Zona Calda
Zona Calda
Zona Calda
Caracteristici:
este situata de o parte si cealalta a Ecuatorului, intre 30° lat. N, 30° lat. S;
este o zona de clima calda caracterizata prin temperaturi
ridicate,umiditate foarte mare, vegetatie si fauna foarte bogata;
trasatura comuna a subzonelor este data de temperatura ridicata tot timpul
anului (temperatura medie de 25°-27°C) si existenta unui singur anotimp
(vara), vietuitoarele fiind iubitoare de caldura (termofile);
solurile din zona caldă sunt lateritice, lipsite de fertilitate, iar ca exemple
avem: feralsoluri , soluri lateritice, soluri umede, soluri negre de savană,
soluri roșii, calcisoluri, soluri saraturate, terra rosa.
1. Padurile ecuatoriale
se aseamana cu cea ecuatoriala, este insa mai rara si are unele specii de
arbori care isi pierd frunzele in sezonul secetos (iarna). Mahonul, teck-ul,
santalul, eucaliptul sunt arbori cautati pentru lemnul lor.
fauna este bogata in: maimute, elefanti, tigri, pantere, serpi, soparle,
veverite zburatoare si diferite specii de pasari
padurea musonica cea mai intinsa este in Asia de Sud si Sud-Est (India,
Tailanda, Myanmar).
intr un an sunt 2 anotimpuri, unul ploios, iar unul secetos (majoritatea
arborilor isi pierd frunzele)
Cursurile de apa cu cele mai mari debite se intalnesc in acest mediu, unde
ploua constant si aproape zilnic (ex.: fluviile Amazon, Congo), iar albiile
raurilor sunt marginite de maluri cu vegetatie bogata. Climatul se remarca
prin constanta, in timpul anului, a valorilor temperaturilor (25–350 C),
umiditatii (peste 85 %), respectiv a precipitatiilor (2.000 - 4.000 mm, cu
regim aproape diurn).
Vegetatia este reprezentata de padure, iar cele mai extinse sunt in bazinul
Amazonului (selvasul), in bazinul fluviului Congo, in Nigeria si in Golful
Guineii, in Arhipelagul Indonezian, Insulele Filipine si nord-estul
Australiei. Ele sunt dispuse etajat, pe doua-trei straturi, cei mai inalti
arbori ajungand la inaltimea de 40–50 m. Vegetatia cuprinde un numar
mare de liane (90% din speciile existente pe Glob) si plante epifite care se
ataseaza de trunchiul, ramurile arborilor si lianelor folosindu-le pentru
sustinere, cum sunt orhideele, licheni, muschi si diferite ferigi. Cunoscuta
sub numele de selvas, hylaea, bosanes etc., padurea se remarca prin arbori
si arbusti cu valoare economica deosebita (arborele de cauciuc, arborele
de cacao, palmierul de vin, de ulei, acaju, abanosul, palisandrul, arborele
de cafea, mango, arborele de scortisoara,de chinina, bambusul, mahonul,
etc).
3. Savanele
Savana este alcatuita din specii xerofite, care au radacini adanci si ramificate
prin care absorb necesarul de apa din sol, iar suprafata frunzelor s-a redus
pana la spini, pentru micsorarea evapotranspiratiei. Acestea au inaltimi care
uneori ajung la cativa metri. Cursurile de apa sunt insotite adeseori de
paduri-galerii, cu arbori avand frunzele vesnic verzi, ca in padurea
ecuatoriala.
Solurile rosii de savana sunt relativ fertile. Dintre arbori, mai raspanditi sunt
baobabul (cu trunchiul gros), palmierul de savana si acaccia (cu coroana in
forma de umbrela), iar dintre ierburi predomina gramineele xerofite inalte de
pana la 2-3 m (iarba elefantilor). In lungul raurilor mari se intalnesc paduri-
galerii, care se dezvolta folosind umiditatea mare a solului din lunci.
Savana africana este cea mai renumita si strabate continentul de la est la vest
in doua fasii mari situate de-a lungul paralelei de 100 latitudine nord si sud.
Savanele Africii formeaza habitatul unor ierbivore ca gazela, caprioara,
antilopa, bivolul salbatic, rinocerul, zebra, girafa si elefantul. Cu acestea se
hranesc leii, leoparzii, tigrul, hienele si sacalii. In apele raurilor mari traieste
crocodilul, iar in apropierea apelor vietuiesc rinocerul si hipopotamul sau
specii de pasari ca: flamingo, pelicani, egrete s.a. In Australia un animal
caracteristic este cangurul. Dintre pasari sunt specifice cele mari, alergatoare,
cum sunt strutul in Africa, nandu in America de Sud si emu in Australia.
Presiunea antropica este relativ mare si in aceste regiuni, mai ales in centrele
de exploatari de minereuri, rezultand, pe spatii variate, peisaje antropizate.
In plus, regiunile de savana care n-au fost transformate in terenuri arabile
constituie in prezent domeniul cresterii extensive a animalelor, in multe tari
africane, sud-americane si asiatice. In multe locuri savanele sunt distruse
prin incendiere pentru obtinerea terenurilor pentru culturi si pasunat, ceea ce
contribuie la cresterea continutului de CO2 si particule in atmosfera si la
accentuarea efectului de sera. Prin disparitia florei datorita pasunatului
excesiv si secetelor, marea parte a Sahelului (zona de trecere, circa 300-500
km latime, intre savana si deserturile nord africane, cu vegetatie ierboasa si
precipitatii de 200-600 mm) a devenit un teritoriu semidesertic sau chiar
desert.
4. Deserturile tropicale
Mediul Semidesertic
Aici cantitatea de precipitatii este mai mare (300-350 mm/an), iar ploile
cad anual si mai regulat, ceea ce conduce la o vegetatie de sezon cu
ierburi, arbusti si plante suculente (brusa cu accacii din nordul Saharei,
brusa cu cactacee din Mexic, catinga braziliana etc). Vaile sunt mai mari,
au apa in sezonul umed si asigura conditii vitrege pentru existenta unor
asezari mici.