Liceul Tehnologic Petrol Moreni Data:

Clasa: Profesor: Manu Ioana Daniela

Nume și prenume elev:

Îndoirea manuală a semifabricatelor

1. Procesul de îndoire (calculul lungimii semifabricatului necesar obținerii unei piese prin
operația de îndoire)

Îndoirea este operaţia tehnologică prin care se modifică forma şi dimensiunile unui
semifabricat, fără a îndepărta material. Astfel, se modifică forma unui semifabricat printr-o
încovoiere plană realizată în jurul unei muchii rectilinii.
Îndoirea se realizează prin deformarea, spre exemplu, a unei table plană care este curbată
după o anumită rază de îndoire R. În decursul îndoirii unui material de grosime s, fibra neutră
îşi păstrează dimensiunea iniţială, rămânând nedeformată.
Fibra exterioară se lungeşte, datorită unor tensiuni de întindere care apar pe suprafaţa
exterioară a tablei în zona îndoită, iar fibra interioară se scurtează, datorită tensiunilor de
compresiune ce apar în zona interioară a curburii.
Cunoaşterea fibrei nedeformate în zona îndoită B (vezi fig. 1.) este foarte utilă
pentru dimensionarea semifabricatului ce urmează să fie supus îndoirii.

Fig. 1
Dacă se presupune că fibra neutră de rază R are raza de curbură:
Rfn = R + 0,45s
atunci lungimea fibrei neutre în zona îndoită este dată de relaţia:
B = Rfn  2/360
în care  este unghiul de îndoire, iar s reprezintă grosimea materialului.

Exemplu de calcul:
Fie s = 0,4 mm și  = 450. Să se calculeze lungimea fibrei neutre în zona îndoită știind
că raza de îndoire a tablei este R = 150 mm.

În realitate deformaţiile din zona îndoită sunt mult mai complexe, dar dacă raportul
dintre lăţimea şi grosimea tablei este mai mare de 8 se poate considera că au loc numai
deformaţiile fibrelor longitudinale, paralele cu axa neutră.

Deoarece deformaţiile sunt cu mult mai mari cu cât raportul dintre este mai mare,
trebuie avut grijă să nu apară fisuri pe suprafaţa întinsă a materialului. Din aceste motive, raza
de îndoire se exprimă prin multipli ai grosimii tablei. Pentru prevenirea fisurării tablei şi a
deteriorării sculelor de deformare se recomandă ca această rază de îndoire să fie de minim 0,8
mm, chiar şi în condiţiile deformării tablelor cu plasticitate ridicată.
Raza minimă de îndoire poate fi determinată, cu destul de mare precizie, luând în
considerare valoarea gâtuirii „Z” obţinută în urma încercării la tracţiune a materialului, cu una
din relaţiile:

, când Z < 0.2

, când Z > 0.2

Deformarea plastică a tablelor este însoţită şi de o deformare elastică (datorită legii
coexistenţei deformării elastice cu a deformării plastice). Această deformare elastică face ca
materialul, în urma procesului de îndoire, să se relaxeze şi să revină la o altă rază de
îndoire „Rf” diferită de raza de îndoire „R0” a materialului aflat sub sarcină (vezi fig. 2).

Fig. 2

Fig. 2: Relaxarea elastic a materialului după îndoire (ao - unghiul de îndoire; ax - unghiul de
îndoire după relaxarea materialului)
Există mai multe relaţii de calcul a relaxării elastice, dar nici una dintre ele nu conduce la
obţinerea unor valori exacte. Din aceste motive sunt necesare determinări experimentale ale
relaxării. Pentru reducerea numărului de determinări experimentale se recomandă, totuşi,
utilizarea unor asemenea relaţii de calcul. De exemplu, pentru îndoirea tablelor din aliaje
refractare se recomandă relaţia următoare:

în care:
• σc-limita de curgere a materialului
• E- modulul de elasticitate

Compensarea relaxării elastice se face prin dimensionarea corespunzătoare a sculelor, în sensul

că ele se vor construi la o rază „Ref” care va fi mai mică decât raza „R0” prevăzută piesei în
desenul de execuţie.
Referințe:
Îndoirea tablelor - descrierea procedurii | Color Metal (color-metal.ro)