărtarea imediată a lentilelor de contact, deoarece acestea pot reține particulele.[3][2]

Odată ce o persoană a fost expusă, există o varietate de metode pentru a elimina cât mai multe substanțe chimice posibile și pentru a ameliora simptomele.[1] Primul ajutor standard pentru arderea soluțiilor din ochi este irigarea (pulverizare sau spălare) cu apă.[1][4] Există rapoarte că apa poate crește durerea din gazul CS, dar echilibrul dintre dovezile limitate sugerează în prezent că apa sau soluția salină sunt cele mai bune opțiuni.[2][5][6] Unele dovezi sugerează că soluția Diphoterine [7], un produs de prim ajutor pentru stropirea chimică, poate ajuta la arsurile oculare sau la substanțele chimice din ochi.[4][8]

Spălarea puternică a corpului cu săpun și apă pot elimina particulele care au aderat la piele, în timp ce hainele, încălțămintea și accesoriile care au intrat în contact cu vaporii trebuie spălate bine, deoarece toate particulele netratate pot rămâne active timp de până la o săptămână.[9] Unii susțin folosirea ventilatoarelor sau uscătoarelor de păr pentru a evapora sprayul, dar acest lucru nu s-a dovedit a fi mai bun decât spălarea.[2]

Analgezicele orale pot ajuta la ameliorarea durerii oculare.[2]

Remedii naturale

[modificare | modificare sursă]

Oțetul, jeleul de petrol, laptele și sucurile de lămâie au fost de asemenea folosite de activiști.[10][11][12][13] Nu este clar cât de eficiente sunt aceste remedii. În special, oțetul însuși poate arde ochii și inhalarea prelungită poate de asemenea să irită căile respiratorii [14]. Deși uleiurile vegetale și oțetul au fost de asemenea raportate ca ajutând la ameliorarea arderii cauzate de spray-ul de piper. Un mic proces de sampon pentru bebeluși pentru spălarea ochilor nu a arătat vreun beneficiu.[2]

Referințe

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b c d Schep, LJ; Slaughter, RJ; McBride, DI (). „Riot control agents: the tear gases CN, CS and OC--a medical review”. Journal of the Royal Army Medical Corps. doi:10.1136/jramc-2013-000165. PMID 24379300. 
  2. ^ a b c d e f Kim, YJ; Payal, AR; Daly, MK (). „Effects of tear gases on the eye”. Survey of ophthalmology. 61 (4): 434–42. doi:10.1016/j.survophthal.2016.01.002. PMID 26808721. 
  3. ^ a b Yeung, MF; Tang, WY (). „Clinicopathological effects of pepper (oleoresin capsicum) spray”. Hong Kong medical [Xianggang yi xue za zhi / Hong Kong Academy of Medicine]. 21: 542–52. doi:10.12809/hkmj154691. PMID 26554271. 
  4. ^ a b Chau JP, Lee DT, Lo SH (august 2012). „A systematic review of methods of eye irrigation for adults and children with ocular chemical burns”. Worldviews Evid Based Nurs. 9 (3): 129–38. doi:10.1111/j.1741-6787.2011.00220.x. PMID 21649853. 
  5. ^ Carron, PN; Yersin, B (). „Management of the effects of exposure to tear gas”. BMJ (Clinical research ed.). 338: b2283. doi:10.1136/bmj.b2283. PMID 19542106. 
  6. ^ Brvar, M (). „Chlorobenzylidene malononitrile tear gas exposure: Rinsing with amphoteric, hypertonic, and chelating solution”. Human & Experimental Toxicology. 35: 213–8. doi:10.1177/0960327115578866. PMID 25805600. 
  7. ^ Diphoterine
  8. ^ Viala B, Blomet J, Mathieu L, Hall AH (iulie 2005). „Prevention of CS 'tear gas' eye and skin effects and active decontamination with Diphoterine: preliminary studies in 5 French Gendarmes”. J Emerg Med. 29 (1): 5–8. doi:10.1016/j.jemermed.2005.01.002. PMID 15961000. 
  9. ^ „Who, What, Why: How dangerous is tear gas?”. BBC (în engleză). . Accesat în . 
  10. ^ Agence France-Press. „Tear gas and lemon juice in the battle for Taksim Square”. NDTV. Accesat în . 
  11. ^ Megan Doyle (). „Turks in Pittsburgh concerned for their nation”. Pittsburgh Post-Gazette. 
  12. ^ Tim Arango (). „Police Storm Park in Istanbul, Setting Off a Night of Chaos”. New York Times. 
  13. ^ Gareth Hughes (). „Denbigh man tear gassed”. The Free Press. Arhivat din original la . Accesat în . 
  14. ^ Toxic Use Reduction Institute. „Vinegar EHS”. Toxics Use Reduction Institute, UMAss Lowell. Arhivat din original la . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Gaz_lacrimogen&oldid=16431723