Factorii Genetici Ai Climei
Factorii Genetici Ai Climei
Factorii Genetici Ai Climei
Data : 20.02.2019
Unitatea şcolară : Liceul Tehnologic Agricol Beclean
Disciplina : Geografia fizică
Clasa: a IX –a B
Profesor: Sângeorzan Gabriela
Unitatea de învăţare : Atmosfera terestră
Titlul lecţiei : Factorii genetici ai climei
Tipul lecţiei : mixtă
Competenţe specifice: C1 - Utilizarea terminologiei științifice și disciplinare specifice (concepte,
noțiuni) pentru prezentarea unei informații pertinente;
C2 - Argumentarea unui demers explicativ;
C3 - Unor succesiuni de fenomene și procese naturale;
C4 - Utilizarea reprezentărilor cartografice în investigarea mediului geografic.
Obiective operaţionale :
a) Cognitive
- să definească noile noțiuni;
- să identifice factorii genetici ai climei;
- să cunoască modul de formare a maselor de aer.
b) Atitudinale
- formularea de întrebări şi răspunsuri
- evaluarea corectă a răspunsurilor celorlalţi elevi
- să ofere feedback colegilor
c) Metodologice
- sistematizarea informaţiilor
Forme de organizare a învăţării: frontală, individuală, pe grupe,
Metode didactice: expunerea sistematică şi observaţia, observarea , conversaţia euristică, comparaţia,
problematizarea, descoperirea, lucrul cu harta şi exerciţiul geografic, studierea manualului
Material didactic: harta fizică a lumii, manuale, planşe,
Evaluarea: Ce dovezi există că elevii au învăţat lecţia?
a) De conţinut:
- răspunsuri la întrebări
- analiza hărţilor şi a textelor oferite de profesor
b) De utilizare a operaţiilor gândirii:
- explicarea cauzelor, evoluţiei şi consecinţele fenomenelor
- raţionamentul
- analogii şi comparaţii
Material bibliografic:
- Mândruţ, O., Geografie fizică. Manual pentru clasa a IX-a, Editura Corint, Bucureşti, 2008;
- Dulamă,Maria Eliza, Modelul învățării depline a geografiei, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 2004
Desfășurarea lecției
2
Factorii genetici ai climei, clasa a IX-a
S – radiaţia directă
D – radiaţia difuză
A – radiaţia atmosferei
R – radiaţia reflectată de suprafaţa
terestră
T – radiaţia terestră
Albedoul=capacitatea de reflexie a
diferitelor suprafețe
2. Factorii dinamici sunt:
- vânturile
- presiunea atmosferică Folosirea expunerea completarea
Expunere: amualului conversația schiței de pe tablă
Circulația maselor de aer este lucrul cu de către elevi
determinată de încălzirea inegală a manualul
suprafeței terestre și de mișcarea de
rotație a Pământului.
Principalele sisteme de vânturi, cu
influență puternică asupra climei
zonelor și regiunilor pe care le
străbat, sunt:
Alizeele - în zona lor de formare
crează un deficit de umiditate
(=>deșerturi tropicale)
Musonii - aduc precipitații
foarte mari în S și SE Africii
Circulația vestică (Vânturile de
Vest) dintre 40 si 60 de grade
latitudine (nordică și sudică) ce
se desfașoară în lungul
paralelelor (V-E) și aduce
precipitații spre interiorul
continentelor
Vânturile polare - răcesc
regiunile apropiate cercurilor
polare
Mișcarea convergentă a
aerului din zona intertropicală
(calmele ecuatoriale) are
precipitații bogate și o
nebulozitate ridicată.
3. Factorii fizico - geografici - ţin
de caracteristicile suprafeţei terestre,
nuanţează foarte mult elementele
climatice şi tipurile de climă.
Cei mai semnificativi sunt:
• raportul dintre uscat şi apă
(oceane şi mări)
• relieful (prin altitudine,
expunere, orientarea sistemelor
montane);
• curenţii oceanici;
• lacurile şi fluviile;
• stratul de zapadă şi gheaţă;
• vegetaţia;
• activitaţile societăţii omeneşti.
6. Atingerea Se face prin întrebări scurte: răspund la conversatia - observarea
feedback- 1.Care sunt factorii genetici ai climei? întrebări euristica comportamentului
ului (1̓ ) 2.Un exemplu de factor dinamic? elevilor;
3.Un exemplu de factor fizico-
geografic?
7. Fixarea completează dialogul - observarea
cunoștințelo rebusul comportamentului
r se face elevilor;
printr-un
rebus
4
Factorii genetici ai climei, clasa a IX-a
Schița lecției
1. Factorii radiativi:
- radiațiile solare (ultraviolete, vizibile și infraroșii);
- Bilantul radiativ (Q) reprezintă diferenţa dintre radiaţia primită (S, D, A) şi cea cedată (R,
T) la contactul cu suprafeţei terestre cu atmosfera.
Se exprimă astfel: Q=(S+D+A) –(R+T) unde: S – radiaţia directă
D – radiaţia difuză
A – radiaţia atmosferei
R – radiaţia reflectată de suprafaţa terestră
T – radiaţia terestră
- Albedoul = capacitatea de reflexie a diferitelor suprafețe