Sari la conținut

Ernst Hartmann

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Ernst Hartmann
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Mannheim, Marele Ducat de Baden, Imperiul German[2] Modificați la Wikidata
Decedat (76 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Waldbrunn, Baden-Württemberg, Germania Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniumedicină complementară și alternativă  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Mannheim
Universitatea din Jena  Modificați la Wikidata

Ernst Hartmann (n. , Mannheim, Marele Ducat de Baden, Imperiul German – d. , Waldbrunn, Baden-Württemberg, Germania) a fost un medic și autor german. Rețeaua Hartmann (sau liniile Hartmann) a fost denumită după numele său, fiind o rețea nedovedită științific de linii invizibile de energie provenind din radiațiile inerente Pământului (în germană Erdstrahlen).[3]

După absolvirea școlii, Hartmann a studiat medicina la Universitatea din Mannheim și Jena. În timpul celui de al doilea război mondial, a lucrat ca personal medical iar la terminarea războiului a fost prizonier al trupelor americane. După întoarcerea din captivitate, a deschis un centru medical în Eberbach, unde a lucrat timp de peste 40 de ani.

Din 1948 Ernst Hartmann împreună cu fratele său, Robert, s-a dedicat studiului geobiologiei și radiesteziei. De asemenea a studiat homeopatia, și mai tîrziu biologia.

Hartmann a dezvoltat primele teorii ca student, prin examinarea datelor pacienților și dosarele lor medicale. El a observat că mortalitatea în unele paturi de spital părea să fie mai mare decât în ​altele.

Pe baza cercetărilor făcute, Hartmann a observat că animalele (cobaii) pe care le avea în laborator, se grupau în cuștile lor în anumite locuri, după care se îndepărtau și ocoleau locurile respective.

Hartmann a concluzionat că decesele au fost cauzate de zona în care au fost plasate paturile pacienților, asociind bolile cu imediata apropiere a pacientului în aceste zone geopatogene. Zonele cele mai patogene ar fi situate după direcția și intersecția liniilor unei rețele cosmo-telurice formată de radiații care vin din interiorul scoarței terestre.

Aceste ipoteze i-au servit lui Hartmann ca bază pentru tratamente. Împreună cu fratele său, Robert, a proiectat un model (rețea globală), compusă din benzi orientate nord-sud și est-vest, care formează rețeaua Hartmann. Aceste benzi se intersectează în puncte numite de el noduri Hartmann.

Din 1951, Ernst Hartmann a ținut mai multe seminarii și conferințe în Eberbach pe tema radiesteziei. În 1961, a fondat grupul de cercetare de geobiologie (Dr. Hartmann EV) pe care l-a prezidat timp de aproape 30 de ani.

Ernst Hartmann a murit în Waldkatzenbach la 23 octombrie 1992.

Lucrări publicate

[modificare | modificare sursă]
  • Geopathie, Ernst Hartmann, Haug Verlag, Ulm/Donau, 1954.
  • Über physikalische Nachweismethoden der sogenannten Erdstrahlen, Ernst Hartmann, J. Wüst in Geopathie, 6. Beiheft zur Zeitschrift Erfahrungsheilkunde, Haug-Verlag, Ulm 1954, S. 31-46.
  • Krankheit als Standortproblem, Ernst Hartmann, Band 1, Haug Verlag, Heidelberg, (1. Auflage 1964), 5.Auflage 1986, ISBN 3-7760-0653-6
  • Mensch, Wünschelrute, Krankheit. Umwelt- Strahlungen. Wie sie auf uns wirken von Josef Angerer, Ernst Hartmann, Herbert L. König, M u. T Verlag, Zürich, 1985, ISBN 978-3-7265-3020-4
  • Krankheit als Standortproblem, Ernst Hartmann, Band 2, Haug Verlag, Heidelberg, 1986, ISBN 978-3-8304-0655-6
  • Über Konstitutionen Yin Yang und Reaktionstypen, Ernst Hartmann, Forschungskreis für Geobiologie, München 1986, ISBN 978-3-928426-01-5
  • Strahlenfühligkeit. Umgang mit Rute und Pendel von P. Ernst Hoch, Ernst Hartmann, Johannes Mayr, Ehrenwirth Verlag, Juli 1993, ISBN 978-3-431-29398-2
  1. ^ a b „Ernst Hartmann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Ernst Hartmann”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ Hammer, Olav; Von Stuckrad, Kocku (). Polemical Encounters: Esoteric Discourse and Its Others. BRILL. p. 233. ISBN 90-04-16257-7. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]