Sari la conținut

Constantin Barozzi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Membru de onoare al Academiei Române
Constantin Barozzi
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Slatina, Olt, România[1] Modificați la Wikidata
Decedat (87 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiecartograf[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Gradulgeneral  Modificați la Wikidata

Constantin Barozzi (n. , Slatina, Olt, România – d. , București, România) a fost un politician și general român.

S-a născut în anul 1833, la Slatina, în familia magistratului Alexandru Barozzi.

Viață timpurie, educație

[modificare | modificare sursă]

După terminarea studiilor secundare, a urmat Școala Militară de Ofițeri din București (1854-1856). Și-a continuat studiile la Institutul Geografic al Armatei din Viena (1856-1857) și s-a specializat ca ofițer de geniu. Întors în țară, a fost numit director de studii, subdirector și în final director al Școlii Militare din București (1862-1867).

A luat parte atât la lucrările Comisiei internaționale însărcinată cu delimitarea frontierei dintre România și Austro-Ungaria (1885) și, respectiv, cu Bulgaria (1886), cât și la diferite congrese internaționale de geodezie, ca și la ședințele Consiliului Geodezic Internațional, al cărui membru era, ținute la Berlin, Dresda, Hamburg, Paris, Roma și Viena. Din inițiativa sa, în 1895, a luat ființă Institutul Geografic al Armatei, îngrijindu-se și de activitatea de procurare a aparaturii necesare.

A fost membru de onoare al Academiei Romane (9 aprilie 1905) și membru fondator și vicepreședinte al Societății Geografice Române.

Activitate militară

[modificare | modificare sursă]

A urcat treptele ierarhiei militare până la gradul de general de divizie (1892). A fost primul comandant al Batalionului 2 Geniu, Șef de stat major al Diviziei 4 infanterie, Șef al Depozitului Științific de Război (1870-1883),[2] Comandant al Diviziei Active „Dobrogea” și al Corpului 3 armată, Șef al Statului Major General, Șef al Marelui Stat Major al Armatei și Ministru de Război (1888). A luat parte la Războiul de Independență (1877-1878) în calitate de șef al statului major al Armatei de operații.

În anul 1883 este ridicat la gradul de general de brigadă, iar doi ani mai târziu i se acordă conducerea Statului Major Regal (1 februarie 1885). A fost și mareșalul Curții Regale[3].

1 octombrie 1895 - 1 octombrie 1898 - Colonelul Constantin Barozzi a fost Șef al Statului Major General.

De-a lungul carierei sale a deținut numeroase funcții politico-administrative sau militare printre care se numară: senator, șef al Casei Militare Regale (1888), etc.

A murit la vârsta de 88 de ani.

  1. ^ CONSTANTIN BAROZZI 
  2. ^ General-maior dr. ing. Marian Rotaru, „Serviciul Topografic Militar Român”, în Magazin Istoric, 1994, nr. 10 (331) pag. 10
  3. ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 1. Mareșalii, 1866-1947, 2. Şefii Casei Militare Regale, 1881–1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 273–275. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]


Predecesor:
col. Gheorghe Slăniceanu
Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române
18 august20 octombrie 1877
Succesor:
gen. Ștefan Fălcoianu
Predecesor:
Ion C. Brătianu
Ministrul Apărării Naționale
23 martie11 noiembrie 1888
Succesor:
gen. Matei Vlădescu
Predecesor:
col. Iacob Lahovary
Șeful Marelui Stat Major al Armatei Române
1 octombrie 18951 octombrie 1898
Succesor:
gen. Constantin Poenaru
Predecesor:
Colonel Alexandru Robescu
Șeful Casei Militare Regale
18881892
Succesor:
General Matei Vlădescu