Sari la conținut

Aurel Băeșu

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Aurel Băeșu

Autoportret
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Fălticeni, Suceava, România Modificați la Wikidata
Decedat (32 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Piatra-Neamț, Neamț, România Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (tuberculoză) Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniu artisticpictură  Modificați la Wikidata
StudiiUniversitatea de Arte „George Enescu” din Iași  Modificați la Wikidata
PregătireConstantin Artachino, Gheorghe Popovici  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticăimpresionism, Salonul Oficial de pictură și sculptură  Modificați la Wikidata
PremiiPremiul I "Lecomte de Nöuy"

Aurel Băeșu (n. , Fălticeni, Suceava, România – d. , Piatra-Neamț, Neamț, România), a fost un pictor român.

Mic de statură, extrem de vioi, a văzut lumina zilei într-o familie cu multe greutăți materiale. Era fiul unui modest funcționar de prefectură. Rămas orfan de mamă la o vârstă fragedă, s-a atașat de a doua mamă, Natalia Băeșu, după recăsătorirea tatălui său.

Între 1907 și 1912 urmează cursurile gimnaziului "Alexandru Donici" din Fălticeni, unde dă dovadă de reale aptitudini pentru desen. După absolvirea acestuia, se înscrie în anul 1912 la Școala de Belle Arte din Iași unde studiază pictura timp de patru ani cu Constantin Artachino și Gheorghe Popovici. Aici se remarcă alături de alți doi tineri - Mihai Onofrei și Adam Bălțatu. Este distins de către Academia Română, în anul 1915, cu Premiul I "Lecomte de Nöuy" pentru desen.

În timpul primului război mondial este mobilizat.

Spirit cercetător, simțind nevoia unei culturi artistice mai cuprinzătoare, pleacă în Italia pentru a se înscrie la cursul liber de pictură al Institutului de Belle Arte din Roma. Aici rămâne pentru doi ani, între 1920 și 1922.

În 1926, o nouă călătorie în Europa, cu popasuri în Franța, Slovenia și Ungaria, contribuie la o treptată decantare a impresiilor, la realizarea unor forme noi de expresie, cu tendințe de simplificare decorativă.

Bolnav de tuberculoză, moare pe 24 august 1928 și este înmormântat în cimitirul Valea Viei din Piatra Neamț.

Aprecieri critice

[modificare | modificare sursă]

Fără îndoială, Aurel Băeșu (1897-1928) s-a stins prea de timpuriu pentru ca vreo concluzie să aibă pretenția de a fi definitivă în ceea ce-l privește. Începuturile creației sale demonstrează cât de puternică a fost influența esteticii grigoresciene, chiar și în anii primului război mondial.

  • Vasile Draguț, Vasile Florea, Dan Grigorescu, Marin Mihalache, critici de artă

Galerie imagini

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Aurel Baesu, RKDartists, accesat în  
  2. ^ Aurel Băeșu, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  3. ^ Aurel B?e?u, Union List of Artist Names, accesat în  
  4. ^ „Aurel Băeșu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Aurel Băeşu, Artnet, accesat în  
  1. Maria Dumitrescu: Aurel Băeșu, Edit. Meridiane, București, 1968
  2. ^ Emil Satco: Enciclopedia Bucovinei, vol I, Editura Princeps, 2004, ISBN 973-7730-05-4, pag. 444-446
  3. ^ Valentin Ciucă: Un secol de arte frumoase în Bucovina, Editura Mușatinii, 2005, ISBN 973-7627-16-4, pag. 153-157
  4. *** : "Pictura românească în imagini", Editura Meridiane, 1970, pag. 236-237
  5. *** : "Culorile grădinii în peisajul românesc, 1850-1955", Editura Muzeului Național de Artă a României, 2006, pag. 228-229
  6. Gh. Macarie: Pictură sau destin: Aurel Băeșu (1886-1928), Edit. Pim, Iași, 2014
  7. Emil Nicolae, Lucian Corneliu Agăleanu: Aurel Băeșu: album documentar, Edit. Cetatea Doamnei, Piatra-Neamț, 2015, ISBN 978-606-643-226-9