Alexander Haig

Pentru the British peer, vedeți Alexander Haig, Viscount Dawick.

Date personale
Alexander Haig

Născut	2 decembrie 1924(1924-12-02) Philadelphia, Pennsylvania, SUA
Decedat	20 februarie 2010 (85 de ani) Baltimore, Maryland
Înmormântat	Cimitirul național Arlington[*]^[1]
Cauza decesului	cauze naturale (boală infecțioasă)
Frați și surori	Frank Haig[*][[Frank Haig (fizician american)\|]]^[2]
Căsătorit cu	Patricia (născută Fox, 1950–2010)
Număr de copii	3
Copii	Brian Haig[*][[Brian Haig (scriitor american)\|]]
Cetățenie	Statele Unite ale Americii
Religie	romano-catolic
Ocupație	diplomat politician ofițer de forțe terestre[*] om de afaceri
Limbi vorbite	limba engleză
Al 59-lea secretar de stat al Statelor Unite
În funcție 22 ianuarie 1981 – 5 iulie 1982
Precedat de	David D. Newsom[*]
Succedat de	Walter John Stoessel[*]
Comandantul Suprem al Forțelor Aliate din Europa
În funcție 15 decembrie 1974 – 1 iulie 1979
Șeful Cabinetului de la Casa Albă[*]
În funcție 4 mai 1973 – 21 septembrie 1974
Precedat de	Harry Robbins Haldeman[*]
Succedat de	Donald Rumsfeld
Vice Chief of Staff of the United States Army
În funcție ianuarie 1973 – iunie 1973
Viceconsilier pe teme de securitate națională în SUA
În funcție 1970 – 1973
Precedat de	Richard V. Allen[*]
Succedat de	Brent Scowcroft[*]

Premii	Crucea pentru Distincție în Zbor Bronze Star Medal[] legionar al Legiunii de Merit a Statelor Unite ale Americii[] Purple Heart Air Medal[] Silver Star Bảo quốc Huân chương[] Doublespeak Award[] (1981) Medalia Victoriei în al Doilea Război Mondial[] ...mai multe...
Partid politic	Republican
Alma mater	United States Military Academy Walsh School of Foreign Service[] Universitatea Columbia Universitatea Notre Dame United States Army War College[] Columbia Business School[] Naval War College[] Lower Merion High School[] St. Joseph's Preparatory School[]
Profesie	Ofițer, funcționar civil
Semnătură

Modifică date / text

Alexander Meigs Haig, Jr. (n. 2 decembrie 1924 – d. 20 februarie 2010) a fost un general al United States Army, care a servit ca secretar de stat în administrația președintelui Ronald Reagan și Șef al personalului Casei Albe în administrațiile președinților Richard Nixon și Gerald Ford.^[3]

Haig a servit de asemenea ca Adjunct al Șefului de stat major al armatei Statelor Unite, cea de-a doua cea mai importantă funcție a unui ofițer al United States Army,^[4] precum și în calitatea de Comandant Suprem al Forțelor Aliate din Europa, fiind simultan comandantul forțelor miltare americane și NATO din Europa.

Veteran al Războiului din Coreea și al celui din Vietnam, Haig a fost decorat cu unele dintre cele mai importante decorații ale Uniunii, dintre acestea distingându-se Distinguished Service Cross, Silver Star cu frunză de stejar și Purple Heart.^[5]

În ziua de 20 februarie 2010, Haig a decedat din cauza unor complicații provenite dintr-o infecție stafilococică după ce fusese anterior spitalizat la Johns Hopkins Hospital din Baltimore pe 28 ianuarie 2010.^[6]

Viață timpurie și educație

Alexander Haig s-a născut în Bala Cynwyd, statul Pennsylvania, în apropierea orașului Philadelphia, Pennsylvania, ca fiul mijlociu al avocatului republican Alexander Meigs Haig, Sr. și al soției sale Regina Anne Murphy.^[7] La vârsta de zece ani, tatăl său a murit de cancer, iar mama sa, de descendență irlandeză-americană și-a crescut copii în spiritul conservator al bisericii catolice.^[8] A studiat la Saint Joseph's Preparatory School din Philadelphia și a absolvit liceul Lower Merion din Ardmore, Pennsylvania. După aceea a învățat la Universitatea Notre Dame timp de doi ani, după care s-a transferat la United States Military Academy, pe care a absolvit-o în 1947. Haig a obținut un masterat în administrarea afacerilor de la Columbia Business School în 1955, și un altul în relații internaționale de la Universitatea Georgetown în 1961. Lucrarea sa de disertație a examinat rolul ofițerilor de armată în politicile naționale.

Carieră militară timpurie

Războiul din Coreea

Pentagon

Războiul din Vietnam

West Point

Consultant pe probleme de securitate (1969 – 1972)

Șeful personalului Casei Albe (1973 – 1974)

Comandant suprem al NATO (1974 – 1979)

Poziții civile

Secretar de stat (Secretary of State) 1981 – 1982

Încercarea de asasinare a președintelui Reagan

Nominalizarea prezidențială a Partidului Republican din 1988

Viață târzie, probleme de sănătate, deces

În 1980, Haig a avut o dublă operație de bypass la inimă.^[9]

Familie

Distincții militare

Qualification Badges

Decorații

Distinguished Service Cross
Defense Distinguished Service Medal with Oak Leaf Cluster
Army Distinguished Service Medal
Silver Star with Oak Leaf Cluster
Legion of Merit with two Oak Leaf Clusters
Distinguished Flying Cross with two Oak Leaf Clusters
Bronze Star with "Valor device" and two Oak Leaf Clusters
Purple Heart
Air Medal with Bronze Numeral 24
Army Commendation Medal

Decorații militare americane

National Defense Service Medal with Bronze Service Star
American Campaign Medal
World War II Victory Medal
Army of Occupation Medal
Korean Service Medal with four Bronze Stars
Vietnam Service Medal with two Bronze Stars

Decorații din alte țări

Referințe

^ Alexander M. Haig Jr. Dies at 85; Was Forceful Aide to 2 Presidents (în engleză), The New York Times, 20 februarie 2010, accesat în 1 mai 2020
^ https://www.nytimes.com/1982/01/25/nyregion/notes-on-people-a-haig-inaugurated.html, accesat în 2 martie 2024 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ Alexander Haig, MSN Encarta. Arhivat din original la 10 martie 2008. Accesat în 24 februarie 2010.
^ „ALEXANDER M. HAIG, Assistant to the President: Files, 1973–74”. Arhivat din original la 15 noiembrie 2011. Accesat în 24 februarie 2010.
^ „Premier Speakers Bureau”. Arhivat din original la 14 ianuarie 2010. Accesat în 24 februarie 2010.
^ Weiner, Tim (20 februarie 2010). „Alexander M. Haig Jr., 85, Forceful Aide to 2 Presidents, Dies”. The New York Times. Arhivat din original la 25 februarie 2010. Accesat în 20 februarie 2010.
^ Hohmann, James (21 februarie 2010). „Alexander Haig, 85; soldier-statesman managed Nixon resignation”. The Washington Post. Arhivat din original la 4 iunie 2011. Accesat în 21 februarie 2010.
^ „Haig's Future Uncertain After a Shaky Start”. Anchorage Daily News. 11 aprilie 1981. Accesat în 22 decembrie 2009. ^{[nefuncțională]}
^ Guardian obituary

Bibliografie suplimentară

Haig, Alexander (1984), Caveat: Realism, Reagan, and Foreign Policy, New York: Macmillan, ISBN 0025473700 .

Legături externe

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Alexander Haig

Wikicitat

La Wikicitat găsiți citate legate de Alexander Haig.

The Day Reagan was Shot article on Haig
The Falklands: Failure of a Mission Arhivat în 17 decembrie 2004, la Wayback Machine. critique of Haig's mediation efforts
Portrait of Alexander Haig Arhivat în 17 noiembrie 2007, la Wayback Machine. by Margaret Holland Sargent
Alexander Haig la Internet Movie Database

Predecesor: General Andrew Goodpaster	Comandant suprem al NATO din Europa 1974 — 1979	Succesor: General Bernard W. Rogers
Predecesor: H. R. Haldeman	Șeful de protocol al Casei Albe 1973 – 1974	Succesor: Donald Rumsfeld
Predecesor: Edmund S. Muskie	Secretar de stat 1981 – 1982	Succesor: George P. Shultz

[b708487fd202a406a4730256966ffc9e-1] Alexander M. Haig Jr. Dies at 85; Was Forceful Aide to 2 Presidents (în engleză), The New York Times, 20 februarie 2010, accesat în 1 mai 2020

[2859703fb6530772bcdbb7d6ea427fb8-2] ttps://www.nytimes.com/1982/01/25/nyregion/notes-on-people-a-haig-inaugurated.html, accesat în 2 martie 2024 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

[encarta-3] Alexander Haig, MSN Encarta. Arhivat din original la 10 martie 2008. Accesat în 24 februarie 2010.

[utexas-4] „ALEXANDER M. HAIG, Assistant to the President: Files, 1973–74”. Arhivat din original la 15 noiembrie 2011. Accesat în 24 februarie 2010.

[speakers-5] „Premier Speakers Bureau”. Arhivat din original la 14 ianuarie 2010. Accesat în 24 februarie 2010.

[nytobit-6] Weiner, Tim (20 februarie 2010). „Alexander M. Haig Jr., 85, Forceful Aide to 2 Presidents, Dies”. The New York Times. Arhivat din original la 25 februarie 2010. Accesat în 20 februarie 2010.

[WashPost_obit-7] Hohmann, James (21 februarie 2010). „Alexander Haig, 85; soldier-statesman managed Nixon resignation”. The Washington Post. Arhivat din original la 4 iunie 2011. Accesat în 21 februarie 2010.

[ref2-8] „Haig's Future Uncertain After a Shaky Start”. Anchorage Daily News. 11 aprilie 1981. Accesat în 22 decembrie 2009. ^{[nefuncțională]}

[9] Guardian obituary

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]