Dacia Maraini
| Dacia Maraini | |
 Dacia Maraini (2012) | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | (88 de ani)[2][3][4][5][6]  Fiesole, Toscana, Italia[7] |
| Părinți | Topazia Alliata di Salaparuta (mama) Fosco Maraini (tatăl) |
| Frați și surori | Yuki Maraini[*] Toni Maraini[*] |
| Căsătorită cu | Lucio Pozzi Alberto Moravia (partener; 1962-1983) |
| Cetățenie |  Italia |
| Ocupație | poet regizoare de film scenaristă scriitoare dramaturgă |
| Locul desfășurării activității | Roma[8] |
| Limbi vorbite | limba italiană[9] |
| Limbi | limba italiană |
| Note | |
| Premii | Alabarda d'oro[*] Ordinul de Merit al Republicii Italiene în grad de Mare Cavaler[*][1] Premiul Strega Premio Formentor de las Letras[*] Premio Napoli[*] Premio Campiello[*] Order of the Rising Sun, 4th class[*] |
| Prezență online | |
Modifică date / text  | |
Dacia Maraini (n. , Fiesole, Toscana, Italia) este o scriitoare italiană.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Este fiica prințesei siciliene Topazia Alliata di Salaparuta și a lui Fosco Maraini, un etnolog și alpinist care a scris în special despre Tibet și Japonia.
În 1938 familia s-a mutat în Japonia ca să scape de fascismul italian, dar în 1943 au fost internați într-un lagăr de concentrare la Nagoya pentru că refuzau să recunoască Republica Socială Italiană. După război familia s-a întors în Italia, stabilindu-se în Sicilia la Bagheria, Provincia Palermo.
După ce părinții s-au despărțit, tatăl ei s-a mutat la Roma, unde i-a urmat Dacia la vârsta de 18 ani. A urmat cursurile pensionului L'Istituto Statale della Ss. Annunziata din Florența.
Relații personale
[modificare | modificare sursă]S-a căsătorit cu Lucio Pozzi, un pictor din Milano, dar s-au despărțit după 4 ani. A devenit apoi partenera lui Alberto Moravia, trăind cu el între 1962 și 1983.
Opere
[modificare | modificare sursă]- La vacanza (1963)
- L'età del malessere (1963)
- Memorie di una ladra (1973)
- Donne mie (1974, poezie)
- Mio marito (1974)
- Donna in guerra (1975)
- Maria Stuarda (1975, teatru)
- Mangiami pure (1978, poezie)
- Stravaganza (1978)
- Isolina (1985, Premiu Fregene)
- La lunga vita di Marianna Ucrìa (1990, Premiul Campiello, Cartea Anului în Italia)
- Viaggiando con passo di volpe (1991, Premiul Mediterraneo, 1991, și Città delle penne, 1992)
- Veronica, meretrice e scrittora (1991)
- Bagheria (1993)
- Voci (1994; Premiul Napoli 1995, Premiul Sibilla Aleramo, 1995)
- Dolce per sé (1997)
- Se amando troppo (1998)
- Buio (1999; Premiul Strega, 1999)
- Fare teatro (1966-2000) (piese de teatru)
- Colomba (2004)
- Il treno dell’ultima notte (2008)
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Dettaglio decorato (în italiană), presidenza della Repubblica Italiana[*], accesat în
- ^ „Dacia Maraini”, Internet Movie Database, accesat în
- ^ Dacia Maraini, Munzinger Personen, accesat în
- ^ Dacia Maraini, FemBio-Datenbank[*]
- ^ Dacia Maraini, Catalogue of the Library of the Pontifical University of the Holy Cross
- ^ Dacia Maraini, SNAC, accesat în
- ^ Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ „Dacia Maraini”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
Lectură suplimentară
[modificare | modificare sursă]- it Situl oficial Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Minibio-bibliografie Arhivat în , la Wayback Machine.
- it Biografie la Italia Libri
- Două articole de pe situl RAI:
- en Biografie Arhivat în , la Wayback Machine.
- it Biografie Arhivat în , la Wayback Machine.
