Găleată
.jpg)
Găleata, numită popular căldare sau vadră, este un recipient de formă cilindrică sau de trunchi de con, închis și plat la partea inferioară și deschis la partea superioară, unde este prevăzut cu o toartă pentru a fi manevrat cu ușurință. Este utilizată la transportul lichidelor, uneori și al solidelor.
Atunci când găleata este făcută din doage sau dintr-un trunchi scobit și servește la scos apa din fântână, aceasta se numește ciutură.
Dacă găleata de lemn are o formă (relativ) cilindrică, este făcută din doage de brad și în ea se ține apa de băut, aceasta se numește cofă sau doniță.
Etimologii
[modificare | modificare sursă]Substantivul românesc găleată este moștenit din latină: galleta.[1]
Substantivul românesc căldare este moștenit din latină: caldaria[1], „căldare”.[2]
Substantivul românesc ciutură este moștenit din latină: cytola.[1]
Substantivul românesc doniță este un împrumut din sârbă dojnica.[1]
Substantivul românesc vadră este un împrumut din slavă: vědro.[1]
Istoric
[modificare | modificare sursă]Cercetări arheologice au relevat prezența găleții încă din perioada culturii Hallstadt, când acest obiect de uz casnic se confecționa din bronz.
În locuințele din mediul urban, găleata este folosită pe post de recipient pentru resturi menajere. Treptat, a început să fie înlocuită de coșuri speciale pentru gunoi.
Galerie de imagini
[modificare | modificare sursă]-
Găleată folosită de zidari -
Găleată din lemn -
Găleată din tablă zincată -
Găleţi pentru cai (foarte întărite). -
Găleată pentru scos apa din puţ cu inel pentru frânghie sau lanţ -
Găleată pentru viţei din oţel galvanizat la cald -
Găleată pentru stins incendii, cu fundul bombat prevăzut cu mâner -
Găleţi pentru flori, cu mânere -
Vas pentru spălat şi găleată cu gol în care se fixează mânerul -
Găleată pentru cărbune cu o toartă şi un mâner -
Detail: cerc pentru întărirea fundului unei găleţi -
Găletuşă de plastic pentru joaca pe plajă.
Note
[modificare | modificare sursă]Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- G. Guțu, Dicționar latin-român, Editura Științifică și Enciclopedică, București. 1983
- Ioan Oprea, Carmen-Gabriela Pamfil, Rodica Radu, Victoria Zăstroiu, Noul dicționar universal al limbii române, Ediția a doua, Editura Litera Internațional, București - Chișinău, 2007 ISBN 978-973-675-307-7