Cum Sa Programezi in Python
Încărcat de
badrianiulianCum Sa Programezi in Python
Încărcat de
badrianiulian
Cum să programezi în Python
(Manual în limba română)
Mircea Prodan
‑ 2014 ‑
1
Cuprins
Cuprins ........................................................................................................................................................... 2
De ce să te apuci de programare? ......................................................................................................... 4
Cu ce limbaj ar trebui să încep? ......................................................................................................................... 5
De ce Python? .......................................................................................................................................................... 8
Capitolul I Instalarea Python 3. Noțiuni fundamentale .............................................................. 10
Instalarea Python3 în Windows ..................................................................................................................... 10
1.1. Primul program ............................................................................................................................................................ 12
1.2. Noțiuni fundamentale ............................................................................................................................................... 14
1.3. Variabile .......................................................................................................................................................................... 18
1.4. Puțină matematică ...................................................................................................................................................... 26
1.5. “Spargerea” declarațiilor lungi în linii multiple ............................................................................................. 28
1.6. Specificarea unui item separator .......................................................................................................................... 28
1.7. Concatenarea ‐ afișarea mai multor itemi cu operatorul + ....................................................................... 29
1.8. Formatarea numerelor (Important!!!) ............................................................................................................... 29
1.9. Formatarea întregilor ................................................................................................................................................ 33
1.10. Formatarea șirurilor ............................................................................................................................................... 33
Capitolul II FUNCȚII .............................................................................................................................. 35
2.1. Definirea și invocarea unei funcții ....................................................................................................................... 35
2.2. Invocarea unei funcții ................................................................................................................................................ 36
2.3. Indentarea (Important!!!) ........................................................................................................................................ 37
2.4. Variabile locale ............................................................................................................................................................. 37
2.5. Constante și variabile globale ................................................................................................................................ 40
2.6. Funcția lambda ............................................................................................................................................................. 41
Capitolul III STRUCTURI DE DECIZIE ................................................................................................ 43
3.1. Declarația if ................................................................................................................................................................. 43
3.2. Operatori de comparatie .......................................................................................................................................... 44
3.3. Declarația if‐else .......................................................................................................................................................... 44
3.4. Operatori logici ............................................................................................................................................................. 46
3.5. Variabile booleene ...................................................................................................................................................... 47
3.6.Bucle ................................................................................................................................................................................... 47
3.7. Bucla while – o buclă controlată ........................................................................................................................... 47
3.8. Bucla infinită ................................................................................................................................................................. 49
3.9. Bucla for .......................................................................................................................................................................... 49
3.10. Acumulatori ................................................................................................................................................................ 52
3.11. Operatori de atribuire augmentată ................................................................................................................... 53
3.12. Bucle de validare a intrărilor ............................................................................................................................... 53
3.13. Bucle imbricate .......................................................................................................................................................... 55
Capitolul IV Module ................................................................................................................................ 56
4.1.Biblioteci de funcții standard și declarația import ........................................................................................ 56
4.2. Generarea numerelor aleatoare ............................................................................................................................ 56
4.3. Funcțiile randrange, random și uniform ........................................................................................................... 58
4.4. Scrierea propriei funcții care returnează o valoare ..................................................................................... 59
4.5. Modularea cu funcții .................................................................................................................................................. 60
4.6. Modulul matematic ..................................................................................................................................................... 61
Capitolul V Fișiere și excepții ........................................................................................................ 64
5.1.Tipuri de fișiere ............................................................................................................................................................. 64
5.2. Metode de acces a fișierelor ................................................................................................................................... 65
5.3. Deschiderea unui fișier în Python ........................................................................................................................ 65
2
5.4. Scrierea datelor într‐un fișier ................................................................................................................................ 66
5.5. Citirea datelor dintr‐un fișier ................................................................................................................................. 68
5.6. Adăugarea datelor într‐un fișier existent ......................................................................................................... 70
5.7. Scrierea și citirea datelor numerice .................................................................................................................... 70
5.8. Copierea unui fisier .................................................................................................................................................... 71
5.9. Fișiere binare ................................................................................................................................................................ 72
5.10. Excepții .......................................................................................................................................................................... 73
Capitolul VI Liste, tupluri, dicționare și seturi. Serializarea obiectelor (pickling) ......... 76
6.1. Liste ................................................................................................................................................................................... 76
6.2. Metode și funcții preconstruite pentru liste .................................................................................................... 84
Metoda append ..................................................................................................................................................................... 84
6.3. Tupluri ............................................................................................................................................................................. 89
6.4. Dicționare ....................................................................................................................................................................... 90
6.5. Metode ale dicționarelor .......................................................................................................................................... 95
6.6. Seturi ................................................................................................................................................................................. 98
6.7. Serializarea obiectelor (pickling) ...................................................................................................................... 100
Capitolul VII Clase și obiecte. Programarea orientată pe obiect ........................................... 103
7.1. Definiții ......................................................................................................................................................................... 103
7.2. Clase ............................................................................................................................................................................... 106
7.3. Crearea claselor în Python ................................................................................................................................... 108
7.4. Adăugarea atributelor ............................................................................................................................................ 109
7.5. Să punem clasa la treabă ........................................................................................................................................ 110
7.6. Argumentul self ......................................................................................................................................................... 111
7.7. Definirea unei clase – o altă abordare ............................................................................................................. 112
7.8. Moștenirea (Inheritance) în Python ................................................................................................................. 117
Cap. VIII Crearea si manipularea formularelor web ................................................................ 123
8.1. Drepturi de acces la fișiere ................................................................................................................................... 131
Milioane de posibilități... ..................................................................................................................... 133
Bibliografie .............................................................................................................................................. 134
3
De ce să te apuci de programare?
Pentru că:
1. îți ține mintea trează
2. e fun
3. e o activitate care îți aduce prestigiu
4. poți caștiga bani (mulți!)
Până la 45 de ani nu mă interesa mai deloc IT‑ul. Mi se părea un univers inaccesibil.
Foloseam calculatorul ca orice user de rând: scriam texte pe care abia dacă reușeam să le
“tehnoredactez”, citeam sau trimiteam email‑uri și uneori lecturam ziare sau publicații
online. După aceea s‑a produs declicul. Păcat că am descoperit acest minunat domeniu
cam târziu, când creierul nu mai funcționează ca odinioară.
Toată viața am crezut că programarea înseamnă inainte de toate să fii tobă de matematică.
E o exagerare. După ce am studiat limbaje de programare vreme de trei ani, am ajuns la
concluzia că nu trebuie să știi mai mult de operațiile matematice fundamentale la care se
adaugă și cunoașterea ordinii lor. Astea se învață din câte îmi amintesc prin clasa a șasea
sau a șaptea, atunci când deslușești tainele algebrei 1.
Cel mai important lucru în asimilarea unui limbaj de programare este în opinia mea
sintaxa, adică regulile după care sunt puse semnele, numerele sau declarațiile dintr‑un
program. Din necunoașterea lor în profunzime vin și cele mai multe erori în scrierea unui
program. Când am început să deslușesc tainele PHP uitam mai mereu să închei linia de
program cu punct și virgulă așa cum e regula. Asta genera permanent erori pe care apoi, cu
cât programul devine mai lăbărțat, le dibuiești greu, cam ca pe acul din carul cu fân.
Ce îți este necesar ca să scrii un program (pe lîngă ceva cunoștințe de mate și
stăpânirea sintaxei)? Dăruire, atenție și…scrierea de programe. Fiecare carte care afirma ca
te învață un limbaj de programare are în general la sfârșitul capitolelor o secțiune de
exerciții și probleme. E partea cea mai importantă (și captivantă)! Citiți bine teoria, scrieți
1
Asta desigur e valabil pentru un anumit nivel (mai lipsit de pretenții…) în programare.
4
programele date în carte în propriul editor de text (nu descărcați codul aferent cărții de pe
site‑ul editurilor pentru ca vă va fi lene sa‑l rescrieți), analizați‑le și apoi procedați la
rezolvarea exercițiilor. Numai așa înveți!
Cu ce limbaj ar trebui să încep?
Aici e ca în proverbul acela cu câte bordeie, atâtea obiceie. Am stat odată ore întregi
pe forumuri pentru a afla un răspuns cât de cât adecvat la această intrebare. Oricum ar fi, e
bine să începi să studiezi un limbaj ușor. Dar există unul ușor, atât de ușor încât să fie
asimilat într‑o perioadă cât mai scurtă? Din experiența personală, nu. Totuși, un limbaj de
programare foarte ușor de implementat pe calculator și nu prea greu de învățat este
Python. Despre el am ales să scriu în această carte.
Există limbaje de programare complexe și altele mai puțin complexe. Există limbaje cu
ajutorul cărora se pot construi doar aplicații web și altele care pot aduce la viață idei
mărețe care ușurează viața de zi cu zi a celor care le folosesc. Acestea din urmă sunt cel mai
greu de învățat dar odată asimilate îți garantează satisfacții majore. Limbaje de scriptare
precum PHP sau Javascript sunt bune (doar) pentru a face site‑uri, bloguri, aplicații pentru
Internet în general. Când însă vorbim spre exemplu de programe de contabilitate, de
proiectare în inginerie sau arhitectură, de aplicații IT în medicină sau științe atunci intervin
adevăratele limbaje de programare: C, C++, Java, Python, Lisp, Pascal 2 etc.
Sfatul meu este să începeți, daca imi este permis, să studiați ‑ dintre limbajele grele ‑
pe cele mai ușoare! În niciun caz însă nu e indicat să vă apucați de învățarea C++. E
adevărat, el este regele balului (alaturi de Java…), e extrem de utilizat dar foarte dificil de
asimilat. Și C‑ul este asemenea lui ținând cont că îi este precursor. Java pe de altă parte,
seamănă mult (ca sintaxă cel puțin, cu toate că ceva mai…ușurică) cu C++ dar pe deasupra
are un mediu de dezvoltare greu de configurat pentru un incepator.
În tot cazul, nu vă apucați să deprindeți un limbaj de programare din sursă închisă
precum cele furnizate de Windows sau Apple. E drept C# sau Objective C se folosesc
(acum!) pe scară largă la construirea de aplicații pentru dispozitivele mobile aflate în mare
2
Vezi site-ul Tiobe.com (http://www.tiobe.com/index.php/content/paperinfo/tpci/index.html)
5
vogă. Dar țineți minte că voga e modă și de obicei ea trece – mai încet sau mai repede, dar
tot trece. Sfatul meu e să învățați limbaje de programare portabile pe orice sistem de
operare și mai ales din sursă deschisă. Unele dintre ele n‑au moarte. C spre exemplu se
îndreaptă spre 50 de ani3 și nu dă semne că va pieri în curând. C++ are și el peste trei
decenii4 și la fel, e “în plină putere”, chiar dacă a mai scăzut în preferințele
programatorilor.
Atunci când căutați materiale tipărite sau online, tutoriale, cărți, exemple etc pentru
învățat, evitați titluri de genul : “Învață Java în 24 de ore!” Sunt minciuni ordinare! Java,
Python, C++ (chiar și Basic) nu se învață nici într‑o luna, nici măcar într‑un an, daramite
într‑o zi! Opinia mea – pe care o împărtășesc cu sinceritate, e că un limbaj de programare se
asimileaza în ani de zile. Și nici atunci, după o perioadă lungă de timp, nu cred că poți să
pretinzi că ești “geek”…După unele voci de mare încredere5, perioada optimă de timp
necesară deprinderii unui limbaj de programare este de zece ani!
Alegeți‑vă un limbaj de programare pe care‑l puteți iniția imediat și fără bătăi de
cap la compilare. Cel mai indicat e desigur Python. Îl descarci într‑o clipa de pe Internet, îi
configurezi variabilele de mediu (în Windows) și dai drumul la lucru. Alta e treaba cu Java,
C++ sau C. Ele necesită mai multă muncă și pentru un începător (care nu prea are pe cine
să întrebe în afară de Google6…) nu e chiar ușor.
Marele noroc (astăzi!) în deslușirea unui limbaj de programare este că pe Internet se găsesc
o mulțime de tutoriale și forumuri, locuri unde întotdeauna afli răspunsuri la întrebări
pentru că alții s‑au lovit inaintea voastră de aceleași probleme, desigur dacă ști să întrebi.
Uitasem un lucru esențial: limba engleză. Din observațiile pe care le tot fac de vreo
câțiva ani, am observat că există câteva nații care excelează în IT. Printre ele, la loc de
cinste, indienii, chinezii și nordicii. Am găsit și explicații. La indieni e vorba despre
numărul uriaș al populației. Vă imaginați că din peste un milliard de oameni ai de unde
3 1972
4 1980
5
http://norvig.com/romanian21-days.html
Din păcate, literatura IT în România e sublimă dar (aproape) lipsește cu desăvârșire. Se mai găsesc rătăcite
6
prin librarii vestigii din anii ’90 sau începutul ori mijlocul anilor 2000, total depășite astăzi.
6
alege câteva sute sau mii de căpățâni luminate. Aceștia au avut poate norocul educației și
pe cale de consecință, a ieșirii din foame. Într‑o țară în care speranța de viață e de 40 de ani,
a fi instruit e o șansă uriașă! Programarea i‑a scos pur și simplu din sărăcie, i‑a adus adesea
în America și i‑a angajat la companii de vârf precum Windows, Oracle, IBM, Apple.
Căutați informații despre diverse companii de top și nu se poate să nu găsiți în poziții de
frunte indieni sau chinezi. Numărul foarte mare și sărăcia pe măsură este explicația
succesului (multora dintre ei) în IT.
Ceilalți sunt nordicii. Câteva exemple edificatoare: cel care a proiectat Linux‑ul este
finlandez cu rădăcini suedeze; cel care a făcut inițial PHP‑ul este danez, cel care a făcut C++
este danez, cel care a proiectat Python‑ul este olandez. Și exemplele pot continua. Ei,
contrar indienilor ori chinezilor, provin din țări foarte dezvoltate economic dar paradoxal,
cu populație deficitară. Și atunci de unde formidabilul succes în IT? Am găsit și aici o
explicație: condițiile meteo. Când ai jumătate sau mai bine din an temperaturi negative,
când plouă sau ninge neîntrerupt zile intregi ești nevoit să stai în casă, eventual în fața
computerului. Cu el îți omori timpul, cu el comunici cu alții și tot el te poate aduce pe
culmile gloriei.
Și totuși, cei care au inventat calculatorul, limbajele ințiale de programare și tot ce
ține de IT au fost americanii, adică un popor care vorbește limba engleză, limbă în care
logic, au scris și limbajele de programare, apropiate ca vocabular acesteia. De aici rezultă
importanța fundamentală a limbii engleze în învățarea limbajelor de programare. Totuși,
nu vreau să vă sperii. Nu trebuie să stăpâniți engleza la nivel oxbridge, însă un bagaj minim
de cuvinte este absolut necesar să‑l posedați. Mai trebuie să știți – fie doar pentru cultura
generală – că la baza industriei IT de astăzi au stau odinioară proiecte militare americane
(realizate în colaborare cu mediul academic), care datează încă hăt, din timpul celui De‑al
Doilea Război Mondial. Apoi a venit mediul de afaceri ce a avut nevoie de aplicații care să
ușureze munca, să mărească productivitatea și implicit profitul. Ca o concluzie, IT‑ul are
origini militare, academice și financiare. Doar cei care puteau susține financiar cercetarea în
domeniile de vârf puteau obține rezultate, nu? Timpul a dovedit că au reușit dar mai ales,
aplicațiile – bazate 100% pe limbaje de programare si care odată, de mult, erau accesibile
7
doar unei mâini de oameni, au devenit astăzi un lucru banal și cât se poate de comun.
Pentru asta trebuie doar să jonglați puțin cu un telefon mobil inteligent care este “înțesat”
cu ele.
De ce Python?
Pentru că în primul rând este un limbaj curat ca sintaxă și foarte ușor de
implementat pe orice calculator. Legenda spune că Guido van Rosssum – creatorul Python,
a pus bazele limbajului într‑un week‑end de Crăciun când se plictisea și nu prea avea cu ce
să‑și omoare timpul. Cert este că olandezul, care a lucrat mulți ani după aceea la Google7, a
reușit să ofere lumii un limbaj cu o sintaxă simplă și suplă, cu reguli clare și de netrecut și
care se folosește astăzi pe scară largă în mediul academic american (tocmai pentru
învățarea limbajelor de programare), în afaceri dar și în proiectarea unor aplicații de mare
succes. Youtube spre exemplu este scris în Python. Și Google folosește ca liant Python.
Asemenea lui Yahoo!. Renumitul ziar Washington Post folosește în varianta lui online
limbajul Python. Căutați pe Internet și veți găsi alte numeroase domenii în care Python are
un cuvânt important de spus.
Un alt motiv pentru care este indicat să începeți cu Python este dat de numărul de
entuziaști aflat într‑o creștere constantă și care se ocupă de Python. Internetul este plin de
informații despre el, de tutoriale, de cărți și forumuri. Este știut că într‑un fel, Python nu
poate să facă ceea ce face C++ spre exemplu. Totuși, curba de învățare a celor două limbaje
este radical diferită. Cred sincer că un programator Python valoros se poate forma în circa
doi – trei ani, bine‑nțeles dacă stă cu brânca pe carte. Nu același lucru se poate afirma
despre C++…
Altfel decât PHP – un alt limbaj relativ ușor de asimilat, cu Python se pot realiza proiecte
web dar / sau mai ales, aplicații desktop de sine stătătoare.
Un alt motiv pentru care este bine să învățați Python e numărul relativ redus (pe
plan mondial, în România ce să mai vorbim…) de programatori în acest limbaj. Știu, veți
spune că site‑urile de joburi sunt pline de oferte de muncă pentru programatori Java, C,
7 Van Rossum a plecat între timp la Dropbox, după șapte ani petrecuți în ograda Google.
8
C++, C# , PHP sau Objective C și mai puțin Python. Așa este, numai că numărul
programatorilor Java sau PHP este covârșitor în vreme ce al celor care se ocupă de Python
– cu toata creșterea lui ‑ nu. De aici vine și confuzia care se creează cu privire la găsirea
unui job legat de Python. Dați un banal search pe Google cu cuvintele cheie “python
jobs(s)” și veți avea afișate istantaneu în fața ochilor un noian de rezultate care mai de care
mai interesante. Sunt oferte peste oferte, ce‑i drept, majoritatea de peste Ocean. Asta nu
înseamnă că nu aveți șanse. Nu trebuie neapărat să lucrați full time la sediul din Chicago
sau din Silicon Valey al unei firme, ci în intimitatea propriului cămin. Restul îl face
Internetul, Skype, Messenger și/sau PayPal. Internetul a anulat distanțele, a făcut ca
proiectele și ideile să circule nestingherite cu viteze uluitoare iar banii să intre (sau să
iasă…) din conturi la fel.
Ultimul motiv și poate cel mai important este prestigiul. Stăpânirea Python (sau a
oricărui alt limbaj de programare) face diferența în ochii cunoscătorilor, a prietenilor sau
rudelor dar mai ales în ochii voștri. A ști să programezi îți ține mintea activă, te face să fii
mândru de tine, să te simți tânăr și cine știe, cu multă muncă și ceva șansă, îți poate aduce
și venituri substanțiale.
Succes!
9
Capitolul I Instalarea Python 3. Noțiuni fundamentale
În această carte vom lucra cu Python 3 (sau variantele lui ulterioare). În prezent
există variantele Python 2 (și cele din clasa lui: 2.6 și 2.7 care sunt cele mai răspândite) și
Python 3 (de asemenea cu variantele lui). Din păcate, Python 3 nu a devenit încă
standardul dar, cel mai important, urmeaza sa devina! Tot din nefericire, majoritatea
framework‑urile necesare aplicațiilor web sunt scrise în Python2. Ele nu sunt compatibile
cu Python 3, așa că dacă veți încerca să le instalați pe un computer care rulează Python 3
nu veți reuși. O excepție notabilă8 este din cele observate de mine, Pyramid. Oricum, până
la a proiecta aplicații web scrise în Python e cale lungă de bătut pe care o începem cu..
Instalarea Python3 în Windows
Ca să programezi în Python trebuie mai întâi să‑l instalezi pe computer. Îți alegi ultima
distribuție de pe site‑ul www.python.org. În Windows lucrurile sunt puțin mai complicate
dar nu deznădăjduiți. Descarci de pe link‑ul de mai sus (www.python.org) executabilul
(.exe) ultimei variante pe care‑l rulezi (Run). Pachetul este instalat automat pe partiția “C”
(vă sfătuiesc să nu o schimbați). Dacă însă vei deschide o fereastră în linia de comandă și
vei scrie python, limbajul nu va funcționa (încă) pentru că nu ai schimbat calea de rulare în
variabila de mediu și calculatorul nu știe unde să‑l găsească.
Iată care sunt pașii ca să faci asta:
1. Start -> Computer
2. Properties
3. Advanced Settings
4. Environment Variables
5. Path (Edit)
6. Aici adaugi la sfârșitul liniei următoarele: ; C:\Python329 (nu uita de semnul
punct și virgulă (;) scris înaintea datelor!)
8 Între timp și Django – cel mai folosit și cunoscut web framework Python, a migrat complet spre Python3 ori
Mezzanine
9 python32 e varianta mea. La voi ar putea fi python33 sau python34 (varianta din momentul scrierii cărții)
10
7. Ok
8. Restartezi computerul
Dupa repornire, deschizi o nouă fereastră Command Prompt (DOS) și scrii python. Abia
acuma vei avea posibilitatea să “jonglezi” cu limbajul de programare Python în modul
interactiv.
Ca să rulezi un program Python în modul script (vom vedea imediat ce înseamnă asta) în
Windows 7 sunt necesari următorii pași:
1. Scrii programul în Notepad (sau orice alt editor, mai puțin MS Word..)
2. Îl salvezi (pe Desktop) cu extensia .py din meniul derulant al Notepad
3. Pornești Command Prompt‑ul tastând cheile Windows+R și scriind în căsuță cmd,
după care apeși Enter
4. Odată fereastra Command Promt deschisă, schimbi aici directorul pe desktop cu
comanda: cd Desktop (adică acolo unde ai salvat fișierul Python, să‑i zicem
test.py)
5. Scrii la prompter: python test.py
Dacă totul este în regulă și programul nu are erori de sintaxă, el va fi rulat fără probleme.
În MacOS X
Spre deosebire de Windows, în Mac OS X Python este deja (pre)instalat. Tot ceea ce trebuie
să faci este să deschizi Terminal‑ul (din Applications ‑> Utilities ‑> Terminal) și să scrii la
prompt: python. Imediat îți va apărea promterul python care este >>> și unde poți începe
să…”programezi” (asta în modul interactiv). Daca vei scrie însă programe într‑un editor de
text gen Smultron (până recent era gratis dar acuma obeserv că dezvoltatorul i‑a pus prețul
de 5$ pe Apple Store), atunci vei urma pașii de la rularea în Windows. În linii mari sunt
aceiași. Scrii programul în editorul preferat, îl salvezi pe desktop cu extensia .py, deschizi
Terminalul, schimbi directorul (cd desktop) și rulezi programul (python test.py).
11
De obicei OS X “Snow Leopard”, “Lion”, „Mountain Lion” și “Maverick” au deja
preinstalate versiunile 2.6. sau 2.7. (ori mai vechi) ale Python. Dacă însă ai descărcat o
variantă 3.0 sau peste (de exemplu 3.2. , 3.3. sau 3.4.), ea va fi instalată în Applications. Nu
este nicio problemă, căci ca s‑o rulezi trebuie doar ca în Terminal să scrii în linia de
comanda python3 și programul va începe să funcționeze. Totuși, dacă vrei ca ultima
versiune Python (din clasa 3) să‑ți pornească automat atunci când scrii doar python în
Terminal (care îți va deschide invariabil varianta mai veche, cea preinstalată) trebuie să faci
unele modificări.
Acestea sunt următoarele10:
1. În Terminal scrii: open ~/.bash_profile . Această comandă îți va deschide în
editorul predefinit (TextEdit) fișierul pomenit.
2. Adaugi aici, în poziția cea mai de sus, următoarele:
3. alias python=”python3″
4. Salvezi
5. Redeschizi Terminalul și scriind python vei observa că versiunea Python3
este cea care rulează.
1.1. Primul program
În Python există două moduri de a vizualiza programele:
- în interpretorul Python
- în modul script
Să vedem mai întâi, pentru a vă convinge că Python este un limbaj grozav, care este
diferența între scrierea celui mai simplu program în Java și unul în Python. În Java:
// my first program in Java
10 În versiunea Mac OS Maverick, acest truc nu funcționează, astfel că în linia de comandă scrieți python3 și
dați enter. Dacă nu adaugați numărul 3 dupa comanda python, computerul afișează în Terminal shell‑ul
versiunii 2.7. care este preinstalată. Daca lucrati in Ubuntu Linux, in versiunea 14 Python 3 este deja
preinstalat. Scrieti in Terminal (shortcut „Ctr+Alt+T„) python3 si este deschis shell‑ul Python.
12
public class HelloWorld {
public static void main(String[] args) {
System.out.println("Hello, World");
}
și acuma în Python:
>>> print(‘Hello World!’)
Fig.1.1. Hello World! în Python shell
Deci ceea ce în Java se afișează cu ajutorul a șase linii, în Python se face cu una singură!
Pentru scrierea primului (și următoarelor) programe în Python trebuie să deschideți
interpretorul Python astfel:
Windows -> All Programs -> Python32 -> Python (Command Line) [Enter]
Același lucru se face și fără invocarea interpretorului, direct din Command Prompt /
fereastra DOS (Windows) sau Terminal (Mac OS, Linux). În fapt, sfatul meu este să lucrați
doar cu acest instrument.11
Există de asemenea și mediumuri profesionale de dezvoltare a programelor Python, cum
ar fi Eclipse, Netbeans sau Pycharm (exclusiv pentru Python). Cu toate că primele două
sunt dedicate programării în Java, ele admit instalarea de add‑on‑uri suplimentare pentru
crearea si testarea programelor scrise in Python. Totuși, nu vă sfătuiesc să utilizați aceste
mediumuri complexe (cel puțin nu la început de drum) care sunt îndeajuns de intimidante
pentru un începător. În plus, nici configurarea lor inițială nu e prea lesne de realizat.
Să revenim însă la lucruri ușoare. Astfel, o dată ce ai scris o declarație aici (în Windows
Command Prompt sau MacOS/Linux Terminal), automat – după apăsarea tastei “Enter”,
Totul este însă ca în Enviromnent Variables (Windows) calea de rulare către executabilul Python să fie
11
configurată corect (vezi p.11‑12 instalarea Python).
13
intrepretorul Python o (și) afișează pe ecran:
Fig.1.2. Interpretorul Python în MacOS Terminal
1.2. Noțiuni fundamentale
Declarațiile (statements) sunt liniile (conținutul) unui program. Toate declarațiile dintr‑un
program scrise în modul script și salvate pe hard‑ul calculatorului cu extensia .py se
cheama cod sursă sau pur și simplu cod.
Modul script
Spre deosebire de interpretorul Python, modul script salvează declarațiile din program pe
calculator. Acestea sunt de fapt, în opinia mea, adevăratele programe.
Să afișăm de exemplu cu ajutorul programului următor, câteva informații despre un
personaj fictiv. Mai întâi scriem în editorul de text preferat (Notepad în Windows de
exemplu sau Smultron în Mac OS) următoarele linii de cod:
print(‘Vasile Popescu’)
print(‘Adresa: Str.N.Iorga, Nr.46, Bucuresti12’)
print(‘Telefon: 0722 200406’)
Fig.1.3. Programul scris în Notepad
Salvăm programul sub numele popescu.py (eu l‑am salvat pe desktop) și apoi îl rulăm din
linia de comandă cu comanda python popescu.py, nu înainte însă de a muta calea de
rulare a programului pe desktop cu comanda cd desktop13. Altfel, interpretorul Python
nu găsește fisierul (în cazul meu popescu.py) și va genera o eroare cât se poate de enervantă.
12 Puteți la fel de bine să scrieți București (cu diacritice). Nu va rezulta nicio eroare pentru că Python foloseste
pentru decodificare standardul UTF‑8 și nu ASCII.
13 Comanda cd desktop nu este case sensitive (nu ține cont dacă scrieți desktop sau Desktop) în Windows și
MacOS dar e case sensitive în Linux. Astfel, dacă lucrați pe un computer cu sistemul de operare Ubuntu
instalat (nu știu la celelalte distribuții Linux), comanda este neapărat cd Desktop, cu majusculă.
14
Poate vă întrebați de ce insist pe aceste aspecte care aparent nu par importante.
Dimpotrivă, ele sunt foarte importante, mai ales la început, când știi doar să deschizi
calculatorul dar esti plin de dorința de a învăța programare! Atunci când m‑am apucat să
deprind tainele programării, mă loveam mereu – și îmi venea să arunc computerul pe
fereastră – de aceste amănunte care apar exact la început de drum!
Fig.1.4. Rularea programului popescu.py în linia de comandă
Intrări, procesare, ieșiri, funcția print
Intrările (Input‑ul) care se fac de obicei de la tastatură, sunt datele pe care computerul le
primește de la utilizator. Urmează etapa procesării lor. Rezultatul operației de procesare se
numește ieșire (Output) și este afișat pe ecran.
Afișarea ieșirii cu funcția print
O funcție este un cod prescris care realizează o operație. Python are numeroase funcții
preconstruite. Totuși, dintre toate, fundamentală rămâne funcția print, adică exact aceea
care afișează ieșirea pe ecran.
Când un program execută o funcție, spunem că el cheamă (invocă) funcția. Când invocăm
funcția print, scriem cuvântul print urmat de un set de paranteze ( ). Înăuntrul
parantezelor scriem argumentul14 care reprezintă datele pe care le dorim afișate pe ecran.
Spre exemplu, la invocarea funcției print în declarația print(‘Hello World’),
argumentul este Hello World. Observăm că ghilimelele nu sunt afișate la ieșirea
programului. Ele doar arată începutul și sfârșitul textului pe care vrem să‑l afișăm.
Parametrul este definit de numele care apare în definiția funcției, în vreme ce argumentul reprezintă
14
variabila trecută unei funcții atunci când este invocată. Parametrul definește tipul de argument(e) pe care o
funcție îl poate accepta.
15
Prin urmare, putem afirma că print este cea mai importantă funcție. Recapitulând, cu
ajutorul ei afișăm ieșirea unui program în Python. Încercați în shell‑ul Python următoarea
linie de cod:
>>> print(‘Hello world!’)
Hello world!
>>>
Șiruri și șiruri literale
Ex: ‘Vasile Popescu’
’46, N.Iorga’
‘Bucuresti, 0722200406’
Acestea sunt șiruri de date care se mai cheamă șiruri de date literale. Ele sunt incluse între
ghilimele. Se pot folosi ghilimele simple (‘ ‘), duble (“ ”) sau chiar triple (‘’’ ‘’’).
Să luăm de exemplu următoarea linie de cod care folosește ghilimele simple și duble:
print(“Vino’ncoa!”)
Ea va scoate la ieșire șirul literal:
Vino’ncoa!
Ce s‑ar întâmpla dacă în expresia (șirul) de mai sus am pune doar ghilimele simple (la fel
de bine duble sau triple)? Am primi din partea interpretorului (shell‑ul) Python o eroare de
sintaxă ca mai jos:
Fig.1.5. Eroare de sintaxă la punerea ghilimelor
Câteva cuvinte în plus trebuiesc adăugate despre ghilimelele triple (pe care nu le veți găsi
în Java, C++, C ori PHP) dar care au o semnificație aparte în Python. Mulți folosesc
ghilimelele triple pe post de comentarii, ceea ce este eronat. În Python comentariile sunt
(doar liniile de cod marcate) cu semnul diez (#) la început (citiți paragraful următor).
De exemplu #acesta este un comentariu.
16
Ghilimelele triple sunt tratate ca șiruri regulate15 cu excepția cazului în care este vorba de
mai multe linii. Totuși, ele nu sunt ignorate de interpretorul Python așa cum se întâmplă cu
comentariile care încep cu semnul diez (#). Ele sunt așezate imediat după definiția unei
funcții sau clase, ori în vârful codului unui modul, caz în care se numesc docstrings.
Docstring‑urile pot include în interiorul lor ghilimele simple, duble sau de ambele feluri
ca‑n exemplul de mai jos:
Fig.1.6. Utilizare ghilimele triple
Să vedem acuma ce se întâmplă daca scriem doar ghilimele_triple (fără funcția print) și
dăm enter:
Fig.1.7. Un șir „ciudat” de caractere apare la finalul procesării programului
Răspunsul este ușor nefiresc pentru că el ne arată codificarea intimă în Python folosind
caracterul „escape” (\).
Comentariile
Sunt folosite într‑un program ca să arăți ce ai vrut să faci acolo. Dacă peste câtva timp vei
redeschide programul, comentariile îți vor reaminti de ceea ce ai vrut să faci cu linia de cod
respectivă din program. Ele sunt ignorate de interpretorul Python dar nu trebuiesc
ignorate de tine!
În Python, comentariile încep cu semnul diez #.
15 Șirurile regulate sunt șirurile care nu sunt atribuite unei variabile.
17
Ex: #Acest program afiseaza
#numele unei persoane
print(‘Mircea Prodan’)
1.3. Variabile
Programarea înseamnă înainte de toate a jongla cu abstracțiuni. A lucra cu astfel de entități
ce nu sunt palpabile – cel puțin nu în faza lor de dezvoltare, este în opinia mea cel mai
dificil lucru pentru că în general, marea noastră majoritate avem o putere destul de limitată
de a imagina obiecte pipăibile dar care au drept fundament idei „incolore”, „inodore” și
mai cu seamă fără o formă anume. Din acest motiv ni se pare grea matematica...
Variabilele sunt printre cele mai importante elemente din programare și nu mă feresc să
afirm că dacă ele și manipularea lor este bine înțeleasă, ați făcut un mare pas înainte în
dobândirea unui limbaj de programare.
Totuși, spre deosebire de lumea programării orientată pe obiect (OOP), înțelegerea
variabilelor este mulțumitor de ușoară. Tot ceea ce trebuie să faceți este să vă gândiți la o
variabilă ca la o cutie în care depozitați ceva.
Permiteți‑mi s‑o luăm altfel. Să presupunem că ați terminat recent facultatea, ați redactat
licența – care v‑a fost aprobată de profesorul îndrumător și apoi, așa cum cere
regulamentul, trebuie s‑o puneți (s‑o depozitați) pe un CD ce urmează să stea la arhiva
universității multe decenii de atunci încolo, dar și să predați un exemplar tipărit. Lucrarea
dumneavoastră de licență – nu importă domeniul – este pe calculatorul personal sub forma
unui fișier Microsoft Word16 și deci ea este abstracta. Puteți s‑o țineți în mâna? Nu, eventual
puteți s‑o arătați cu degetul pe monitorul computerului! În momentul în care o printați și
legați, ea își pierde această calitate și devine un obiect în sine, cât se poate de palpabil, cu
care eventual vă puteți lăuda la familie și prieteni. Mergeți apoi la facultate și depuneți un
exemplar printat. Ea este înregistrată și depozitată într‑o încăpere a facultății. Hopa! Iată că
dintr‑o dată avem variabila care este încăperea și valoarea ei care este lucrarea de licență. Pe
Ar putea la fel de bine să fie o aplicatie de redactare din sursă deschisă în genul OpenOffice ori LibreOffice,
16
numai că universitățile românești acceptă doar fișiere Microsoft Word.
18
măsură ce alți și alți (potențiali) absolvenți își depun lucrările, numărul (valoarea) lor crește
dar încăperea (variabila17) rămâne aceeași.
Mutându‑ne oarecum în lumea computerelor, aveți acuma nevoie și de CD‑ul care să
conțină lucrarea în format digital. Prin urmare “ardeți” un CD nou nouț, depozitând pe/în
el lucrarea în format digital. Aici variabila este CD‑ul căruia i‑am atribuit valoarea lucrare
de licență. Exemplul meu poate nu este cel mai fericit pentru că un CD obișnuit se poate
inscripționa doar o singură data, ceea ce ar însemna că o dată atribuită o valoare variabilei,
aceasta nu se mai poate modifica. În programare acest fapt nu este adevărat (din acest
motiv se numește variabilă). Totuși, există CD‑uri care se pot inscripționa de mai multe
ori, radiind informațiile (valorile) de la un moment dat și înlocuindu‑le cu altele. Numele
variabilei (în cazul nostru CD) rămâne același, doar valoarea pe care i‑o atribuim (licența) se
schimbă.
O variabilă este un nume (cuvânt) care reprezintă o valoare stocată în memoria
calculatorului. Numele (variabila) se scrie întotdeauna în partea stângă:
age = 49 #Corect! Vârsta mea la data scrierii #primei
variante a lucrării
și nu
49 = age #Gresit!!
age = 52 #Corect!Vârsta mea la data scrierii #variantei
actuale
și nu
52 = age #Gresit!!
Semnul = nu înseamna egal ca în matematică ci reprezintă atribuirea.
În exemplul de mai sus :
(lui) age = (i‑am atribuit valoarea) 49 respectiv 52.
Când treci o variabilă ca argument al funcției print nu mai ai nevoie de ghilimele.
Ex:
17 De fapt numele ei...
19
print( ) argument
funcția print
>>>latime = 10 (Enter)
>>>print(‘latime’)
latime
>>> print(latime) (Enter)
10
>>>
Exemplu de program care demonstrează o variabilă:
(variabila.py)
#Acest program demonstreaza o variabila
camera = 123
print(‘Stau in camera: ’)
print(camera)
Ieșirea (output‑ul) acestui program este:
Stau in camera:
123
Sa vedem in linia de comanda (Terminal) cum putem face economie de spațiu și efort prin
renunțarea la ultima declarație print:
Fig.1.8. Variabila șir
Ce s‑ar fi întâmplat dacă în prima varianta a exemplului anterior, în ultima declarație
print am fi cuprins între ghilimele parametrul camera ca mai jos? Păi în loc să ne afișeze
valoarea parametrului care este 123, ne‑ar fi printat cuvântul (șirul literal) camera:
20
Fig. 1.9. Importanța ghilimelelor18 la afișarea rezultatelor
Ați sesizat diferența?
Exemplu de program cu două variabile:
(variabila2.py)
#Creeaza doua variabile numite viteza si distanta
viteza = 160
distanta = 300
#Afiseaza valoarea referita de variabile
print (‘Viteza este: ’)
print (viteza)
print (‘Distanta parcursa este: ’)
print (distanta)19
Este indicat ca numele variabilei să înceapă cu literă mică. Variabilele sunt sensibile la
litere mici sau mari (case sensitive) așa că de exemplu python nu este totuna cu Python..
Numele variabilelor nu au voie să conțină cuvintele cheie din Python20. Variabilele nu
trebuie să conțină spații dar au voie să conțină (și să înceapă) cu semnul underscore ( _ ).
De asemenea, variabilele nu trebuie să înceapă cu un număr sau să conțină caractere
speciale precum $#%^&* ș.a.m.d.
Cu funcția print se pot afișa mai mulți itemi. Ex. (refacerea exemplului variabila.py):
#Acest program demonstreaza o variabila
18 Se pot folosi ghilimele simple sau duble, rezultatul este același.
19 Încercați acest exemplu pe calculatorul dumneavoastră, dar să cuprindă două declarații print și nu patru.
20 [ʹFalseʹ, ʹNoneʹ, ʹTrueʹ, ʹandʹ, ʹasʹ, ʹassertʹ, ʹbreakʹ, ʹclassʹ, ʹcontinueʹ, ʹdefʹ, ʹdelʹ, ʹelifʹ, ʹelseʹ, ʹexceptʹ, ʹfinallyʹ,
ʹforʹ, ʹfromʹ, ʹglobalʹ, ʹifʹ, ʹimportʹ, ʹinʹ, ʹisʹ, ʹlambdaʹ, ʹnonlocalʹ, ʹnotʹ, ʹorʹ, ʹpassʹ, ʹraiseʹ, ʹreturnʹ, ʹtryʹ, ʹwhileʹ,
ʹwithʹ, ʹyieldʹ]
21
camera = 123
print(‘Stau in camera numarul ’, camera)
Ieșirea este: Stau in camera 123
Dacă priviți cu atenție, veți observa ca propoziției îi lipsește ceva esențial (ca să
îndeplinească normele gramaticale de definire a propoziției) și anume punctul de la sfârșit.
Haideți să vedem cum îl afișăm. (Încercați să figurați răspunsul fără să citiți paragraful de
mai jos).
Dacă îl punem imediat după ultimul parametru al funcției print (camera) va rezulta o
eroare de sintaxă. Pentru a nu primi o eroare, punctul trebuie la rândul lui cuprins între
ghilimele ca în exemplul de mai jos:
Fig1.10. Afișarea corectă a unei declarații
Să mai observăm (în linia 4) că dacă nu adăugăm un item separator21 (ca‑n finalul liniei 5),
punctul este așezat ușor anormal, la o distanță destul de mare de locul în care ar trebui să
fie. În output‑ul din linia 6 această mică inadvertență (corectă totuși din punct de vedere al
programării, nu însă și estetic) este eliminată.
Stocarea șirurilor cu tipul de date str
#Creeaza o variabila care refera doua siruri
prenume = ‘Vasile’
nume = ‘Popescu’
#Afiseaza valorile referite de variabile
print(prenume, nume)
La ieșire vom avea: Vasile Popescu
21 Am luat‑o puțin înainte, dar veți vedea foarte curând ce reprezintă un item separator.
22
La fel de bine putem să inversăm numele dacă ultima declarație ar arăta astfel:
print(nume, prenume)
iar la ieșire ar rezulta Popescu Vasile.
Tipuri de date. Reatribuirea variabilelor diferitelor tipuri
În Python există câteva tipuri principale de date:
1. int ‑ întregi
2. float ‑ în virgulă mobilă22
3. string (str) ‑ șiruri
4. boolean – True, False
Ca să aflăm cu ce fel de date lucrăm utilizăm funcția type() ca în exemplele de mai jos:
Fig.1.11. Folosirea funcției type() pentru aflarea tipurilor de date
Ce se întâmplă însă dacă unui intreg îi adăugăm zero la sfârșit? Pentru noi el rămâne un
întreg, nu însă și pentru calculator. Astfel, el devine un număr în virgulă mobilă (float):
Fig.1.12. Transformarea int în float
În Python, o variabilă poate să refere orice tip de date: întreg, șir, în virgulă mobilă (float),
boolean. După ce o variabilă a fost atribuită unui anumit tip, ea poate fi reatribuită altui tip
de date.
22 Acestea nu sunt totuna cu numerele zecimale
23
Ex:
>>> x = 99 [enter] #aici avem o variabila int (întreg)
>>> print(x) [enter]
99
dar și :
>>> x = ‘Sa mergem la masa’ (enter) #aici avem o variabilă #str (șir)
>>> print(x) [enter]
Sa mergem la masa
>>>
sau float:
x = 0.15
print(x) [enter]
0.15
Putem de fapt să renunțăm la 0 și să lăsăm doar punctul urmat de valorile semnificative:
Fig.1.13. Am renunțat la 0 în declararea variabilei subunitare
Se observă că rezultatul este afișat însă normal – cu 0 înainte.
Obținerea inputului de la user
In programare, obtinerea informatiilor de la user este extrem de importanta. Altfel ca în
Java de exemplu, în Python acest lucru se face foarte ușor cu ajutorul funcției input().
Prompterul care clipește în fereastra DOS sau în Terminal este de fapt un șir care invită
userul să introducă date de la tastatură.
Ex.:
name = input (‘Care este numele tau? ’)
aici este un spațiu!!
variabilă tastatură datele șir
24
Spațiul dintre semnul întrebării din șirul ‘Care este numele tău? ’ și ultima ghilimea este
necesar pentru ca după răspuns, întrebarea și răspunsul să nu fie lipite (de ex: Care este
numele tău?Vasile Popescu în loc de Care este numele tau? Vasile Popescu).
Exemplu de program cu două șiruri la introducerea de la tastatură:
#Ia prenumele userului
prenume = input(‘Introdu prenumele: ’)
#Ia numele de familie
nume = input(‘Introdu numele de familie: ’)
#Afiseaza numele userului
print (‘Salut’, prenume, nume)23
Citirea numerelor cu funcția input
Funcția input returnează întotdeauna input‑ul (intrarea) userului ca pe un șir, chiar dacă
userul introduce date numerice.
De exemplu, dacă in fereastra interactivă tastezi numărul 65 și apeși Enter, valoarea
returnată de funcția input este șirul ‘65’. Aceasta poate fi o problemă dacă vrei să folosești
operații matematice.
Așadar:
Operațiile matematice pot fi făcute doar cu valori numerice și NU cu șiruri.
Exemplul următor folosește funcția input ca să citească un șir (str), un numar întreg (int) și
unul în virgulă mobilă (float).
(input.py)
#Ia numele, varsta si venitul financiar al userului
nume = input(‘Care e numele tau? ’)
varsta = int(input(‘Cati ani ai? ’))
venit = float(input(‘Care e venitul tau? ’))
#Afiseaza datele
print(‘Iata datele pe care le-ai introdus: ’)
print(‘Nume’, nume)
Reproduceți toate aceste exemple încet și atent pe computerul dumneavostră. Nu le copiați ca să vedeți
23
cum și dacă funcționează!! Programarea înseamnă două lucruri esențiale: pasiune și răbdare...
25
print(‘Varsta’, varsta)
print(‘Venit’, venit)
Concluzia este următoarea: atunci când introduci nume sau alte date literale scrii simplu
input (‘……..’). Când însă introduci numere (întregi sau în virgulă mobilă) e musai să
arăți de ce tip sunt (int sau float)24.
int și float funcționează doar dacă itemul ce urmează să fie introdus conține o valoarea
numerică. Altfel, va apărea o eroare numită excepție.
1.4. Puțină matematică
Python are numeroși operatori cu care se pot face calcule matematice. Operatorii sunt
aceiași ca în matematica: + / * - dar și:
// împărțirea cu întreg (rezultatul e totdeauna un întreg, de ex. 10//3 = 3)
% rest – împarte un număr la altul și atribuie variabilei restul
** ridicarea la putere a unui număr
(și celalalte simboluri matematice).
Ex.
Fig.1.14. Împărțirea cu întreg, restul și ridicarea la putere
Să notăm că la ridicarea la putere, primul numar (în exemplul de mai sus 10) este cel
multiplicat la puterea dată de cel de‑al doilea număr (3 în cazul nostru).
Ex. salariu.py
#Atribuie o valoare variabilei salariu
salariu = 2500.0
24 Cei care au programat în Java sau C știu că acolo e obligatoriu să declari tipul variabilei. De fapt, același
lucru se petrece și în Python, dar doar în cazul datelor cu valoare numerică.
26
#Atribuie o valoarea bonusului
bonus = 1200.0
#Calculeaza venitul total si
#atribuie valoarea variabilei plata
plata = salariu + bonus
#Afiseaza plata
print(‘Plata ta este: ’, plata)
Calcularea unui procent
Algoritmul este următorul:
- ia prețul original al unui item
- calculează 20% din prețul original; acesta este discountul
- scade discountul din prețul original; acesta e prețul de vânzare
- afișează prețul
Și acuma să vedem programul (pret_vanzare.py):
#Acest program ia pretul original si
#calculeaza un discount de 20%.
#Ia pretul original
pret_original = float(input(‘Introdu pretul original: ’))
#Calculeaza valoarea discountului
discount = pret_original * 0.2
#Calculeaza pretul de vanzare
pret_vanzare = pret_original – discount
#Afiseaza pretul de vanzare
print(‘Pretul de vanzare este: ’, pret_vanzare)
Precedența operatorilor matematici
1. Ridicarea la putere se execută prima (**)
2. Înmulțirea, împartirea și restul (* / // %) al doilea
3. Adunarea și scăderea ultimele
27
Ridicarea la putere a unei valori se scrie așa:
Ex: suprafata_patrat = lungimea**2
în care **2 este ridicarea la puterea a doua
sau
volum_cub = lungimea**3 (ridicarea la puterea a treia)
Operatorul rest (remainder) %
Ex. rest = 17 % 3
Variabilei rest îi atribuim valoarea 2 pentru ca 17/3 = 5 rest 2.
1.5. “Spargerea” declarațiilor lungi în linii multiple
Python permite să spargi o declarație în linii multiple folosind backslah‑ul ( \ ).
Ex:
print(‘Am vandut’, bucati_vandute, ‘pentru un total de’, vanzare_totala)
devine
print (‘Am vandut’, bucati_vandute, \
‘pentru un total de’, vanzare_totala)
Atunci când se sparge o declarație considerată prea lungă, indentarea (vom vedea puțin
mai târziu ce înseamnă acest lucru) este obligatorie.
1.6. Specificarea unui item separator
Când argumentele sunt trecute funcției print, ele sunt automat separate de un spațiu care
este afișat pe ecran.
Ex
>>> print(‘Unu’, ‘Doi’, ‘Trei’) [enter]
Unu Doi Trei
>>>
Dacă le vrei împreunate, treci argumentul sep=’’ funcției print la sfarsitul declaratiei:
>>> print(‘Unu’, ‘Doi’, ‘Trei’, sep=’ ’) #[enter]
UnuDoiTrei
28
>>>
Fig.1.15. Inserarea itemului separator
Caracterul escape
Caracterul escape este unul special care e ilustrat de un backslash (\) ce apare înăuntrul
unui șir literal.
Ex.
print(‘Unu\nDoi\nTrei’)
afișează:
Unu
Doi
Trei
ceea ce înseamnă că \n reprezintă o linie nouă (n vine de la new line)25.
1.7. Concatenarea ‑ afișarea mai multor itemi cu operatorul +
Când operatorul + se folosește la adunarea șirurilor se cheamă concatenare (legare).
Ex.
print (‘Acesta este26 ’ + ‘un sir.’)
care afișează:
Acesta este un sir.
1.8. Formatarea numerelor (Important!!!)
Când un număr în virgulă mobilă e afișat pe ecran, el poate avea și 12 zecimale.
Ex:
#Acest program demonstreaza cum un numar
Încercați pe calculatorul personal să înlocuiți \n cu \t și vedeți ce rezultă. (Indiciu: litera t vine de la tab)
25
Nu uitați că între ultimul cuvânt din primul enunț și ultima ghilimea care încadrează același enunț este un
26
spațiu. Daca nu e marcat corespunzator, ultimul cuvânt din primul enunț și primul din cel de‑al doilea vor fi
afișate lipite.
29
#in virgula mobila este afisat fara formatare
suma_datorata = 5000.0
plata_lunara = suma_datorata / 12.0
print (‘Plata lunara este ’, plata_lunara)
iar ieșirea programului este:
Plata lunara este 416.666666667
Fig.1.16. Valoare neformatată
Cum facem totuși ca rezultatul să nu mai apară ca o inșiruire grosiera de numere? Simplu:
invocăm funcția format. Când invoci funcția format, îi treci două argumente:
- o valoare numerică
- un specificator de format
Specificatorul de format (format specifier) este un șir care conține caractere speciale ce arată
cum valorile numerice trebuiesc formatate.
Ex: format (12345.6789, ‘.2f’)
Primul argument, care este un număr în virgulă mobilă (12345.6789), este numărul pe care
vrem să‑l formatăm.
Al doilea argument este un șir – ‘.2f’ – și reprezintă specificatorul de format.
Iată ce înseamnă el luat “pe bucăți” :
.2 specifică precizia; el arată că vrem să rotunjim numărul la două zecimale.
f vine de la float și specifică faptul că numărul pe care‑l formatăm este în virgulă mobilă
(pentru formatarea întregilor, cum vom vedea, nu se folosește litera f ci d).
În aceste condiții, funcția format returnează un șir care conține numărul formatat:
>>> print(format(12345.6789, ‘.2f’)) #[Enter]
12345.68
30
Să notăm că numărul este rotunjit la două zecimale, in sus27.
Acuma, să luăm același exemplu, dar rotunjit la o singură zecimală:
>>> print(format(12345.6789, ‘.1f’)) [Enter]
12345.7
Sa luăm un alt exemplu în fereastra interactivă:
Fig.1.17. Valoare formatată cu specificatorul de format
Formatarea în mod științific
Se utilizează literele e sau E în loc de f.
Ex:
>>> print(format(12345.6789, ‘e’))
1.2345678e +04
>>> print(format(12345.6789, ‘.2e’))
1.23e + 04
>>>
Inserarea separatorului virgulă
>>> print(format(123456789.456, ‘,.2f’)
123,456,789.46
separatorul virgulă28
Programul următor demonstrează cum separatorul virgulă și o precizie de două zecimale
pot fi folosite la formatarea unui număr mare:
(plata_anuala.py)
27 Pentru că a doua valoare din șirul de numere de după punct ‑ în speță 7 (.6789) este mai aproape de 10
decât de 0, computerul rotunjește valoarea în sus, ea devenind .68. Dacă ar fi fost în schimb .64..., .63..., .62...,
.61... atunci era rotunjită în jos, ea devenind 0.60.
28 Între separatorul virgulă și punctul situat înaintea lui (.2f) nu exista spațiu. Dacă este introdus din greșeală
va rezulta o eroare (“Invalid format specifier”).
31
#Acest program demonstreaza formatarea
#numerelor mari
plata_lunara = 5000.0
plata_anuala = plata_lunara * 12
print(‘Plata ta anuala este $’,\
format(plata_anuala, ‘,.2f’), \
sep=’’)
Ieșirea programului este:
Plata ta anuala este $60,000.00
Sa vedem cum funcționează programul în Terminal:
Fig.1.18. Rularea programul plata_anuala.py în shell‑ul Python
Să notăm că în ultima linie a codului am trecut sep=’ ’ ca argument al funcției print.
Acesta specifică faptul că nu trebuie afișat niciun spațiu între itemii care urmează să fie
afișați. Dacă nu facem acest lucru, va apărea un spațiu între $ și sumă.
Specificarea unei lățimi minime de spațiu
Următorul exemplu afișează un număr în câmpul care este de lațime 12:
>>> print(‘Numarul este’, format(12345.6789, ’12,.2f’))
Numarul este 12,345.68
>>>
Fig.1.19. Specificare lățimii de spațiu
Formatarea unui număr în virgulă mobilă ca procent
Aici în loc să folosim litera f folosim simbolul procentului ( %) ca să formatăm un număr ca
32
procent:
>>> print(format(0.5, %))
50.000%
Și încă un exemplu care are 0 ca precizie:
>>> print(format(0.5, ‘.0%’))
50%
1.9. Formatarea întregilor
Diferențele la formatarea întregilor față de numerele reale (în virgulă mobilă) sunt:
- folosești d în loc de f
- NU poți specifica precizia
Ex:
>>> print(format(123456, ‘d’))
123456
Acuma, același exemplu dar cu separatorul virgulă:
>>> print(format(123456, ‘,d’))
123,456
1.10. Formatarea șirurilor
Formatarea sirurilor e puțin mai complicată și se face cu ajutorul acoladelor ca în exemplul
următor:
Fig.1.20. Exemplu de formatare a șirurilor
Șirurile și alte obiecte au o sintaxă specială pentru funcții numită metodă, asociată unui tip
particular de obiect. Obiectele de tipul șir (str) au o metodă numita format. Sintaxa pentru
această metodă conține obiectul urmat de punct urmat de numele metodei și următorii
parametri dintre paranteze:
33
obiect.nume_metoda(parametri)
În exemplul de mai sus obiectul este șirul ‘Salut {}’ iar metoda este format.
Parametrul este nume.
După cum se observă la ieșire, acoladele sunt înlocuite de valoarea preluată din lista
parametrilor metodei format. Deoarece acoladele au un înțeles special în formatarea
șirurilor, este nevoie de o regulă specială dacă vrem ca ele să fie incluse în formatarea
finală a șirurilor. Regula este dublarea acoladelor: ‘{{‘ și ‘}}’
De exemplu29:
Fig. 1.21. Formatarea șirurilor
29 Vom vedea mai târziu ce reprezintă un set in Python.
34
Capitolul II FUNCȚII
O funcție reprezintă un grup de declarații care există într‑un program pentru a
realiza o anumită sarcină. Am vazut in primul capitol comportamentul functiei prestabilite
print.
Majoritatea programelor realizează sarcini care sunt îndeajuns de mari ca să poată fi
divizate în câteva subsarcini. Din acest motiv programatorii “sparg” programele în bucăți
mai mici cunoscute sub numele de funcții.
Astfel, în loc să scriem largi secvențe de declarații, scriem câteva funcții mai mici, fiecare
realizând o parte specifică din sarcină.
Aceste mici funcții pot fi executate în ordinea dorită pentru ca în final să realizeze soluția
la întreaga problemă.
2.1. Definirea și invocarea unei funcții
Definirea unei functii se face cu ajutorul cuvantului def (define). Codul unei funcții este
(și) definiția unei funcții. Ca să execuți o funcție, scrii pur si simplu declarația care o
invocă (numele funcției) urmată de paranteze ().
Numele funcțiilor
Numele unei funcții e bine să fie apropiat de ceea ce ea face. În Python, când denumim o
funcție urmăm aceleași reguli ca la botezarea variabilelor adică:
- nu poți folosi cuvintele cheie din Python
- nu pot exista spații între cuvintele care alcătuiesc numele funcției
- primul caracter trebuie să fie o literă de la a la z, de la A la Z sau underscore
( _ )
- literele mici sunt tratate diferit de cele mari (case sensitive).
Pentru că funcțiile realizează acțiuni, e indicat să folosim verbe atunci când le alegem
numele.
De exemplu, o funcție care calculează venitul poate fi denumită pur și simplu
calculeaza_venitul. Unii programatori folosesc pentru notarea funcțiilor metoda
numită “cocoașă de camilă” (camelCase). Dacă am folosi‑o în exemplul nostru, atunci ea ar
35
arăta așa: calculeazaVenitul.
Formatul general este:
def nume_functie() :
declaratie
declaratie
………
Ex:
def mesaj():
print(‘Sunt Gigel,’)
print(‘si incerc sa invat Python!’)
Codul de mai sus definește o funcție numită mesaj. Functia mesaj conține un bloc cu două
declarații.
2.2. Invocarea unei funcții
Definiția unei funcții specifică ce face funcția dar nu o execută. Ca să execuți o funcție
trebuie să o invoci (să o chemi).
Iată cum invocăm funcția mesaj din exemplul anterior:
mesaj()
Când funcția e chemată, interpretorul sare la acea funcție și execută declarațiile din blocul
ei. Apoi, când blocul s‑a terminat, interpretorul sare înapoi la partea de program care a
chemat funcția și programul rezumă execuția în acel punct. Când se întâmplă asta,
spunem că funcția returnează.
Ex:
(functie_demo.py)
#Acest program defineste o functie 1
#Prima data definim o functie numita mesaj 2
def mesaj(): 3
print(‘Sunt Mircea,’) 4
print(‘si incerc sa invat Python.’) 5
#Apoi invocam functia mesaj 6
mesaj() 7
Cum funcționează? Interpretorul ignoră comentariile. Apoi citește declarația def în linia 3.
36
Aceasta creează o funcție numită mesaj în memorie. Ea conține declarațiile din liniile 4 și
5. Apoi interpretorul citește comentariul din linia 6 care este ignorat. La sfârșit citește linia
7 care invocă funcția mesaj. Aceasta face ca funcția să fie executată și să fie afișată ieșirea.
Fig. 2.1. Ilustrarea unei funcții în Python shell
2.3. Indentarea (Important!!!)
Într‑un bloc indentarea se face cu același număr de linii. De obicei se folosește tab‑ul
sau patru spații. Dacă în același program folosim o dată patru spații , altădată tabul sau
trei, cinci ori “n” spații, programul va da eroare de indentare:
Fig.2.2. Eroare de indentare
Indentarea în Python este obligatorie și se face pentru ca blocurile de cod din program să
fie perfect stabilite, ceea ce duce la lizibilitatea mai bună a programului. Indentarea ține de
fapt locul acoladelor din celelalte limbaje de programare din familia limbajului C. Ea ne
arata unde începe și se termină un bloc de declarații. Totodată ține loc si de semnul punct
și virgula cu care se sfârșesc obligatoriu declarațiile din limbajele de programare din
familia C.
2.4. Variabile locale
O variabilă locală este creată în interiorul unei funcții și nu poate fi accesată din afara ei.
Funcții diferite pot avea variabile locale cu același nume pentru că ele nu se pot vedea una
pe cealălaltă. De fiecare dată când atribui o valoare unei variabile în interiorul unei funcții,
37
creezi o variabilă locală.
Să luam un exemplu de program (pasari.py)30 care are două funcții și care fiecare conține o
variabilă cu același nume:
#Acest program demonstreaza doua functii
#care au variabile locale cu acelasi nume.
def main():
#Cheama functia dolj
dolj()
#Cheama functia gorj
gorj()
#Defineste functia dolj. Ea creeaza
#o variabila locala numita pasari
def dolj():
pasari = 5000
print(‘Doljul are’, pasari, ‘de pasari’)
#Defineste functia gorj. Ea creeaza
#o variabila locala numita pasari
def gorj():
pasari = 8000
print(‘Gorjul are’, pasari, ‘de pasari’)
#Cheama functia principala
main()
Trecerea argumentelor la funcții
Un argument este o porțiune de date care este trecută într‑o funcție atunci când funcția este
invocată.
Un parametru este o variabilă care primește un argument ce este trecut într‑o funcție.
Exemplu:
30 Scrieți exemplele în editorul de text caracter cu caracter și nu le copiați (copy/paste) de pe formatul PDF în
care se găsește cartea pentru că există mari șanse să primiți o eroare de tipul: “SyntaxError: invalid character
in identifier”. Aceasta se întâmplă pentru că formatele PDF, Word, ODT etc au caracteristici intime diferite,
care cel mai adesea, nu se potrivesc interpretorului Python ce pur și simplu nu distinge ceea ce scrie în
declarații.
38
def dublul(numar):
rezultat = numar*2
print(rezultat)
Funcția se cheama dublul. Ea acceptă un număr (numar) ca parametru și afișează
valoarea dublată a acelui număr. Sa vedem cum functioneaza in interpretorul Python:
Fig.2.3. Exemplul anterior complet
Exemplu de program (show_double.py):
#Acest program demonstreaza cum un
#argument este trecut unei functii
def main():
valoare=5
arata_dublul(valoare)
#Functia arata_dublul accepta un argument
#si afiseaza valoarea lui dubla
def arata_dublul(numar):
rezultat = numar*2
print(rezultat)
#Cheama functia principala
main()
Fig. 2.4. Trecerea unui argument la funcție
39
Trecerea într‑o funcție a mai multor argumente
Există situații când trebuie să treci două sau mai multe argument unei funcții.
def main():
print(‘Suma lui 12 cu 45 este’)
arata_suma(12, 45)
def arata_suma(num1, num2):
rezultat = num1 + num2
print(rezultat)
#Cheama functia principala
main()
Să vedem exemplul în interpretor:
Fig.2.5. Exemplul de mai sus în Python shell
Schimbarea parametrilor
def main():
valoare = 99
print(‘Valoarea este’, valoare)
def schimba_valoarea(arg):
print(‘Voi schimba valoarea.’)
arg = 0
print(‘Acuma valoarea este’, arg)
#Cheama functia principala
main()
2.5. Constante și variabile globale
O variabilă globală este accesibilă tuturor funcțiilor dintr‑un program. Ea se creează în
afara oricărei funcții.
40
Ex:
#Creeaza o variabila globala
numar = 0
def main():
global numar
numar = int(input(‘Introdu un numar ’))
arata_numar()
def arata_numar():
print(‘Numarul introdus este: ’, numar)
main()
Este totuși indicat să nu folosiți variabile globale. În schimb puteți să utilizați constante globale.
O constantă globală referă o valoare care NU POATE FI SCHIMBATĂ.
Prin convenție, constantele globale se scriu cu majuscule și sunt așezate la începutul
programului, înaintea oricăror alte declarații, ca în exemplul următor:
Fig.2.6. Ilustrarea unei constate globale
2.6. Funcția lambda
Python permite crearea unei funcții anonime folosind cuvântul cheie lambda. O funcție
anonimă poate să conțină doar o singură expresie care neapărat trebuie să returneze o
valoare. Altfel ca la crearea unei funcții comune care folosește def, o funcție creată cu
lambda returnează un obiect funcție. Acesta poate fi atribuit unei variabile care poate fi
folosită în orice moment ca să execute expresia conținută. Să vedem cum arată în Terminal
o funcție normală, aceeași funcție creată cu ajutorul cuvântului cheie lambda și o funcție
lambda căruia nu‑i atribuim nicio variabilă (da, permite și acest lucru!).
41
Fig.2.7. Funcția lambda
42
Capitolul III STRUCTURI DE DECIZIE
Una dintre cele mai importante, interesante și frumoase părți ale programării este oferită
de structurile de decizie. Toți cei care au făcut programare în școală sau facultate – chiar
dacă nu au fost deloc interesați de domeniu, le‑a ajuns la ureche fie și total pasager cuvinte
precum if, while, else, continue. Dacă ați terminat un liceu cu profil real, nu se
poate să nu vă fi lovit de ele. Oricum ar fi, chiar dacă până acuma nu știați de existența lor,
a venit momentul să ne ocupăm de ele.
3.1. Declarația if
De cele mai multe ori într‑un program ajungi la o răspântie, mai corect spus, în fața unei
alegeri. Să ne imaginăm că mergem pe o șosea cu autoturismul personal și la un moment
dat ajungem la o bifurcație. Să zicem de exemplu că ne deplasăm de la Craiova către
București și am ajuns la Găneasa, Olt. Aici drumul se bifurcă: drumul spre dreapta duce la
București via Pitești, drumul la stânga duce către Râmnicu Vâlcea, via Drăgășani.
Să vedem cum arată drumul direct spre București „transpus” în Python cu ajutorul
condiției if (daca):
if (daca) laDreapta: #o iau la dreapta
print(’Ajung la Bucuresti prin Pitesti’)
Dar poate că vrem să mergem la Râmnicu Vâlcea. Programul nostru ar arăta astfel în
această variantă:
if(daca) laStanga: #o iau la stanga
print(’Ajung la Ramnicu Valcea prin Dragasani’)
Forma generală:
if conditie:
declaratie
declaratie
etc
43
Ex:
vanzari = float(input(’Introdu vanzarile tale: ’))
if vanzari > 5000:
print(’Ai un bonus de 500 de lei’)
3.2. Operatori de comparatie
Nu putem sa mergem mai departe inainte de a vedea care sunt operatorii de comparatie in
Python. Ei sunt prezentati mai jos:
Operator Semnificație
< Mai mic ca
> Mai mare ca
<= Mai mic sau egal cu
>= Mai mare sau egal cu
== Egal cu
!= Diferit de (nu este egal cu)
Tabel 3.1. Operatori de comparație în Python
3.3. Declarația if‑else
O declarație if‑else execută un bloc de declarații dacă (if) condiția e adevarată sau alt bloc
(else) dacă condiția e falsă.
Forma generală:
if conditie:
declaratie
declaratie
etc
else:
declaratie
declaratie
44
etc
Ex:
Fig.3.1. Ilustrarea clauzei if‑else
Reguli de indentare a clauzei if‑else
- fiti sigur că if și else sunt aliniate
- fiti sigur că declarațiile care urmează dupa if și else sunt indentate la rândul lor.
Compararea șirurilor
Python permite să compari șiruri cu ajutorul declarației if‑else. Acest lucru îți dă voie să
creezi structuri de decizie care testează valoarea unui șir.
Ex (testare_nume.py):
nume1 = ‘Marcel’
nume2 = ‘Marius’
if nume1 == nume2:
print(‘Numele sunt la fel’)
else:
print(‘Numele sunt diferite’)
Structuri de decizie imbricate31 și declarația if‑elif‑else
Ca să testeze mai mult de o condiție, o structură de decizie poate fi imbricată înăuntrul
altei structuri de decizie.
Ex (imprumut.py):
MIN_SALARIU = 2000
MIN_ANI = 3
salariu = eval32(input(’Introdu salariul tau: ’))
ani_la_serviciu = eval(input(’Introdu ani de serviciu:’))
31 Imbricat = îmbucat(e), suprapus(e) ca șindrilele de pe casa (cf.dexonline.ro)
32 Atunci când introducem date numerice putem utiliza eval fără sa ne mai gândim dacă e vorba de o valoare în
virgulă mobilă sau de un întreg. eval ține loc de float sau input.
45
if salariu > = MIN_SALARIU:
if ani_la_serviciu >= MIN_ANI:
print(‘Te califici pentru imprumut’)
else:
print(‘Nu te califici’)
else:
print(‘Trebuie sa ai minim..’, MIN_ANI)
Fig.3.2. Declarația if‑elif‑else
Pentru a ușura și a face economie de efort și de spațiu se poate utiliza declarația (clauza) if‑
elif‑else. Mai sus este un exemplu de program ce include declarația if‑elif‑else; În
momentul în care userul introduce diverse valori cuprinse între 500 și 1000, programul va
afișa bonificația corespunzătoare. Dacă însă introduce o valoare mai mică de 500,
programul afișeaza șirul „Ești concediat!”.
3.4. Operatori logici
Sunt: and, or, not.
Exemplu and:
if temperatura < 20 and minute > 12:
print(‘Temperatura e periculoasa’)
Exemplu or:
if temperatura < 20 or temperatura > 100:
print(‘Temperatura este extrema’)
Exemplu not:
if not(temperatura > 100):
46
print(‘Aceasta e aproape temperatura maxima’)
3.5. Variabile booleene
O variabilă booleană poate referi două valori: TRUE sau FALSE. Ele arată dacă o condiție
există. Variabilele booleene sunt folosite ca indicatori. Un indicator este o variabilă care
semnalizeaza când o condiție există în program.
Ex:
if cota_vanzari >=5000.0:
cota_vanzari_ok = True
else:
cota_vanzari_not_ok = False
3.6.Bucle
Buclele sunt acele părți dintr‑un program care sunt folosite ca să execute o declarație atâta
timp cât o expresie este adevărată.
3.7. Bucla while – o buclă controlată
O condiție controlată face ca o declarație sau un bloc de declarații să se repete atâta timp
cât o condiție e adevărată. Python folosește declarația (bucla) while ca să scrie o astfel de
condiție.
Formatul general al buclei while este:
while conditie:
declaratie
declaratie
etc
Ex:
while valoare == ‘y’:
Exemplu:
47
Fig. 3.3. Bucla while
Bucla while nu se execută niciodată dacă condiția de început e falsă.
Să mai luăm un exemplu de buclă while. Vom scrie un program care transformă gradele
Fahrenheit în Celsius.
Formula de transformare este:
C = 5/9 * (F‑32)
(temp.py)
Fig.3.4. Bucla while
Este nevoie ca la începutul programului să setăm temp = 0 pentru că altfel primim o
eroare. Programul pornește, iar bucla while caută să vadă dacă variabila temp nu cumva
este egala cu -100. Dacă temp nu a fost setată inițial cu 0, se creează o problemă pentru că
temp nu există și bucla while nu știe ce să facă! În locul valorii 0 putem pune oricare altă
cifră dar nu ‑100. Dacă facem asta, bucla while devine falsă dintr‑un început și nu rulează
niciodată.
O buclă while e asemănătoare condiționalei if cu diferența că cea din urmă funcționează
48
doar o singură dată iar while până când condiția ei este atinsă (în cazul nostru temp = -
100).
Să șlefuim puțin exemplul de mai sus, astfel încât atunci când utilizatorul introduce
valoarea ‑100, computerul să‑i spună „La revedere!”:
temp = 0
while temp != -100:
temp=eval(input(’Introdu temp. in F(-100 ca sa iesi):’ ))
if temp != -100:
print(’Temp in C este: ’, format(5/9*(temp-32), ’,.2f’))
else:
print(’La revedere!’)
3.8. Bucla infinită
Să spunem că avem următorul exemplu de buclă while:
numar = 0
while numar < 10:
print(numar)
În acest program valoarea variabilei numar nu se schimbă niciodată și deci declarația
numar < 10 este întotdeauna adevărată. Python va afișa la infinit numărul 0. Ca să oprim
bucla infinită trebuie pur și simplu să întrerupem brutal shell‑ul Python. Există însă o
posibilitate de a întrerupe o buclă infinită atunci când scriem programul. Pentru aceasta
folosim declarația break:
x = 0
numar = 1
while x < 10 and numar > 0:
numar = int(input(’Introdu un numar: ’))
break
3.9. Bucla for
Bucla for iterează de un număr specific de ori.
Format general:
for variable in [value1, value2, etc] :
declaratie
49
declaratie
etc
Ex:
#Acest program demonstreaza o bucla for
#care utilizeaza o lista de numere
def main():
print(‘Voi afisa numerele de la 1 la 5’)
for num in [1, 2, 3, 4, 5]:
print(num)
#Cheama functia principala
main()
Fig.3..5. Bucla for
Folosirea funcției range cu bucla for
Funcția range creează un tip de obiect numit iterabil. Un iterabil este similar unei liste (vom
vorbi ceva mai târziu despre liste):
for num in range(5):
print (num)
Fig.3.6. Bucla for…in range
Ex:
#Acest program demonstreaza cum functia range
#poate fi folosita cu bucla for
50
def main():
#Afiseaza un mesaj de 5 ori
for x in range(5):
print(‘Ce faci Caine?!’)
#Cheama functia principala
main()
Fig.3.7. Exemplu de mai sus în interpretor
Funcția for …in range produce o secvență de numere care crește cu valoarea 1 fiecare
număr succesiv din listă până când este atinsă valoarea 5 inclusiv. Să vedem ce se întâmplă
cu următoarea declarație:
for numar in range(1, 10, 2):
print(numar)
Primul argument este 1 iar ultimul argument este 10. Dar ce reprezintă numărul 2 ? Acesta
este folosit ca valoarea de pas (step valor sau pas). Astfel, fiecare număr succesiv din
secvență în loc să crească cu 1, va crește cu valoarea pasului, în cazul nostru 2. Deci 2 va fi
adăugat fiecărui număr succesiv din secvență:
Fig.3.8. Demonstrarea valorii de pas
Să vedem ce se întamplă dacă o luăm de la sfârșit spre început iar valoarea pasului devine
negativă:
51
Fig.3.9. Inversarea secvenței
3.10. Acumulatori
Un total de funcționare (running total) este o sumă de numere care acumulează fiecare
iterare (trecere, execuție) a unei bucle. Variabila folosită ca să înmagazineze totalul se
cheamă acumulator.
Multe programe cer să calculezi totalul unei serii de numere. De exemplu, se presupune că
scrii un program care calculează totalul vânzărilor pentru o săptămână. Programul citește
vânzările din fiecare zi și calculează totalul acelor numere.
Acest tip de programe folosește de obicei două elemente:
1. o buclă care citește fiecare număr al seriei
2. o variabilă care acumulează totalul numerelor citite
Să luăm un program care demonstrează un acumulator:
#Acest program calculeaza suma unei serii
#de numere introduse de user
#Ia constanta pentru numarul maxim
MAX = 5 (Reține! Constanta se pune la început)
Def main():
#Initializeaza variabila acumulator
total = 0.0 (acumulatorul se ințializează întotdeauna cu 0.0)
#Explica ceea ce faci
print(‘Acest program calculeaza suma’)
print(MAX, ‘numerelor introduse.’)
#Ia numerele si acumuleaza-le
for counter in range(MAX):
number = int(input(‘Introdu un numar: ’))
52
total = total+number
#Afiseaza totalul numerelor
print(‘Totalul este’, total)
#Cheama functia principala
main()
3.11. Operatori de atribuire augmentată
Aceștia ajută la prescurtarea și deci simplificarea codului.
Exemple:
x= x + 1 se mai poate scrie x+=1
sau:
y= y - 2 se mai poate scrie y-=2
sau:
z= z * 5 se mai poate scrie z*=5
sau
total = total + number devine total += number
3.12. Bucle de validare a intrărilor
Validarea intrărilor (input‑ului) este procesul de verificare a datelor care sunt introduse
într‑un program ca să fii sigur că sunt corecte înainte de a fi folosite în calcule. Dacă un
user introduce date greșite, programul va scoate răspunsuri eronate (sau erori logice care
sunt cel mai greu de depanat…). Calculatorul – oricât de deștept l‑am crede (și nu este…) –
procesează datele pe care omul i le furnizează. El nu știe să facă diferența între datele bune
și cele proaste.
De exemplu, următorul program va afișa un rezultat eronat pentru că datele introduse sunt
ilogice (salariat.py):
#Acest program afiseaza salariul unui angajat
def main():
#Ia numarul orelor lucrate intr-o saptamana
ore = int(input(‘Introdu numarul orelor lucrate intr-o saptamana:
’))
#Ia salariul orar
53
sal_orar=float(input(‘Introdu salariul orar: ’))
#Calculeaza salariul
salariu = ore * sal_orar
#Afiseaza salariul
print(‘Salariul este: lei ’, format(salariu, ‘,.2f’))
#Cheama functia main
main()
Fig. 3.10. Date aberante și răspunsuri pe măsură!
Ce s‑ar intâmpla dacă la orele lucrate pe săptămână, un angajat ar introduce în loc de 40 de
ore (adică opt ore pe zi înmulțite cu 5 zile pe săptămână) 400 de ore? Rezultatul ar fi
aberant, în primul rând pentru că o săptămână – fie ea de lucru sau nu – nu poate să aibă
400 de ore!
Cum corectăm o asemenea năzbâtie? Simplu! Adăugăm o buclă while:
#Acest program afiseaza salariul unui angajat
def main():
#Ia numarul orelor lucrate intr-o saptamana
ore = int(input(‘Introdu nr orelor lucrate intr-o saptamana: ’))
#Asigura-te ca userul nu introduce o valoare absurda
while ore > 40:
print(‘Eroare! Nu poti lucra mai mult de 40 de ore!’)
ore=int(input(‘Introdu orele corecte: ’))
#Ia salariul orar
sal_orar=float(input(‘Introdu salariul orar: ’))
#Calculeaza salariul
salariu = ore * sal_orar
#Afiseaza salariul
print(‘Salariul este: ’, format(salariu, ‘,.2f’))
#Cheama functia main
main()
54
3.13. Bucle imbricate
O buclă aflată înăuntrul altei bucle se cheamă imbricată.
Ceasul este cel mai bun exemplu de bucle imbricate. Secundele, minutele și orele se rotesc
pe un ecran de ceas. O oră se rotește complet în 12 “ore” ale ecranului. Unui minut îi
trebuiesc 60 de rotiri. Pentru a demonstra “funcționarea” ceasului folosim o buclă for:
for secunde in range(60):
print (secunde)
sau
for minute in range(60):
for secunde in range(60):
print(minute, ‘:’, secunde)
Buclele complete ale ceasului arată așa:
for ore in range(24):
for minute in range(60):
for secunde in range(60):
print(ore, ‘:’, minute, ‘:’, secunde)
Bucla cea mai din interior iterează de 60 de ori pentru fiecare iterație a buclei din mijloc.
Bucla din mijloc itereaza de 60 de ori la fiecare iterație a buclei din exterior. Când bucla din
exterior iterează de 24 de ori, bucla din mijloc iterează de 1440 de ori iar cea din interior de
86.400 de ori.
55
Capitolul IV Module
O funcție care returnează valori este o funcție care trimite înapoi o valoare părții din
program care a chemat‑o. Python oferă o bibliotecă (pre) scrisă de funcții care face asta.
Această bibliotecă conține o funcție care generează numere aleatoare (întâmplătoare).
4.1.Biblioteci de funcții standard și declarația import
Am folosit deja câteva funcții standard pre‑scrise în biblioteci: print, input, range,
type.
Câteva dintre funcțiile Python sunt construite în interpretorul lui. Dacă vrei să le folosești,
pur și simplu le invoci. Așa este cazul cu input, print, range. Multe alte funcții sunt însă
stocate în biblioteci numite module. Aceste module ‑ care sunt copiate în computer în
momentul instalării Python, ajută la organizarea bibliotecilor standard.
Când invoci o funcție stocată într‑un modul, trebuie să scrii o declarație de import în
partea cea mai de sus a programului. Spre exemplu, să luăm modulul numit math. El
conține funcții matematice care lucreză cu numere reale (în virgulă mobilă). Dacă vrei să
folosești modulul math trebuie să scrii în vârful programului o declarație ca aceasta:
import math
Această declarație face ca interpretorul să încarce conținutul modulului math în memorie și
să‑l facă disponibil.
4.2. Generarea numerelor aleatoare
Python oferă câteva biblioteci de funcții care lucrează cu numere aleatoare (întâmplătoare).
Acestea sunt stocate într‑un modul numit random. Ca să generăm numere aleatoare vom
importa modulul random prin declarația:
import random
Prima funcție aleatoare generată se numeste randint. De fapt există forme mai explicite
de a importa modulele și funcțiile din el:
from random import randint
56
from random import *
Pentru că funcția randint se găsește în modulul random, avem nevoie să folosim notația cu
punct ca să ne referim la ea.
Iată mai jos cum se scrie o astfel de declarație:
modul
random.randint funcție
În partea stângă a punctului este numele modulului (random) iar după el numele funcției
(randint).
Deci, reține că:
1. Punctul leagă modulul de funcție.
2. random este modulul.
3. randint este funcția.
Ex:
number = random.randint(1, 100)
Argumentul (1, 100) spune funcției randint să afișeze un numar întreg aleator situat între 1
și 100.
Exemplu de program:
#Acest program afiseaza un numar aleator
#situat in marja 1 pana la 100
import random
def main():
#Ia un numar aleator
numar = random.randint(1, 100)
#Afiseaza numarul
print(‘Numarul este’, numar)
#Cheama functia principala
main()
Fig.4 .1. Numere aleatoare
57
Acuma să luăm un alt exemplu în care iterăm cu o buclă for de 5 ori:
#Acest program afiseaza 5 numere aleatoare
#situate intre 1 si 100
import random
def main():
for count in range(5):
#Ia un numar aleator
numar = random.randint(1, 100)
#Afiseaza numarul
print(numar)
#Cheama main
main()
Sa simplificăm programul anterior astfel:
import random
def main():
for count in range(5):
print(random.randint(1, 100))
main()
Fig.4.2. Ilustrarea exemplului de mai sus
4.3. Funcțiile randrange, random și uniform
Funcția randrange ia același argument ca funcția range. Diferența este că randrange nu
returnează o listă de valori. În loc de asta, ea returnează o valoare aleatoare dintr‑o
secvență de valori.
De exemplu, următoarea declarație atribuie un număr aleator situat între 0 și 9 variabilei
numar:
numar = random.randrange(10)
Argumentul – în cazul nostru 10 – specifică limita unei secvențe de valori. Funcția va
returna un număr aleator selectat din secvența de la 0 în sus dar nu include limita
58
sfârșitului, adică numărul 10.
Următoarea declarație specifică și valoarea de început dar și de sfârșit a secvenței:
numar = random.randrange(5, 10)
Când această declarație e executată, un număr întâmplător cuprins între 5 și 9 va fi atribuit
variabilei număr.
Următorul exemplu specifică o valoare de start, una de sfârșit și o altă valoare:
numar = random.randrange (0, 101, 10)
Funcția uniform returnează un număr aleator în virgulă mobilă, dar îți permite să specifici
media valorilor pe care le‑ai selectat:
numar = random.uniform (1.0, 10.0)
Declarația de mai sus face ca funcția uniform să returneze o valoarea aleatoare în virgulă
mobilă situată în gama 1.0 până la 10.0 și s‑o atribuie variabilei numar.
4.4. Scrierea propriei funcții care returnează o valoare
O funcție care returnează o valoare conține o declarație return care înapoiază o valoare
părții de program care a invocat‑o.
Scrierea unei funcții care returnează o valoare se face la fel ca scrierea unei funcții simple
cu o excepție: o funcție care returnează o valoare trebuie să aibă o declarație return.
Forma generală a funcției este:
def function_name():
declaratie
declaratie
etc
return expression
Ex:
def sum(num1, num2):
result = num1 + num2
return result
Și acuma un exemplu practic (total_bani.py):
#Acest program foloseste valoarea returnata a unei functii
def main():
#Ia valoarea banilor unui cetatean
59
bani_primul=float(input(‘Introdu valoarea banilor: ’))
#Ia valoarea banilor celui de-al doilea cetatean
bani_al_doilea=float(input(‘Introdu valoarea banilor: ’))
#Afla valoarea totala
total=sum(bani_primul, bani_al_doilea)
#Afiseaza totalul
print(‘Impreuna cei doi au: ’ total)
#Functia sum accepta doua argumente numerice si
#returneaza suma celor doua argumente
def sum(num1, num2):
rezultat=num1 + num2
return rezultat
#Cheama main
main()
4.5. Modularea cu funcții
(exemplu de aplicație)
Andrei are o afacere numită “Fă‑ți propria muzică” prin intermediul căreia vinde
instrumente muzicale. Andrei își plătește angajații cu comision. Comisionul este în funcție
de vânzări astfel:
- mai puțin de 10000 lei ‑ 10%
- 10000 – 14999 – 12%
- 15.000 – 17.999 – 14%
- 18.000 – 21.999 – 16%
- 22.000 și mai mult – 18%
Pentru că agenții de vânzări sunt plătiți lunar, Andrei permite fiecăruia dintre ei să ia în
avans câte 2000 de lei. Când comisionul este calculat, suma pe care fiecare angajat a luat‑o
în avans este scăzută din comision. Dacă comisionul este mai mic decât suma luată în
avans, ei trebuie să‑i ramburseze lui Andrei diferența. Ca să calculeze plata lunară a
fiecărui angajat, Andrei folosește următoarea formulă:
plata = vanzari * comision – avans
Andrei te roagă să‑i scrii o aplicație care să facă toate calculele pentru el.
60
Algoritmul aplicației este următorul:
1. Ia vânzările lunare ale fiecărui agent de vânzări
2. Ia suma de bani luată în avans de fiecare dintre ei
3. Folosește valoarea vânzărilor lunare ca să afli comisionul
4. Calculează plata fiecărui angajat folosind formula de mai sus. Dacă valoarea e
negativă, angajatul trebuie să restituie banii.
Programul (comision.py):
#Acest program calculeaza salariul
#unei persoane de vanzari
def main():
#Ia suma vanzarilor
vanzari = ia_vanzarile()
#Ia valoarea luata in avans
avans = ia_avansul()
#Determina comisionul
comision = determina_comision(vanzari)
#Calculeaza plata
plata = vanzari*comision – avans
#Afiseaza valoarea platii
print (‘Plata este lei’, format(plata, ‘.2f’))
#Afla daca plata e negativa
if plata < 0:
print(‘Plata trebuie rambursata’)
else:
print(‘Plata nu trebuie rambursata’)
#Cheama functia principala
main()
4.6. Modulul matematic
Modulul math conține numeroase funcții care pot fi folosite în calcule matematice
Ex:
rezultat = math.sqrt(16)
Funcția sqrt acceptă argumentul 16 și îi returnează rădăcina pătrată (care e 4).
Mai întâi trebuie să importam modulul math pentru a scrie un program care îl folosește.
61
Ex de program (radacina.py):
#Acest program demonstreaza functia sqrt
import math
def main():
#Ia un numar
numar = float(input(‘Introdu un numar: ’))
#Ia radacina patrata a numarului
radacina_patrata = math.sqrt(numar)
#Afiseaza radacina patrata a numarului
print(‘Radacina patrata este’, radacina_patrata)
#Cheama functia principala
main()
Următorul program folosește funcția hypot ca să calculeze ipotenuza unui triunghi
dreptunghic:
#Acest program calculeaza lungimea ipotenuzei
#unui triunghi dreptunghic
import math
def main():
#Ia lungimea a doua laturi ale triunghiului
a=float(input(‘Introdu lungimea laturii A: ’))
b=float(input(‘Introdu lungimea laturii B: ’))
#Calculeaza lungimea ipotenuzei
c = math.hypot(a, b)
#Afiseaza lungimea ipotenuzei
print(‘Lungimea ipotenuzei este: ’, c)
#Cheama functia main
main()
Valorarea math.pi
Suprafața cercului este constanta pi înmulțită cu raza cercului la pătrat, după cum bine
știm din clasa a VII‑a, de la studiul geometriei plane:
suprafata = math.pi*radius**2
Ce se întâmplă? Suprafața cercului este S=pi**r (unde r este raza cercului) la pătrat. Dar
cum pi este o constantă universală care aparține modulului matematic, trebuie să scriem
math.pi.
62
Un modul este doar un fișier care conține cod Python. Programele mari sunt (mai) ușor de
reparat și întreținut atunci când sunt împărțite în module dar mai ales pot fi refolosite33
intr‑un alt program. Un modul poartă întotdeauna extensia .py.
Modulul calendar
Sa luam de exmplu modulul implicit Python calendar. El se importa ca oricare alt modul,
asa cum am aratat mai devreme, cu declaratia import:
import calendar
Ca să afișăm de exemplu cum arăta anul Revoluției 1989 trebuie să ne referim la funcția
inclusă în modulul calendar, prcal (printează calendar) folosind notația cu punct:
calendar.prcal()
Programul următor afișeaza anul amintit:
import calendar
an = int(input(’Introdu anul dorit: ’))
prcal(an)
Să vedem cum funcționează în Python shell:
Fig.4.3. Modulul calendar
33 Reuse în lib.engleză
63
Capitolul V Fișiere și excepții
Când un program are nevoie să salveze date pentru a le folosi mai târziu, el le scrie
într‑un fișier. Datele pot fi extrase și citite din fișier în orice moment.
Programele pe care le scrii sunt refolosite pentru că datele lui sunt stocate în
memoria RAM (Random Acces Memory). Datele sunt salvate într‑un fișier care este stocat
pe disc. Odată ce datele sunt salvate în fișier, ele rămân și după ce fișierul este închis.
Datele pot fi retrimise și refolosite de utilizator oricând dorește.
Exemple:
- procesoare word
- editoare de imagine
- tabele de date
- jocuri de calculator
- browsere web (prin cookie)
Când o bucățică de date este scrisă într‑un fișier, ea e copiată dintr‑o variabilă din RAM în
fișierul de pe disc.
Procesul de retrimitere a datelor dintr‑un fișier este cunoscut ca citirea din fișiere.
Procesul acesta este invers scrierii în fișiere: când o porțiune de date este citită din fișierul
de pe HDD, este copiată în RAM și referită de o variabilă.
Procesul implică trei pași:
1. Deschiderea fișierului – creează o conexiune între fișier și program. Deschiderea
unui fișier din input permite programului să citească date din el.
2. Procesarea fișierului – datele sunt scrise în fișier (fișier output) sau citite (fișier
input)
3. Închiderea fișierului – când programul termină cu fișierul, el trebuie închis.
4.
5.1.Tipuri de fișiere
Sunt două tipuri de fișiere: text și binare.
64
Un fișier text conține date care au fost codificate în text folosind scheme ca ASCII sau
Unicode. Chiar dacă fișierele conțin numere, ele sunt stocate ca o serie de caractere. Drept
rezultat, fișierul poate fi deschis și văzut într‑un editor de text precum Notepad sau Word.
Un fișier binar conține date care sunt convertite în text. Ca urmare, nu le poți citi cu un
editor de text.
5.2. Metode de acces a fișierelor
Majoritatea limbajelor de programare oferă două căi de acces la datele stocate în fișiere:
a) acces secvențial
b) acces direct
Când lucrezi cu accesul secvențial, accesezi date de la început spre sfârșit. Deci dacă vrei să
citești date situate spre sfârșitul fișierului ești nevoit să parcurgi tot fișierul – nu poți sări la
ceea ce te interesează. Este ca la casetofon: nu poți pune direct cântecul dorit.
Când însă folosești accesul direct (random access file), poți sări direct la orice date din
fișier. Este ca la CD sau ca la pick‑up: poți pune direct orice cântec vrei.
Noi vom lucra cu accesul secvențial.
Numele fișierului și obiectele fișier (Filenames and File Objects)
Fișierele sunt identificate printr‑un nume. Asta se întâmplă când le salvăm. De exemplu:
cat.jpg ; nota.txt ; scrisoare.doc etc.
În măsura în care un program lucrează cu un fișier de pe computer, programul trebuie să
creeze un fișier obiect în memorie ca să‑l poată accesa. Un fișier obiect (file object) este un
obiect asociat cu un fișier specific și oferă o cale programului de a lucra cu acel fișier.
În program, o variabilă referă obiectul fișier. Acea variabilă se îngrijește de toate operațiile
făcute în fișier.
5.3. Deschiderea unui fișier în Python
Ca să deschidem un fișier folosim funcția open. Funcția open creează un fișier obiect pe
care îl asociază cu fișierul dorit de pe discul computerului:
Formatul general al funcției open este:
65
file_variable = open(filename, mode)
unde:
- file_variable este numele variabilei care referă obiectul fișier
- filename este un șir care arată numele fișierului
- mode este un șir care specifică modul (scris, citit, etc) în care fișierul va fi deschis.
Exemple de moduri (mode) în Python:
‘r’ = deschide un fișier doar pentru citit (read); fișierul de acest tip nu poate fi scris
‘w’ = deschide un fișier pentru scris (write). El poate fi interpretat cam așa: dacă fișierul
există, șterge‑i conținutul; dacă nu există, creează‑l.
‘a’ = deschide un fișier pentru a fi scris. Toate datele fișierului vor fi anexate până la sfârșit.
Dacă nu există (fișierul) creează‑l.
De exemplu, să presupunem că fișierul client.txt conține datele unui client și vrem să‑l
deschidem pentru a‑l citi. Iată un exemplu de cum invocăm funcția open:
fisier_client = open(‘client.txt’, ‘r’)
După ce declarația este executată, fișierul client.txt este deschis și variabila fisier_client va
referi un fișier obiect pe care‑l putem folosi ca să citim date din fișier.
Acuma, vrem să creăm un fișier numit vanzari.txt și să scriem în el. Iată cum facem:
fisier_vanzari = open(‘vanzari.txt’, ‘w’)
5.4. Scrierea datelor într‑un fișier
Este timpul să introducem un alt tip de funcții care se cheamă metode.
O metodă este o funcție care aparține unui obiect și care face unele operații folosind acel
obiect. Odată ce ai deschis un fișier, folosești metoda fișierului obiect ca să poți face
operații pe fișier.
De exemplu, obiectul fișier are o metodă numită ‘write’ care poate fi folosit ca să scrii date
într‑un fișier.
Iată formatul general și cum să invoci metoda write:
file_variable.write(string)
În această declarație, file_variable este o variabilă care referă un fișier obiect și string este un
șir care va fi scris în fișier. Fișierul trebuie să fie deschis pentru scris (‘w’ sau ‘a’) altfel va
66
apărea o eroare.
Să spunem că customer_file referă un fișier obiect și fișierul va fi deschis pentru scris cu
modul ‘w’. Iată cum vom scrie de exemplu șirul ‘Traian Basescu’ într‑un fișier:
customer_file.write(‘Traian Basescu’)
Următorul fragment de cod arată un alt exemplu:
nume = ‘Traian Basescu’
customer_file.write(‘nume’)
Odată ce am terminat cu un fișier, el trebuie închis cu cuvântul close. Ex.:
customer_file.close()
Exemplu complet de program (presedinti.py)
#Acest program scrie trei linii de date
#intr-un fisier
def main():
#Deschide un fisier numit presedinti.txt
outfile = open(‘presedinti.txt’, ‘w’) 5
#Scrie numele presedintilor Romaniei 6
#in fisier
outfile.write(‘Ion Iliescu\n’) 8
outfile.write(‘Emil Constantinescu\n’) 9
outfile.write(‘Traian Basescu\n’) 10
#Inchide fisierul
outfile.close() 12
#Cheama functia principala
main()
Rezultatul programului este redat mai jos:
Fig.5.1 presedinti.txt
(Nota: Numerele din partea dreaptă reprezintă rândurile programului). Cum lucrează însa acest
program? Linia 5 deschide fișierul tenori.txt folosind modul ‘w’. Acesta face ca fișierul să
fie creat și bun pentru scris în el. De asemenea, aceeași declarație creează un obiect în
67
memorie pe care il atribuie variabilei outfile. Declarațiile din liniile 8, 9 și 10 scriu pur și
simplu șirurile din fisier. Linia 12 închide fișierul. După ce programul este rulat, numele
celor trei personaje este scris în fișierul tenori.txt. Să mai observăm că fiecare șir se termină
cu \n adică numele următorului tenor este așezat pe o linie nouă.
5.5. Citirea datelor dintr‑un fișier
Dacă un fișier este deschis pentru citire (folosind modul ‘r’), putem folosi metoda obiect
read ca să‑i citim întregul conținut. Când este invocată metoda read, ea returnează
conținutul fișierului ca pe un șir. Să vedem în exemplul următor cum folosim metoda read
ca să citim conținutul textului tenori.txt pe care l‑am creat anterior:
(citire_fisier.py)
#Acest program citeste si afiseaza continutul
#fisierului presedinti.txt
def main():
#deschidem fisierul numit presedinti.txt
infile = open(‘presedinti.txt’, ‘r’) 5
#Ii citim continutul
file_contents = infile.read() 7
#Inchidem continutul
infile.close()
#Afisam datele citite
print(file_content)
#Invocam functia principala
main()
Declarația din linia 5 deschide fișierul pentru citit folosind modul ‘r’. De asemenea creează
un fișier obiect pe care îl atribuie variabilei infile. Linia 7 invocă metoda infile.read ca
68
să îi citească conținutul. Conținutul este citit în memorie ca un șir și atribuit variabilei
file_contents. Putem de asemenea folosi metoda readline ca să citim doar o linie dintr‑un
fișier. Metoda returnează o linie ca pe un șir.
Concatenarea unei linii noi la un șir
În cele mai multe cazuri, datele care sunt scrise într‑un fișier nu sunt șiruri literare dar sunt
referite în memorie de variabile. Este cazul în care un program invită userul să introducă
date și apoi să le scrie într‑un fișier. Când un program scrie date introduse de user, este de
obicei necesar să le legăm (concatenăm) cu un caracter \n. Acest lucru ne va asigura că
fiecare dată este scrisă într‑o linie nouă în fișier. Programul următor ne arată cum se face
acest lucru (barbati.py).
#Acest program ia trei nume de la user
#Si le scrie intr-un fisier
def main():
print('Introdu numele a trei barbati.')
nume1 = input('Barbatul #1 ')
nume2 = input('Barbatul #2 ')
nume3 = input('Barbatul #3 ')
#deschide un fisier numit barbati.txt
fisier = open('barbati.txt', 'w')
#Scrie numele in fisier
fisier.write(nume1 + '\n')
fisier.write(nume2 + '\n')
fisier.write(nume3 + '\n')
#inchide fisierul
fisier.close()
print('Numele au fost scrise in barbati.txt')
main()
Sa verificam exitenta fisierului si functionalitatea lui:
Fig.5.2. Deschidere fisier
Ca sa rulam programul barbati.py trebuie neaparat sa fim in acest director. Tot aici va fi
creat si salvat fisierul barbati.txt.
69
5.6. Adăugarea datelor într‑un fișier existent
Când folosim metoda ‘w’ ca să deschidem un fișier dar fișierul cu nume specificat există
deja pe disc, fișierul existent va fi șters și unul gol dar cu același nume va fi creat.
Uneori dorim să păstrăm fișierul vechi și să‑i adăugăm date noi. Acestea se adaugă la
sfârșitul celor existente. În Python folosim modul ‘a’ ca să deschidem un fișier căruia vrem
să‑i adăugăm date. Asta înseamnă că:
- dacă fișierul există deja, el nu va fi șters. Dacă nu există, va fi creat.
- când datele sunt scrise în fișier, ele vor fi adăugate la sfârșitul datelor existente.
De exemplu, să spunem că fișierul barbati.txt conține deja următoarele nume scrise fiecare
pe o linie separată:
Costel
Mirel
Florel
Codul de mai jos deschide fișierul și adaugă următoarele date la conținutul existent:
myfile=open(‘barbati.txt’, ‘a’)
myfile.write(‘Gigel\n’)
myfile.write(‘Fanel\n’)
myfile.write(‘Stanel\n’)
myfile.close()
După aceasta vom avea numele anterior scrise (Costel, Mirel, Florel) la care se adaugă cele
de mai sus. Fișierul va arăta în final așa:
Costel
Mirel
Florel
Gigel
Fanel
Stanel
5.7. Scrierea și citirea datelor numerice
Șirurile pot fi scrise direct cu metoda write, în schimb numerele trebuiesc convertite în
șiruri înainte de a fi scrise.
70
Python are o funcție preconstruită numită str care convertește o valoare într‑un șir. Să
spunem de pildă că variabilei num îi este atribuită valoarea 99. Expresia str(num) va
returna șirul ‘99’.
Ex: scrie_numere2.py
#Programul demonstreaza cum numerele
#trebuiesc convertite in siruri inainte de a fi
#scrise in fisiere text
def main():
#Deschide un fisier pentru scris
outfile=open(‘numere.txt’, ‘w’)
#Ia trei numere de la user
num1=int(input(‘Introdu un numar: ’))
num2=int(input(‘Introdu alt numar: ’))
num3=int(input(‘Mai baga unul: ’))
#Scrie cele trei numere in fisier
outfile.write(str(num1) + ‘\n’)
outfile.write(str(num2) + ‘\n’)
outfile.write(str(num3) + ‘\n’)
#Inchide fisierul
outfile.close()
print(‘Date scrise in numere.txt’)
#Cheama functia principala
main()
La ieșire, programul va afișa cele trei numere introduse de utilizator și mesajul “Date scrise
in numere.txt”.
Expresia str(num1) + ‘\n’ convertește valoarea referită de variabila num1 într‑un șir
și o concatenează cu ‘\n’ șirului. Când userul introduce să zicem valoare 50, expresia va
produce șirul ‘50\n’. Drept rezultat, șirul ‘50\n’ este scris în fișier.
5.8. Copierea unui fisier
Sa presupunem ca dorim sa facem o copie a fisierului barbati.txt care se va chema
copybarbati.txt. Pentru aceasta scriem urmatorul program (copybarbati.py):
71
Fig. 5.3. Copierea fisierului barbati.txt
Sa vedem si functionarea lui in Terminal:
Fig. 5.4. Functionare in Terminal
5.9. Fișiere binare
Următorul exemplu creează un fișier binar. Pentru aceasta folosim modul ’wb’ (binar.py):
str = 'Salutare si voiosie!'
fisier = open('fisier_binar.bin', 'wb')
fisier.write(str.encode('utf-8'))
fisier.close()
fisier = open('fisier_binar.bin', 'rb')
fisiercontinut = fisier.read()
fisier.close()
print('Continutul fisierului este:')
print(fisiercontinut.decode('utf-8'))
Programul binar.py creează un fișier numit fisier_binar.bin în modul write și
stochează în el șirul ”Salutare si voiosie!”. Șirul este codificat în sistemul UTF‑8 înainte de
fi scris în fișier. Fișierul este apoi închis. Ca sa confirmăm că șirul este stocat corect în fișier,
îl deschidem cu modul read.
Să vedem cum funcționează:
72
Fig. 5.5. Crearea unui fișier binar
5.10. Excepții
O excepție este o eroare care apare atunci când un program rulează și care are drept
consecință oprirea lui brutală. Pentru mânuirea excepțiilor se folosește blocul de declarații
try/except .
Programul de mai jos (imparte.py) oferă un exemplu.
#Programul imparte un numar la altul
def main():
#Ia doua numere
num1=int(input(‘ia un numar: ’))
num2=int(input(‘ia al doilea numar: ’))
#Imparte-le unul la celalalt si afiseaza rezultatul
result=num1 / num2
print(num1, ‘impartit la’, num2, ‘este’, result)
#Cheama main
main()
Fig.5.6. Eroare impartire la zero
El împarte două numere. Atunci când userul vrea să împartă un număr la zero, apare o
excepție sau o eroare numită traceback. Ea dă informații cu privire la numărul liniei (liniilor)
care cauzează excepția. Când se întâmplă să avem de a face cu o excepție, spunem că
programul “a ridicat o excepție”. Ele pot fi prevenite scriind codul cu atenție.
Să rescriem codul de mai sus (impartire2.py) astfel încât excepția să nu mai apară:
#Programul imparte un numar al altul
def main():
#Ia doua numere
73
num1=int(input(‘ia un numar: ’))
num2=int(input(‘ia al doilea numar: ’))
#Daca num2 nu este 0, imparte num1 la num2
#si afiseaza rezultatul
if num2 != 0:
result = num1 / num2
print(num1, ‘impartit la’, num2, ‘este’, result)
else:
print(‘Impartirea la zero este imposibila.’)
#Cheama main
main()
Fig.5.7. Împarțirea la zero cu eroarea corectată
După cum poate v‑ați dat seama, excepțiile trebuiesc pur și simplu ghicite atunci când
programatorul scrie programul. El trebuie să‑și puna mereu întrebarea Ce s‑ar întâmpla
dacă? (În cazul de mai sus, Ce s‑ar întampla dacă userul introduce valoarea celui de‑al doilea
număr ca fiind zero?).
Tabelul de mai jos arata exceptiile care pot aparea atunci cand un program este evaluat de
interpretor:
Exceptie Descriere
AssertionError Apare atunci cand declaratia esueaza
AttributeError Atributul nu este gasit in obiect
EOFError Cand se incearca citirea dincolo de sfarsitul unui
fisier
FloatingPointError Apare cand operatia cu un numar in virgula mobila
esueaza
IOError Cand o operatie I/O esueaza
74
IndexError Cand se foloseste un index aflat in afara gamei
(range)
KeyError Cand o cheie nu este gasita
OSError Cand invocarea unui sistem de operare esueaza
OverflowError Cand o valoarea este prea mare ca sa poata fi
reprezentata
TypeError Cand un argument de un tip nepotrivit este furnizat
ValueError Cand valoarea unui argument nu este potrivita
ZeroDivisionError Cand un numar se imparte la zero ori cand al doilea
argument intr‑o operatie modulo este zero
Tabel 5.1.
75
Capitolul VI Liste, tupluri, dicționare și seturi. Serializarea
obiectelor (pickling)
6.1. Liste
O listă este un obiect care conține itemi multipli. Este similară matricei din alte
limbaje de programare. Listele sunt mutabile ceea ce înseamnă că conținutul lor poate fi
schimbat pe timpul execuției programului. Listele sunt structuri dinamice de date adică
itemii lor pot fi adăugați sau șterși. Pentru aceasta se poate folosi indexarea, felierea (slicing)
dar și alte metode de lucru cu liste.
Fiecare item dintr‑o listă se cheamă element al listei.
Iată cum arată o declarație de creare a unei liste de întregi (ex):
numere_impare=[1, 3, 5, 7, 9]
Elementele listei sunt incluse între paranteze drepte și sunt despărțite între ele prin
virgulă.
Să luam un exemplu de listă cu șiruri:
nume= [‘Mircea’, ‘Dana’, ‘Marcel’, ‘Stanel’]
O listă poate să conțină tipuri diferite de valori:
lista = [‘Stanel’, 51, 4.157]
Lista “lista” conține un șir (Stanel), un întreg (51) și o valoare în virgulă mobilă (4.157).
Pentru afișarea conținutului listei folosim funcția print( ) ca mai jos:
print (lista)
ceea ce va da la ieșire:
Fig.6.1. Listă de itemi cu valori diferite
Python are de asemenea o funcție preconstruită care convertește anumite tipuri de obiecte
76
în liste. Așa cum am vazut într‑un capitol anterior, funcția range returnează un iterabil ce
este un obiect care ține o serie de valori ce iterează peste ea.
Mai jos este un exemplu de folosire a funcției range:
numere = [5, 10, 15, 20]
numere = list(range(5))
Când executăm declarația se întâmplă următoarele:
- funcția range este invocată cu 5 drept argument; funcția returnează un iterabil care
conține valorile 0, 1, 2, 3, 4.
- iterabilul este trecut ca argument funcției list( ); funcția list( ) returnează lista
[0, 1, 2, 3, 4].
- lista [0, 1, 2, 3, 4] este atribuită variabilei numere.
Operatorul de repetiție
Operatorul de repetiție face copii multiple unei liste și le pune laolaltă. Forma generală
este:
lista * n
Un exemplu în care este multiplicată o listă de întregi dar și una cu valoare șir:
Fig. 6.2. Multiplicarea listelor
Iterarea peste o listă cu bucla for
numere = [45, 67, 90, 3.45]
for n in numere:
print(n)
Ceea ce la ieșire va da:
45
67
90
77
3.45
Indexarea
O metodă de accesare a elementelor individuale dintr‑o listă este cu ajutorul unui index.
Fiecare element al listei are un index specific care‑l poziționează în listă. Numărarea
elementelor dintr‑o listă începe de la zero (0) , așa că primul element are indexul 0, al
doilea are indexul 1, al treilea are indexul 2 s.a.m.d.
Să spunem că avem lista următoare:
lista = [12, 56, 6.345, ‘Stanel’]
0 1 2 3
Ca să accesăm elementul listei care are valoarea Stanel, utilizăm declarația:
print(lista[3]) .
Sau elementul cu indexul 1 al listei (care este 56).
Fig. 6.3. Acces index listă
Dacă folosim indecși negativi, vom identifica poziția elementelor relative la sfârșitul listei.
Așa se face că indexul ‑1 identifică ultimul element al listei, ‑2 pe penultimul și tot așa.
Indexul 0 este același cu indexul ‑4. Ce se întâmplă însă dacă vrem să aflăm elementul care
numărat de la coada listei, are indexul ‑5 ?
Va apărea o eroare “Traceback” pentru că lista nu contine cinci indecsi:
Fig.6.4. Afișarea elementelor cu ajutorul indecsilor negativi
78
Funcția len
Cu ajutorul funcției len putem afla lungimea unei liste.
Să luăm următorul cod:
lista = [1, 2, 3, 4, 5]
lungime = len(lista)
Fig.6.5. Funcția len( )
Funcția len poate fi folosită ca să prevină o excepție IndexError atunci când iterăm peste o
listă cu o buclă:
lista = [1, 2, 3, 4, 5]
index = 0
while index < len(lista):
print(lista[index])
index +=1
Listele sunt mutabile
Așa cum scriam la începutul capitolului, listele în Python sunt mutabile ceea ce înseamnă
că elementele ei pot fi schimbate.
Să vedem un exemplu:
lista = [1, 2, 3,4, 5] 1
print(lista) 2
lista[0] = 50 3
print(lista) 4
Cum funcționează:
Pe rândul 1 creăm lista “lista” iar apoi o afișăm pe rândul 2. Pe rândul 3, elementului 0 din
listă – care este 1 – îi reatribuim valoarea 50. Cu linia 4 afișăm noua componență modificată
79
a listei:
Fig.6.6. Listele pot fi modificate
Ce se întâmplă dacă nu folosim un index valid, ci unul care depășește numărul elementelor
listei? Va apărea o excepție:
Fig.6.7. Excepție de ieșire din marjă
Lista de mai sus are cinci elemente dar care au indecșii de la 0 la 4. Cum nu există index‑ul
7, încercarea de modificare va eșua apărând o eroare Traceback.
Să luam un exemplu cu bucla while:
Fig. 6.8. Program listă vânzări
Și acuma ieșirea programului de mai sus:
80
Fig.6.9. Ieșirea programului anterior
Concatenarea (legarea) listelor
Pentru concatenarea listelor în Python se folosește semnul + .
Cel mai bun mod de a înțelege cum funcționează este un exemplu:
lista1 = [8,9,10,11]
lista2 = [12,13,14,15]
lista3 = lista1 + lista 2
care va afișa la ieșire:
Fig.6.10. Concatenarea listelor
La fel de bine putem folosi și concatenarea listelor cu valoare șir:
fete = [‘Dana’, ‘Roxana’, ‘Ileana’, ‘Maria’]
baieti = [‘Costel’, ‘Gigel’, ‘Ion’, ‘Popica’]
nume = fete + baieti
care va avea output‑ul:
Fig.6.11. Concatenare șiruri
81
dar și tipuri diferite de valori (întregi, float, șir):
Fig. 6.12. Tipuri diferite combinate într‑o listă
Să reținem că putem combina doar liste cu liste. Dacă încercăm să combinăm o listă cu o
altă entitate va apărea o excepție.
Felierea (slicing) listelor
Uneori ai nevoie să selectezi unele elemente dintr‑o secvență dar nu pe toate. Atunci
folosești felierea (slice). Ca să iei o porțiune dintr‑o listă trebuie să scrii o declaratie de
forma:
lista[start : end]
unde start este indexul primului element din porțiune și end este indexul ultimului element
din porțiune.
Să presupunem că avem următoarea listă:
zile_saptamana = [‘Luni’, ‘Marti’, ‘Miercuri’, ‘Joi’, ‘Vineri’,
‘Sambata’, ‘Duminica’]
Următoarea expresie folosește o porționare care preia elementele din lista de mai sus care
au indexul 2 până la 5 (dar neincluzându‑l pe cel din urmă):
zile_mijloc = zile_saptamana[2:5]
Când este executată declarația va rezulta:
[‘Marti’, ‘Miercuri’, ‘Joi’]
sau un exemplu numeric:
Fig.6.13 Slicing
82
Dacă lăsăm gol locul unuia dintre indecși, Python va folosi automat 0 ca index de început.
Fig. 6.14. Lipsa unui index
sau invers:
Fig. 6.15. Lipsa celuilalt index
Ce se întâmplă dacă lași goale spațiile indecșilor? Python va face o copie a întregii liste:
Fig. 6.16. Lipsa ambilor indecși
Expresiile partajate pot avea și un pas (step value) ca în exemplul de mai jos:
Fig.6.17. Feliere cu pas
Pasul partajarii este 2 ceea ce face ca porțiunea afișată să cuprindă fiecare al doilea număr
din listă.
Găsirea itemilor dintr‑o listă cu operatorul in
Forma generală este:
item in lista
Să luăm un exemplu (in_lista.py)
83
#demonstrarea operatorului in
def main():
#creeaza o lista a numerelor produselor
prod_num = ['V476', 'F890', 'Q143', 'R688']
#Ia numarul unui produs pe care-l cauti
cauta = input('Introdu numarul produsului: ')
#afla daca numarul se gaseste in lista
if cauta in prod_num:
print(cauta, 'a fost gasit in lista.')
else:
print(cauta, 'nu a fost gasit in lista.')
#cheama functia principala
main()
6.2. Metode și funcții preconstruite pentru liste
Metoda append
Metoda append este folosită pentru adăugarea unui nou item listei. Itemul este trecut
drept argument și este adăugat la sfârșitul listei.
Ex. program (append.py)
#acest program demonstreaza metoda append
#de adaugare a unui nou item intr-o lista
def main():
#cream o lista goala
nume_lista = [ ]
#cream o variabila de control a buclei
again = 'y'
#adaugam cateva nume listei
while again == 'y':
#luam un nume de la utilizator
nume = input('Introdu un nume: ')
#adauga numele introdus in lista
nume_list.append(nume)
#mai adauga inca un nume
print('Mai adaugi un nume? ')
again = input('y = yes, anything else = no ')
84
print()
#afiseaza numele introduse
print('Iata numele pe care le-ai introdus.')
for nume in nume_lista:
print(nume)
#cheama functia principala
main()
Metoda index
Uneori dorim să știm unde se află un item dintr‑o listă. Pentru aceasta folosim metoda
index. Trecem un argument metodei index și ea returnează index‑ul primului element din
listă care conține acel item. Dacă itemul nu este găsit, programul va ridica o excepție
ValueError.
Ex. mancare.py
#programul demonstreaza cum luam un index al unui item
#dintr-o lista si apoi il inlocuim cu un alt item
def main():
#cream o lista
mancare = ['Pizza', 'Hamburg', 'Cipsuri']
#afisam lista
print(mancare)
#luam itemul pe care il vrem inlocuit
item = input('Ce item vrei sa schimbi? ')
try:
#ia indexul itemului din lista
item_index = mancare.index(item)
#ia valoarea de inlocuire
noul_item = input('Introdu noua valoare: ')
#inlocuieste vechiul item cu noul item
mancare[item_index] = noul_item
#afiseaza lista
print('Aici este noua lista.')
print(mancare)
except ValueVallor:
print('Itemul nu a fost gasit in lista.')
85
#cheama main
main()
Sa vedem cum functioneaza in Terminal:
Fig. 6.18. Functionarea in Terminal
Metoda insert
Această metodă permite să adaugi un item într‑o listă pe o poziție specifică. Ca să faci asta
trebuie să treci două argumente metodei insert: un index care specifică locul unde itemul
ar trebui să fie inserat și itemul pe care dorești să‑l inserezi.
Ex.(insert_list.py)
def main():
#creeaza o lista cu cativa itemi
nume = ['Mircea', 'Dana', 'Auras']
#afiseaza lista
print('Lista inainte de inserare: ')
print(nume)
#insereaza un nume nou ca element 0 al listei
nume.insert(0, 'Gigel')
#afiseaza din nou lista
print('Noua lista arata asa: ')
print(nume)
#cheama functia main
main()
Metoda sort
Metoda sort rearanjează elementele unei liste așa încât ele să apară în ordine ascendentă.
Ex:
lista = [1,2 ,8,9,4,6,0]
print('Ordinea originala este:', lista)
lista.sort()
print('Lista sortata:', lista )
86
Metoda remove
Fig. 6.19. Metoda remove
Metoda reverse
După cum îi spune numele, metoda reverse inversează ordinea itemilor din listă.
Ex:
lista = [1,2,3,4,5]
lista.reverse()
print(lista)
Fig. 6.20. Metoda reverse
Declaratia del
Cu această declarație ștergem un element din listă:
Fig. 6.21. Declarația del
Funcțiile min și max
Ex:
87
Fig. 6.22. Funcția min
La fel se întâmplă și cu max, înlocuind min cu max.
Totalul valorilor dintr‑o listă
Pentru acest calcul trebuie să folosim o buclă for dar si un acumulator inițiat cu valoarea
zero. Iată un exemplu:
#Acest program calculează totalul valorilor dintr-o listă
def main():
#Cream lista
numere = [2,3,6,8,10]
#cream o variabila pe care o folosim drept acumulator
total = 0
#Calculam totalul elementelor listei
for value in numere:
total += value
#Afisam totalul elementelor listei
print(‘Totalul elementelor este’, total)
#Invocam functia main
main()
Iar output‑ul este: “Totalul elementelor este 30”.
Media valorilor dintr‑o listă
După ce calculăm totalul (ca mai sus) unei liste, ca să aflăm media valorilor din listă trebuie
să împărțim totalul la lungimea listei. Ex. (media.py)
#Acest program calculează media valorilor dintr-o listă
def main():
#creem lista
scoruri = [2.5, 8.3, 6.5, 4.0, 5.2]
#creem o variabila ca s-o folosim ca acumlator
total = 0.0
88
#Calculam totalul valorilor din lista
for value in scoruri:
total +=value
#Calculam media elementelor
media = total / len(scoruri)
#Afisam totalul elementelor listei
print(‘Media elementelor este’, media)
#Invocam functia main
main()
Ieșirea programului este: “Media elementelor este 5.3”.
6.3. Tupluri
Un tuplu este o secvență imutabilă, ceea ce înseamnă că conținutul ei nu se poate schimba.
Un tuplu seamană foarte mult cu o listă cu diferența că o dată creat, elementele lui nu se
pot schimba. Elementele unui tuplu se închid între o pereche de paranteze, ca mai jos:
Fig. 6.23. Elementele unui tuplu
Prima declarație creează un tuplu numit “tuplu” care conține elementele 1,2,3,4,5. A
doua declarație afișează elementele tuplului.
Să vedem acuma cum o bucla for iterează peste elementele unui tuplu:
Fig. 6.24. Bucla for în tupluri
De fapt, tuplurile suportă aceleași operații ca listele cu excepția celor care schimbă
conținutul. Tuplurile suportă următoarele operații:
89
- Subscrierea indecsilor
- Metode ca index
- Functii preconstruite: len, min și max
- Operații de feliere (slicing)
- Operatorul in
- Operatorii + si *
Tuplurile nu suportă metode ca append, remove, insert, reverse sau sort.
Când vrei să creezi un tuplu cu un singur element, acel element trebuie urmat neapărat de
virgulă:
Fig. 6.25. Tuplu cu un singur element
Motivul pentru care tuplurile există este acela că tuplurile sunt mai rapide ca listele.
Aceasta înseamnă că tuplurile sunt o bună alegere atunci când se procesează date foarte
multe care nu urmează a fi modificate. Un alt motiv este acela că tuplurile sunt sigure.
Pentru că nu li se pot modifica elementele, nimeni nu poate să le manipuleze accidental.
Există două functii care pot converti tuplurile în liste și invers. Acestea sunt: list( ) și
tuple( ) :
Fig. 6.26. Conversia tuplu‑lista
6.4. Dicționare
Un dicționar e un obiect care stochează o colecție de date. Fiecare element dintr‑un
dicționar are două părți: o cheie și o valoare. Folosim cheia ca să localizăm valoarea.
90
Într‑un dicționar clasic – ca de exemplu DEX, cheia este cuvântul pe care‑l căutăm în
dicționar ca să aflăm ce semnificație are. Spre exemplu, să luăm cuvântul “enoriaș” .
Conform DEX el înseamnă (are valoarea) “persoană credincioasă care ține de o parohie”.
Deci cheia este enoriaș iar valoarea este persoană credincioasă care ține de o parohie.
sau:
enoriaș = persoană credincioasă care ține de o parohie
Un alt exemplu este cartea de telefon în care cheia este numele persoanei pe al cărui număr
de telefon dorim să‑l aflam iar numărul de telefon este valoarea.
Perechea cheie‑valoare mai este referită și de expresia cartografiere.
Să creăm un dicționar:
carte_telefon = {’Mircea’: ’07225666’, ’Gigel’ : ’076666111’, ’Minel’:
’0744234567’}
Observăm că la crearea dicționarului carte_telefon folosim o pereche de acolade în
interiorul cărora introducem cheia – care este numele persoanei – și numărul de telefon care
este valoarea. Elementele dicționarului sunt fiecare cuprinse între ghilimele iar perechile
sunt despărțite de virgule. Mai observăm că fiecare pereche își referă elementele prin
semnul două puncte (:).
Primul element al dicționarului este ‘Mircea’ : ‘072256666’;
Al doilea element este: ‘Gigel’ : ‘0766666111’;
Al treilea element este: ‘Minel’ : ‘0744234567’.
În acest exemplu cheile și valorile sunt șiruri. Totuși, elementele unui dicționar pot fi de
orice tip numai că – spre deosebire de liste, cheile sunt imutabile. Cheile pot fi șiruri, întregi,
în virgulă mobila sau tupluri. Cheile nu pot fi însa liste (am învățat deja că listele au
elemente mutabile).
Extragerea unei valori din dicționar
Trebuie să reținem amănuntul că elementele dintr‑un dicționar nu sunt stocate într‑
o ordine anume. Aceasta înseamnă că dicționarele nu sunt secvențe ordonate de date
precum listele, tuplurile sau șirurile. Prin urmare nu putem folosi indexuri numerice ca să
extragem valori. În loc de asta putem folosi cheile valorilor, nu însă înainte de a pune
91
înaintea lor numele dicționarului (în cazul de față “carte_telefon”):
Fig. 6.27. Extragerea unei valori dintr‑un dictionar
În momentul în care solicităm o cheie care nu există în cartea de telefon, va apărea o eroare
Traceback (KeyError):
Fig. 6.28. KeyError
Folosirea operatorilor “in” și “not in” pentru testarea unei valori dintr‑un dicționar
Ca să prevenim eroarea de mai sus putem folosi operatorul in dintr‑o declaratie if ca să
vedem dacă o cheie există în dicționar:
Fig. 6.29. Prevenirea apariției KeyError
Declarația if determină dacă cheia “Costel” este în dicționarul carte_telefon. Dacă este,
îi va afișa valoarea (numărul de telefon).
Putem de asemenea să folosim operatorul not in ca să determinăm dacă o cheie există
într‑un dicționar:
Fig. 6.30. Folosirea operatorului not in
Să reținem că șirurile care se compară cu ajutorul lui in și not in sunt case sensitive.
92
Adăugarea unor elemente dicționarului
Dicționarele sunt obiecte mutabile. Putem să le adăugam noi perechi de elemente cu o
declarație de următoarea formă:
nume_dictionar[cheie] = valoare
Fig. 6.31. Adăugarea de elemente dicționarului
După cum se observă, în cartea noastră de telefon l‑am adaugat pe “Dorel”.
Trebuie să mai reținem că într‑un dicționar nu putem avea valori duplicat. Când atribuim
o valoarea unei chei existente, aceasta îi va lua locul celei vechi.
Ștergerea elementelor dintr‑un dicționar
Forma generala este:
del nume_dictionar[cheie]
Ex:
Fig. 6.32. Ștergerea elementelor dintr‑un dicționar
Dacă privim atent exemplul de mai sus observăm că atunci când cheia pe care dorim s‑o
excludem nu există în dicționar apare o eroare numită “KeyError”. In cazul de mai sus e
vorba de cheia Cornelia care nu există în dicționar.
Aflarea numărului elementelor dintr‑un dicționar
Pentru aceasta folosim funcția len:
93
Fig. 6.33. Folosirea funcției len()
Amestecarea tipurilor de date într‑un dicționar
Cheile unui dicționar sunt imutabile însa ele pot fi de orice tip: liste, întregi, numere în
virgula mobilă, tupluri.
Exemplele următoare ilustrează toate acestea:
Fig. 6.34. Date de tipuri diferite intr‑un dicționar
sau:
Fig. 6.35. Ibidem
Dicționar gol
Un dicționar gol se creează printr‑o simplă declarație de forma generală:
>>>dictionar = { }
sau în cazul nostru
>>>carte_telefon = { }
După aceea putem să‑i adăugăm elemente:
>>>carte_telefon[‘Ion’] = ‘0245345789’
>>>carte_telefon[‘Costel’] = ‘0743123098’
>>>carte_telefon[‘Florina’] = ‘0250445566’
Pentru crearea unui dicționar gol se mai poate folosi și funcția preconstruită dict( ).
Ex:
94
carte_telefon = dict( )
Folosirea buclei for pentru iterarea peste elementele unui dicționar
Fig.6.36. Folosirea buclei for pentru afișarea elementelor dicționarului
6.5. Metode ale dicționarelor
Obiectele unui dicționar au câteva metode cu care se pot manipula datele:
clear – curăță conținutul unui dictionar
get – ia valoarea asociată unei chei specifice. Dacă cheia nu este găsită, metoda nu ridică o
excepție. În loc de asta, returnează valoarea implicită.
items ‑ returnează toate cheile dintr‑un dicționar și valorile lor asociate ca pe o secvență
de tupluri
keys – returnează toate cheile ca pe o secvență de tupluri
pop – returnează valorile asociate cu o cheie specifică și le șterge (perechile cheie/valoare)
din dicționar. Dacă cheia nu e găsită returnează valoarea implicită.
popitem – returnează o pereche întâmplătoare de cheie/valorare ca pe un tuplu și o șterge
din dicționar
values – returnează toate valorile din dicționar ca pe o secvență de tupluri.
Să le luăm pe rând.
Metoda clear
Metoda clear șterge toate elementele unui dicționar, lăsându‑l gol.
Formatul general al acestei metode este:
dictionary.clear( )
Ex:
95
Fig. 6.37. Metoda clear
Metoda get
Forma generală este:
dictionar.get(cheie, default)
în care dictionar e numele dicționarului, cheie este cheia pe care o căutăm în dicționar iar
default este valoarea implicită pe care o returnează declarația în cazul în care cheia nu e
găsită (în cazul de mai jos ‘Valoarea n‑a fost gasita’).
Ex.:
Fig. 6.38. Metoda get
Metoda items
Această metodă returnează toate cheile dicționarului și valorile asociate lor. Ea returnează
valorile într‑un tip special de secvență numit “vedere”. Fiecare element din dicționar este
un tuplu și fiecare tuplu conține o cheie cu valoarea ei asociată.
Ex:
Fig. 6.39. Metoda items
Metoda keys
Această metodă retunează toate cheile dicționarului.
Ex:
96
Fig. 6.40. Metoda keys
Metoda pop
Metoda pop returnează valorile asociate cu o cheie specifică și șterge acele valori. În cazul
în care nu găsește perechea solicitată cheie/valoare, afișează valoarea default.
Ex.:
Fig. 6.41. Metoda pop
Metoda popitem
Metoda popitem returnează o pereche întâmplătoare de chei/valori și șterge acea pereche
din dicționar.
Ex.:
Fig. 6.42. Metoda popitem
Metoda values
Această metodă returnează toate valorile dicționarului (fără cheiele lor) ca pe un dicționar.
Ex.:
Fig. 6.43. Metoda values
97
6.6. Seturi
Un set este un obiect care stochează o colecție de date. Un set are câteva caracteristici:
- Toate elementele setului sunt unice, adică doua elemente nu pot avea aceeași valoare
- Seturile sunt structuri neordonate, ceea ce înseamnă că elementele lui pot sta în orice
ordine
- Elementele setului pot fi de diferite tipuri.
Pentru a crea un set, invocăm functia preconstruita set:
setul_meu = set()
Aici aveam de‑a face cu un set gol de elemente. Ca să‑i adăugăm elemente, i le trecem
drept argumente ale functiei set():
setul_meu = set([‘a’, ’b’, ’c’])
sau
setul_meu = set(‘abc’)
Fig. 6.44. Crearea unui set in Python shell
Dacă scriem însă
setul_meu = set(‘a’, ‘b’, ‘c’)
vom primi o eroare:
Fig. 6.45. Eroare
Aflarea numărului elementelor unui set se face prin intermediul funcției len:
setul_meu = set([1,2,3,4,5])
len(setul_meu)
Fig.6.46. Aflarea numărului elementelor unui set
98
Pentru adăugarea de elemente setului se utilizează metoda add (legată cu punct, desigur):
Fig. 6.47. Metoda add
Se poate folosi și metoda update:
Fig. 6.48. Metoda update
Tipurile de date introduse pot fi diferite ca mai jos:
Fig. 6.49. Date diferite
Pentru ștergerea elementelor unui set se pot folosi metodele remove sau discard. Itemul
pe care‑l vrem șters din set îl trecem drept argument al uneia dintre aceste metode. Spre
exemplu, mai jos renunțăm la elementul 2 al setului:
Fig. 6.50. Metoda remove (am renuntat la numarul 2)
Sau discard:
Fig. 6.51. Metoda discard (am renunțat la litera a)
Ca sa iterăm peste elementele unui set putem să folosim bucla for:
99
Fig. 6.52. Bucla for utilizată în seturi
Uniunea a doua seturi contine elementele celor doua seturi si se realizeaza cu metoda
union:
Fig. 6.53. Uniunea a două seturi
6.7. Serializarea obiectelor (pickling)
Serializarea unui obiect este procesul de convertire a obiectului într‑un număr de
biți care pot fi salvați într‑un fișier ce poate fi accesat oricând după aceea. În Python,
serializarea obiectelor se numește pickling34.
Librăria standard a limbajului Python pune la dispoziție un modul numit pickle care
este întrebuințat la serializarea obiectelor.
După ce este importat modului pickle, facem următorii pași
- Deschidem un fișier pentru scrierea binară
- Invocăm metoda dump a modulul pickle cu care scriem în fișierul dat
- Închidem fisierul
Acuma, asa cum am vazut in capitolul anterior, ca să scriem în modul binar un fișier
trebuie să folosim modul “wb” (write binary) atunci când invocam funcția open:
outputfile = open(‘datele_mele.dat’, ‘wb’)
Odată ce am deschis fișierul pentru scrierea binară, invocăm funcția dump a modulului
pickle:
34 to pickle = a mura, a băițui, a decapa, a afuma
100
pickle.dump(obiect, fișier)
unde obiect este o variabilă care referă obiectul pe care vrem să‑l serializăm și fișier
este o variabilă care face referință la obiectul fișier. După ce funcția este executată, obiectul
referit de obiectul fișier este serializat și scris în fișier. Trebuie spus că se poate folosi
modulul pickle pentru orice fel de obiecte: liste, tupluri, dicționare, seturi, șiruri, întregi și
numere în virgulă mobilă.
Într‑un fișier putem salva oricâte obiecte serializate dorim. Când am terminat invocăm
metoda close pentru închiderea fișierului.
Să luăm exemplul următor dintr‑o sesiune interactivă:
Fig. 6.54. Modulul Pickle si serializarea unui obiect
Ce se întâmplă mai sus?
Prima dată importăm modulul pickle. Apoi, creăm dicționarul carte_telefon cu
numele drept chei și numerele de telefon ca valori. Mai departe, deschidem fișierul
carte_telefon.dat pentru scriere binară. Următoarea linie de program invocă funcția
dump a modulului pickle care serializează dicționarul carte_telefon și îl scrie în fișierul
carte_telefon.dat. Ultima linie închide fișierul carte_telefon.dat.
Poate că la un moment dat avem nevoie să “desfacem” (unpickle) acel obiect. Pentru aceasta
trebuie să facem următorii pași:
- Deschidem fișierul pentru citire binară
- Invocăm funcția load din modulul pickle ca să recuperăm un obiect din fișier
- După aceasta închidem fisierul
Ca să citim fișierul utilizăm modul ‘rb’:
Fig. 6.55. Citirea binară a fișierului
101
Ce se întâmplă? În prima linie importăm modulul pickle. În linia a doua deschidem
fișierul carte_telefon.dat pentru citire binară. Apoi invocăm funcția load din
modulul pickle ca să desfacem (unpickle) un obiect din fișierul carte_telefon.dat.
Rezultatul îl atribuim variabilei ct (de la carte de telefon, voi puteți să‑i spuneți cum vreți).
Apoi afișăm cu comanda ct conținutul cărții de telefon. Ultima linie de cod închide fișierul
carte_telefon.dat.
102
Capitolul VII Clase și obiecte. Programarea orientată pe obiect
După cum îi spune și numele, programarea orientată pe obiect este centrată pe
obiect. Obiectele sunt create din date abstracte încapsulate și care funcționează împreună.
Într‑un program procedural, itemii de date sunt trecuți de la o procedură la alta. Separarea
datelor și codului care operează datele poate rezolva problemele, dar astfel un program
devine din ce în ce mai mare și mai complex.
Să presupunem că faci parte dintr‑o echipă de programatori care scrie un program întins
de baze de date. Programul este inițial proiectat astfel încât numele, adresa și numărul de
telefon sunt referite de trei variabile. Sarcina ta este să proiectezi câteva funcții care acceptă
cele trei variabile ca argument și să realizezi operații cu ele. Software‑ul funcționează cu
succes o perioadă, dar echipa ta este rugată la un moment dat să updateze soft‑ul
adăugându‑i câteva noi componente. În timpul procesului de revizuire, programatorul șef
îți spune că numele, adresa și numărul de telefon nu mai sunt stocate în variabilele știute.
În loc de asta, ele urmează să fie stocate în liste. Asta înseamnă că trebuie să modifici toate
funcțiile pe care le‑ai scris, astfel încât să funcționeze cu liste în locul celor trei variabile.
Făcând această modificare majoră, nu numai că vei avea enorm de muncă, ci deschizi
oportunitatea ideală pentru apariția erorilor.
În timp ce programarea procedurală este centrată pe crearea de proceduri (funcții),
programarea orientată pe obiect (OOP) este centrată pe crearea de obiecte.
7.1. Definiții
Un obiect este o entitate software care conține date și proceduri. Datele conținute
într‑un obiect sunt cunoscute drept atributele datelor obiectului. Atributele datelor obiect
sunt variabile simple care referă date.
Procedurile prin care un obiect performează sunt cunoscute ca metode. Metoda unui obiect
este funcția care realizează operații prin intermediul datelor obiectului.
Conceptual, obiectul este o unitate autoconținută care constă în atributele datelor și
metodele ce le operează. OOP realizează separarea codului și datelor cu ajutorul
103
incapsulării și ascunderii datelor.
Încapsularea se referă la combinarea datelor și codului într‑un singur obiect. Ascunderea
datelor se referă la abilitatea unui obiect de a ascunde atributele datelor de codul aflat în
afara obiectului. Doar metodele obiectului pot accesa direct și pot face schimbări asupra
atributelor datelor obiectului.
De obicei, un obiect ascunde datele dar permite codului exterior să‑i acceseze metodele.
Cum vom vedea mai târziu, metodele obiectului oferă declarații din afara obiectului cu
acces indirect asupra atributelor datelor.
Date
‐‐//‐ ‐‐//‐‐ ‐‐//‐‐ ‐‐//‐‐ ‐‐//‐‐
OBIECT
D
METODE Cod din afara
obiectului
Fig. 7.1. Modelarea obiectelor
Când atributele datelor obiectului sunt ascunse codului extern și accesul atributelor datelor
este restricționat de metodele obiectului, atributele sunt protejate de întreruperi sau
defecțiuni accidentale. În plus, codul din afara obiectului nu trebuie să știe nimic despre
structura și formatul intern al datelor obiectului. Codul are nevoie să interacționeze doar
cu metodele obiectului. Acesta este motivul pentru care datele din obiect rămân
neschimbate.
Un exemplu din viața de zi cu zi de obiect este ceasul cu alarmă pe care însă să incercam sa
ni‑l imaginăm ca pe un obiect software. El are următoarele atribute:
104
- secunda_curenta (o valoare cuprinsă între 0 și 59)
- minut_curent ( o valoare cuprinsa intre 0 si 59)
- ora_curenta (o valoare cuprinsă între 0 și 12)
- timp_alarma (o oră și un minut valide)
- setare_alarma (True sau False)
După cum se poate vedea, atributele datelor sunt valori care definesc starea atunci când
alarma ceasului e fixată. Tu, utilizatorul obiectului ceas cu alarmă nu poți manipula direct
aceste date pentru că ele sunt private. Ca să schimbi valoarea datelor atribut trebuie să
folosești una din metodele obiectului.
Iată mai jos câteva din metodele obiectului ceas cu alarmă:
- setare_timp
- setare_timp_alarma
- setare_alarma_on
- setare_alarma_off
Fiecare metodă manipuleză unul sau mai multe atribute ale datelor. De exemplu,
“setare_timp” îți permite să fixezi timpul alarmei ceasului. Activezi metoda prin apăsarea
butonului din capul ceasului. Folosind alt buton (cheia) poți activa metoda
“setare_timp_alarma”. În plus, un alt buton îți permite să execuți metodele
“setare_alarma_on” și “setare_alarma_off”.
Trebuie să ții minte că aceste metode sunt activate de tine din afara ceasului cu alarmă.
Metodele care pot fi accesate de entități din afara obiectului sunt cunoscute ca metode
publice.
Ceasul cu alarmă are de asemenea metode private care sunt părți private ale obiectului și
care funcționează intern. Entitățile exterioare (ca tine, de exemplu), nu au acces direct la
metodele interne ale ceasului cu alarmă. Obiectul este proiectat să execute aceste metode
automat și să ascundă detaliile de tine.
Metodele private ale obiectului ceas cu alarmă sunt:
- incrementare_secunda_curenta
- incrementare_minut_curent
105
- incrementare_ora_curenta
- sunet_alarma
Metoda “incrementare_secunda_curenta” este executată în fiecare secundă. Aceasta
schimbă valoarea atributului datei “secunda_curenta”. Daca atributul datei
secunda_curenta este setat la 59 când metoda este executată, metoda este programată să
reseteze valoarea “secunda_curenta” la 0 și face ca valoarea lui
“incrementare_minut_curent” să crească, adică această metodă este executată.
Metoda “incrementare_minunt_curent” adaugă 1 la atributul “minunt_curent”, mai putin
când e setat la 59. În acest caz el resetează “minut_curent” la 0 și duce la execuția metodei
“incrementare_ora_curenta”. Metoda “incrementare_minut_curent” compară noul timp cu
“setare_alarma”. Dacă cele doua coincid și alarma este pornită, metoda “sunet_alarma”
este executată.
7.2. Clase
O clasă este un cod care specifică atributele datelor și metodele pentru un tip
particular de obiect.
Înainte ca un obiect să fie creat, el trebuie să fie proiectat de un programator.
Programatorul determină atributele și metodele necesare și apoi crează o clasă. Să ne
gândim la o clasa ca la un șablon după care obiectele sunt creeate. Șablonul servește același
scop ca acela folosit la proiectarea unei case. Șablonul în sine nu este o casă dar el descrie în
detaliu o casă. Când folosim un șablon ca să construim o casă putem spune că construim o
instanță a casei descrise de șablon. Dacă vrem, putem să construim oricâte case (identice)
dorim după șablon. Fiecare casă este o instanță separată a casei descrise de șablon.
Programatorii au mai imaginat și o altă asemănare pentru a descrie mai bine diferențele
dintre clase și obiect. Spre exemplu o formă de prajitură și prăjitura în sine. Sau, daca mă
gândesc la gogoșile pe care le făcea bunica mea cu paharul, atunci gura paharului descria o
gogoașă dar nu era o gogoașă la rândul ei. Forma de prajitură este deci folosită să faci
prăjituri. Să ne gândim la o clasă ca la un șablon, o formă de prăjituri sau gura unui pahar
iar la obiectele create cu ele ca la prăjituri, gogoși sau case.
106
Un alt exemplu foarte nimerit de clasă este formularul de la ghișeul primăriei prin care
soliciți ceva. Formularul este proiectat o singură dată iar apoi este multiplicat în mii de
exemplare. Solicitantul (cetățeanul) vine la primărie cu o problemă și i se înmânează sau își
ia singur un formular pe care îl completează. Fiecare cetățean are datele lui personale pe
care le introduce. O dată formularul completat avem deja de a face cu o instanță a clasei
formular.
Deci o clasă descrie caracteristicile unui obiect. Când un program rulează el poate folosi o
clasă ca să creeze în memorie oricâte obiecte dorește. Fiecare obiect care este creat de o clasă se
cheamă instanța clasei.
De exemplu, Andrei se ocupă cu scrierea de programe de calculator. El proiectează un
program care să catalogheze diversele tipuri de automobile. Ca parte a programului,
Andrei creează o clasă numită Vehicul care are caracteristicile comune oricăror vehicule
(tip, producător, preț etc).
Clasa Vehicul specifică obiectele ce pot fi create din ea. Apoi, Andrei scrie declarațiile de
program care creează un obiect numit automobil care este o instanță a clasei Vehicul.
Obiectul automobil este o enitate care ocupă un loc în memoria computerului și stochează
date despre automobil. El are atributele și metodele specific clasei Vehicul. Apoi Andrei
scrie o declarație care creează un obiect numit bicicleta. Obiectul bicicleta este de asemenea
o instanță a clasei Vehicul. El are propriul loc în memorie și stochează date despre bicicleta.
Altfel, obiectele automobil și bicicleta sunt două entități separate în memoria
computerului, ambele create din clasa Vehicul. Asta înseamnă că fiecare dintre cele doua
obiecte are atributele și metodele descrise de clasa Vehicul.
Clasa
Vehicul
Obiectul Obiectul
automobil bicicleta
107
7.3. Crearea claselor în Python
Nu trebuie să scriem prea mult cod ca să ne dăm seama că Python este un limbaj foarte
curat. Când vrem să facem ceva, facem pur și simplu, fără a urma prea mulți pași.
Omniprezentul “hello world” în Python, este după cum știm, afișat cu o singură linie de
cod.
În mod similar, cea mai simplă clasă în Python 3 arată cam așa:
class PrimaMeaClasa:
pass
Acesta este primul nostru program obiect orientat! Definiția clasei începe cu cuvântul
cheie class. El este urmat de un nume (la alegerea noastră) care identifică clasa (numele
clasei) și apoi de semnul două puncte. Numele clasei trebuie să urmeze regulile standard
de denumire a variabilelor. De asemenea este recomandat ca numele să fie scris în stilul
cocoasă de cămilă (CamelCase): să înceapă cu o literă mare iar apoi fiecare cuvânt
subsecvent la fel (ex: PrimaMeaClasa).
Linia de definiție a clasei este urmată de conținutul indentat al clasei. Ca și alți constructori
din Python, indentarea este folosită ca să delimiteze clasele în locul acoladelor din alte
limbaje de programare bazate pe “C”.
Pentru că prima noastră clasă nu face practic nimic, folosim cuvântul cheie pass ca să
arătăm că nu urmează nicio acțiune (ca la poker). Ne putem gândi că nu sunt prea multe
de făcut cu o clasă de bază, dar ea permite să instanțiezi obiecte după acea clasă. Putem să
încărcăm clasa în interpretorul Python 3 ca să ne jucăm cu ea interactiv. Ca să facem asta,
salvam definiția clasei de mai devreme într‑un fișier numit first_class.py și apoi rulăm
comanda:
python –i first_class.py.35
Argumentul –i îi spune lui Python să ruleze codul și apoi “să‑l arunce” interpretorului
interactiv. Următoarea sesiune în interpretor demonstrează interacțiunea de bază cu o
clasă:
>>> a = PrimaMeaClasa()
35 Cu această ocazie învățăm și cum să trecem din modul script în modul interactiv din linia de comandă
108
>>> b = PrimaMeaClasa()
>>> print(a)
< __main__.MyFirstClass object at 0xb7b7faec>
>>> print(b)
< __main__.MyFirstClass object at 0xb7b7fbac>
>>>
Explicații
Codul de mai sus instanțiază două obiecte ale clasei MyFirstClass, obiecte numite a și b.
Crearea instanței unei clase înseamnă de fapt scrierea numelui clasei urmată de o pereche
de paranteze. Ea arată aproape la fel ca invocarea unei funcții normale, numai că Python
știe că invocă o clasă și nu o funcție, deci înțelege că sarcina lui e să creeze un obiect nou.
Când sunt afișate, cele două obiecte ne spun despre ce clasă e vorba și care e adresa de
memorie unde ele sălășluiesc. Adresele de memorie nu sunt prea mult folosite în Python,
dar în exemplul anterior ele demonstrează că sunt implicate două obiecte distincte.
7.4. Adăugarea atributelor
În programarea OOP există două denumiri frecvent întâlnite: metode și atribute.
Atributele sunt de fapt variabilele din programarea procedurală iar metodele sunt funcțiile.
În exemplul nostru avem deci o clasă de bază dar total inutilă. Ea nu conține nicio dată și
mai ales, nu face nimic. Ce se întâmplă daca oferim un atribut unui obiect dat?
Putem să setăm un atribut arbitrar unui obiect instanțiat folosind notația cu punct (dot
notation):
class Punct:
pass
p1 = Punct()
p2 = Punct()
p1.x = 5
p1.y = 4
p2.x = 3
p2.y = 6
print(p1.x, p1.y)
print(p2.x, p2.y)
109
Dacă rulăm acest cod, cele două declarații de afișare de la sfârșit, ne dau noile valori ale
atributelor celor doua obiecte:
5 4
3 6
Ce face totuși acest cod? El creează o clasă goală numită Punct care nu are date și nici
comportamente. Apoi, el creează două instanțe ale clasei și atribuie fiecăreia coordonatele x
și y care identifică un punct bidimensional. Tot ceea ce avem de făcut este să atribuim o
valoare atributului obiectului folosind sintaxa generală:
<obiect>.<atribut> = <valoare>
Aceasta este uneori denumită notația cu punct (dot notation). Valoarea poate fi orice: o
primitivă Python, a data preconstruită etc. Poate fi chiar o funcție sau un alt obiect.
7.5. Să punem clasa la treabă
Programarea Orientata pe Obiect (OOP) este despre interacțiunea obiectelor între ele.
Suntem interesați așadar să invocăm acțiuni care fac ca lucrul acesta să se întâmple. Este
timpul deci să adăugăm comportamente claselor noastre.
Să concepem modelul unor acțiuni ale clasei Punct. Putem începe cu o metodă numită
reset care mută punctul la origine (originea este punctul unde valoarea lui x și y este
egală cu zero, v‑amintiți probabil de la algebră de ordonata si abscisa). Aceasta este o bună
introducere pentru că ea necesită orice parametru:
(punct.py)
class Punct:
def reset(self):
self.x = 0
self.y = 0
p = Punct()
p.reset()
print(p.x, p.y)
Declarația print afișează cele două zerouri ale atributelor (0 0) ca în sesiunea interactivă
de mai jos:
110
Fig.7.2. Ieșire program punct.py
O metodă în Python este identică cu definirea unei funcții. Ea începe cu cuvântul cheie def
urmat de un spațiu și de numele metodei. Aceasta e urmată de o pereche de paranteze care
conțin parametrul self (vorbim imediat despre el) și se termină cu două puncte.
Următoarea linie este indentată și conține declarațiile din interiorul metodei. Aceste
declarații pot fi cod Python arbitrar care operează asupra obiectelor însăși precum și orice
parametru trecut metodei.
7.6. Argumentul self
Singura diferență dintre metode și funcțiile normale este aceea că fiecare metodă necesită
un argument. Acest argument este convențional numit self.
Argumentul self dintr‑o metodă este o simpla referință la un obiect a cărui metoda a fost
invocată. Prin el putem accesa atribute și metode ale acelui obiect. Aceasta este exact ceea
ce facem înăuntrul metodei reset atunci când setăm atributele x și y obiectului self.
Să notăm că atunci când invocăm metoda p.reset(), nu trebuie să trecem argumentul
self în ea. Python are automat grijă să facă acest lucru. El știe când invocăm o metodă a
obiectului p, deci el trece automat acel obiect metodei.
Oricum, o metodă chiar este cu adevărat doar o funcție care se întâmplă să fie într‑o clasă.
În loc să invocăm metoda pe un obiect, putem invoca funcția clasei, trecând explicit
obiectul ca argumentul self:
p = Punct()
Punct.reset(p)
print(p.x, p.y)
Ieșirea este aceeași ca la exemplul anterior, pentru că se desfașoară același proces.
111
Sa adăugăm o nouă metodă care permite să muți un punct într‑o poziție arbitrară , nu doar
la origine. Putem să includem un alt obiect Punct ca input și apoi să returnăm distanța
dintre ele:
import math
class Punct:
def move(self, x, y):
self.x = x
self.y = y
def reset(self):
self.move(0, 0)
def calculeaza_distanta(self, alt_punct):
return math.sqrt(
(self.x – alt_punct.x)**2 +
(self.y – alt_punct.y)**2)
#cum folosim programul:
punct1 = Punct()
punct2 = Punct()
punct1.reset()
punct2.move(5, 0)
print(punct2.calculeaza_distanta(punct1))
assert (punct2.calculeaza_distanta(punct1) = =
punct1.calculeaza_distanta(punct2))
punct1.move(3, 4)
print(punct1.calculeaza_distanta(punct2))
print(punct1.calculeaza_distanta(punct1))
7.7. Definirea unei clase – o altă abordare
Ca să creezi o clasă trebuie să scrii definiția ei. Definiția clasei este un set de declarații care
stipuleaza metodele și atributele datelor obiectului.
Să luam un exemplu simplu. Să presupunem că scriem un program care simulează
întoarcerea unei monede. Avem nevoie să repetăm întoarcerea monedei ca să determinăm
de fiecare dată dacă e “cap” sau “pajură”.
Folosind OOP vom scrie o clasă numita Moneda care descrie comportamentul aruncării
unei monede.
112
Iată mai jos programul moneda.py:
import random 1
#Clasa Moneda simuleaza o moneda
#care poate fi intoarsa
class Moneda: 4
#Metoda __init__ initializeaza atributele
# partii de sus a monedei (in_sus) cu ‘Cap’ 6
def __init__(self):
self.in_sus = ‘Cap’ 8
#Metoda intoarce genereaza un numar aleator
# in gama 0 si 1. Daca numarul este 0 atunci
# in_sus (partea de sus) este setata pe ‘Cap’
# altfel, in_sus este setata pe ‘Pajura’ 12
def intoarce(self): 13
if random.randint(0, 1) = = 0: 14
self.in_sus = ‘Cap’ 15
else: 16
self.in_sus = ‘Pajura’ 17
#Metoda ia_in_sus returneaza o valoare
#referita de in_sus 19
def ia_in_sus(self): 20
return self.in_sus
def main():
#cream un obiect (o instanta) din clasa Moneda
moneda_mea = Moneda()
#afisam partea monedei care este in sus
print(‘Aceasta parte este in sus: ’, moneda_mea.ia_in_sus())
#intoarcem moneda
print(‘Intorc moneda’)
moneda_mea.intoarce()
#afisam fata monedei aflata in sus
print(‘Aceasta e in sus:’, moneda_mea.ia_in_sus())
main()
Ce se întâmplă? În linia 1 importăm modulul random, căci nu‑i așa, “dăm cu banul”, adică
urmează o valoarea întâmplătoare. El este necesar pentru că folosim funcția randint
inclusă în modulul random ca să generăm un număr aleator.
113
Linia 4 reprezintă începutul definiției clasei. Ea începe cu cuvântul cheie class urmat de
numele clasei (care este Moneda), urmat la rândul lui de două puncte (:). Aceleași reguli
care se aplică la numele unei variabile, sunt valabile și aici. Să notăm totuși că numele
clasei începe cu majusculă: Moneda. Nu este obligatoriu, dar este o convenție general
utilizată de programatori. Ea ajută să facem distincția între numele claselor și numele
variabilelor atunci când citim codul.
Clasa Moneda conține trei metode:
metoda __init__ care apare în liniile 6 și 7
metoda intoarce care ocupă liniile 12‑16
metoda ia_in_sus din liniile 19 și 20
Să privim mai atent începutul fiecărei metode și să observăm că fiecare dintre ele are un
parametru numit self:
Linia 6 def __init__ (self):
Linia 12 def __intoarce__ (self):
Linia 20 def ia_in_sus(self):
Parametrul self este obligatoriu în fiecare metodă a unei clase. Când o metodă este
executată ea trebuie să aibă o cale ca să știe asupra cărui atribut al datelor obiectului
trebuie să opereze. Aici este momentul în care parametrul self intră în rol. Când o
metodă este invocată, Python face ca parametrul self să refere un obiect specific asupra
căruia se presupune că metoda operează.
Să privim mai atent fiecare dintre metode. Prima metodă numită __init__ este definită în
liniile 6 și 7:
def __init__ (self):
self.in_sus = ‘Cap’
Majoritatea claselor în Python au o metodă specială numită __init__ care este executată
automat atunci când o instanță a clasei este creată în memorie. Metoda __init__ este mai
cunoscută sub numele de metoda de ințializare pentru că inițializează atributele datelor
obiectului. Numele metodei începe cu două liniuțe joase urmate de cuvântul init și apoi de
încă două liniuțe joase.
114
Imediat după ce un obiect este creat în memorie, metoda __init__ este executată și
parametrul self este automat atribuit obiectului ce tocmai a fost creat.
Avem apoi declarația din linia 14 care este executată:
self.in_sus = ‘Cap’
Această declarație atribuie șirul ‘Cap’ atributului in_sus care aparține obiectului ce
tocmai a fost creat. Drept rezultat al metodei __init__ fiecare obiect pe care‑l creăm din
clasa Moneda va avea un atribut in_sus care e setat pe ‘Cap’.
Nota: Metoda __init__ este de obicei prima metoda înăuntrul definiției clasei.
Metoda intoarce apare în liniile 12 – 16:
def intoarce(self):
if random.randint(0, 1) = = 0:
self.in_sus = ‘Cap’
else:
self.in_sus = ‘Pajura’
Și această metodă necesită variabila parametru self. Când metoda intoarce este invocată,
self referă automat obiectul asupra căruia metoda operează. Metoda intoarce
simulează întoarcerea unei monede. Când metoda este invocată, declarația if cheamă
funcția random.randint ca să dea un întreg situat între 0 și 1. Dacă numărul este 0 atunci
declarația următoare atribuie ‘Cap’ lui self.in_sus. Altfel, declarația atribuie
‘Pajura’ lui self.in_sus.
Metoda ia_in_sus apare în liniile 19 și 20:
def ia_in_sus(self):
return self.in_sus
Încă o dată, metoda necesită parametrul self. Această metodă returnează valoarea lui
self.in_sus. Chemăm această metodă ori de câte ori vrem să știm care față a monedei
este în sus.
În imaginea următoare avem ieșirea programului moneda.py rulat în Command Prompt:
115
Fig. 7.3. Ieșire program moneda.py
Să vedem în continuare și cum funcționează o clasă. Astfel, vom scrie clasa Asigurari
care ține câteva informații despre firme de asigurări (asigurari.py):
#Clasa Asigurari tine informatii despre
#firme de asigurari
class Asigurari:
#Metoda __init__ initializeaza atributele
def __init__(self, firma, pret):
self.__firma = firma
self.__pret = pret
#Metoda set_firma accepta un argument
#pentru firma de asigurari
def set_firma(self, firma):
self.__firma = firma
#Metoda set_pret accepta un argument
#pentru pretul asigurarii
def set_pret(self, pret):
self.__pret = pret
#Metoda ia_firma returneaza numele firmei
#de asigurari
def ia_firma(self):
return self.__firma
#Metoda ia_pret returneaza
#pretul politei de asigurare
def ia_pret(self):
return self.__pret
Si acuma programul care o testeaza (polita.py):
import asigurari
def main():
firma = input('Introdu firma de asigurari')
pret = float(input('Introdu pretul asigurarii'))
#Creeaza o instanta a clasei Asigurari
asigurare = asigurari.Asigurari(firma, pret)
#Afiseaza datele introduse
116
print('Iata datele pe care le-ai introdus: ')
print('Firma de asigurari: ', asigurare.ia_firma())
print('Pretul asigurarii este: ron',\
format(asigurare.ia_pret(), ',.2f'), sep='' )
main()
În final, să testăm funcționarea în linia de comandă a programului polita.py:
Fig. 7.4. Ieșirea programului polita.py
Foarte important! Clasa Asigurari (asigurari.py) se importă fără terminația (extensia)
.py. Clasa (asigurari.py) se salvează întotdeauna în același director/folder (în cazul meu pe
Desktop) în care salvăm și programul care o folosește (polita.py). Altfel, programul nu va
funcționa.
7.8. Moștenirea (Inheritance) în Python
Moștenirea reprezintă o tehnică de copiere a datelor și funcțiilor unei clase existente într‑o
altă clasă. În loc să pornim de la zero, o clasă existentă poate fi moștenită de o alta căreia îi
adăugăm date noi. Clasa moștenită se cheamă clasă de bază sau superclasă iar clasa
moștenitoare se cheamă clasă derivată sau subclasă. Trebuie menționat că clasa care
moștenește preia toate proprietățile clasei de bază.
Există trei tipuri de moștenire. Acestea sunt:
1. moștenirea simplă
2. moștenirea pe mai multe niveluri
3. moștenirea multiplă
Noi vom vorbi în continuare despre moștenirea simplă.
Toate clasele din limbajul Python sunt derivate dintr‑o clasă specială (părinte) numită
Object. Chiar dacă nu este explicitatat scrisă, ea oricum este implicită. Să zicem de exemplu
că vrem să creăm o clasă Animal pe care o derivăm din clasa Object (animal.py):
117
class Animal(Object):
Să luăm în continuare un exemplu.
#Aici avem superclasa
class Animal(object36):
vorbesteStr = ’Salut de la Animal!’
pass
#Aici avem clasa derivata
class Caine(Animal):
pass
latra = Caine.vorbesteStr
print(latra)
La ieșire vom avea „Salut de la Animal!”.
Fig. 7.5. Ieșire program animal.py
Clasa Caine moștenește atributele clasei Animal și afișează șirul pe care clasa Animal l‑a
avut ca atribut. Dacă însă vrem să suprascriem valoarea unui atribut din clasa derivată
Caine, facem astfel (caine.py):
class Animal(object):
vorbesteStr = ’Salut de la Animal!’
pass
class Caine(Animal):
vorbesteStr = ’Salut de la caine!’
pass
latra = Caine.vorbesteStr
print(latra)
care va avea ieșirea „Salut de la caine” așa cum se poate vedea în figura de mai jos:
36 Putem să adăugăm sau nu object, functionarea programului nu va fi afectata.
118
Fig. 7.6. Ieșirea programului caine.py
Putem de asemenea să executăm o metodă din clasa părinte (superclasă) înauntrul unei
subclase așa cum se poate vedea în următorul program rulat în interpretorul Python:
Fig. 7.7. Metoda inauntrul subclasei
Să mai luăm un exemplu ‑ de această dată din geometrie. Să spunem că dorim să aflăm
suprafața unui dreptunghi și a unui triunghi care sunt la origine poligoane.
Poligon
Dreptunghi Triunghi
Prin urmare trebuie să creăm superclasa Poligon și apoi subclasele Dreptunghi și
Triunghi care să o moștenească.
Prima dată creăm superclasa Poligon (poligon.py):
class Poligon:
lungime = 0
latime = 0
def set_valori(self, lungime, latime):
119
Poligon.lungime = lungime
Poligon.latime = latime
Apoi subclasa Dreptungi care moștenește caracteristicile superclasei Poligon
(Dreptunghi.py):
from poligon import*
class Dreptunghi(Poligon):
def suprafata(self):
return self.lungime * self.latime
În continuare creăm clasa Triunghi (Triunghi.py):
from poligon import*
class Triunghi(Poligon):
def suprafata(self):
return(self.lungime * self.latime) / 2
În final, scriem programul necesar calculării celor două suprafețe (mostenire.py):
from Dreptunghi import*
from Triunghi import*
#cream o instanta pentru fiecare subclasa
drept = Dreptunghi()
tri = Triunghi()
#invocam metoda mostenita de la superclasa, trecandu-i
#argumentele care sunt atribuite variabilelor clasei
drept.set_valori(35, 25)
tri.set_valori(16, 20)
#afisam rezultatele manipuland variabilele
#clasei mostenite din clasa de baza
print('Aria dreptunghiului este: ', drept.suprafata())
print('Aria triunghiului este: ', tri.suprafata())
La ieșire vom avea:
120
Fig. 7.8. Output program mostenire.py
Nu știu dacă acest capitol a fost indeajuns de explicit, prin urmare m‑am gîndit să dau un
exemplu de aplicație foarte interesantă scrisă în Python, care are o excelentă parte grafică
(realizată ce‑i drept cu ajutorul xml si javascript) dar care evidențiază în opinia mea
noțiunea de moștenire în Python. Este vorba despre OpenERP, o aplicație modulară din
sursă deschisă, de management al unei afaceri ce implică extrem de multe posibilități și
utilizată din ce în ce mai mult de companiile interesate.
OpenERP se poate descărca de pe site‑ul www.openerp.com și instala în mediile Windows
(ușor) și Linux (Debian‑Ubuntu, ceva mai greu dar nu foarte). Eu am încercat s‑o instalez și
pe Macintosh, însă după “lupte seculare” care au durat vreo două zile, m‑am dat bătut…
OpenERP vine cu o serie de module standard preinstalate dar neactivate. Printr‑un singur
click însă ele se pot activa și apoi utiliza. Ceea ce însă este interesant e faptul că modulele
se pot ajusta, se pot customiza, după dorința clientului. Poate că de exemplu unul dintre
beneficiarii OpenERP vrea ca modulul “CRM” să conțină mai multe (sau mai puține)
informații despre clienții lui din baza de date. Poate că ei vor ca partenerii de afaceri să nu
aibă adresa sau numarul de telefon fix care să apară în rapoartele (chitanțe, facuri, etc) pe
care programul le tipărește. Sunt o mulțime de posibilități sosite standard odată cu
instalarea programului, dar care se pot ajusta pe gustul utilizatorului aplicației. Pentru a
customiza însă aplicația veți fi nevoiți să pătrundeți în miezul (core‑ul) ei și aceasta
reprezintă deja un nivel de programare complex sau foarte complex.
Moștenirea obiectelor înseamnă în esență mai puțină muncă pentru că veți prelua ceea ce
alții au creat înainte și veți adapta – prin mici sau mai mari modificări, la nevoile
dumneavoastră. Daca aveti curiozitatea, puteti instala OpenERP (mai nou cunoscut ca
Odoo) si apoi sa‑i deschideti fisierele diverselor module intr‑un editor de text. Veti putea
analiza cum functioneaza mostenirea in Python intr‑un program cladit pe o arhitectura
121
excelenta.
122
Cap. VIII Crearea si manipularea formularelor web
Daca ați avut răbdarea să parcurgeți această carte până aici, sunt sigur că v‑ați
întrebat la ce folosește totuși cunoașterea unui limbaj de programare. Ați vazut doar
programe scrise într‑un editor de text, rulate în interpretorul Python din Command
Prompt (Windows) ori Terminal (MacOS sau Linux). Până acuma nu ați întâlnit un ecran
prietenos cu o interfață grafică deosebită care să aibă în spate noianul de linii de cod scrise
in Python. Și în general, în afară de nerds, nimeni nu utilizează calculatorul din linia de
comandă.. Totuși Python deține capacitatea creării de interfețe grafice interesante
(Graphical User Interface sau GUI). M‑am gandit totuși să nu abordez (încă) acest subiect
complex.
Python este însă un puternic limbaj de programare utilizat (și) pentru crearea aplicațiilor
web. La fel ca formularele scrise în limbajul PHP, cele realizate în Python sunt găzduite pe
un webserver, loc din care sunt servite utilizatorului interesat. Există însă o deosebire
fundamentală între PHP și Python: în vreme ce scripturile PHP sălășluiesc numai și numai
pe server pentru ca să poată fi procesate, scripturile Python pot să stea pe calculator atunci
când avem de‑a face cu o aplicație „desktop” de sine stătătoare și/sau pe web server atunci
când e vorba de o aplicație pentru Internet. Cu PHP nu se pot face aplicații desktop37.
Simplist explicat, procesul cerere – procesare server ‑ răspuns se desfășoară conform
desenului de mai jos:
Browser
utilizator Cerere Web
Server Inter‐
pretor
(raspuns
HTML) Python
37 Există totuși și posibilitatea rulării scripturilor PHP din Terminal cu comanda php –a, desigur dacă PHP este
instalat pe calculatorul dumneavoastră.
123
Serverul web trebuie mai întâi configurat ca să recunoască scripturile (fișierele) Python
care au – așa cum am învățat, extensia .py. Interpretorul Python procesează scriptul înainte
de a‑l trimite ca un răspuns HTML serverului, care la rândul lui îl returnează browser‑ului
utilizatorului. Un script Python cerut de browser poate să genereze un răspuns complet
HTML descriind tipul conținutului în prima linie a fișierului astfel:
Content-type:text/html\r\n\r\n
Ce facem totuși cu scriptul (pe care încă nu l‑am creat, linia de cod de mai sus arată doar
declarația inițială din fișier), pentru că, altfel ca fișierele Python pe care le‑am dezvoltat
până acuma și care rulau din linia de comandă a calculatorului, avem nevoie de un web
server ?
Există aici două posibilități de luat în calcul:
a. Să instalăm serverul arhicunoscut și arhifolosit38 pe plan mondial Apache pe
propriul computer și apoi să‑l configurăm astfel încât să „știe” să proceseze scripturi
Python.
Aceasta este o operație destul de dificilă, care necesită timp, aflată nu la îndemâna
începătorilor. Totuși, în Anexe găsiți modul de configurare a fișierului httpd.conf (care
este „creierul și inima” serverului Apache) pentru a prelucra fișiere Ruby, CGI, Perl și
Python.
b. Cea mai la îndemână metodă este să scriem propriul server în Python, operație ce
necesită câteva linii de cod.
Vom apela la această a doua metodă pentru că este mult mai puțin complicată. Trebuie
reținut că fișierele vor fi afișate în regim local (localhost) în browser‑ul calculatorului
dumneavoastră. Dacă aveți propriul website și vreți să exersați în „lumea reală„ puteți
întreba administratorul de sistem al serviciului de găzduire (hosting) dacă există
posibilitatea (în general, ea nu este setată implicit) de a vă configura serverul pentru
scripturi Python. Oricum, dacă atunci când ați închiriat spațiu pe server în ofertă nu era
trecută și opțiunea „scripturi CGI”, sigur nu aveți această posibilitate. Ca o paranteză
vreau să mai adaug că găzduirea de scripturi sofisticate precum CGI, Perl, Python sau
38 Peste 60% din website‑uri utilizează serverul Apache
124
Ruby costă enorm – cel puțin la anumite firme și mai ales pentru buzunarele noastre.
Serviciul meu de hosting – de care de altfel nu mă pot plânge, îmi oferea pentru scripturi
Python un server „dedicat” la prețul „minim” de 29 euro/lună! Normal că am zis pass ca‑
ntr‑o clasă Python! Există șansa să găsiți și oferte ce includ „scripturi CGI” la prețuri de bun
simț, dar dacă spre exemplu, vă bate gândul să vă portați / alcătuiți un website în
framework‑ul Django (scris în Python) ori în Mezzanine, veți primi răspunsul că nu e
posibil sau eventual, vă vor pretinde o căruță de bani.
Din acest motiv exemplele pe care le voi arăta în continuare sunt pur și simplu oferite în
scop didactic, pentru a vedea cum poate fi utilizat Python în aplicații de Internet.
Dar vorba multă sărăcia programatorului, așa că să dăm drumul la treabă și să scriem
codul serverului Python necesar aplicațiilor noastre, nu înainte de a crea pe desktopul
computerului un folder numit „webdir” iar înăuntrul acestuia încă unul numit cgi‑bin.
Scriptul webserver.py arată astfel:
Fig. 8 1. Fișierul webserver.py
Urmăriți cu atenție liniile 1, 4 și 6. Ele sunt cele mai importante din întreg fișierul Python.
Cu toate că prima linie este caracteristică computerelor UNIX (eu rulez serverul pe un
computer Macintosh bazat pe UNIX) trebuie musai s‑o adăugați în fișier chiar dacă rulați
serverul pe Windows. Linia ar putea să difere, astfel încât să nu conțină „local” ci pur și
simplu
#!/usr/bin/python3
Mai departe, scrieți cu atenție maximă linia 4, ea fiind cea mai importantă din întreg
scriptul:
from http.server import HTTPServer, CGIHTTPRequestHandler
125
Apoi este linia 6 care arată locul exact unde se află fișierele Python ce urmează să fie servite
în browser. Desigur că la dumneavoastră difera, mai cu seamă dacă lucrați în Windows.
Important este să scrieți cu exactitate unde se găsește folderul „webdir”:
webdir = '/Users/mirceaprodan/Desktop/webdir'
Linia 7 setează portul serverului. În mod normal, serverul web Apache „ascultă” la portul
80 și în cazul meu, acest lucru e valabil pentru că aici îl am și eu configurat pentru scripturi
PHP . Atunci când scriu localhost:8039 (sau 127.0.0.1:80) îmi apare pagina principală a
serverului (It works!) sau eventual (depinde cum e configurat) indexul serverului.
Așa cum vedeți în script, am setat serverul Python la valoarea 8080. Dacă aveți ceva
împotriva numărului opt, puteți să‑i dați oricare altă valoare în linia 7, dar neaparat mai
mare ca 1024:
port = 8080
La sfârșit, după ce ați scris cu atenție toate liniile de cod exact așa cum sunt date în
imaginea de mai sus, salvați scriptul webserver.py în directorul (folderul) webdir.
Nu știu dacă sunteți cât de cât familiarizați cu limbajul de marcare HTML, dar scriptul pe
care îl vom rula inițial în browser este pur și simplu un document HTML (căruia mai târziu
îi adăugăm funcția Python print() pentru a‑l putea extrage de pe server). Să vedem mai
întâi cum arată documentul HTML:
<!DOCTYPE HTML>
<html lang="en">'
<head>
<meta charset="UTF-8">
<title>Raspuns Python</title>
</head>
<body>
<h1>Salutari de la Python online!</h1>
</body>
</html>
Salavați‑l ca salutari.html pe desktop și apoi dați dublu click pe el ca să‑l rulați în
39 80 e implicit și de regulă nu se mai scrie
126
browser. Acesta este cum spuneam, doar un banal fișier HTML pe care îl putem rula direct
de pe desktop, fără a fi necesar ca să fie încărcat în server, așa cum puteți vedea privind
URL‑ul evidențiat în browser:
Fig. 8.2. salutari.html rulat în browser
Ca să avem un script Python adevărat trebuie doar să‑i facem câteva retușuri, să‑l încărcăm
în server și apoi să‑l afișăm în browser‑ul web. Pentru asta trebuie mai întâi să adăugăm
neapărat linia de cod care arată unde este interpretorul Python, inclusiv pentru fișierele pe
care le rulați sub Windows:
#!/usr/local/bin/python3.3
Apoi dați un Enter ca să aveți o linie goală (linia 2) și după aceea scrieți linia de cod despre
care am amintit la începutul acestui capitol:
print('Content-type:text/html\r\n\r\n')
În final, fiecare linie de program din fișierul salutari.html treceți‑o drept argument al
funcție print() din Python.
În consecință, prima noastră pagină web scrisă în Python (raspuns.py) va arăta așa:
Fig.8.3. Scriptul raspuns.py
Salvați fișierul raspuns.py în subfolderul cgi‑bin aflat în folderul webdir situat pe desktop.
Acuma urmează lucrul cel mai interesant, anume vizualizarea primei dumneavoastră
pagini web scrisă în Python. Pentru aceasta mai întâi trebui să pornim serverul despre care
127
am scris că lucrează la portul 8080.
Schimbăm directorul în folderul webdir cu comanda (aceeași pentru Mac, Windows sau
Linux) dată în Command Prompt sau Terminal :
cd Desktop/webdir
Următoarea comandă este:
python3 webserver.py
care pornește serverul la portul 8080 după cum se poate vedea în imaginea următoare:
Fig.8.4. Pornire server
Deschidem browser‑ul (daca nu este deja în această poziție) și scriem în bara URL:
http://localhost:8080
Dacă ați făcut corect toți pașii necesari, pagina web care apare va arăta indexul serverului
ce include fișierele aflate în el. În cazul meu sunt mai multe, după cum se poate vedea mai
jos:
Fig.8.5. Directorul indexului fișierelor serverului
Cum scriam, fișierul care ne interesează si anume raspuns.py se află în folderul cgi‑bin. Ca
128
să‑l afișăm scriem în browser – în niciun caz nu dăm click în index pe subfolderul cgi‑bin
pentru ca va apărea o eroare de autorizare 403, următoarea adresă:
http://localhost:8080/raspuns.py :
Fig.8.6. Scriptul web raspuns.py trimis din server
Se observă ‑ privind URL‑ul paginii, că de această dată fișierul este trimis din webserver și
cu toate că pagina pare identică cu cea afișată de fișierul răspuns.html, de fapt nu este
nici pe departe același lucru.
Următorul fișier pe care vi‑l propun este mai complex și l‑am preluat din cartea lui Mark
Lutz, Learning Python. Este vorba despre un program foarte simpatic care afișează o pagină
web ce conține codul salutului începătorilor în programare „Hello World!” afișat pentru
cele mai cunoscute limbaje de programare. Fișierul Python este următorul (limbaje.py):
#!/usr/local/bin/python3.3
"""
show hello world syntax for input language name;
any languages name can arrive at this script since explicit
"""
debugme = False
inputkey = 'language'
hellos = {
'Python': r" print('Hello World') ",
'Python2': r" print 'Hello Wordl' ",
'Perl': r' print "Hello World\n" ',
'Tcl': r' puts "Hello World" ',
'Scheme': r' (display "Hello World") (newline) ',
'SmallTalk': r" 'Hello World' print. ",
'Java': r' System.out.println("Hello World"); ',
'C': r' printf("Hello World\n"); ',
'C++': r' cout << "Hello World" << endl; ',
'Fortran': r" print *, 'Hello World' ",
'Pascal': r" Writeln('Hello World';) "
129
}
class dummy:
def __init__(self, str): self.value = str
import cgi, sys
if debugme:
form = {inputkey: dummy(sys.argv[1])}
else:
form = cgi.FieldStorage()
print('Contet-type: text/html\n')
print('<title>Languages</title>')
print('<h1>Sytnax</h1><hr>')
def showHello(form):
choice = form[inputkey].value
print('<h3>%s</h3><p><pre>' %choice)
try:
print(cgi.escape(hellos[choice]))
except KeyError:
print("Sorry-- I don'y know that language")
print('</pre></p><br>')
if not inputkey in form or form[inputkey].value == 'All':
for lang in hellos.keys():
mock = {inputkey: dummy(lang)}
showHello(mock)
else:
showHello(mock)
print('</hr>')
Ieșirea lui este următoarea (partea superioară a paginii):
Fig.8.7. Ieșire program limbaje.py
130
8.1. Drepturi de acces la fișiere
Rămâne totuși de lămurit un lucru esențial în programarea Python pentru web, de care cu
siguranță vă veți lovi și anume dreptul de acces la fișiere. Spre deosebire de scripturile
PHP, fișierele Python sunt mult mai dificil de manipulat din server. Ce vreau să spun cu
aceasta este că atunci când veți încerca să le afișați în browser, cu siguranță veți întâlni
adesea refuzul serverului de a vă permite accesul la fișier sau, în cel mai bun caz, în loc să
vă afișeze pagina web revendicată, vă va fi oferit fișierul în sine pe care să‑l vizualizați sau
descărcați ca în figura de mai jos (pentru MacOS dar e valabil și pentru Windows) unde eu
am solicitat pagina web link.py:
Fig.8.8. Setare incorectă a privilegiilor de acces
Pentru a evita o astfel de situație trebuie să configurați dreptul de acces la fișier astfel încât
doar dumneavoastră ca administrator să fiți proprietarul lui și să aveți dreptul să scrieți în
el și să‑l citiți. Ceilalți, trebuie să aibă doar dreptul de a‑l citi. Nu vă garantez ca această
configurare funcționează fără probleme pentru că nu este așa. După ce am încercat de
nenumărate ori diverse scripturi Python pentru web cu combinații diferite de privilegii, am
131
ajuns la concluzia că există o mare doză de impredictibilitate în a funcționa sau nu. Poate vi
se pare o abordare neprofesională a problemei, dar după ce vă veți lovi de vreo 50 de ori de
refuzul de a deschide pagina web cerută știind că ați scris/reprodus perfect un fișier, s‑ar
putea să îmi dați dreptate. Știu, în sistemele UNIX / Linux drepturile de acces la fișiere sunt
mult mai restrictive, acesta fiind unul dintre motivele pentru care în general, utilizatorii
comuni ai calculatoarelor evită folosirea lor. Nu știu cum este în Windows, nu am încercat,
dar după știința mea, setarea privilegiilor asupra unui fișier nu este atât de spectaculoasă
ca în Unix.
132
Milioane de posibilități...
Cum bine spunea unul dintre Părinții Fondatori ai Statelor Unite, cea mai bună
metodă ca să înveți un lucru este să scrii o carte despre el. Pot spune că și eu am procedat
la fel în cazul de față. Puteți afirma că nu e prea bine ca un individ care abia deslușește
tainele unui limbaj de programare să se apuce să și scrie despre el. Munca mea la acest mic
manual mi‑a dovedit că nu este așa, pentru că mereu ești nevoit să cauți și să aduni
informații de prin tot felul de cărți în limba engleza descărcate de pe Internet.
Din cărți se nasc alte cărți și această maximă e valabila și în privința paginilor de față.
Mi‑au fost de un real ajutor astfel, volumele scrise de Tony Gaddis (din care m‑am inspirat
foarte mult) și Paul Barry & David Griffiths. Nu‑i pot lăsa deoparte pe Dusty Phillips, pe
Al Sweigart, ori pe Fabien Pinkaert, creatorul OpenERP.
Motivul pentru care m‑am aplecat asupra acestui subiect este plăcerea de a scrie și
rula programe in Python. Motivul cu adevărat important este că în limba română nu există
până acuma – după știința mea ‑ o carte cât de neînsemnată despre acest din ce în ce mai
important limbaj modern de programare. Nu am pretenția ca paginile mele să umple acest
gol. Sunt convins că în România există destui oameni extrem de talentați în mânuirea
liniilor de cod Python – cu siguranță autodidacți ‑ care ar putea s‑o facă mult mai bine și cu
mai mult talent ca mine. Sunt însă sigur că paginile pe care le‑ați avut în față au reușit cât
de cât să vă dumirească asupra unui minunat dar puțin cunoscut pe aceste meleaguri
limbaj de programare.
Daca v‑am trezit curiozitatea, vă stau la dispoziție pe Internet o droaie de cărți,
forumuri de discuții sau tutoriale dintre cele mai simple ori mai complexe. Dați doar un
search pe motorul de cautare preferat și în față vi se vor deschide milioane de posibilități...
133
Bibliografie
4. Barry, Paul, Griffiths, David, Head First Programming, O’Reilly
Media, Sebastopol, CA, 2009
5. Barry, Paul, Head First Python, O’Reilly Media, Sebastopol, CA,
2011
6. Gaddis, Tony, Starting out with Python (second edition), Pearson
Education, Boston,2012
7. Harrington, Andrew, Hands‑On Python. A tutorial introduction
for beginners (Python 3.1. version), creativecommons.org
8. Phillips, David, Python3 Object Oriented Programming, Packt
Publishing, London, 2010
9. Pinckaers Fabien, Van Vossel, Els, Streamline your Menufacturing
Processes with OpenERP, Open Object Press, 2012
10. Swaroop, CH, A byte of Python (second edition)
11. Sweigart, Al, Invent Your Own Computer Games With Python
(second edition), Creative Commons Licence
134
