Elisabeta de Boemia (1358–1373)
Elisabeta de Boemia | |
Ducesă de Austria | |
Elisabeta de Boemia (vitraliu din secolul al XIV-lea) | |
Date personale | |
---|---|
Născută | Praga, Regatul Boemiei |
Decedată | (15 ani)[1] Viena, Ducatul Austriei(d) |
Înmormântată | Kartause Mariathron, Gaming[*] |
Părinți | Carol al IV-lea Anna de Schweidnitz |
Frați și surori | Margareta de Luxemburg[*] Caterina de Luxemburg Ana de Boemia Venceslau al IV-lea al Boemiei Margareta de Boemia[*] Ioan de Görlitz Sigismund de Luxemburg |
Căsătorită cu | Albert al III-lea, Duce de Austria (–) |
Ocupație | aristocrat |
Apartenență nobiliară | |
Titluri | prințesă |
Familie nobiliară | Casa de Luxemburg |
Modifică date / text |
Elisabeta de Boemia (în germană Elisabeth von Luxemburg-Böhmen; n. 19 martie 1358, Praga – d. 19 septembrie 1373, Viena),[2] aparținând Casei de Luxemburg, a fost prințesă a Boemiei, singura fiică din a treia căsătorie a împăratului Carol al IV-lea cu Ana de Schweidnitz. Elisabeta a devenit ducesă de Austria prin căsătoria cu Albert al III-lea. Fratele ei a fost regele romano-german Venceslau al IV-lea al Boemiei.
După moartea mamei ei, Carol s-a recăsătorit pentru ultima dată cu Elisabeta de Pomerania. În urma acestei căsătorii Elisabeta a avut șase frați vitregi: Anna - regina Angliei, Sigismund - împăratul Sfântului Imperiu Roman, Ioan - duce de Görlitz, Margareta de Boemia (d. 1410), Carol și Henric.
La nașterea Elisabetei învățatul Francesco Petrarca a trimis împăratului o scrisoare de felicitare. La vârsta de cinci ani, fiica imperială a fost logodită la Nürnberg în 1363 cu Otto al V-lea al Bavariei, ulterior margraf de Brandenburg. Logodna a fost întreruptă în 1366 deoarece tatăl ei, împăratul Carol al IV-lea își schimbase planurile: dorea ca Elisabeta să se căsătorească cu ducele Albert al III-lea de Habsburg. Căsătoria era o mișcare pe tabla de șah și trebuia să-l împiedice pe ducele Albert să-și unească destinul cu Elisabeta a Ungariei, prințesă de Taranto (moștenitoarea regelui Ludovic I al Ungariei) care urma să se logodească cu Venceslau, fiul lui Carol al IV-lea. În schimb Otto al V-lea a primit mâna Caterinei de Luxemburg, sora vitregă a Elisabetei și văduva lui Rudolf al IV-lea, care murise în 1365 (fratele lui Albert al III-lea). Când Elisabeta a împlinit vârsta de opt ani pe 19 martie 1366 a avut loc dubla nuntă: a ei și a surorii ei.[2] Așa a apărut o alianță boemă-austriacă, care a asigurat familiei de Habsburg, printre altele, posesia comitatului Tirol. Elisabeta a murit fără copii la Viena la vârsta de 15 ani. Ea a fost înmormântată în biserica Mănăstirii Kartause Gaming (aflată în Austria Inferioară de astăzi).
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Find a Grave, accesat în
- ^ a b Gerhard Hartmann, Karl Schnith (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Viena 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 429.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Gerhard Hartmann, Karl Schnith (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europäische Geschichte., Editura Marix, Viena 2006, ISBN 978-3-86539-074-5, p. 429.
- F. B. Fahlbusch: Elisabeth 15., în: Lexikon des Mittelalters, vol. 3, 1986, pp. 1837-1838.
- Brigitte Hamann (ed.): Elisabeth von Böhmen., în: Die Habsburger, 1988, p. 84.
- Constantin von Wurzbach: Habsburg, Elisabeth von Böhmen (Tochter des Kaisers Karl IV. von Böhmen) în: Biografisches Lexikon des Kaiserthums Österreich, partea a 6-a, Editura Kaiserlich-königliche Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1860, p. 165.