MINISTERUL EDUCAȚIEI ȘI CERCETĂRII AL REPUBLICII
MOLDOVA
Universitatea Tehnică a Moldovei
Facultatea Calculatoare, Informatică şi Microelectronică
RAPORT
Lucrare de laborator nr 1 si nr 2
la cursul „Metode Numerice”
Tema: Rezolvarea Numerică
A Ecuaţiilor Algebrice Şi Transcendente
Varianta 16
A efectuat : St. gr. CR-221FR Răileanu Emanoel
A verificat: Conf. universitar Seiciuc Vladislav
Chișinău 2023
Cuprins
1.Scopul lucrării......................................................................................................................................3
2.Probleme pentru rezolvare.................................................................................................................3
3.Descrierea metodelor..........................................................................................................................3
4.Rezolvare.............................................................................................................................................4
4.1 Separarea rădăcinilor...................................................................................................................4
4.2 Calculul rădăcinii reale prin metoda înjumătăţirii intervalului......................................................5
4.3 Metoda aproximaţiilor succesive..................................................................................................7
4.4 Metoda tangentelor (Newton)......................................................................................................8
4.5 Metoda secantelor........................................................................................................................9
2
1.Scopul lucrării
1) Să se separe toate rădăcinile reale ale ecuaţiei f(x)=0 unde y=f(x) este o funcţie reală de
variabilă reală.
2) Să se determine o rădăcină reală a ecuaţiei date cu ajutorul metodei înjumătăţirii
intervalului cu o eroare mai mică decât ε =10 -2.
3) Să se precizeze rădăcina obţinută cu exactitatea ε =10 -6 utilizând
- metoda aproximaţiilor succesive
- metoda tangentelor (Newton)
- metoda secantelor.
4) Să se compare rezultatele luând în consideraţie numărul de iteraţii, evaluările pentru funcţii
şi derivată.
2.Probleme pentru rezolvare
x 2
a) 2 −( x+1 )
b) x 3−21 x−37
3.Descrierea metodelor
Rezolvarea ecuaţiei f(x)=0 implică parcurgerea a două etape importante:
- separarea rădăcinilor, care constă în determinarea unui interval [a, b] în care este situată o
rădăcină reală a ecuaţiei;
- calculul aproximativ ai fiecărei rădăcini şi evaluarea erorii care s-a comis considerând că
separarea deja s-a efectuat.
3
4.Rezolvare
4.1 Separarea rădăcinilor
Separarea rădăcinilor se poate face prin diferite metode. Cele mai des utilizate în practică sunt
următoarele două metode de separare:
a) Metoda grafică. Adeseori ecuaţia f(x)=0 poate fi pusă sub forma echivalentă φ ¿
x)=g(x). Rădăcinile ultimei ecuaţiei sunt abscisele punctelor de intersecţie ale curbelor
y= φ (x) şi y=g(x).
Scriem ecuația :
a) 2 x −( x+1 )2=0 3
x −21 x−37 =0
Sub forma :
x 2 3
2 =( x+1 ) x =21 x−37
Rădăcinile ei sunt abscisele punctelor de intersecţie ale curbelor
2
y(x1)= 2 x si y(x2)= ( x +1 ) y(x)= x 3 si y(x)= 21 x – 37
-2 0 2 -8 0 8
0.25 1 4 -512 0 512
1 1 9 -205 -37 131
Astfel functia are doua radacini reale Astfel functia are o radacina reala
r1∈ (−2,−1 ) r1∈ (−6 ,−2 )
sir 2 ∈¿ );
4.2 Calculul rădăcinii reale prin metoda înjumătăţirii intervalului
4
Metoda înjumătățirii intervalului este o tehnică numerică pentru găsirea rădăcinilor funcțiilor.
Procedura implică alegerea unui interval inițial în care știm că funcția schimbă semnul și apoi
înjumătățirea repetată a intervalului până când obținem o aproximare suficient de bună pentru
rădăcina funcției.
Pentru functia 2 x −( x+1 )2
Vom utiliza această metodă pentru a găsi rădăcina reală a funcției 2 x −( x+1 )2. În acest caz,
vom începe cu un interval în care știm că funcția schimbă semnul. Observăm că funcția este
negativă pentru x=−2 și pozitivă pentru x=−1, deci vom alege intervalul [−2,−1]
Vom implementa această metodă în Mathematica folosind o buclă While și înjumătățirea
intervalului până când obținem o aproximare suficient de bună:
f[x_]:=2^x-(x+1)^2
a=-2; (*Extremul stâng al intervalului*)
b=-1; (*Extremul drept al intervalului*)
toleranta=10-2; (*Toleranța pentru precizia rădăcinii*)
While[Abs[b-a]>toleranta,c=(a+b)/2;(*Punctul de mijloc al intervalului*)
fa=f[a];
fb=f[b];
fc=f[c];
If[fa*fc<0, (*Schimbarea semnului în intervalul a-c*)b=c,a=c];]
radacina_aproximata=(a+b)/2
radacina_aproximata = −1.58
Pentru functia x 3−21 x−37
5
Pentru funcția dată vom folosi intervalul x=-6 și x=-2, În acest interval funcția își schimba
semnul
f[x_]:=x3-21x - 37
a=-6; (*Extremul stâng al intervalului*)
b=-3; (*Extremul drept al intervalului*)
toleranta=10-2; (*Toleranța pentru precizia rădăcinii*)
While[Abs[b-a]>toleranta,c=(a+b)/2;(*Punctul de mijloc al
intervalului*)fa=f[a];
fb=f[b];
fc=f[c];
If[fa*fc<0,(*Schimbarea semnului în intervalul a-c*)b=c,a=c];]
radacina_aproximata= N[(a+b)/2,3]
radacina_aproximata= −5.29
Rezultatul radacina_aproximata va fi o aproximare numerică a rădăcinii reale a funcției.
Acest cod înjumătățește intervalul până când lungimea intervalului este mai mică decât
toleranța specificată. Puteți ajusta toleranța în funcție de precizia dorită.
4.3 Metoda aproximaţiilor succesive
6
Metoda aproximatilor succesive (sau metoda lui Newton-Raphson) este o tehnică iterativă pentru
găsirea rădăcinilor funcțiilor.
Aplicând această metodă la funcția 2 x −( x+1 )2, vom obține:
f[x_]:=2^x-(x+1)^2
fPrime[x_]:=D[f[y],y]/. y->x
(*Alegerea unui punct de pornire*)
x0=-1.5;
(*Iterații pentru rădăcină cu precizia 10^-6*)
precizie=10^-6;
xNou=x0;
While[Abs[f[xNou]]>precizie,xVeche=xNou;
xNou=xVeche-f[xVeche]/fPrime[xVeche];]
(*Afișare rezultat*)
radacina_aproximata=xNou
radacina_aproximata=−1.57862
Aplicând această metodă la funcția x 3−21 x−37 , vom obține:
f[x_]:=x3-21x - 37
fPrime[x_]:=D[f[y],y]/. y->x
(*Alegerea unui punct de pornire*)
x0=-6;
(*Iterații pentru rădăcină cu precizia 10^-6)
precizie=10^-6;
xNou=x0;
While[Abs[f[xNou]]>precizie,xVeche=xNou;
xNou=xVeche-f[xVeche]/fPrime[xVeche];]
(*Afișare rezultat*)
radacina_aproximata=N[xNou,7]
radacina_aproximata= −5.290859
Această buclă While va itera până când valoarea funcției în punctul curent este suficient de
f ( xn)
aproape de zero. Metoda lui Newton-Raphson folosește formula: x n+1=x n − '
f ( xn )
7
unde f ( x n ) este derivata funcției f ( x n ) în punctul x n. Rezultatul radacina_aproximata va fi o
'
aproximare numerică a rădăcinii cu o precizie de 10-6
4.4 Metoda tangentelor (Newton)
Metoda tangentelor (Newton) este o altă metodă iterativă pentru găsirea rădăcinilor funcțiilor.
Acest algoritm implică calculul tangentei la graficul funcției și intersectarea acestei tangente
cu axa x pentru a obține un punct mai aproape de rădăcină. Procedura este repetată până când
se atinge o precizie specificată.
Pentru functia 2 x −( x+1 )2
f[x_]:=2^x-(x+1)^2
fPrime[x_]:=D[f[y],y]/. y->x
(*Alegerea unui punct de pornire*)
x0=-2.5;
(*Iterații pentru rădăcină cu precizia 10^-6*)
precizie=10^-6;
xNou=x0;
While[Abs[f[xNou]]>precizie,xNou=xNou-f[xNou]/fPrime[xNou];]
(*Afișare rezultat*)
radacina_aproximata=xNou
radacina_aproximata= −1.57862
Pentru funcția x 3−21 x−37
f[x_]:=x3-21x - 37
fPrime[x_]:=D[f[y],y]/. y->x
(*Alegerea unui punct de pornire*)
x0=-6;
(*Iterații pentru rădăcină cu precizia 10^-6*)
precizie=10^-6;
xNou=x0;
While[Abs[f[xNou]]>precizie,xNou=xNou-f[xNou]/fPrime[xNou];]
(*Afișare rezultat*)
radacina_aproximata=N[xNou,7]
radacina_aproximata= −5.290859
4.5 Metoda secantelor
8
Metoda secantelor este o altă metodă numerică iterativă pentru găsirea rădăcinilor funcțiilor.
Această metodă utilizează o secantă în locul unei tangente, astfel încât nu este necesar să se
calculeze derivata funcției. Iterațiile sunt realizate în funcție de intersecția secantei cu axa x.
Pentru functia 2 x −( x+1 )2
f[x_]:=2^x-(x+1)^2
(*Alegerea a două puncte de pornire*)
x0=-2;
x1=-1.5;
(*Iterații pentru rădăcină cu precizia 10^-6*)
precizie=10^-6;
While[Abs[f[x1]]>precizie,xNou=x1-f[x1]*(x1-x0)/(f[x1]-f[x0]);
x0=x1;
x1=xNou;]
(*Afișare rezultat*)
radacina_aproximata=xNou
radacina_aproximata=−1.57862
Pentru funcția x 3−21 x−37
f[x_]:=x3-21x - 37
(*Alegerea a două puncte de pornire*)
x0=-6;
x1=-1.5;
(*Iterații pentru rădăcină cu precizia 10^-6*)
precizie=10^-6;
While[Abs[f[x1]]>precizie,xNou=x1-f[x1]*(x1-x0)/(f[x1]-f[x0]);
x0=x1;
x1=xNou;]
(*Afișare rezultat*)
radacina_aproximata=N[xNou,7]
radacina_aproximata= −5.290859
