Totalizarea Biomateriale
Totalizarea Biomateriale
Totalizarea Biomateriale
1.Biomateriale .Noțiune.proprietăți
Reprezintă o ramură sau un compartiment al stomatologiei, ştiinţa care se ocupă cu
studierea originii provenienţa, compoziţiei, proprietăţilor şi modificărilor
materialelor în timpul prelucrării acestora.
Proprietățile materialelor dentare:
1.PROPRIETĂȚI FIZICE;
2. PROPRIETĂȚI CHIMCE;
3. PROPRIETĂȚI BIOLOGICE.
Proprietăți fizice:
1.proprietăți optice : luminescența, transparența, opacitatea, culoarea
2.proprietăți termice: temperatura, conductibilitatea termică, dilatarea termică
3.proprietăți electrice: galvanism, conductibilitatea și rezistivitatea electrică
4.proprietăți mecanice: flexibilitatea, tenacitate și fragilitatea, uzura, rezistența,
duritatea, elasticitatea, plasticitatea, vîscozitatea
Proprietăți chimice
1. Coroziunea
Proprietăți biologice
1.Biocompatibilitatea
Platina
Este unicul metal care în protetica dentară se utilizează în stare pură la
confecţionarea unor proteze dentare, însă atorită însuşirilor fizice şi tehnologice
este folosit rar (incrustaţii, coroane ştanţate, piese turnate).
Din foi de platină cu grosimea de 0,025 mm se confecţionează cape, pe care se
aplică porţelanul, apoi se efectuează arderea coroanelor din porţelan în cuptoare
speciale.
Platina are o culoare asemănătoare cu a argintului şi a oţelului inoxidabil, dar cu
o nuanţă mai albă;
are greutatea specifică de 21,5,
temperatura de topire de 1770°C şi cea de fierbere de 3710°C.
Duritatea după Brinell constituie 50 kg/cm3 (aproape de 3 ori mai dură decât
aurul), are coeficientul de dilatare liniară de 0,000009; nu se oxidează în timpul
topirii la prezenţa oxigenului, nu este atacată de aczizi şi baze decât la
temperaturi foarte înalte şi în soluţii concentrate.
4.Aliaje inobile pe bază de Co-Cr și Ni-Cr.Proprietățile lor
Co-Cr
sunt inoxidabile şi se aseamănă ta exterior cu oţelurile inoxidabile, însă nu intră
în categoria lor, fiindcă nu conţin sau pot conţine Fe până la 1,5%.
Posedând elasticitate mărită, acest aliaj a fost utilizat în special
pentru confecţionarea protezelor scheletale.
Aliajele tip crom-cobalt conţin aproximativ 60% Со şi 30% Cr,
precum şi diferiţi componenţi: Mo, Al, W, Si, Ru, Ga etc.
Culoare labă
Interval de topire: 1305-1370
Temperatura de turnare 1470
Duritate- 550-800Mpa
Rezistența la uzură și tracțiune cresc dacă sunt tratate termic.
Are o biocompactibilitate mare datorită filmului de oxizi care are o interacțiune
bună cu mediul fiziologic.
Cr-NI
Aliajele tip crom-nichel conţin aproximativ 69—81% Ni şi 12— 12% Cr cu
adaosuri de Mo, Al, Si, Be, Cu, Mn, Со, Ti, Ta, Ga, P. Sn.
Lucrare practică nr 3
1. Materiale polimerice.Compoziția chimică
Acrilatele utilizate în practica dentară sunt materiale sintetice
macromoleculare obţinute prin polimerizare sau condensare. Au o
vastă întrebuinţare în confecţionarea protezelor dentare fixe şi mobile.
Conțin un monomer, și polimer care derive din eterul acidului metacrilic.
Acidul metacrilic împreună cu alcoolul metilic formează metilmetacrilatul,
reprezentat de o singură moleculă (monomolecula de acrilat), şi este un
lichid numit în practică monomer, care este fasonat şi comercializat în
flacoane de sticlă întunecată închise ermetic.
Din monomer, prin procesul de polimerizare a mai multor monomolecule, se
obţine polimetilmetacrilatul sau polimerul. Polimerizarea se efectuează în
reactoare speciale din oţel inoxidabil.
Ca rezultat al polimerizării se formează legături moleculare şi polimerice
înalte şi se deosebesc de ale monomerului numai prin mărimea moleculelor.
In procesul polimerizării nu are loc desprinderea sau eliminarea atomilor şi a
moleculelor, deci polimerul este reprezentat de aceeaşi formulă chimică ca şi
monomerul, însă nu este în stare lichidă, ci în formă de praf. Praful are o
granulaţie fină de 0,003—1,1 microni şi este comercializat în flacoane de
sticlă sau sacoşe de polietilenă închise ermetic. Polimerul şi monomerul,
amestecaţi în proporţiile indicate în prospectul acrilatului,
alcătuiesc o masă gomoasă, care prin polimerizare se solidifică
formând macromolecule din câteva zeci sau sute de mii de monomolecule.
2.Clasificarea materialelor polimerice după structura chimică
Termopolimerizabile
Autofotopolimerizabile – fotopolimerizabile