Pandora (satelit)

Descoperire
Pandora
Vedere a emisferei vestice a lui Pandora.^[a]
Descoperit de	Stewart A. Collins D. Carlson Voyager 1
Dată descoperire	Octombrie 1980
Denumiri
Denumire MPC	Saturn XVII
Pronunție	/pan'do.ra/
Denumit după	Πανδώρα Pandōra
Atribute	Pandoran /pan.do'ran/
Caracteristicile orbitei ^[1]
Epocă 31 decembrie 2003 JD 2453005.5
Axa semi-majoră	7008141720000000000♠141720±10 km
Excentricitate	6997420000000000000♠0.0042
Perioadă orbitală	6999628504213000000♠0.628504213 zile
Înclinație	6996872664625997166♠0.050°±0.004° față de ecuatorul lui Saturn
Sateliți	Saturn
Caracteristici fizice
Dimensiuni	104 × 81 × 64 km ^[2]
Raza medie	7004407000000000000♠40.7±1.5 km ^[2]
Volum	7005280000000000000♠≈ 280000 km³
Masă	7017137100000000000♠(1.371±0.019)×10¹⁷ kg^[2]
Densitate medie	6999490000000000000♠0.49±0.06 g/cm³^[2]
Gravitație	0.0026–0.0060 m/s² ^[2]
Viteză cosmică	7001190000000000000♠≈ 0.019 km/s
Perioadă de rotație	sincronă
Înclinare axială	zero
Albedo	0.6
Temperatură	≈ 78 K

Pandora este un satelit interior al lui Saturn. A fost descoperit în 1980 din fotografiile făcute de sonda Voyager 1 și a fost desemnat provizoriu S/1980 S 26. ^[3] La sfârșitul anului 1985, a fost numit oficial după Pandora din mitologia greacă. ^[4] Este denumit și Saturn XVII. ^[5]

Pandora a fost considerat a fi un satelit cioban exterior al Inelului F. Cu toate acestea, studii recente indică faptul că nu joacă un astfel de rol și că doar Prometheus, păstorul interior, contribuie la menținerea inelului îngust. ^[6] ^[7] Are mai multe cratere decât Prometheus cere se află în apropiere și are cel puțin două cratere mari de 30 kilometri (19 mi) în diametru. Majoritatea craterelor de pe Pandora sunt puțin adânci, deoarece sunt umplute cu resturi. Crestele și șanțurile sunt de asemenea prezente pe suprafața satelitului. ^[8]

Orbita Pandorei pare a fi haotică, ca o consecință a unei serii de patru rezonanțe de 118:121 cu Prometheus. ^[9] Cele mai apreciabile modificări ale orbitelor lor au loc aproximativ la fiecare 6,2 ani, ^[1] când periapsida Pandorei se aliniază cu apoapsida lui Prometheus și sateliții se apropie până la aproximativ 1.400 kilometri (870 mi). Pandora este, de asemenea, într-o rezonanță de 3:2 cu Mimas. ^[1]

Din cauza densității sale foarte scăzute și a albedo-ului relativ ridicat, se pare că Pandora este un corp de gheață foarte poros. Cu toate acestea, există multă incertitudine în aceste valori, așa că acest lucru rămâne să fie confirmat.

Galerie

Vedere a satelitului, făcută în timpul zborului lui Cassini din septembrie 2005.
Pandora văzută de sonda Cassini în 2005; inelele lui Saturn sunt în fundal.
Cassini a surprins această vedere apropiată a satelitului Pandora al lui Saturn în timpul zborului navei spațiale de pe 3 iunie 2010.
Imagine Voyager 2 a Pandorei (august 1981).

Referințe

Note

^ This view was taken by Cassini, during the spacecraft's close flyby on December 18, 2016. The image was taken from a distance of 40,500 kilometri (25,166 mile); the closest approach by the spacecraft during its 14-year tenure in the Saturn system.

Citații

^ ^a ^b ^c Spitale Jacobson et al. 2006.
^ ^a ^b ^c ^d ^e Thomas 2010.
^ IAUC 3532.
^ IAUC 4157.
^ USGS: Planet and Satellite Names and Discoverers.
^ Lakdawalla, E. (5 iulie 2014). „On the masses and motions of mini-moons: Pandora's not a "shepherd," but Prometheus still is”. Planetary Society. Accesat în 17 aprilie 2015.
^ Cuzzi, J. N.; Whizin, A. D.; Hogan, R. C.; Dobrovolskis, A. R.; Dones, L.; Showalter, M. R.; Colwell, J. E.; Scargle, J. D. (aprilie 2014). „Saturn's F Ring core: Calm in the midst of chaos”. Icarus. 232: 157–175. Bibcode:2014Icar..232..157C. doi:10.1016/j.icarus.2013.12.027. ISSN 0019-1035.
^ Solar System, NASA: Pandora.
^ Renner et al. 2005.

Surse

Marsden, Brian G. (31 octombrie 1980). „Satellites of Saturn” (discovery). IAU Circular. 3532. Accesat în 29 decembrie 2011.
Marsden, Brian G. (3 ianuarie 1986). „Satellites of Saturn and Pluto” (naming the moon). IAU Circular. 4157. Accesat în 29 decembrie 2011.
Renner, Stéfan F.; Sicardy, Bruno; French, Richard G. (martie 2005). „Prometheus and Pandora: Masses and orbital positions during the Cassini tour”. Icarus. 174 (1): 230–240. Bibcode:2005Icar..174..230R. doi:10.1016/j.icarus.2004.09.005.
„Saturn: Moons: Pandora”. Solar System Exploration: Planets. NASA. 4 d.Hr.. Arhivat din original la 2 iunie 2015. Accesat în 29 decembrie 2011.
Spitale, J. N.; Jacobson, R. A.; Porco, C. C.; Owen, W. M., Jr. (2006). „The orbits of Saturn's small satellites derived from combined historic and Cassini imaging observations”. The Astronomical Journal. 132 (2): 692–710. Bibcode:2006AJ....132..692S. doi:10.1086/505206.
Thomas, P. C. (iulie 2010). „Sizes, shapes, and derived properties of the saturnian satellites after the Cassini nominal mission” (PDF). Icarus. 208 (1): 395–401. Bibcode:2010Icar..208..395T. doi:10.1016/j.icarus.2010.01.025. Arhivat din original (PDF) la 23 decembrie 2018. Accesat în 16 iulie 2022.
USGS/IAU (21 iulie 2006). „Planet and Satellite Names and Discoverers”. Gazetteer of Planetary Nomenclature. USGS Astrogeology. Accesat în 29 decembrie 2011.

Legături externe

Pandora la explorarea sistemului solar de la NASA
Pandora la Societatea Planetară

[1] This view was taken by Cassini, during the spacecraft's close flyby on December 18, 2016. The image was taken from a distance of 40,500 kilometri (25,166 mile); the closest approach by the spacecraft during its 14-year tenure in the Saturn system.

[FOOTNOTESpitale_Jacobson_et_al.2006-2] Spitale Jacobson et al. 2006.

[FOOTNOTEThomas2010-3] Thomas 2010.

[FOOTNOTEIAUC_3532-4] IAUC 3532.

[FOOTNOTEIAUC_4157-5] IAUC 4157.

[FOOTNOTEUSGS:_Planet_and_Satellite_Names_and_Discoverers-6] USGS: Planet and Satellite Names and Discoverers.

[LakdawallaE2014-7] Lakdawalla, E. (5 iulie 2014). „On the masses and motions of mini-moons: Pandora's not a "shepherd," but Prometheus still is”. Planetary Society. Accesat în 17 aprilie 2015.

[Cuzzi2014-8] Cuzzi, J. N.; Whizin, A. D.; Hogan, R. C.; Dobrovolskis, A. R.; Dones, L.; Showalter, M. R.; Colwell, J. E.; Scargle, J. D. (aprilie 2014). „Saturn's F Ring core: Calm in the midst of chaos”. Icarus. 232: 157–175. Bibcode:2014Icar..232..157C. doi:10.1016/j.icarus.2013.12.027. ISSN 0019-1035.

[FOOTNOTESolar_System,_NASA:_Pandora-9] Solar System, NASA: Pandora.

[FOOTNOTERenner_et_al._2005-10] Renner et al. 2005.

[a]

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]