Grile Micro

1.
Consumatorul raţional obţine maximum de utilitate în condiţiile venitului

disponibil dat, atunci când:
a) cererea depăşeşte oferta;
b) preţurile bunurilor achiziţionate sunt proporţionale cu utilităţile lor totale;
c) raportul dintre utilităţile marginale ale bunurilor achiziţionate este identic cu
raportul dintre preţurile lor unitare;
d) utilitatea marginală este maximă;
e) utilitatea totală este crescătoare
2. În anumite situaţii, guvernele intervin indirect asupra preţului prin:

a) fixarea nivelului anumitor preţuri;
b) stabilirea unor niveluri maxime sau minime ale diferitelor preţuri;
c) stimularea şi reducerea cererii şi ofertei;
d) mărirea şi micşorarea cursului de revenire la import;
e) "îngheţarea" preţurilor o anumită perioadă de timp.
3. Când, pe termen scurt, costul variabil total creşte mai repede decât producţia,
costul fix mediu:
a) creste;
b) scade;
e) nu se modifică;
d) este egal cu costul variabil mediu;
e) este egal cu costul marginal
4. Când diferenţa dintre costul fix mediu curent şi cel al perioadei de bază este 2,
iar diferenţa dintre costul variabil mediu curent şi cel al perioadei de bază este 8, atunci
costul total mediu (CTM), costul marginal (CM) şi producţia (Q) evoluează astfel:
a) creşte, creşte, creşte;
b) creşte, scade, creşte;
c) creşte, creşte, scade;
d) scade, creşte, scade;
e) scade, scade, creşte.
5. Consumul capitalului fix se evidenţiază în mărimea producţiei astfel:

a) în expresie fizică;
b) în expresie valorică;
c) în expresie fizică şi valorică;
d) sub formă de consum specific;
e) în unităţi de timp de muncă.
6. Piaţa cu situaţie de monopol presupune:
a) atomicitatea cererii şi ofertei;
b) atomicitatea ofertei;
c) întărirea liberei concurenţe;
d) atomicitatea cererii;
e) o bună satisfacere a cererii
7. . La o producţie de zero bucăţi:

a) CT=CF;
b) CT=CV;
c) CF mai mic decât CV;
d) CF=0;
e) CF=CV
8. . La o creştere cu 25 % a preţului merelor pe piaţă, oferta de mere creşte cu

10%. Coeficientul de elasticitate al ofertei la preţ:
a) este 0,25;
b) este 25;
c) este 10/25;
d) este 25/10;
e) nu se poate calcula
9. . În T1 faţă de To, CV cresc de 2,7 ori, iar producţia obţinută este cu 170% mai
mare. Costul marginal este:
a) egal cu CVM din T1
b) l,7CVo;
c) 1,7CTo;
d) egal cu CTM;
e) egal cu CVMo
10.. Dacă productivitatea muncii creşte, care indicator din cei de mai jos se reduce:
a) producţia pe salariat;
b) timpul pe unitatea de produs;
c) producţia pe unitatea de timp;
d) producţia pe capitalul fix;
e) producţia pe capitalul circulant.
11. Dependenţa cererii faţă de preţ se exprimă prin relaţia: C = 150 - 5Px (în care
Px este preţul pieţei). Când preţul creşte de la 7 la 9 u.m., coeficientul de elasticitate a
cererii în raport de pret şi tipul de elasticitate reprezintă:
a) 23 / 7; elastică;
b) 7/23; inelastică;
c) 1; unitară;
d) 11/40; inelastică;
e) 40/11; elastică.
11. La o SRL, amortizarea este de 4 ori mai mică decât celelalte cheltuieli
materiale. Dacă salariile reprezintă 1/2 din costul total, atunci amortizarea:
a) este 1/10 din CT;
b) este 2/8 din CT;
c) este 1/8 din CT;
d) este 100.000 lei;
e) este 200.000 lei
12. . Costul marginal este cu 25 % mai mare decât costul mediu din ciclul anterior.
Costurile fixe reprezintă 25% din CTo şi 20% din CT1. Cunoscând că producţia ciclului
anterior a fost de 10.000 de bucăţi, iar costurile variabile au fost de 2,25 mil. u.m.,
rezultă că nivelul costului marginal şi variaţia producţiei reprezintă:
a) 1000; 12.000;
b) 475; 2000;
c) 375; 2000;
d) 225; 800;
e) 700; 12.000
Cunoaştem următoarele date:

CM=1,25CTM0;
CF=0,25CT0=0,2CT1
Q0=10.000 buc.
CV0=2,25 mil. de lei
12. Salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la 9 mil.

dolari. Ponderea celorlalte cheltuieli de producţie (cele materiale) în totalul
încasărilor firmei este de 55%. Încasările şi rata profitului calculată la cifra de
afaceri au mărimile:
a) 15 mil. şi 12,5%;
b) 20,5mil. şi 20,5%;
c) 20 mil. şi 22,5%;
d) 25 mil. şi 23,5%;
e) 18 mil. şi 16,5%.
13. O societate comercială A, cu un capital de 4 mil. u.m., obţine un profit de

300.000 u.m. la fiecare 3 luni cât durează o rotaţie. Fondatorii societăţii B doresc să ştie
ce capital ar trebui să aibă societatea lor pentru a obţine un profit egal cu cel al societăţii
A, în condiţiile în care, în domeniul lor de activitate, pot efectua numai o rotaţie pe an.
Capitalul societăţii B ar trebui să fie:
a) 11 mil. u.m.;
b) 10 mil. u.m.;
c) 12 mil. u.în.;
d) 14 mil. u.m.;
e) 16 mil. u.m.
14. Forţa de muncă este singurul factor de producţie variabil. Dependenţa productivităţii
marginale a muncii faţă de cantitatea de forţă de muncă utilizată se prezintă astfel:
Nr. lucrători (L) Producti vitate marginală a muncii

1 10
2 15
5 13
10 10
Când sunt utilizaţi 10 lucrători, producţia totală şi productivitatea medie a muncii sunt:
a) 100; 10;
b) 114; 11,4;
c) 64; 6,4;
d) 48; 4,8;
e) nu se pot calcula
15. Dacă pentru diferite niveluri de producţie se cunosc costurile fixe şi costurile
variabile globale se pot determina:
a) productivitatea muncii;
b) productivitatea capitalului;
c) costul marginal;
d) profitul unitar;
e) utilitatea marginal
16. . Când numărul personalului ocupat creşte, producţia totală creşte dacă:
1. Productivitatea marginală a muncii creşte;
2. Productivitatea marginală a muncii scade;
3. Productivitatea marginală a muncii rămâne constantă;
4. Productivitatea marginală a muncii devine negativă;
5. Productivitatea marginală a muncii devine zero.
Alegeţi varianta corectă: a) (1,2,3); b) (1,2,3,5); c) (1,3); d) (1,3,5); e) (1,2,3,4,5).
17. Când preţul de vânzare al unui bun creşte (cantitatea vândută constantă)
profitul total creşte dacă:
1. Costul unitar este constant;
2. Costul unitar scade;
3. Costul unitar creşte strict proporţional cu creşterea preţului;
4. Cursul de schimb al monedei se îmbunătăţeşte;
5. Statul mareşte fiscalitatea (taxarea) asupra consumului;
Alegeţi varianta corectă:
a) 1,2,3,4,5; b) 1,3,5; c) 1,2,3,4; d) 1,2,3; e) 1,2
18. La o societate comercială dependenţa costului total faţă de volumul producţiei

se prezintă astfel:
Q (buc.) 0 1 2 3 4 5 6
CT (u.m.) 100 180 240 340 400 450 530
Când producţia este de 4 bucăţi costul fix, costul variabil, costul variabil mediu şi
costul marginal au nivelurile (în ordine):
a) 200; 240; 48; 70;
b) 100; 300; 75; 60;
c) 100; 370; 74; 70;
d) 100; 930; 93; 70;
e) 0; 285; 56,25; 70.
19. Când utilitatea marginală este zero, utilitatea totală este:

a) minimă;
b) zero;
c) maximă;
d) pozitivă dar descrescătoare;
e) egală cu unu
20. Menţinerea unui grad scăzut de satisfacere a cererii interne un timp

îndelungat, are ca efect:
1. mărirea salariului real;
2. o dezvoltare economică intensivă;
3. frânarea exporturilor;
4. creşterea datoriei externe;
5. creşterea importurilor.
Alegeţi altemativa corectă:
a) (3,4,5); b) (2,3,4,5); c) (1,2,4); d) (1,2,3); e) (1,2,3,4).
21. Se cunosc următoarele date: costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile totale,
iar costurile totale sunt cu 20% mai mici decât incasările. Ştiind că producţia vândută
este de 100.000 buc. şi că preţul unitar este de 2 mil. lei, costurile variabile sunt:
a) 160 miliarde u.m.;
b) 83,3 miliarde u.m.;
c) 100 miliarde u.m.;

d) 180 miliarde u.m.;
e) 60 miliarde u.m.
22. . La aceleaşi resurse folosite, creşterea consumurilor medii de producţie

determină:
a) creşterea ofertei;
b) reducerea ofertei;
c) atenuarea inflaţiei;
d) reducerea utilităţii marginale;
e) presiunea pe piaţa bunurilor.
24. Întâlnirea cererii, exprimată de câţiva cumpărători, cu oferta, exprimată de o

infinitate de vânzători reflectă:
a) piaţa monopolistică;
b) piaţa de oligopson;
c) piaţa de oligopol;
d) piaţa de monopol;
e) piaţa cu concurenţă perfectă
25. La o cifră de afaceri de 100 mil. u.m. şi o rată a profitului calculată la cifra de
afaceri (CA) de 10% pentru că rata profitului să devină 15% în condiţiile păstrării cifrei
de afaceri, costurile de producţie:
a) scad cu 10 mil.;
b) scad cu 20 mil.;
c) cresc cu 15 mil.;
d) cresc cu 0,5 mil.;
e) scad cu 5 mil.
26. Se dau următoarele date:
Producţia Costul Costul marginal

(Q) buc. total (CT) u.m. (CM)
11 1000 -
13 1280 100
Costul marginal al celei de-a 12-a unităţi de produs este:

a) 140;
b) 90;
c) 180;
d) 100;
e) 70
27. În economia de piaţă, raporturile dintre oameni în activitatea economică sunt

raporturi:
a) impuse de guvern;
b) de subordonare administrativă;
c) determinate de volumul resurselor utilizate;
d) ce generează egalitatea veniturilor;
e) de interese.
28. Între profit şi utilitate economică există relaţia:

a) de la parte la întreg; .
b) de la întreg la parte;
c) de substituibilitate;
d) de complementaritate;
e) de cauzalitate.
29. Legea lui Gossen explică:

a) înclinaţia marginală spre consum
b) multiplicatorul investiţiilor;
c) relaţia cost-profit;
d) relaţia cost mediu - cost marginal;
e) relaţia dintre cantitatea consumată şi utilitatea individulă.
30. În To producţia este de 200 tone; în T1 costul total este de 8 milioane lei,
producţia se reduce cu 10%, iar costul variabil evoluează proporţional cu producţia,
devenind 5,4 milioane de lei. Costul variabil mediu, costul fix, costul total în To au
următoarele niveluri:
a) 30.000 lei; 2,4 milioane; 8,4 milioane;
b) 25.000; 2,5 milioane; 7,5 milioane;
c) 30.000; 2,6 milioane; 8,6 milioane;
d) 25.000; 2,7 milioane; 7,7 milioane;
e) 30.000; 2,8 milioane; 8,8 milioane.
1. Când raportul dintre cost şi preţ este 1/3 rata profitabilităţii în funcţie de cost şi de cifra de
afaceri este:
a) 50%, 50%;
b) 200%, 66,6%;
c) 66,6%, 200%;
d) indeterminate;
e) a –d false.
2. În T0 la nivelul unei firme, rata profitului la cost este de 20%. În T1 costurile de producţie nu
se modifică, iar rata profitului la cifra de afaceri devine 15%. Profitul în T1 faţă de T0 :
a)creşte cu 10,5% ;
b)scade cu 11,8% ;
c)scade cu 17,5% ;
d)creşte cu 17% ;
e)creşte cu 18,9%.

3. Profitul poate fi influenţat de :
1)nivelul productivităţii ;
2)costul producţiei ;
3)preţul de vânzare a bunului respectiv ;
4)viteza de circulaţie a capitalului ;
5)nici unul din factorii de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 2+4;
5. Preţul bunului X creşte cu 25%, iar cantitatea cerută se reduce cu 27%. Care dintre afirmaţiile
următoare este adevărată?
a)cererea pentru bunul X este perfect elastică.;

b)cererea pentru bunul X este inelastică,
c) elasticitatea cererii pentru bunul X este unitară;
d) cererea pentru bunul X este elastică;
e) cererea pentru bunul X este perfect inelastică.
6 Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este dată de relaţia
CT = 125 + 5Q2. Să se determine nivelul minim al preţului pieţei care face posibilă pe termen
lung continuarea activităţii economice:
a) 50;
b) 60;
c) 25;
d) 100;
e) 10.

7 Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este dată de relaţia
CT = 125 + 5Q2. Identificaţi care este nivelul optim al producţiei dacă preţul pieţei este de 100 um:
a) 5 unităţi;
b) 100 unităţi;
c) 50 unităţi;
d) 15 unităţi;
e)10 unităţi.

8 Într-o economie de piaţă, concurenţa are rolul de a:
a) asigura satisfacerea tuturor trebuinţelor;

b) reduce riscul în luarea deciziilor;
c) realiza concentrarea producţiei;
d) stimula creşterea eficienţei economice;
e) asigura avantaje pentru consumatori în defavoarea producătorilor.

9. Printre caracteristicile concurenţei perfecte, regăsim:
a) eterogenitatea produselor;
b) firmele sunt „price makers”;
c) existenţa unui număr mare de cumpărători şi a unui număr redus de producători;
d) intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă;
e) firmele sunt adesea în poziţii de oligopol

10. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 4Q, unde Cm este costul marginal, iar Q
este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P= 48 – Q, unde P este
preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie:
a) 6;
b) 8;
c) 9,6;
d) 12;
e) 16.
11 Monopolul în cadrul unei economii de piaţă:
a) determină preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor;

b) dispare treptat pe măsura dezvoltării economiei;
c) este expresia unui nivel redus de concentrare a producţiei;
d) poate dispărea prin reducerea restricţiilor de acces pe piaţă;
e) se referă doar la emisiunea monetară.
12 Curba ofertei se deplasează spre dreapta atunci când:
a) creşte costul producţiei; b) preţul bunului produs creşte;

c) scade numărul ofertanţilor;
d) se descoperă tehnologii mai performante;
e) cresc taxele şi/sau scad subvenţiile.
13 Oferta se extinde atunci când :
a) preţul bunului produs scade ;

b) preţul celorlalte bunuri scade ;
c)preţul bunului produs creşte ;
d) creşte numărul ofertanţilor ;
e)scade costul producţiei.
14 Bunul A este mierea de albine iar bunul Y ceara. În viitor, preţurile la bunul A vor creşte.
Oferta din bunul Y (preţul său constant) va:
a)creşte;
b)scădea;
c)rămâne neschimbat;
d)va creşte mai rapid decât producţia din A;
e) va creşte mai încet decât producţia lui A.
15 Fixarea de către stat a unor preţuri minime determină:
a) penurie;
b) creşterea cantităţilor cerute de către consumatori;
c) menţinerea constantă a cantităţilor oferite de către producători;
d) surplusuri pe piaţă;
e) accentuarea deficitului bugetar.

16 Creşterea semnificativă a preţului biletelor de cinema ar putea determina ca preţul aparatelor

video şi a numărului aparatelor video vândute să evolueze în sensul:
a)creşterii/reducerii;
b) reducerii/reducerii;
c) efectul este nedeterminat/reducerii;
d) creşterii/creşterii;
e) creşterii/menţinerii constante

17 Stabilirea unor limite maxime de preţ poate conduce în timp la:
a) stimularea producătorilor în vederea creşterii producţiei;

b) dezvoltarea produselor noi;
c) apariţia “pieţei negre”;
d) reducerea şomajului;
e) dezvoltarea concurenţei.

18 Dacă preţul unei mărfi creşte, cheltuielile totale ale consumatorilor variază într-un sens sau
altul în funcţie de forma cererii. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?
a)cererea este inelastică, cheltuielile totale cresc;

b) cererea este inelastică, cheltuielile totale scad;
c) cererea este inelastică, cheltuielile totale rămân constante;
d) cererea este elastică, cheltuielile totale cresc;
e) cererea este elastică, cheltuielile totale rămân constante.
19 Curba unei oferte perfect elastice este:

a) crescătoare;
b) verticală;
c) descrescătoare;
d) orizontală;
e) paralelă cu axa preţului.

20. Când productivitatea marginală este mai mică decât cea medie, este corect că:
a) productivitatea marginală este crescătoare;

b) productivitatea medie este crescătoare;
c) a+b;
d) productivitatea marginală este descrescătoare;
e) productivitatea medie este crescătoare şi cea marginală este descrescătoare

21. Rata marginală de substituire a factorilor de producţie (Rms) exprimă:
1) panta izocuantei;
2) raportul dintre cantitatea suplimentară din factorul care substituie şi cantitatea din factorul la care
s-a renunţat;
3) raportul dintre Wmg a factorului care substituie şi Wmg a factorului substituit;
4) raportul dintre Wmg a factorului substituit şi Wmg a factorului care îl substituie;
5) raportul dintre Wmg a factorului substituit şi costul marginal al factorului ce îl substituie.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+4; c) 3+5; d) 4+5; e) 1+3.
22. Costurile fixe ale unei firme sunt CF = 100 u.m. iar cele variabile medii sunt CVM = 20 u.m.
Ştiind că firma vinde o unitate de produs cu preţul de 40 u.m. care este nivelul producţiei de la care
firma începe să obţină profit ?
a)Q = 5 u.;
b) Q = 10 u.;
c) Q = 15 u.;
d) Q = 1 u.;
e) Q = 3 u.;
23. Funcţia costului total pentru firma „Beta” este dată de relaţia CT = 6Q2 + 4Q + 54. Care este
nivelul producţiei pentru care costul total mediu este minim ?
a) Q = 3 u.;
b) Q = 9 u.;
c) Q = 12 u.;
d) Q = 6 u;
e) Q = 15 Um
24. Ionuţ este managerul propriei sale afaceri având încasări de 100 mil. lei/lună dar şi costuri
explicite de 30 mil. lei. Pentru a se dedica în întregime noii activităţi a trebuit să renunţe la locul de
muncă pe care îl avea anterior şi care îi asigura un salariu de 20 mil. lei lunar. În acest caz:
a) profitul economic este mai mare decât profitul contabil;

b) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei;
c) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 50 mil. lei;
d) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei;
e) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 70 mil. lei;
25. Dacă producţia unei întreprinderi creşte cu 25%, atunci costul fix mediu:
a) creşte cu 20%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 25%;
d) rămâne constant;
e) creşte sau scade în funcţie de evoluţia costurilor variabile
26. Dacă la modificarea producţiei costul variabil creşte cu 50%, iar cel variabil mediu scade cu
50%, ajungând la nivelul de 2500 unităţi monetare, atunci producţia:
a) scade cu 50%;
b) creşte cu 100%
c) creşte cu 200%;
d) creşte cu 300%;
e) rămâne neschimbată.
27. O firmă prezintă următoarea situaţie în cazul unui bun: preţul de vânzare estimat 25 u.m.,
costurile fixe totale 10.000 u.m., iar costul variabil unitar, de 5 u.m. Pragul de rentabilitate pentru
acel bun este:
a) 100 bucăţi;
b) 200 bucăţi;
c) 300 bucăţi;
d) 400 bucăţi;
e) 500 bucăţi. ???
28.Se dau datele : CT1 = 2000 u.m. ; CT0 = 0,75CT1 ; Q = 10 bucăţi. Producţia creşte cu 33,3%,
CV0 este de trei ori mai mare decât costul fix. Costul marginal şi costul fix au valorile :
a) 100, 750 ;
b) 150, 100 ;
c) 150, 375 ; ???
d) 100, 500 ;
e) 375, 100.

30. Funcţia utilităţii totale pentru un consumator este: U=(x+4)(y+6). Dacă Px=Py=10um, iar venitul
de care dispune consumatorul este de 100 um. Sǎ se determine cantităţile din bunurile x şi y, care-i
maximizează utilitatea sunt :
a) x=3,y=7;
b) x=6,y=4;
c) x=4,y=6;
d)x=7,y=3;
e) x=5,y=5.

1. Când utilitatea marginală este pozitivă, utilitatea totală:
a) Creşte;
b) scade;
c) nu se modifică.
2. Autoturismul şi combustibilul cu care acesta funcţionează reprezintă un exemplu de bunuri
a) Complementare;
b) substituibile;
c) cu care aduc satisfacţie maximă cumpărătorului
3. În cazul în care decideţi să vă cumpăraţi o pereche de pantofi sau o pereche de sandale, cele
două bunuri sunt :
a) Sustituibile;
b) complementare;
c) fără utilitate economică.
1. Ioana consumă succesiv patru mandarine, a căror utilitate marginala se prezintă astfel:
Cantitate consumată 1 2 3 4
Utilitate marginală 100 70 40 0
Utilitate totală
1.UT: 100, 170, 210, 210
2. Tiberiu obţine săptămânal de la părinţi 100.000 de lei bani de buzunar. De trei ori pe
săptămână distribuie pizza, activitate în urma căreia încasează 300.000 de lei, în zilele în care
merge la şcoală, îşi cumpără pateuri în valoare de 10.000 de lei şi suc în valoare de 20.000 lei.
Întocmiţi bugetul individual al lui Tiberiu şi arătaţi ce tip de buget este.
Venituri 400.000 lei, cheltuieli: 150.000 lei. Bugetul este excedentar (excredentul
este de 250.000 lei).
1.Care din următoarele exemple intră în categoria factorilor de producţie (FP) ? :
a) elevii;
b) apa de izvor;
c) tractoarele, oţelul şi cheresteaua.
2. Este o trăsătură a muncii ca factor de producţie:

a) este un factor derivat din natură şi capital;
b) conferă naturii calitatea de factor de producţie;
c) astăzi, are un rol secundar faţă de capital.
3. Nu este o pierdere pentru firmă, uzura:

a) fizică, datorită folosirii efective a utilajelor;
b) morală, cauzată de progresul tehnic;
c)fizică, datorită acţiunii factorilor naturali.
1. KF = 50 mil lei şi se amortizează în 5 ani. RA este de:

a) 10 %
b) 20%;
c) 50%.
2. KF + KCi = 180 mil lei, iar KF = 1,5 KCi. Valoarea KF şi KCi exprimată în lei este de :
a) 72 mil lei şi 108 mil lei;
b) 100 mil lei şi 80 mile lei;
c) 108 mil lei şi 72 mil lei.
3. KT = 200 mil lei, din care 25% reprezintă materii prime, materiale etc. Valoarea capitalului
care se uzează treptat este de:
a) 175 mil lei;
b) 150 mil lei;
c) 50 mil.lei.
1. Costul de oportunitate reprezintă:
a) costul contabil;
b) costul informării în vederea încheierii unui contract;
c) venitul celei mai bune alternative la care se renunţă, atunci când se face o alegere;
d) un concept similar ratei marginale de substituţie;
e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie.
2. O afirmaţie normativă exprimă:
a) ceea ce se întâmplă în general în economie;

b) ceea ce ar trebui să se întâmple în economie;
c) o situaţie favorabilă din economie;
d) o stare de fapt în economie;
e) o situaţie de dezechilibru în care se află economia.
3. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este:
a) zero;
b) negativă;
c) crescătoare;
d) descrescătoare;
e) maximă şi constantă.
4. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte:
a) linie a bugetului;
b) curbă a cererii;
c) curbă a ofertei;
d) curbă de indiferenţă;
e) izocost.
5. Un individ are un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile Px=1
u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy, programul de consum care asigură
echilibrul consumatorului este:
a) 2X şi 3Y;
b) 4X şi 8Y;
c) 3X şi 2Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 2X şi 5Y.

6. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=5+3Qx, unde Qx reprezintă cantitatea consumată
din bunul X. În condiţiile în care Px=2 u.m., iar venitul disponibil al individului este Vd=200 u.m.,
utilitatea marginală a consumului din bunul X este:
a) 2;
b) 3;
c) 1;
d) 4;
e) 5.
7. Curbele de indiferenţă au o pantă negativă deoarece:
a)atunci când consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun, trebuie să renunţe
la o cantitate din celălalt bun pentru a păstra utilitatea constantă;
b)atunci când consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun, trebuie să obţină o
cantitate suplimentară şi din celălalt bun pentru a păstra utilitatea constantă;
c) rata marginală de substituţie nu este constantă;
d) rata marginală de substituţie este pozitivă;
e) nici un răspuns din cele de mai sus.
8. Panta curbei de indiferenţă este:
a) raportul dintre preţurile bunurilor;

b) unitară;
c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl substituie;
d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit;
e) rata marginală de substituţie în consum.
9. Dacă preţul unui bun Giffen scade venitul real al consumatorului va :
a)scade
b)rămâne neschimbat
c)nu este afectat de către modificarea preţurilor relative ale bunurilor
d) creşte
e) scade datorită inferiorităţii bunurilor
10. Elasticitatea cererii pentru automobile este de 0,5 în raport de preţ şi 2,5 în raport de veniturile
consumatorilor. În t0, cererea anuală de automobile=10000 bucăţi. În t1 se scontează creşterea
preţurilor cu 10%, iar a veniturilor menajelor cu 8%. Cantitatea de automobile cerute (caeteris
paribus):
a) creste cu 25% si devine12500;

b) scade cu 15% şi devine 8500;
c) rămâne neschimbată;
d) creşte cu 15% şi devine 11500;
e)creşte, dar nu poate fi determinată creşterea.
11. Preţurile la manualele universitare cresc. Cererea pentru acestea pentru studenţii care nu au
acces la Internet este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) cu elasticitate unitară;
d)încrucişată;
e) perfect inelastică.
12. Pentru cetăţenii pasionaţi să se informeze din presa centrală şi având acces la Internet, dacă
preţul ziarelor creşte, cererea pentru acestea se manifestă ca fiind:
a) elastică;
b)inelastică;
d) încrucişată;
e) perfect inelastică
13. Dacă la creşterea cu 30% a preţului o firmă pierde 50% din cantitatea vândută, atunci cererea
este:
a) inelastică;
b) elastică;
c)cu elasticitate unitară;
d) perfect elastică;
e)perfect inelastică.
14. Bunurile x si y sunt perfect substituibile. Dacǎ preţul bunului x va creşte :
a) cantitatea cerutǎ din bunul x va creşte, iar cea din bunul y va scădea;
b) cantitatea cerutǎ din bunul x va scǎdea, iar cea din bunul y va creşte;
c) cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va creşte;
d) cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va scădea ;
e) nu se poate determina.
15. Din punct de vedere al elasticităţii cererii în funcţie de venit, bunurile pot fi :
1) normale;
2) inferioare;
3) substituibile;
4) complementare;
5) neutre.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 2+3+5; d) 2+4; e) 1+2.
16. Se cunosc următoarele date despre bunul x: Px=10, Qx=100 şi Ec/p=5. În aceste condiţii,
forma generală a funcţiei cererii este:
a) 600-50P;
b) 600+50P;
c) 400-20P;
d)500-10P;
e) 700-60P.
17. Fie curba cererii P=20-4Q. Pentru Q=4, să se stabilească natura elasticităţii cererii:
a)elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
18. Obiectivul fundamental al producătorului:
a) minimizarea consumului de bunuri economice;

b) maximizarea profitului;
c) minimizarea venitului disponibil;
d) minimizarea profitului;
e) maximizarea încasărilor bugetare.

19. Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi
factori din cei folosiţi sau noi, în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii, reprezintă:
a) combinarea factorilor de producţie;

b) substituirea factorilor de producţie;
c) productivitatea medie a factorilor de producţie;
d) productivitatea marginală a factorilor de producţie;
e) productivitatea globală a factorilor de producţie

20. Izocuanta reprezintă:
a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte aceeaşi utilitate
economică;
b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate utiliza cu aceleaşi
cheltuieli;
c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi
producţie;
d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate cumpăra cu
aceleaşi venituri;
e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă.

21. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia:
a) costul fix mediu rămâne constant;

b) costul variabil mediu scade;
c)costul variabil mediu rămâne constant;
d) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant;
e) costul fix mediu creşte.
22. Productivitatea medie a unei firme cu 100 de salariaţi a fost de 25 buc./lucrător. Cu cât a

crescut producţia firmei dacă productivitatea marginală este 30 de bucăţi iar numărul de lucrători a
crescut cu 30%?
a) 36%;
b) 136%;
c) 64%;
d) 100%;
e) 30%.

23. Presupunem că o firmă realizează un volum al producţiei Q =5 unităţi. La acest nivel al

producţiei costul fix mediu este de 1 u.m. iar funcţia costului marginal este Cmg =2Q. În acest caz,
costul total al producţiei este :
a)10 ;
b)15 ;
c)20 ;
d)25 ;
e)30.

24. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=5+3Q+2Q2:
a)CF=5+3Q;
b) CVM=3+2Q;
c) CTM=3+2Q;
d) CVM=3Q+2Q2;
e) CFM=(5/Q) +3.

25. Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total mediu:
a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu;

b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu;
c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu;
d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere;
e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
26. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc=90-10P, Qo=10+6P, unde Q este cantitatea, iar P
este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 6 unităţi monetare, atunci pe piaţa acelui bun apare un
surplus de:
a) ofertă, de 16 unităţi;
b) cerere, de 15 unităţi;
c) cerere, de 16 unităţi;
d) ofertă, de 15 unităţi;
e) cerere, de 10 unităţi.
27. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de:
a) tehnologia de producţie;
b) preţurile factorilor de producţie;
c) veniturile consumatorilor;
d) impozitarea vânzărilor;
e) numărul producătorilor.

29. Un monopolist are funcţia de cost total CT= 200 + 5Q, unde Q este cantitatea produsă. Funcţia
cererii pieţei este dată de relaţia P = 209 – 3Q, unde P este preţul. Preţul şi cantitatea produsă în
condiţiile maximizării profitului sunt:
a) 34; 107;
b) 107; 34;
c)5; 68;
d) 206,57; 0,81;
e) imposibil de determinat.
30. Raportul dintre preţul de vânzare şi cost este 3/2; rata profitabilităţii în funcţie de cost este:
a) 150%;
b) 50%;
c) 33,3%;
d) indeterminată;
e) a - d false.
MICROECONOMIE (ECONOMIE POLITICA)
MULTIPLE CHOICE
1) Obiectul economiei politice cuprinde:

1. optimizarea proceselor de producţie;
2. studiul bogăţiei materiale;
3. ştiinţa schimbului mărfar;
4. studiul tehnologiilor de producţie;
5. viaţa economică abordată ca întreg;
6. relaţiile economice ce se stabilesc între oameni în procesele de producţie, repartiţie,
schimb şi consum.
Alegeţi răspunsul corect dintre următoarele combinaţii:
R: 2, 3, 5, 6
2) Componentele ştiinţei economice sunt:

1. ştiinţele economice fundamentale (economia politică);
2. ştiinţele economice funcţionale (management, marketing, finanţe-bănci, contabilitate,
statistică, prognoză economică etc.);
3. ştiinţe teoretico-aplicative de ramură (în industrie, agricultură, comerţ, transporturi);
4. ştiinţe istorice economice şi ale gândirii economice;
5. economia mondială;
6. ştiinţele economice de graniţă;
7. ştiinţe ale viitorului.
R: 1, 2, 3, 4, 5, 6
3) La nivel microeconomic, economia politică studiază:

1. comportamentul individual al diferiţilor agenţi economici (gospodării, firme, industrii);
2. comportamentul individual al muncitorilor pe timpul celor opt ore de program;
3. procesul de proiectare a noilor produse;
4. organizarea producţiei pe plan naţional;
5. relaţiile dintre agenţii economici în cadrul producţiei, schimbului, distribuţiei şi
consumului de bunuri şi servicii.
R: 1, 5
4) Omul se prezintă ca fiinţă tridimensională: biologică, socială şi raţională. În funcţie de

aceste trei dimensiuni, nevoile se grupează în:
1. nevoi naturale sau fiziologice (somatice);
2. nevoi sociale (de grup);
3. spiritual – psihologice (raţionale);
4. imaginare;
5. prezente şi viitoare.
R: 1, 2, 3,
5) În funcţie de gradul dezvoltării economice şi de nivelul de cultură şi civilizaţie, nevoile

pot fi:
1. de bază sau inferioare;
2. secundare;
3. complexe sau superioare;
4. spirituale;
5. ireale.
R : 1, 3
6.nevoile reprezintă un sistem cu numeroase subsisteme componente, care se modifică în

principal prin acţiunea următoarelor legi :
1. interacţiunea trebuinţelor;
2. elasticitatea trebuinţelor;
3. substituirea trebuinţelor;
4. creşterea şi diversificarea trebuinţelor;
5. eliminarea trebuinţelor.

1 2,3,4,5;
2 2,4,5,6;
3x 1, 2, 3, 4
4 1,2,3,5;
5 1,3,4,5.
7) Caracteristicile principale ale nevoilor sunt:

1. au un caracter dinamic;
2. regenerabile;
3. au un caracter complementar;
4. nu sunt concurente;
5. sunt concurente;
6. nu sunt regenerabile;
7. sunt statice.

1 2,3,4,5;
2 4,5,6,7;
3x 1, 2, 3, 5
4 1,2,3,7;
5 1,3,4,5.
8) Resursele economice reprezintă:

Alegeţi varianta corectă.
1 totalitatea bunurilor materiale şi serviciilor destinate satisfacerii nevoilor;

2 totalitatea resurselor subsolului unei ţări;
3 bunurile realizate de oameni în procesul muncii;
4x totalitatea elementelor care pot fi utilizate pentru producerea de bunuri materiale şi
servicii destinate satisfacerii nevoilor;
5 sumele în valută de care dispune o economie naţională.
9) Raritatea resurselor exprimă:

1 epuizarea acestora
2 totalitatea resurselor in aur ale unei tari
3x limitele resurselor
4 greutatea cu care sunt descoperite
5 valoarea in aur a acestora
10) Costul de oportunitate al unei alegeri reprezintă:

1 cheltuielile unei persoane pentru deschiderea unei afaceri;

2 posibilitatea de a alege o afacere dintr-un domeniu;
3 alocarea de resurse pentru o afacere;
4x preţul (estimarea) celei mai bune alternative sacrificate (la care se renunţă), atunci când se face o
alegere între mai multe variante posibile, în alocarea resurselor;
5 preţul (estimarea) celei mai slabe alternative sacrificate (la care se renunţă), atunci când se face o
alegere între mai multe variante posibile, în alocarea resurselor.
11) Componentele sau actele fundamentale ale activităţii economice sunt:

1. producţia;
2. circulaţia;
3. distribuţia;
4. consumul;
5. acumularea;
6. creditarea;
7. rambursarea creditelor.

1 2,3,4,5;
2 4,5,6,7;
3 1,2,3,5;
4 1,2,3,7;
5x 1,2,3,4.
12) Structurile verticale ale activităţii economice sunt:
1. economia familiei;
2. microeconomia;
3. mezoeconomia;
4. macroeconomia;
5. regionaloeconomia;
6. mondoeconomia.

1x 2,3,4,6;
2 1,2,3,4;
3 3,4,5,6;
4 2,4,5,6;
5 1,2,4,5.
13) Între metodele şi procedeele folosite în ştiinţa economică, majoritatea specialiştilor includ:
1. inducţia şi deducţia;
2. abstracţia;
3. analiza şi sinteza;
4. dializa;
5. modelarea economico – matematică;
6. metoda istorică;
7. metoda logică;
8. metoda statică şi cea dinamică;
9. experimentul;
10. metafizica.

1 2,3,4,5,6,7,8,9;
2 1,2,3,4,5,6,7,8;
3 3,4,5,6,7,8,9,10;
4x 1, 2, 3, 6, 7, 8, 9,
5 1,2,4,6,7,8,9,10.
14) Există două tipuri de tratare a activităţii economice:

1. economia pozitivă;
2. economia negativă;
3. economia normativă;
4. economia convergentă;
5. economia divergentă.

1 1,2;
2 3,4;
3 3,5;
4 1,5;
5x 1, 3.
15) Principalele sisteme economice sunt:

1. economia naturală;
2. economia privată;
3. economia de schimb;
4. economia de piaţă;
5. economia concurenţială;
6. economia centralizată sau de comandă;
7. economia mixtă.

1x 1,3,4,5,6,7,
2 1,2,4,5,6,7;
3 1,2,3,5,6,7;
4 2,3,4,5,6,7;
5 1,2,3,4,5,6.
16) Principalele trăsături specifice economiei de piaţă sunt:

1. specializarea producătorilor, a agenţilor economici în general;
2. autonomia, independenţa agenţilor economici;
3. arbitrajul statului în stabilirea preţurilor;
4. producţia de mărfuri generalizată şi mijlocirea schimbului de către bani;
5. concurenţa;
6. schimbul în natură (trocul);
7. schimbul de produse.

1 1,3,4,5;
2x 1, 2, 4, 5;
3 3,4,6,7;
4 1,2,3,7;
5 2,4,6,7.
17) Economia de piaţă modernă are ca trăsături (caracteristici) principale:

1. pluralismul formelor de proprietate;
2. funcţionarea şi dezvoltarea economiei au loc în condiţiile în care piaţa îndeplineşte un deosebit rol
în reglarea activităţii, a comportamentului agenţilor economici, în alocarea şi utilizarea resurselor;
3. motivaţia activităţii agenţilor economici;
4. concurenţa;
5. preţurile se formează liber;
6. existenţa unei structuri economice supra-statale care asigură controlul pieţei;
7. statul democratic se manifestă ca agent economic, acţionând în direcţia corectării imperfecţiunilor
pieţei.

1 2,3,4,5,6,7;
2 1,3,4,5,6,7;
3x 1, 2, 3, 4, 5 ,7
4 1,2,3,4,6,7;
5 1,2,3,4,5,6.
18) Agenţii economici sunt:

1x indivizi sau grupuri de indivizi care participă la viaţa economică a societăţii, îndeplinind, în acest
sens, anumite roluri şi având anumite comportamente economice.
2 grupuri de indivizi care au societăţi comerciale;
3 indivizi sau grupuri de indivizi care fac presiuni pe piaţa concurenţială, având anumite comportamente
economice;
4 grupuri de interese care impun preţul pe piaţă al produselor din import.
5 indivizi sau grupuri de indivizi care nu participă la viaţa economică a societăţii, îndeplinind, în acest
sens, rolul de arbitri pe piaţa concurenţială.
19) În rândul agenţilor economici se includ:
1. întreprinderile;
2. gospodăriile familiale (menajele);
3. administraţiile publice;
4. administraţiile private;
5. instituţiile de credit şi asigurări;
6. agenţii economici din alte ţări (străinătatea);
7. agenţii liberi.

1 3,4,5,6,7;
2 1,3,4,5,7;
3x 1, 2, 3, 5, 6
4 1,2,4,5,6;
5 1,2,3,5,7.
20) Fluxurile economice reprezintă:

1 mişcări periodice de bunuri materiale şi disponibilităţi băneşti;

2x mişcări permanente de bunuri materiale şi servicii, de resurse economice, disponibilităţi băneşti
etc., între agenţii participanţi la tranzacţii;
3 mişcări periodice de bunuri materiale şi servicii, de resurse economice, disponibilităţi băneşti etc.,
între agenţii participanţi la tranzacţii;
4 mişcări periodice de bunuri materiale şi servicii, de resurse economice, disponibilităţi băneşti etc.,
între agenţii prezenţi fizic pe piaţa de bunuri;
5 mişcări periodice de resurse financiare între agenţii prezenţi fizic pe piaţă.
21) Fiecare tranzacţie bilaterală sau de piaţă este formată din două fluxuri:
1. fluxuri de informaţii cu privire la preţul pieţei;
2. fluxuri de bunuri care pornesc de la producător şi ajung la consumator;
3. fluxuri de interese privind nivelul preţurilor stabilite de producători;
4. fluxuri monetare care pornesc de la consumator spre producător;
5. fluxuri informatice pe piaţa de capital.
1 2,3;
2 1,3;
3x 2, 4
4 4,5;
5 2,5.
22) Banii au următoarele functii:
1. mijloc de măsurare a activitătii economice;
2. mijloc de schimb;
3. mijloc de plată;
4. mijloc de rezervă de valoare;
5. mijloc de colaborare între societătilor comerciale;
6. mijloc de comunicare.
Alegeti raspunsul corect dintre urmatoarele combinatii:
a. 2,3,4,5;
b. 1,2,3,4;
c. 2,4,5,6;
d. 1,4,5,6;
e. 3,4,5,6.
23) Cunoaşterea pieţei presupune luarea în considerare a componentelor ei fundamentale şi anume:

1. cererea;
2. trebuinţele;
3. oferta;
4. preţul;
5. negocierea;
6. concurenţa;
1 2,3,4,5;
2x 1, 3, 4, 6;
3 1,2,3,4;
4 1,2,4,5;
5 2,3,5,6.
24) În sens ştiinţific, piaţa exprimă ......................, dintre agenţii economici, ce se desfăşoară într-un
anumit spaţiu, în cadrul cărora se confruntă cererea cu oferta de mărfuri, se formează preţurile, au loc
negocieri şi acte de vânzare-cumpărare, în condiţii de concurenţă.
Alegeţi fragmentul de text corect dintre următoarele variante:
1 relaţiile private;
2x relaţii economice dintre oameni;
3 interesele statului;
4 raporturi de subordonare;
5 raporturi de supraordonare.
25) O condiţie esenţială de care depinde îndeplinirea de către piaţă a rolului său o constituie:
1 intervenţia statului;
2 existenţa capitalului autohton;
3x autonomia de decizie a agenţilor economici, libertatea lor economică;
4 existenţa capitalului străin şi autohton în economie;
5 existenţa cumpărătorilor.
26) Din punct de vedere al extinderii teritoriale, există:

1. piaţa locală;
2. piaţa ad-hoc;
3. piaţa regională;
4. piaţa naţională;
5. piaţa centrală
6. piaţa mondială.

1 2,3,4,5;
2x 1, 3, 4, 6
3 1,2,3,4;
4 1,2,4,5;
5 2,3,5,6.
27) Din punct de vedere al obiectului tranzacţiei economice, de vânzare-cumpărare, se disting:

1. piaţa bunurilor de consum final;
2. piaţa factorilor de producţie;
3. piaţa de valori imobiliare;
4. piaţa monetară;
5. piaţa financiară, inclusiv bursa;
6. piaţa de depozite bancare.

1 2,3,4,5;
2 1,2,3,4;
3 1,2,4,6;
4 2,3,5,6;
5x 1, 2, 4, 5.
28) Din punct de vedere al desfăşurării concurenţei, există:

1. piaţa cu concurenţă perfectă sau pură;
2. piaţa cu semiconcurenţă;
3. piaţa cu concurenţă ideală;
4. piaţa cu concurenţă imperfectă.

1 1,2;
2 3,4;
3x 1, 4,
4 2,3.
29) Piaţa cu concurenţă imperfectă este formată din:

1. piaţa cu concurenţă monopolistică;
2. piaţa cu concurenţă de tip oligopol;
3. piaţa de tip monopol;
4. piaţa de tip monopson sau oligopson;
5. piaţa de tip mondonopol;
6. piaţa de tip andorason.

1 2,3,4,5;
2 1,3,4,6;
3 1,2,4,5;
4 2,3,5,6.
5x 1, 2, 3, 4,
30) Cererea de mărfuri reprezintă:

1x nevoile (trebuinţele) de bunuri şi servicii care se satisfac prin intermediul pieţei, adică prin
vânzare-cumpărare;
2 ofertele de bunuri şi servicii care se expun pe piaţă;
3 nevoile de bunuri care se satisfac prin intermediul pieţei;
4 bunuri şi servicii care se satisfac anumite trebuinţe;
5 nevoile (trebuinţele) de bunuri şi servicii generale.
31) Cererea poate fi:

1. individuală;
2. parţială;
3. totală;
4. generalizată;
5. agregată sau globală,

1 2,3,4;
2 1,3,4;
3x 1,3,5
4 2,4,5.
5 1,2,3.
32) Principalii factori de care depinde dinamica cererii sunt:

1) nevoile;
2) dorinţele;
3) oferta;
4) venitul;
5) preţul.

1 2,3,4;
2 1,3,4;
3x 1, 4, 5
4 2,4,5;
5 1,2,3.
33) În funcţie de elasticitatea cererii faţă de preţ, se disting mai multe tipuri de cerere, după cum
urmează:
1. cerere inelastică;
2. cerere perfect inelastică;
3. cerere subelastică;
4. cerere elastică;
5. cerere perfect elastică;
6. cerere cu elasticitate unitară;
7. cerere superelastică.

1 2,3,4,5,7;
2 1,2,3,4,6;
3 1,2,4,5,7;
4 2,3,5,6,7;
5x 1, 2, 4, 5, 6;
34) Legea cererii exprimă ................................, în cadrul căreia cererea evoluează în sens invers faţă
de preţ.
Alegeţi fragmentul de text corect din variantele de mai jos:
1 opinia cumpărătorului şi vânzătorului;

2 valoarea produsului;
3x relaţia dintre cerere şi preţ;
4 ipoteza;
5 interesele agenţilor economici.
35) Coeficientul de elasticitate a cererii în raport de preţ, în principiu, este ............, deoarece atunci
când preţul se măreşte, cererea se diminuează şi raportul dintre două semne diferite dă semnul
negativ.
Alegeţi fragmentul de text corect din variantele de mai jos:
1 nul;
2x negativ;
3 pozitiv;
4 oscilant;
5 periodic.
36) Preţul bunului "X" scade de la 40 de unităţi monetare (Po) la 30 unităţi monetare (P1), iar cererea
la acest produs creşte de la 400 de bucăţi (Co) la 600 de bucăţi (C1).
Calculaţi coeficientul de elasticitate al cererii şi alegeţi răspunsul corect din variantele de mai jos:
1 -1;
2x -2;
3 -3;
4 -4;
5 -5.
39) Cererea atipică exprimă excepţiile de la legea cererii, adică situaţiile în care:
1 cererea de mărfuri nu evoluează în acelaşi sens cu preţul: dacă preţul creşte, cererea scade; dacă
preţul scade, cererea creşte;
2 cererea de mărfuri este constantă;
3x cererea de mărfuri evoluează în acelaşi sens cu preţul: dacă preţul creşte, creşte şi cererea; dacă
preţul scade, scade şi cererea;
4 cerea este direct proporţională cu oferta;
5 cererea este dependentă de ofertă.
40) Comportamentul atipic al cererii se produce în mai multe situaţii:

1. efectul de giraţie;
2. efectul Giffen;
3. efectul de anticipare din partea consumatorilor;
4. efectul de venit nul;
5. efectul de ostentaţie şi snobism;
6. efectul de informare imperfectă;
7. când este vorba de bunuri importante care n-au substituţii (înlocuitori), mărirea preţului lor, în
general, nu atrage după sine o diminuare a cererii;
8. efectul antisocial.

1 2,3,4,5,7,8;
2 1,2,3,4,5,6;
3 1,2,5,6,7,8;
4x 2, 3, 4, 5, 6, 7,
5 1,3,4,6,7,8.
41) Oferta reprezintă:

1 cantitatea de bunuri şi servicii destinate vânzării;

2x cantitatea de bunuri şi servicii destinate vânzării, pe piaţă, la un moment dat;
3 cantitatea servicii destinate vânzării;
4 cantitatea de lucruri destinate vânzării, pe piaţă;
5 cantitatea de bunuri existentă la un moment dat.
42) Oferta poate fi:
1. individuală;
2. generală;
3. totală;
4. agretată (globală);
5. mondială.

1 2,3,4;
2 1,2,3;
3 1,4,5;
4 2,3,5;
5x 1, 3, 4
43) Factorii de care depinde oferta de mărfuri sunt:

1. progresul moral;
2. evoluţia cererii de bunuri şi servicii;
3. disponibilitatea factorilor de producţie sau raritatea acestora, randamentul economic;
4. costul de producţie (costul marginal);
5. preţul de vânzare al mărfii;
6. posibilitatea de stocare a bunurilor şi costul stocării;
7. preţul cercetării ştiinţifice.

1 1,3,4,5,6;
2 1,2,3,4,5;
3 3,4,5,6,7;
4x 2, 3, 4, 5, 6
5 1,3,4,6,7.
44) Legea ofertei exprimă:

1x relaţia dintre ofertă şi preţ, în cadrul căreia oferta evoluează în acelaşi sens cu preţul;
2 relaţia dintre ofertă şi preţ;
3 relaţia dintre preţ şi piaţă;
4 o relaţie temporară în cadrul căreia oferta evoluează în sens opus cu preţul;
5 relaţia dintre ofertă şi preţ, în cadrul căreia oferta evoluează în sens opus cu preţul.
45) În funcţie de modul în care oferta reacţionează la modificările de preţuri, se disting mai multe
feluri de ofertă:
1. oferta variată;
2. oferta elastică;
3. oferta cu elasticitatea unitară;
4. oferta perfect elastică;
5. oferta inelastică;
6. oferta perfect inelastică sau perfect rigidă;
7. oferta relativă.

1 2,4,5,6,7;
2 1,2,3,4,5;
3 3,4,5,6,7;
4x 2, 3, 4, 5, 6;
5 1,3,4,6,7.
46) Elasticitatea ofertei în raport cu preţul înseamnă:

1 reacţia cererii la modificările de preţuri;

2x reacţia ofertei la modificările de preţuri;
3 reacţia cererii la stagnarea preţurilor;
4 reacţia pieţei la modificările de preţuri;
5 reacţia cumpărătorilor la modificările de preţuri.
48) După dimensiunea lor (reflectată de numărul de personal, mărimea capitalului social şi a cifrei de
afaceri), întreprinderile sunt:
1. rurale;
2. mari;
3. urbane;
4. mici;
5. interne;
6. mijlocii.
1 2,5,6;
2 1,2,3;
3x 2, 4, 6,
4 2,3,4;
5 1,4,6.
49) Bunurile libere sunt:
Alegeti varianta corecta.
a. acele elemente care provin din natura;
b. acele elemente care provin din mediul artificial; .
c acele elemente care sunt fabricate de om;
d. acele elemente care provin din natura, iar accesul la ele este liber;
e. acele elemente care provin din natura, iar accesul la ele este limitat.
50) Bunurile economice sunt:
a. acele elemente care provin din gospodaria oamenilor;
b. acele elemente care provin din mediul artificial;
c. acele elemente care sunt fabricate de om;

d. acele elemente care sunt produse prin efortul omului, necesitand o prelucrare mai mult sau mai
putin elaborata;
e. acele elemente care provin din natura, iar accesul la ele este limitat.
51) Bunurile de consum (satisfactori) sunt:
a. bunurile destinate consumului indivizilor; .
b bunurile destinate producerii altor bunuri;
c. bunurile destinate comercializarii;
d. bunurile destinate consumului in cadrul proceselor de productie;
e. bunurile destinate sponsorizarii diferitelor activitati.
52) Bunurile de productie (prodfactori) sunt:
a. bunurile destinate consumului indivizilor;
b. bunurile destinate producerii altor bunuri;
c. bunurile destinate comercializarii;
d. bunurile destinate consumului in cadrul proceselor de productie;
e. bunurile destinate sponsorizarii diferitelor activitati.
53) Utilitatea reprezintă capacitatea unui bun de a satisface o nevoie-dorinţă, capacitate dată de
…………………………
Alegeţi varianta corectă din expresiile de mai jos:
1 cerinţele producătorilor;
2 prognoza pieţei;
3 valoarea sa în aur;
4 valoarea sa în Euro;
5x proprietăţile, însuşirile şi caracteristicile bunului respectiv.
54) Utilitatea economică reprezintă satisfactia pe care o resimte un individ ca urmare a

………..
Alegeti varianta corectă din expresiile de mai jos:
a. dorintei de libertate a consumatorului;
b. prognozei pietei;
c.x consumului unei cantitati determinate dintr-un bun, in anumite conditii
spatio-temporale.
d. scaderii valorii dolarului;
e. reclamei facute pentru un anumit produs
55) Ipotezele de bază ale teoriei utilitătii cardinale sunt:
1. consumatorul este capabil să măsoare utilitatea printr-un număr;
2. utilitătile individuale rezultate din consumul unor cantităti consecutive dintr-un bun nu sunt
constante;
3. consumatorul poate alege dintre bunuri, în functie de utilitătile acestora;
4. producătorul produce ceea ce doreste;
5. producătorul poate să stabilească pretul la produse cum doreste el.
Alegeti raspunsul correct din combinatiile:
a.x 1,2,3;
b. 1,3,4;
c. 2,3,5
d. 1,2,4;
e. 1,4,5.
56) Optimul consumatorului propune o asemenea combinare de bunuri şi servicii în consum care, la
nivelul venitului de care dispune şi al preţurilor existente, să-i asigure ……………………..
1 realizarea de economii;
2x maximum de satisfacţie;
3 un concediu plăcut;
4 satisfacerea cerinţelor familiei;
5 satisfacerea cerinţelor de hrană.
57) Rata marginală reprezintă:
Alegeti varianta corecta
a.x sporul de utilitate totala furnizat de consumul unei unitati suplimentare dintr-un bun;
b. rata de margine pentru un imprumut bancar;
c. ceea ce ramane dupa achitarea celei mai mari parti din imprumut;
d. rata lunara la un credit;
e. dobanda anuala.
58) Întreprinderea se defineste:

a. ca o entitate activa a sistemului economic, de natura unei organizatii autonome, inzestrata cu
resurse pe care le utilizeaza in scopul exercitarii, in mod stabil si structurat, a unei functii
referitoare la productie, servicii, schimb etc.;
b. ca o entitate activa a sist emului economic;
c. ca o proprietate privata fara obiect de activitate
d. ca o stare de fapt;
e. ca o structura depasita.
59) Munca este:
a. o actiune constienta, specific umana, indreptata spre anumit scop, in cadrul careia sunt puse in
miscare aptitudinile, experienta si cunostintele ce il definesc pe om, consumul de energie fizica si
intelectuala;
b. o actiune indreptata spre anumit scop
c. consumul de energie fizica si intelectuala;
d. o actiune inconstienta indreptata spre anumit scop, in cadrul careia sunt puse in miscare aptitudinile,
experienta si cunostintele ce il definesc pe om, consumul de energie fizica si intelectuala;
e. o actiune inconstienta, specific umana, indreptata spre anumit scop, in cadrul careia sunt puse in
miscare aptitudinile, experienta si cunostintele ce il definesc pe om.
60) Factorul natural constituie atât substanta si conditiile materiale primare ale:
a. dezvoltarii productiei de bunuri materiale si servicii;

b. productiei, cat si forta motrice virtuala, necesara pentru dezvoltarea productiei de bunuri
materiale si servicii;
c. productiei;
d. serviciilor;
e. muncii umane.
61) Capitalul reprezintă:
a. ansamblul bunurilor reproductibile, rezultate ale unei activitati anterioare, utilizate in producerea
de bunuri materiale si servicii destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul obtinerii de profit;
b. o suma importanta de bani;
c. ansamblul serviciilor destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul obtinerii de profit;
d. ansamblul marfurilor de pe piata
e. totalitatea valorilor imobiliare de care dispune un investitor.
62) Combinarea factorilor de productie reprezintă:
a. combinarea bunurilor reproductibile;
b. un mod specific de unire a factorilor de productie; .
c. ansamblul serviciilor destinate realizarii ca marfuri pe piata in scopul obtinerii de profit;

d. ansamblul marfurilor de pe piata;
e. totalitatea valorilor imobiliare de care dispune un investitor.
63) Premisele combinării factorilor de productie sunt:
1. combinarea bunurilor reproductibile;
2. caracterul limitat al factorilor supusi combinării;
3. caracteristicile factorilor de productie si concordanta lor cu specificul activitătii;
4. conjunctura pietelor factorilor de productie;
5. ansamblul serviciilor destinate realizării ca mărfuri pe piată în scopul obtinerii de profit.
a.x 2,3,4;
b. 1,3,4;
c. 2,3,5;
d. 1,2,4;
e. 1,4,5
64) Randamentul se defineste ca:
a. raport intre cantitatea de bogatie produsa si cantitatea de resurse absorbite in decursul producerii
ei;
b. valoare a productiei create;

c. efort depus pentru rezolvarea unor sarcini de productie;
d. valoarea in dolari a efortului depus de muncitori in procesul de productie;
e. suma de bani ce revine fiecarui angajat
65) Societăţile comerciale îmbracă următoarele forme:

1. societatea în nume personal;
2. societatea în nume colectiv;
3. societatea în comandită simplă;
4. societatea cu răspundere nelimitată;
5. societatea în comandită pe acţiuni;
6. societatea pe acţiuni;
7. societatea cu răspundere limitată;
8. societatea colectivă.

1 1,2,3,4,8;
2x 2, 3, 5, 6, 7
3 3,4,5,6,7;
4 2,3,4,5,6;
5 1,3,4,6,8.
66) Principalii factori de producţie sunt:

1. inteligenţa oamenilor;
2. creaţia ştiinţifică;
3. munca;
4. natura (pământul);
5. capitalul.

1 1,2,3;
2 2,3,5;
3x 3, 4, 5
4 2,3,4;
5 1,2,4.
67) Capitalul tehnic folosit în activitatea economică, denumit şi capital fizic, productiv sau net, este
constituit din două mari componente:
1. capitalul fix;
2. capitalul bancar;
3. capitalul în valută;
4. capitalul circulant;
5. capitalul investit.

1 1,2;
2 3,4;
3 3,5;
4 2,3;
5x 1,4.
68) Productivitatea este influenţată de:

1. factorii naturali;
2. factorii termici;
3. factorii tehnici;
4. factorii economici;
5. factorii sociali;
6. factorii psihologici;
7. factorii structurali;
8. factorii ce decurg din gradul de integrare a economiei naţionale în economia mondială (tipurile de
specializare tehnică şi economică, capacitatea de performanţă şi competitivi-tatea produselor pe piaţa
mondială);
9. factorii mediatici.

1 1,2,3,4,5,8,9;
2x 1, 3, 4, 5, 6, 7, 8
3 3,4,5,6,7,8,9;
4 1,2,3,4,5,6,8;
5 1,2,3,4,6,7,8.
69) Costul de producţie reprezintă:

1x în formă bănească, totalitatea cheltuielilor efectuate şi suportate de către agenţii economici

pentru producerea şi desfacerea de bunuri materiale şi servicii;
2 totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea şi desfacerea de bunuri materiale şi servicii;
3 cheltuielile pentru desfacerea de bunuri materiale şi servicii;
4 în formă bănească, totalitatea cheltuielilor pentru producerea de bunuri materiale şi servicii;
5 cheltuielile efectuate pentru producerea de bunuri materiale şi servicii.
70) Mărimea costului este determinată de:

1 totalitatea cheltuielilor efectuate pentru publicitatea bunurilor economice, la un moment dat;

2 totalitatea cheltuielilor efectuate pentru proiectarea bunurilor economice, la un moment dat;
3 totalitatea investiţiilor efectuate pentru lansarea unui produs;
4 totalitatea investiţiilor efectuate pentru transportul şi desfacerea noilor produse;
5x totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea şi desfacerea de bunuri economice, la un
moment dat.
Alta intrebare 70)
Mărimea costului poate fi calculată:
a) pe unitatea de produs;
b) pe întreaga productie omogenă;
c) pe ansamblul productiei eterogene;
d) pe ansamblul serviciilor;
e) ansamblul mărfurilor de pe piată.
71) Principalele tipuri de cost sunt:
a) costul global;
b) costul mediu;
c) costul marginal;
d) costul lateral;
e) costul central.
a.x 1,2,3;
b. 2,3,5;
c. 3,4,5;
e. 2,3,4
d. 1,2,4.
72) Costul fix (CF) reflectă acele cheltuieli ale întreprinderii care, pe termen scurt, sunt
independente de volumul productiei obtinute si cuprinde:
a. neamortizarea capitalului fix, chirii, salariile personalului administrativ, cheltuielile de intretinere,

iluminat, incalzit, dobanzi etc.;
b. beneficii;
c. amortizarea capitalului fix, chiriile, salariile personalului administrativ, cheltuielile de intretinere,

iluminat, incalzit, dobanzi etc.; .
d. profit;
e. capitalului variabil.
73) Costul variabil (CV) exprimă:

a. acele cheltuieli ale intreprinderii care se modifica in functie de volumul productiei;
b. acele cheltuieli care nu se modifica niciodata;
c. acele chirii ale intreprinderii care se modifica in functie de volumul productiei;
d. acele venituri ale intreprinderii care nu se modifica;
e. acele cheltuieli ale intreprinderii care se nu modifica in functie de volumul productiei.
74) Costul total (CT) reprezintă:
a. diferenta dintre costul fix si cel variabil;
b. suma costurilor fix si variabil;;
c. raportul dintre costurile fixe si variabile.;
d. produsul costurilor fixe si variabile
e. suma si produsul costurilor fix si variabil.
75) Costul mediu fix (CMF) reprezintă:
a. costul fix pe unitatea de produs; .
b. raportul dintre costurile fixe si variabile;
c. produsul costurilor fixe si variabile;
d. suma si produsul cost . urilor fix si variabil;
e diferenta dintre costul fix si cel variabil.

76) Costul mediu total (CMT) exprimă:
a. costul global total pe unitatea de produs;
b. raportul dintre costurile fixe si variabile; .
d. suma si produsul costurilor
e. fix si variabil; diferenta dintre costul fix si cel variabil.
77) Costul marginal (Cmg) exprimă:
a. costul global total pe unitatea de produs; .
b. sporul de cost total necesar pentru obtinerea unei unitati suplimentare de productie;
d. suma si produsul costurilor fix si variabil;
e. diferenta dintre costul fix si cel variabil.
78) Mărimea costului este determinată de:
a. totalitatea cheltuielilor efectuate pentru publicitatea bunurilor economice, la un moment dat; .
b. talitatea cheltuielilor efectuate pentru proiectarea bunurilor economice, la un moment dat;
c. totalitatea investitiilor efectuate pentru lansarea unui produs
d. totalitatea investitiilor efectuate pentru transportul si desfacerea noilor produse;

e. totalitatea cheltuielilor efectuate pentru producerea si desfacerea de bunuri economice, la un
moment dat.
79) Costul global reprezintă:

1x ansamblul cheltuielilor necesare obţinerii unui volum de producţie dat, dintr-un bun;
2 cheltuielile efectuate de patroni pentru plata tuturor salariilor angajaţilor;
3 cheltuielile de regie ale firmei producătoare a bunurilor prezentate pe piaţă;
4 acele cheltuieli marginale ale beneficiarilor pentru procurarea unui anumit tip de produs;
5 totalitatea taxelor plătite de producător către stat.
80) Costul mediu (CM) sau costul unitar exprimă:

1 costurile marginale pe unitatea de produs;

2 costurile globale pe întreaga producţie;
3x costurile globale pe unitatea de produs;
4 costurile totale ale managementului producţiei;
5 costurile globale ale producţiei pe zi.
81) Factorii de care depinde evoluţia costului mediu sunt:

1. consumul de factori de producţie pe unitatea de produs (consumul de resurse materiale şi de forţă
de muncă);
2. nivelul productivităţii;
3. cerinţele pieţei;
4. preţul factorilor de producţie utilizaţi;
5. nivelul de concurenţă neloială.
1 1,2,3;
2x 1, 2, 4.
3 3,4,5;
4 1,3,5;
5 2,3,5.
82) Optimul producătorului constituie un criteriu de comportament, de conducere ştiinţifică, conform
căruia producătorul urmăreşte ca, la un cost de producţie total dat, să ……………………., adică să
producă cât mai mult posibil (ţinând seama de cererea existentă).
1 realizeze economii;
2 mulţumească pe clienţi;
3x maximizeze producţia obţinută;
4 satisfacă toate cerinţele pieţei;
5 realizeze un echilibru stabil în cadrul producţiei.
83) Concurenţa reprezintă:

1 o confruntare subtilă între agenţii economici pentru realizarea intereselor proprii;

2x o confruntare deschisă între agenţii economici pentru realizarea unei poziţii cât mai avantajoase
pe piaţă, corespunzătoare intereselor proprii;
3 o confruntare deschisă între agenţii economici pentru realizarea de venituri ilicite;
4 o luptă deschisă ce se desfăşoară cu toate mijloacele la dispoziţie între agenţii economici pentru
realizarea intereselor proprii;
5 o luptă subtilă între agenţii economici pentru realizarea unei poziţii cât mai avantajoase pe piaţă,
corespunzătoare intereselor proprii.
84) Instrumentele luptei economice de concurentă sunt:
1. reducerea costurilor bunurilor sub cele ale concurentilor;
2. reducerea preturilor de vânzare;
3. ridicarea calitătii bunurilor materiale si serviciilor;
4. acordarea unor facilităti clientilor;
5. cresterea dobânzilor;
6. cresterea somajului.
a. 1,2,3,5;
b. 1,2,4,6;
c. 1,2,3,4;
d. 1,3,5,6;
e. 2,3,5,6.
85) Instrumentele luptei extraeconomice de concurentă sunt:
1. furnizarea de informatii generate pentru toti clientii;
2. sponsorizarea unor actiuni sociale de interes local si national;
3. presiunile morale;
4. acordarea unor facilităti clientilor;
5. cresterea dobânzilor;
6. cresterea somajului.
a. 1,2,3;
b. 1,2,4;
c. 1,2,6
d. 1,3,5;
e. 2,3,5;
86) Preţul este:

1 expresia costului materiilor prime utilizate în procesul de producţie;
2 suma de bani pe care o are consumatorul şi pe care o negociază cu producătorul;
3x expresia bănească a valorii mărfii, sau suma de bani care se plăteşte pentru a dobândi o unitate
dintr-un bun economic;
4 suma de bani care se plăteşte pentru a cumpăra toate produsele de pe piaţă;
5 suma medie de bani pe care o cere comerciantul în piaţă pentru produsele sale.
87) Concurenţa este influenţată de următorii factori:
1. numărul şi puterea economică a vânzătorilor şi cumpărătorilor în economia naţională, în una sau

alta dintre ramuri;
2. gradul de diferenţiere a produselor;
3. facilităţile sau limitările posibilităţilor noilor producători de a intra într-o ramură sau alta;
4. gradul de transparenţă al pieţei;
5. mobilizarea sau rigiditatea preţurilor;
6. nivelul dezvoltării economice;
7. conjunctura politică internă şi internaţională;
8. cultura economică a populaţiei, a diferiţilor agenţi economici;
9. intervenţia statului în economie.
1x 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8.
2 2,3,4,5,6,7,8,9;
3 1,3,4,5,6,7,8,9;
4 1,2,3,5,6,7,8,9;
5 1,2,3,4,5,7,8,9.
88) Concurenţa are următoarele efecte economice:

1. stimulează progresul general prin emulaţia şi competiţia pe care o ţine între agenţii economici;
2. duce la reducerea preţurilor de vânzare, ea fiind potrivnică scumpetei;
3. contribuie la egalizarea progresivă a veniturilor, a condiţiilor de viaţă;
4. pentru unii dintre agenţii economici concurenţa se transformă în contrariul ei;
5. opreşte intervenţia statului în economie.
1x 1, 2, 3, 4
2 1,3,4,5;
3 1,2,4,5;
4 1,2,3,5;
5 2,3,4,5.
89) Principalele tipuri de concurenţă sunt:

1. concurenţa perfectă;
2. concurenţa semiperfectă;
3. concurenţa monopolistă;
4. concurenţa imperfectă;
5. concurenţa totală.
1 1,2,5;
2 2,3,5;
3 1,2,5;
4x 1, 3, 4
5 3,4,5.
90) Interventia statului pe piata concurentială se face prin:
1. măsuri de elaborare a regulilor jocului, a normelor de drept pe baza cărora se desfăsoară
activitatea economică în genere si concurenta;
2. măsuri de ordin juridic îndreptate împotriva piedicilor care se asează în calea concurentei, a
abuzului monopolului;
3. măsuri de limitare a excesului de concurentă;
4. cresterea somajului;
5. scăderea salariilor.
a. 1,2,5;
b. 2,3,5;
c. 1,2,3;
d. 1,3,4;
e. 3,4,5.
91) Factorii de care depinde pretul pe piată sunt:
1. factori specifici cererii;
2. factori specifici ofertei;
3. factorii aleatori;
4. factorii de mediu;
5. factorii geoclimatici.
a. 1,3;
b. 1,4;
c. 1,2;
d. 1,5;
e. 3,4.
92) Piaţa muncii, cuprinsă în ansamblul pieţei naţionale, îndeplineşte următoarele funcţii specifice:
1. alocarea resurselor de muncă, a forţei de muncă pe ramuri, subramuri, domenii de activitate, zone
geografice, meserii, în dependenţă de volumul şi structura cererii de muncă existente, la un moment
dat;
2. dezvoltarea tehnologică în producţie;
3. furnizează informaţii cu privire la cererea şi oferta de muncă, la apariţia unui excedent sau deficit
de ofertă de muncă, la nivelul salariului;
4. instituţiile pieţei muncii estimează tendinţele de evoluţie a cererii şi ofertei de muncă pe termen
mediu şi lung;
5. stimulează mobilitatea profesională şi teritorială a forţei de muncă cu ajutorul unor pârghii
economico-financiare;
6. prin propriile mecanisme, asigură protecţie economică şi socială şomerilor, pe o perioadă
delimitată;
7. asigură permanenta deplasare a fondurilor de la un patron la altul.
1 1,2,5,6,7;
2x 1, 3, 4, 5, 6
3 2,3,4,5,6;
4 1,3,4,5,7;
5 2,3,4,5,7.
93) Piaţa muncii reprezintă ……………………… în funcţie de nivelul şi oscilaţiile salariului, pe baza cărora
are loc procesul de ocupare a populaţiei active în mărimea, structura şi calitatea corespunzătoare
exigenţelor pieţei.
1 ansamblul relaţiilor dintre producători şi beneficiari;

2 ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de resurse financiare;
3 ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de tehnologie;
4 ansamblul relaţiilor interne ale firmelor;
5x ansamblul relaţiilor dintre cererea şi oferta de resurse de muncă.
94) Cererea de muncă este:

1x necesarul de muncă din partea agenţilor economici la un moment dat, care se satisface prin
intermediul pieţei muncii;
2 necesarul de mijloace tehnice la un moment dat;
3 necesarul resurse financiare şi de muncă din partea agenţilor economici la un moment dat;
4 surplusul de forţă de muncă existent pe piaţa muncii;
5 cererea de locuri de muncă din partea muncitorilor.
95) Oferta de muncă este:
1 acea parte a populaţiei ce doreşte angajare salarială;

2 forţa de muncă oferită de muncitor patronilor;
3x acea parte a populaţiei apte de muncă ce doreşte angajare salarială;
4 numărul locurilor de muncă existente în societate la un anumit moment dat;
5 dată de dezvoltarea economiei naţionale şi de numărul populaţiei inactive.
96) Factorii de care depinde cererea de muncă sunt:
1. nivelul salariului;
2. costul marginal al muncii;
3. dezvoltarea si aparitia de noi activităti;
4. substituirea în anumite proportii a factorului muncă la nivel de ramură, subramură sau

peansamblul economiei cu factorul capital;
5. starea economiei;
6. conjunctura economică si socială pe plan intern si international;
7. dorinta de muncă a oamenilor;
8. dorinta de viată a oamenilor.
a. 1,2,5,6,7,8;
b. 2,3,4,5,6,8;
c. 2,3,5,6,7,8;
d. 1,3,4,6,7,8;
e. 1,2,3,4,5,6.
97) Piata muncii se poate găsi în următoarele stări:

1. de echilibru;
2. de dezechilibru;
3. incertă;
4. nedefinită;
5. întâmplătoare.
a. 1,2;
b. 1,3;
c. 2,3;
d. 3,4;
e. 2,5.
98) Principalele structuri ale oferte de muncă sunt:
1. oferta de muncă individuală;
2. oferta de muncă totală;
3. oferta de muncă partială;
4. oferta de muncă externă;
5. oferta de muncă natională.
a. 1,2
b. 1,3;
c. 2,3
d. 3,4;
e. 2,5.
99) Salariul nominal brut reprezintă:

1 suma de bani pe care salariatul o primeşte de la unitate pentru care lucrează sau prestează muncă;
2 salariul nominal din care s-a scăzut impozitul;
3 cantitatea de bunuri şi servicii care poate fi cumpărată cu suma de bani pe care salariatul o primeşte
de la unitatea pentru care lucrează sau prestează muncă;
4 echivalentul salariului real;
5x salariul nominal în care este inclus impozitul.
100) Cele mai frecvente forme de salarizare sunt:

1. în regie;
2. în partidă dublă;
3. în acord;
4. în remiză sau cote procentuale;
5. individuală.
1 1,2,5;
2 4,5,6;
3 2,3,5;
4x 1, 3, 4
5 2,3,4.
101) Salarizarea în regie reprezintă :

1 remunerarea salariatului după volumul producţiei realizate;

2 remunerarea după rezultatele echipei;
3 remunerarea salariatului după calitatea muncii prestate;
4x remunerarea salariatului după timpul lucrat;
5 remunerarea salariatului după criterii stabilite de patron.
102) Salarizare în acord constă în:

1 remunerarea individului în raport cu calitatea produselor realizate;

2 remunerarea grupului în raport cu calitatea produselor realizate;
3 remunerarea individului sau grupului în raport cu timpul de muncă prestat;
4x remunerarea individului sau grupului în raport cu cantitatea de produse realizate, de numărul
operaţiilor executate etc.;
5 remunerarea individului în funcţie de veniturile firmei.
103) Salarizarea în acord se concretizează în următoarele forme:

1. în acord direct;
2. în acord progresiv;
3. în acord simplu;
4. în acord global;
5. în acord complex.
1 1,2,5;
2 4,5,6;
3 2,3,5;
4 1,3,4;
5x 1, 2, 4.
104) Salarizarea în remiză sau cote procentuale presupune stabilirea venitului :

1x proporţional cu nivelul de îndeplinire a sarcinilor stabilite prin contract;

2 în raport cu calitatea produselor realizate;
3 în raport cu cantitatea de produse realizate, de numărul operaţiilor executate;
4 în funcţie de veniturile firmei;
5 după rezultatele echipei de lucru.
105) Prin profit se înţelege:
1 partea rămasă din venitul total ce revine întreprinzătorului;

2 partea rămasă din venitul total din care se va scade impozitul către stat;
3x partea rămasă din venitul total ce revine întreprinzătorului după ce s-au scăzut toate cheltuielile
aferente venitului respectiv;
4 venitul total ce revine întreprinzătorului;
5 venitul final al societăţii din care se va scade impozitul către stat.
106) După modul de determinare şi realizare se delimitează următoarele forme de profit:

1. profit brut;
2. profit net;
3. profit normal, legitim sau justificat;
4. profit normat;
5. profitul pur sau supraprofit;
6. profitul marginal;
7. profit liber.
1 1,3,5,6,7;
2x 1, 2, 3, 5, 6.
3 2,3,4,5,6;
4 1,3,4,5,6;
5 2,3,4,5,7.
107) Profitul brut este:

1x reprezentat de partea ce rămâne din venitul total după ce s-au scăzut cheltuielile de producţie;
2 reprezentat de partea ce rămâne din produsul net după ce s-au scăzut cheltuielile de producţie;
3 reprezentat de partea ce rămâne din avuţia naţională după ce s-au scăzut cheltuielile de producţie;
4 reprezentat de partea din capitalul firmei după ce s-au scăzut cheltuielile de producţie;
5 reprezentat de partea ce rămâne din beneficiul firmei după ce s-au scăzut cheltuielile de producţie.
108) Profitul net reprezintă:
1 partea din venitul naţional care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul propriu al
întreprinzătorului, salariul ca recompensă pentru activitatea sa, arenda şi chiria pentru terenul şi
clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din profit;
2 partea din profitul net care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul propriu al
3 partea din beneficiul care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul propriu al
4 partea din fondul general de salarizare care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul
propriu al întreprinzătorului;
5x partea din profitul brut care rămâne după ce au fost deduse dobânda la capitalul propriu al
clădirea care îi aparţin, impozitele şi taxele ce se suportă direct din profit.
109) Profitul normal, legitim sau justificat reprezintă:

1 remunerarea întreprinzătorului, recompensa pentru investiţia făcută;

2 remunerarea personalului firmei, recompensa pentru priceperea acestuia;
3 remunerarea tuturor angajaţilor din străinătate;
4x remunerarea serviciilor întreprinzătorului, recompensa pentru priceperea sa şi răspunderea pe
care şi-o asumă, prima pentru risc şi incertitudine;
5 remunerarea serviciilor partenerilor de afacere.
110) Profitul pur sau supraprofitul este:

1x profitul generat de împrejurări deosebite, care nu au legătură cu activitatea întreprinzătorului,

fiind denumit şi profitul excedentar;
2 profitul general al firmei;
3 profitul curat obţinut de patron;
4 profitul general al întreprinzătorilor;
5 profitul generalizat al firmei pe 10 ani.
111) Profitul marginal reprezintă:

1 profitul asigurat de producţia curentă;

2 profitul asigurat de producţia fizică;
3 profitul asigurat de producţia globală;
4x profitul asigurat de producţia marginală;
5 profitul asigurat de producţia netă.
112) Mărimea profitului poate fi stabilită în sumă absolută ca:

1 diferenţă între venitul global şi costul de proximitate;

2x diferenţă între venitul total şi costul de producţie;
3 sumă între venitul total şi costul de producţie;
4 produs între venitul net şi costul de producţie;
5 raport între venitul total şi costul de producţie.
113) Renta economică se poate prezenta sub următoarele forme:

1. renta funciară;
2. renta minieră;
3. renta de construcţii;
4. renta de monopol;
5. renta de abilitate;
6. renta consumatorului;
7. renta producătorului;
8. renta conjuncturală;
9. renta de marcă;
10. renta de situaţie.

1 1,2,3,4,5,6,7,8,10;
2 2,3,4,5,6,7,8,9,10;
3 1,2,3,4,5,6,7,9,10;
4x 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7, 8, 9
5 1,3,4,5,6,7,8,9,10.
114) Renta economică rezultă din preţul ridicat la acele bunuri pentru care există ……………………, iar
oferta lor nu poate fi elasticizată prin urcarea preţului.
1x cerere globală nesaturată;

2 ofertă globală nesaturată;
3 piaţă de desfacere;
4 cerere periodică;
5 ofertă suficientă.
115) Renta funciară este:

1 suma de bani pe care proprietarul funciar o plăteşte la stat;

2 un impozit ce se plăteşte anual de către proprietarul funciar în virtutea dreptului de proprietate asupra
terenului;
3x un venit ce revine proprietarului funciar în virtutea dreptului de proprietate asupra terenului;
4 totalitatea cheltuielilor efectuate de proprietarul funciar pentru cultivarea terenului avut în
proprietate;
5 o formă de exploatare a personalului angajat să lucreze o suprafaţă de pământ.
116) Renta de monopol, venit excedentar încasat de ………………….. care dispun şi folosesc factori de
producţie cu însuşiri excepţionale, rari şi nesubstituibili, de la utilizarea cărora sunt excluşi ceilalţi.
Obţinerea efectivă este condiţionată de existenţa unei categorii de cumpărători dispuşi sau constrânşi
să plătească un preţ ridicat.
1x întreprinzătorii;
2 statele;
3 oraşele;
4 judeţele;
5 coloniştii.
117) Renta de abilitate reprezintă:
1 impozitele suplimentare pe care le plăteşte o firmă;

2 impozitele suplimentare pe care le plăteşte o companie;
3 impozitele suplimentare pe care le plăteşte o întreprindere;
4x venituri suplimentare ce se obţin ca urmare a aptitudinilor şi calităţilor excepţionale pe care le are
un individ;
5 venituri suplimentare ce se obţin ca urma-re a fidelităţii unui individ faţă de o firmă.
118) Renta consumatorului este un plus de venit rezultat din preţul mai ridicat, pe care …………………. ar
fi dispus să-l plătească, pentru a cumpăra marfa dorită, faţă de preţul plătit în realitate, mai redus.
Alegeţi varianta corectă din cuvintele de mai jos:
1 producătorul;
2x consumatorul;
3 exportatorul;
4 importatorul;
5 intermediarul.
119) Renta producătorului sau surplusul producătorului este:

1 câştigul anual care poate fi realizat de întreprinzători;

2 câştigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care pot să-şi vândă marfa la un preţ inferior celui pe
care îl estimaseră anticipat;
3 câştigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care pot să-şi vândă marfa la un preţ egal celui pe care
îl estimaseră anticipat;
4 reprezentat de totalitatea pierderilor realizate de întreprinzătorii care nu pot să-şi vândă marfa la un
preţ superior celui pe care îl estimaseră anticipat;
5x câştigul suplimentar realizat de întreprinzătorii care pot să-şi vândă marfa la un preţ superior celui
pe care îl estimaseră anticipat.
120) Renta conjuncturală, comercială şi industrială, este:
1x renta legată de folosirea unor împrejurări favorabile, care permit obţinerea de câştiguri
suplimentare;
2 suma de bani pierdută în afacere de patron;
3 renta legată de folosirea unor împrejurări nefavorabile, care permit obţinerea de câştiguri
suplimentare;
4 renta legată de nefolosirea tuturor resurselor unei firme;
5 renta care nu are legătură cu veniturile unei firme.
121) În economia contemporană, modernă, moneda cuprinde:

1x ansamblul mijloacelor de plată care pot fi utilizate direct pentru efectuarea tranzacţiilor pe piaţă;
2 totalitatea banilor existenţi în bănci;
3 banii ce pot fi utilizaţi direct pentru efectuarea tranzacţiilor pe piaţă;
4 totalitatea certificatelor de depozit existente la un anumit moment dat;
5 totalitatea banilor sub formă de fise existenţi pe piaţă.
122) Masa monetară constă din:
a. totalitatea instrumentelor de circulatie si de plata de ca la un moment dat sau, in medie, intr-un

orizont de timp (un trimestru, un an);
b. totalitatea banilor existenti pe piata;
c. totalitatea hartiilor de valoare existente pe piata;
d. totalitatea banilor la un moment dat sau, in medie, intr-un orizont de trimestru, un an;
e. banii lichizi existenti in banca nationala.

123) Piata monetară este:
a. ansamblul tranzactiilor efectuate la un moment dat;
b. ansamblul tranzactiilor cu moneda pe piata;
c. ansamblul tranzactiilor cu moneda, asa cum rezulta el din confruntarea cererii si ofertei;
d. ansamblul tranzactiilor cu valuta
e. ansamblul tranzactiilor in euro.
124) Cererea de monedă depinde de:
a. volumul operatiunilor bancare;
b. volumul operatiunilor, al tranzactiilor de bunuri si servicii intermediate efectiv de catre moneda si

de viteza de rotatie a acesteia;
c. volumul tranzactiilor de servicii intermediate efectiv de catre moneda;
d. numarul banilor existenti pe piata;
e . volumul valutei existente pe piata.
125) Oferta de monedă reprezintă:

a. cantitatea de moneda existenta pe piata;
b. cantitatea de moneda pusa la dispozitia agentilor economice si a altor utilizatori de moneda de

catre sistemul bancar;
c. cantitatea de valuta existenta pe piata la un moment dat;
d. cantitatea de euro de pe piata;
e. cantitatea de moneda pusa la dispozitie de agentii economici.
126) Băncile reprezintă:
a. institutii financiare de depozitare a banilor cetatenilor
b. institutii financiare care concentreaza mijloacele de plata si acorda credite;
c. centre de prelucrare a informatiilor bancare;
d. depozite sigure pentru banii cetatenilor;
e. institutii financiare externe.
127) Principalele functii ale băncilor sunt:
1. acordarea de împrumuturi solicitantilor;
2. păstrarea elasticitătii mijloacelor de plată;
3. primirea depunerilor pe care le fac clientii;
4. oferă clientilor lor o foarte mare varietate de servicii;
5. gestiunea plătilor clientilor către terti;
6. selectionarea si sustinerea proiectelor de dezvoltare;

7. vânzarea de aur către persoanele fizice;
8. retragerea de pe piată a lingourilor de aur.
a. 1,2,3,5,6,8;
b. 1,3,4,5,6,7.
c. 1,2,3,4,6,7;
d. 1,2,3,4,5,6;
e. 1,3,4,5,6,7.;
128) Dobânda reprezintă:
a. suma de bani platita pentru rezolvarea unor nevoi personale;
b. suma de bani platita pentru dreptul de folosinta temporara a mijloacelor banesti imprumutate;
c. valoarea creditului
d. valoarea debitului;
e. valoarea in aur a imprumutului acordat.
129) Principalele forme de dobândă sunt:
1. dobânda de pe piata monetară, aplicată în general creditelor pe termen scurt intervenite

între băncile comerciale, între acestea si banca centrală;
2. dobânda bancară de bază, pentru certificatele de depozit sau bonurile de trezorerie;
3. dobânzile aplicate de bănci si alte institutii financiare, pentru întreprinderi;

4. dobânda de pe piata obligatiunilor, caracteristică plasamentelor pe termen lung;
5. dobânda practicată de casele de economii sau bănci pentru depozitele la vedere si la termen,
pentru constructii de locuinte;
6. dobânda practicată de casele de economii sau bănci pentru depozitele ascunse si la termen
nedefinit.
a. 1,2,3,4,6;
b. 1,2, 3,5,6
c. 2,3,4,5,6
d. 1,2,3,4,5;
e. 1,3,4,5,6
130) Politica monetară – componentă a politicii economice – poate fi definită ca o

…………………………. Asupra masei monetare si asupra activelor financiare în vederea
orientării economiei pe termen scurt sau mediu.
Alegeti varianta corecta din cele de mai jos
a. actiune exercitata de autoritatile monetare (Banca Centrala, Trezoreria);
b. actiune exercitata de autoritatile statului;
c. actiune exercitata de politie;
d. actiune exercitata de autoritatile internationale;
e. actiune exercitata de puterile financiare.

131) Titlurile de valoare sunt:
1 convenţii între producători şi consumatori;

2 înscrisuri de valoare pe piaţa de capital;
3 înscrisuri anuale între producători;
4x înscrisuri, emise în baza unor legi, care dau posesorilor dreptul de a încasa, anual, un venit variabil
sau fix;
5 înscrisuri, emise în baza unor legi, care dau producătorilor dreptul de a-şi vinde produsele pe piaţă.
132) Obligaţiunile ipotecare sunt:

1 înscrisuri de valoare;
2 titluri de valoare, fără alte obligaţii din partea celor ce le primesc;
3 înscrisuri de valoare emise de bănci cu scopul acordării de împrumuturi agenţilor economici;
4x titluri de valoare, emise de bănci (ipotecare şi urbane), cu scopul acordării de împrumuturi
agenţilor economici, care le garantează cu terenuri sau imobile;
5 titluri de valoare, emise de bănci (ipotecare şi urbane), cu scopul acordării de împrumuturi agenţilor
economici.
133) Titlurile de rentă sunt:

1 hârtii de valoare emise de întreprinderi, pentru a mobiliza la dispoziţia lor sume de bani necesari
acoperii unor investiţii;
2x hârtii de valoare, emise de stat, pentru a mobiliza la dispoziţia sa sume de bani necesari acoperii
unor cheltuieli;
3 titluri de proprietate pe termen scurt;
4 titluri de împroprietărire acordate veteranilor de război;
5 hârtii de valoare, emise de patroni şi distri-buite salariaţilor.
134) Piaţa capitalului este:

1x totalitatea tranzacţiilor al cărui obiect îl constituie titlurile de valoare;

2 totalitatea schimburilor de mărfuri;
3 locul unde se desfăşoară diferite operaţiuni de vânzare-cumpărare;
4 totalitatea băncilor comerciale;
5 totalitatea titlurile de valoare.
135) Piata primară, cuprinde:
a. totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta banii lichizi;
b. totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta titlurile de onoare;
c. totalitatea tranzactiilor al caror obiect il reprezinta titlurile de valoare nou emise;
d. totalitatea afacerilor efectuate intr-o zi
e. totalitatea tranzactiilor cu valuta efectuate intr-o zi.
136) Valuta este:

1x moneda naţională a unui stat, aflată în posesia unor persoane fizice şi juridice străine;
2 suma de bani deţinută în bănci;
3 totalitatea dolarilor deţinuţi de populaţia S.U.A.;
4 totalitatea sumelor de bani deţinuţi de populaţia României în bănci;
5 suma totală de dolari existentă pe piaţa S.U.A.
137) Piaţa valutară reprezintă:

1 actele de vânzare-cumpărare;
2x o totalitate de tranzacţii, de acte de vânzare-cumpărare, încheiate într-un interval de timp
determinat, al căror obiect îl constituie valutele;
3 tranzacţiile al căror obiect îl constituie valutele;
4 schimbul de valută între cetăţeni;
5 totalitatea tranzacţiilor la casele de schimb valutar.
138) Casele de schimb efectuează:

1x numai operaţiuni la vedere, denumite operaţiuni la ghişeu, ori schimb manual;
2 tranzacţii valutare;
3 operaţiuni în favoarea creşterii cursului valutar;
4 operaţiuni diverse, la solicitarea clientului;
5 operaţiuni impuse de cursul valutar.
139) Deprecierea cursului valutar al unei monede naţionale:

1 defavorizează exportul şi favorizează importul ţării care a emis moneda respectivă;

2 defavorizează exportul şi importul ţării care a emis moneda respectivă;
3x favorizează exportul şi defavorizează importul ţării care a emis moneda respectivă;
4 defavorizează importul ţării care a emis moneda respectivă;
5 favorizează exportul ţării care a emis moneda respectivă.
140) Serviciul datoriei externe este reprezentat de:

1 dobânda anuală la împrumut;

2 tranşele anuale scadente ale împrumutului;
3 tranşele anuale ale dobânzii;
4x tranşele anuale scadente ale împrumutului şi dobânda anuală;
5 tranşele semestriale scadente ale împrumutului şi dobânda totală.
1Care dintre următoarele afirmaţii cu privire la nevoile economice nu este adevărată ?:
a) reprezintă cerinţe ale existenţei oamenilor ca indivizi şi membri ai societăţii;

b) se satisfac prin consumul de bunuri;
c) au atât o determinare obiectivă cât şi una obiectivă;
d) sunt limitate şi dinamice;
e) volumul şi diversitatea lor au tendinţe de creştere.
2Bunurile se împart în libere şi economice după următorul criteriu:
a) natura subiectului purtător;

b) complexitatea lor;
c) modul de regenerare;
d) modul de acces al indivizilor la ele;
e) gradul de satisfacere.
3Una dintre următoarele afirmaţii este compatibilă cu principiul raţionalităţii

utilizării3resurselor:
a) se produce de proastă calitate;
b) se produce ce nu se cere;
c) activitatea economică respectivă poluează mediul;
d) se produce mai mult decât se cere;
e) se produce cu consumuri de resurse mai mici, prin folosirea tehnologiei avansate.
4Un individ are un venit disponibil de 2 milioane lei. El poate achiziţiona tricouri la preţul unitar de 1
milion lei şi cămăşi la preţul de 2 milioane lei/bucată. Costul de oportunitate al achiziţionării unei
cămăşi este:
a) 1,5 tricouri;
b) 0,5 tricouri;
c) 2 tricouri;
d) 2,5 tricouri;
e) 1 tricou.
Unul dintre următoarele reprezintă dezavantaj al diviziunii muncii:

a) creşterea productivităţii muncii;
b) creşterea riscului de şomaj;
c) utilizarea maşinilor;
d) dimensiunea (mărimea) pieţei;
e) libertatea comerţului.
Nu reprezintă activitate compatibilă cu funcţia de a produce a întreprinderilor:

a) substituie factori de producţie;
b) cumpără factori de producţie;
c) combină factori de producţie;
d) sponsorizează acţiuni culturale fără să beneficieze de scutiri la impozitul pe profit;
e) urmăreşte obţinerea de profit.
Una dintre următoarele reprezintă limită a diviziunii muncii:

a) monotonia;
b) pierderea dexterităţii de a executa un produs complet;
c) utilizarea maşinilor;
d) creşterea riscului de şomaj;
e) natura muncii.
Nu reprezintă administraţie privată:

a) sindicatele;
b) armata;
c) Crucea Roşie;
d) partidele politice;
e) fundaţiile.
În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în:

a) nominale şi reale;
b) reale şi monetare;
c) brute şi nete;
d) fixe şi variabile;
e) finale şi intermediare.
Care dintre următoarele caracteristici nu aparţin activităţii economice?

a) este principala formă de activitate practică;
b) este guvernată de principiul raţionalităţii;
c) este o activitate eminamente practică, transformatoare;
d) este independentă de mediul natural;
e) este o acţiune cu finalitate.
Nevoile economice, ca motivaţie esenţială a activităţii economice:
a) sunt limitate;
b) reprezintă un obiectiv secundar al activităţii oamenilor;
c) exprimă relaţia dintre subiect, ca purtător al nevoii, şi obiectul destinat satisfacerii acesteia;
d) sunt condiţionate numai obiectiv;
e) sunt condiţionate numai subiectiv.
Nu reprezintă caracteristică a nevoilor economice:
a) sunt nelimitate ca număr;

b) dispar prin satisfacere;
c) sunt sinonime cu interesele economice;
d) sunt complementare;
e) sunt concurente.
Caracteristica principală a resurselor este:
a) abundenţa;
b) calitatea;
c) raritatea;
d) utilitatea;
e) finalitatea.
Când economia realizează combinaţii de producţie aflate în interiorul frontierei posibilităţilor de

producţie:
a) resursele sunt folosite eficient;

b) producţia este inferioară nivelului din perioada de referinţă;
c) producţia este superioară nivelului din perioada de referinţă;
d) resursele sunt utilizate ineficient şi/sau incomplet;
e) nevoile economice sunt satisfăcute integral.
Curba care arată combinaţiile de bunuri pe care economia poate să le producă la un moment dat
utilizând resursele disponibile este:
a) funcţia de producţie;
b) curba expansiunii producţiei;
c) curba posibilităţilor de producţie;
d) linia bugetului;
e) curba de indiferenţă.
Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se realizează prin:
a) deciziile guvernului;
b) decizii administrative;
c) tehnologiile de producţie;
d) sistemul de preţuri;
e) plan.
Un bun economic:
a) nu este un bun “rar”;

b) este produs în exclusivitate de către firme;
c) nu poate face obiectul tranzacţiilor în natură;
d) are preţul strict pozitiv;
e) este oferit într-o cantitate mai mare decât cantitatea cerută la orice nivel al preţului.
Care dintre următoarele bunuri este liber?
a) învăţământul public;
b) autostrăzile;
c) lemnul;
d) informaţia;
e) nisipul din deşert.
O economie poate produce 100 pachete de unt şi 5 tunuri sau 80 pachete de unt şi 7 tunuri. În cazul în
care costul de oportunitate al producţiei de tunuri (în raport cu untul) este crescător, care dintre
următoarele combinaţii de pachete de unt şi tunuri nu poate fi un punct situat pe curba
posibilităţilor de producţie pentru economia respectivă ?
a) 94 pachete de unt şi 6 tunuri;

b) 93 pachete de unt şi 6 tunuri;
c) 92 pachete de unt şi 6 tunuri;
d) 91 pachete de unt şi 6 tunuri;
e) 89 pachete de unt şi 6 tunuri.
O persoană dispune de un venit de 2.000.000 u.m. şi poate achiziţiona două bunuri, A şi B. Preţul
bunului A este de 250.000 u.m., iar al bunului B, 500.000 u.m. În aceste condiţii, costul oportunităţii
achiziţiei unei unităţi din bunul A este:
a) 0,5 unităţi din bunul B;

b) 1 unitate din bunul B;
c) 1,5 unităţi din bunul B;
d) 2 unităţi din bunul B;
e) 2,5 unităţi din bunul B.
Care din următoarele reprezintă o administraţie privată?
a) armata;
b) învăţământul public;
c) partidele politice;
d) primăria;
e) prefectura.
Una din următoarele activităţi nu are caracter comercial:
a) furnizarea serviciilor de apărare naţională;

b) transferul unor sume de bani între două conturi bancare;
c) vânzarea de bunuri de consum final;
d) vânzarea de bunuri de consum intermediar;
e) acordarea unui credit unui client bancar.
Forma generală a curbei posibilităţilor de producţie indică un cost de oportunitate:
a) crescător;
b) descrescător;
c) constant;
d) crescător până la un punct, apoi descrescător;
e) descrescător până la un punct, apoi crescător.
O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba posibilităţilor de producţie este o
curbă concavă faţă de origine:
a) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este constant;

b) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este crescător;
c) costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu bunul Y este descrescător;
d) economia este ineficientă;
e) costul de oportunitate este crescător până la un punct, apoi descrescător.
Costul de oportunitate reprezintă:
a) costul contabil;
c) cea mai bună variantă de alocare a resurselor sacrificată în favoarea variantei alese;
d) un concept similar ratei marginale de substituţie;
e) un concept sinonim cu frontiera posibilităţilor de producţie.
O afirmaţie normativă exprimă:

Afirmaţia că “rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2002 a fost de 17,8%” este:
a) un enunţ pozitiv;
b) un enunţ normativ;
c) un enunţ nedemonstrabil;
d) o ipoteză;
e) concluzia unui model matematic.
Enunţul “pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o afirmaţie:
a) pozitivă;
b) normativă;
c) empirică;
d) explicativă;
e) descriptivă.
Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă:
a) rata şomajului era la sfârşitul anului 2002 de 8,8%;

b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie;
c) o inflaţie de 18% este încă prea mare;
d) economia românească a crescut cu o rată anuală de 5,3% în 2001;
e) rata medie anuală a dobânzii este de 17%.
Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie:
a) F. Hayek, “Drumul către servitute”;

b) M. Friedman, “Liber să alegi”;
c) M. Albert, “Capitalism contra capitalism”;
d) G. Becker, “Comportamentul consumatorului – o abordare economică”;
e) N. Georgescu-Roegen, “Legea entropiei şi procesul economic”.
Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie:
a) Umg creşte şi UT scade;
b) Umg rămâne constantă şi UT scade;
c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
e) Umg descreşte iar UT creşte.
Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie, utilitatea totală
este:
a) pozitivă şi descrescătoare;
b) negativă;
c) zero;
d) descrescătoare;
e) pozitivă şi crescătoare.
Reprezintă bunuri complementare:

a) margarină-unt;
b) benzină-motorină;
c) miere-zahăr;
d) autoturism-benzină;
e) gaz metan-lemn.
Reprezintă bunuri substituibile:

a) autoturism-benzină;
b) calculator-program soft;
c) unt-margarină;
d) stilou-cerneală;
e) mixer-energie electrică.
Până la punctul de saturaţie, utilitatea marginală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun
economic:
a) creşte, cu o rată descrescătoare;
b) creşte, cu o rată constantă;
c) scade, cu o rată descrescătoare;
d) scade, cu o rată constantă;
e) scade, cu o rată crescătoare.
Consumul unui bun economic nu este influenţat în mod direct de:

a) situaţia de ansamblu a economiei;
b) preferinţele consumatorilor;
c) costurile fixe de producţie;
d) condiţiile natural-geografice;
e) veniturile consumatorilor.
Până la punctul de saturaţie, utilitatea totală obţinută prin consumul succesiv din acelaşi bun
economic:
a) creşte, cu o rată descrescătoare;
b) creşte, cu o rată constantă;
c) scade, cu o rată descrescătoare;
d) scade, cu o rată constantă;
e) scade, cu o rată crescătoare.
Utilitatea totală este maximă atunci când:

a) UmgA=UmgB;
b) UmgA/PB=UmgB/PA;
c) UmgA/UmgB=PA;
d) UmgA/PA=UmgB/PB;
e) UmgB/UmgA=PA/PB.
Un individ dispune de un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu

preţurile Px=1 u.m. şi Py=2 u.m. În condiţiile în care Umgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy, programul
de consum care asigură echilibrul consumatorului este:
a) 2X şi 3Y;
b) 4X şi 8Y;
c) 3X şi 2Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 2X şi 5Y.
Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=53Qx, unde Qx reprezintă cantitatea consumată
din bunul X. În condiţiile în care Px=2 u.m., iar venitul disponibil al individului este Vd=200
u.m., utilitatea marginală a consumului din bunul X este:
a) 2;
b) 3;
c) 1;
d) 4;
e) 5.
Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun, intensitatea nevoii
umane pentru bunul respectiv:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) întâi creşte, apoi scade;
e) se accentuează.
Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este:
a) zero;
b) negativă;
c) crescătoare;
d) descrescătoare;
e) maximă.
Au utilitate economică:
a) atât bunurile economice, cât şi cele libere;

b) numai bunurile libere;
c) numai bunurile economice;
d) numai bunurile din proprietatea de stat;
e) numai bunurile din proprietatea mixtă.
Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte:
c) curbă a ratelor marginale de substituţie în consum;
e) izocost.
Panta curbei de indiferenţă este:

b) unitară;
c) raportul dintre utilitatea totală a bunului substituit şi utilitatea totală a bunului care îl
substituie;
d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului
substituit.
Dacă rata marginală de substituţie a unui bun A printr-un bun B este de 4, atunci consumatorul va face
un schimb avantajos când schimbă o unitate de bun A pentru:
a) 5 unităţi din B;
b) 3 unităţi din B;
c) 1 unitate din B;
d) 2 unităţi din B;
e) 0,5 unităţi din B.
Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y, atunci un consumator raţional
alege:
a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y;
b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y;
U mgX
=2
c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât U mgY ;
U mgX 1
=
d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât U mgY 2 ;
e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale.
U mgA U mgB
>
Dacă P A P B , atunci consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă:
a) consumă mai puţine unităţi din bunul A;

b) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B;
c) consumă mai puţin din ambele bunuri;
d) consumă mai mult din ambele bunuri;
e) consumă mai multe unităţi din bunul A.
Care din afirmaţiile de mai jos este falsă?
a) raţionalitatea presupune maximizarea utilităţii totale, dată fiind constrângerea bugetară;

b) venitul consumatorului influenţează utilitatea totală;
c) curba cererii unui consumator nu depinde de utilitatea marginală;
d) când cantitatea consumată succesiv dintr-un bun creşte, utilitatea marginală resimţită de
consumator scade;
e) consumatorul îşi maximizează utilitatea totală dacă va cheltui întregul venitul disponibil.
Utilităţile marginale pentru două bunuri A şi B sunt 500 unităţi de utilitate şi, respectiv, 200 unităţi de
utilitate. Dacă preţul bunului A este 10000 lei şi al bunului B, 2000 lei, atunci consumatorul:
a) va menţine consumul din ambele bunuri;

b) va mări consumul din B şi va reduce consumul din A;
c) va mări consumul din A şi va reduce consumul din B;
d) va mări consumul din ambele bunuri;
e) va reduce consumul din ambele bunuri.
Prin consumul a 6 unităţi succesive dintr-un bun, un consumator obţine următoarele utilităţi marginale:
30, 28, 22, 13, 2, -11. Utilitatea totală a primelor 5 unităţi consumate este:
a) 28 unităţi de utilitate;
b) 57 unităţi de utilitate;
c) 82 unităţi de utilitate;
d) 84 unităţi de utilitate;
e) 95 unităţi de utilitate.
Un consumator dispune de un venit disponibil de 14. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului
a două bunuri, X şi Y, sunt date de relaţiile

U mgX =10−2⋅X , U mgY =5−Y . Dacă preţurile
celor două bunuri sunt

P X=P Y =2 , atunci programul de consum care asigură echilibrul
consumatorului este:
a) 3X şi 3Y;
b) 3X şi 4Y;
c) 3X şi 7Y;
d) 4X şi 3Y;
e) 7X şi 7Y.
Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U ( X , Y )=3⋅X⋅Y . Venitul disponibil de 16,
iar preţurile celor două bunuri sunt

P X =1 şi
PY =2 . Programul de consum ce asigură
a) 5X şi 2Y;
b) 5X şi 5Y;
c) 6X şi 5Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 10X şi 3Y.
Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 48, preţul
bunului X este de 8, iar utilitatea totală este maximă, atunci utilitatea marginală a bunului Y este:
a) 6;
b) 8;
c) 24;
d) 22;
e) 384.
Factorii primari de producţie sunt:
a) numai munca;
b) numai pământul;
c) munca şi pământul;
d) munca şi capitalul;
e) pământul şi capitalul.
Capitalul tehnic reprezintă:
a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura producţia;

b) orice bun utilizat în producţiei;
c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi utilizat într-un alt proces de producţie;
d) numai clădirile folosite în procesul de producţie;
e) numai materiile prime folosite pentru producţie.
Care dintre următoarele componente ale capitalului tehnic sunt afectate de uzura fizică şi morală?
a) energia;
b) materialele consumabile;
c) echipamentele;
d) materiile prime;
e) semifabricatele.
Principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor de producţie se referă la:
a) reducerea producţiei;
b) reducerea productivităţii marginale;
c) reducerea productivităţii medii;
d) reducerea costului mediu;
e) reducerea costului marginal.
Faptul că producţia creşte mai repede la niveluri reduse ale utilizării factorilor de producţie şi din ce în ce
mai greu la volume considerabile ale factorilor de producţie utilizaţi, se datorează:
a) randamentelor de scară crescătoare;

b) randamentelor de scară descrescătoare;
c) randamentelor de scară constante;
d) faptului că producţia este ineficientă;
e) diferenţei de producţie faţă de alte firme.
Nu reprezintă fluxuri de intrare pentru firme:

a) subvenţiile primite de la stat;
b) veniturile din vânzarea bunurilor economice;
c) vânzările de bunuri economice;
d) cumpărarea de factori de producţie;
e) închirierea forţei de muncă.
Obiectivul fundamental al producătorului:

a) minimizarea consumului de bunuri economice;
b) maximizarea profitului;
c) minimizarea venitului disponibil;
d) minimizarea profitului;
e) maximizarea încasărilor bugetare.
Cărui agent economic îi este specifică funcţia de a produce bunuri economice:

a) administraţiile private;
b) administraţiile publice;
c) întreprinderile;
d) gospodăriile;
e) băncile.
Nu reprezintă flux de ieşire pentru firme:

a) plata impozitelor şi taxelor către stat;
b) plata taxei pe valoarea adăugată către stat;
c) subvenţiile;
d) vânzările de bunuri economice către gospodării;
e) plata salariilor.
Totalitatea elementelor folosite de firme pentru a produce bunuri economice reprezintă:

b) creşterea economică;
c) factorii de producţie;
d) dezvoltarea intensivă;
e) dezvoltarea extensivă.
Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi
factori din cei folosiţi sau noi, în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii, reprezintă:
a) combinarea factorilor de producţie;
b) substituirea factorilor de producţie;
c) productivitatea medie a factorilor de producţie;
d) productivitatea marginală a factorilor de producţie;
e) productivitatea globală a factorilor de producţie;
Nu reprezintă indicator care măsoară eficienţa combinării şi substituirii factorilor de producţie:

a) productivitatea marginală a muncii;
b) productivitatea marginală a capitalului;
c) productivitatea marginală a pământului;
d) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
e) utilitatea marginală a factorilor de producţie.
Nu reprezintă o caracteristică a pământului ca factor de producţie:

a) factor de producţie originar;
b) factor de producţie regenerabil;
c) principalul factor de producţie în agricultură;
d) cadrul de desfăşurare a activităţii economice;
e) factor de producţie nelimitat.
Nu reprezintă capital tehnic:

a) maşinile;
b) utilajele;
c) materiile prime;
d) abilitatea întreprinzătorului;
e) energia.
Unul dintre următoarele reprezintă un element de capital circulant:

a) clădirile;
b) calculatoarele de proces;
c) materiile prime;
d) maşinile;
e) utilajele.
Combinarea factorilor de producţie nu depinde de:

a) natura activităţii economice;
b)condiţiile de producţie;
c) venitul disponibil al consumatorului;
d)abilitatea întreprinzătorului;
e) managementul şi marketingul firmei.
Care dintre următoarele reprezintă neofactor de producţie:

a) materiile prime;
b) combustibilul;
c) maşinile;
d) utilajele;
e) informaţia.
Unul dintre următorii indicatori este folosit pentru calculul eficienţei combinării şi substituirii
factorilor de producţie:
a) utilitatea marginală a bunurilor economice;
b) rata marginală de substituţie a factorilor de producţie;
c) utilitatea totală a bunurilor economice;
d) utilitatea individuală a bunurilor economice;
e) venitul disponibil al consumatorului.
Nu este caracteristic factorului muncă folosit în activitatea economică:

a) o acţiune specific umană;
b) o acţiune conştientă;
c) un rol determinant în activitatea economică;
d) factorul activ şi determinant al producţiei;
e) factorul pasiv al producţiei.
În momentul T0, o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. Dacă

întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă, în condiţiile unei rate marginale de
substituţie Rms=10, productivitatea medie a muncii în T1 este:
a) 100 bucăţi/salariat;
b) 200 bucăţi/salariat;
c) 300 bucăţi/salariat;
d) 150 bucăţi/salariat;
e) 250 bucăţi/salariat.
Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia:
a) costul fix mediu rămâne constant;
c) costul variabil mediu rămâne constant;
d) costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant;
e) costul fix mediu creşte.
Reprezintă cheltuială materială de producţie:

a) salariile personalului administrativ;
b) salariile personalului direct productiv;
c) amenzi;
d) cheltuieli de protocol;
e) materiile prime.
Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia:
a) costul variabil mediu creşte;
c) costul fix mediu rămâne constant;
d) costul total mediu creşte;
e) costul total mediu scade.
Nu reprezintă cheltuială materială de producţie:

a) materiile prime;
b) combustibilul;
c) energia;
d) cheltuielile de protocol;
e) amortizarea capitalului fix.
În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=53Q2Q2:
a) CF=53Q;
b) CVM=32Q;
c) CTM=32Q;
d) CVM=3Q2Q2;
e) CFM=(5/Q) 3.
Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=152Q:
a) CFM=15;
b) CVM=2Q;
c) CmgCF;
d) CmgCF;
e) Cmg=CF.
Care dintre următoarele afirmaţii sunt adevărate pe termen scurt:

a) CFM=constant;
b) CVM=constant;
c) CF=constant;
d) CFM întotdeauna creşte;
e) CFM întotdeauna scade.
Atunci când CmgCVM:

a) CVM scade;
b) CF scade;
c) CVM=constant;
d) CVM creşte;
e) CF creşte.
Costurile salariale în cadrul unei firme sunt de 30 milioane lei. Dacă amortizarea este de 2 ori
mai mică decât valoarea capitalului circulant folosit în cadrul firmei. În condiţiile în care
costurile totale ale firmei CT=60 milioane lei, valoarea consumului de capital circulant (K c)
este:
a) Kc=15 milioane lei;
b) Kc=1 milion lei;
c) Kc=30 milioane lei;
d) Kc=20 milioane lei;
e) Kc=10 milioane lei.
Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară:

a) o mai bună specializare a lucrătorilor;
b) utilizarea unei tehnologii mai performante;
c) birocraţia;
d) automatizarea producţiei;
e) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de producţie.
Faţă de costul contabil, costul economic:

a) mai mare;
b) mai mic;
c) egal;
d) mai mic, cu costurile explicite;
e) mai mic, cu costurile implicite.
Nu reprezintă o proprietate a factorilor de producţie în cazul combinării acestora:

a) adaptabilitatea;
b) complementaritatea;
c) indivizibilitatea;
d) substituibilitatea;
e) divizibilitatea.
Se atinge “pragul de părăsire a pieţei” atunci când:

a) VT<CT, dar VT>min CV;
b) VT<CT, dar VT<min CV;
c) VT=CT, dar VT<min CV;
d) VT>CT;
e) VT>CT, dar VT> CF.
La nivelul unei firme, scara de producţie începând de la care firma atinge costul mediu pe termen
lung are randamente:
a) descrescătoare;
b) crescătoare;
c) constante;
d) negative;
e) zero.
Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firma creşte, există:
a) randamente crescătoare;
b) randamente constante;
c) economii de scară;
d) dezeconomii de scară;
e) scara minimă eficace.
Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura - şi
preţul aferent acelui bun pe piaţă, la un moment dat, reprezintă:
a) surplusul producătorului;
b) surplusul de venituri la bugetul statului;
c) surplusul de cantitate pe piaţă;
d) surplusul consumatorului;
e) isoutilitatea.
Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie pentru a
mări producţia de 3 ori, atunci funcţia de producţie are:
a) randamente descrescătoare de scară;

b) randamente crescătoare de scară;
c) randamente constante de scară;
d) proporţii fixe ale factorilor de producţie;
e) izocuante liniare.
0,3 0,7
Se consideră funcţia de producţie Y =16 , 52⋅K ⋅L , unde Y este producţia, K reprezintă
capitalul, iar L este forţa de muncă. Randamentele de scară care caracterizează procesul de
producţie definit prin această funcţie de producţie sunt:
a) descrescătoare;
b) crescătoare;
c) constante;
d) egale cu 16,52;
e) egale cu 0,52.
0,4 0,6
Se consideră funcţia de producţie Y =10⋅K ⋅L , unde Y este producţia, K reprezintă capitalul, iar
L este forţa de muncă. Randamentele factorilor sunt:
a) crescătoare atât pentru K, cât şi pentru L;

b) descrescătoare atât pentru K, cât şi pentru L;
c) constante atât pentru K, cât şi pentru L;
d) crescătoare pentru K şi descrescătoare pentru L;
e) descrescătoare pentru K şi crescătoare pentru L.
Care din următoarele elemente reprezintă un flux de intrare în cadrul unei firme?
a) impozitul pe profit;
b) subvenţiile;
c) cheltuieli pentru serviciile factorilor de producţie;
d) impozitul pe salarii;
e) obligaţiunile emise.
Care este afirmaţia corectă cu privire la relaţia între resurse şi factori de producţie:
a) raport de la întreg la parte;

b) raport de la parte la întreg;
c) raport subunitar;
d) raport unitar;
e) nu există legătură.
Care din următoarele sensuri nu este corect cu privire la capital ca factor de producţie?
a) reprezintă bunuri de producţie;

b) reprezintă consum intermediar;
c) reprezintă consum final;
d) reprezintă capital tehnic;
e) reprezintă valoare adăugată.
Dezvoltarea economică de tip extensiv se realizează prioritar prin:
a) sporirea productivităţii factorilor de producţie;

b) sporirea cantităţii factorilor;
c) progresul tehnic;
d) reducerea costurilor de producţie;
e) creşterea randamentului factorilor de producţie.
În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. În T 1, producţia sporeşte de
3 ori faţă de T0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi se dublează. Nivelul productivităţii
marginale a muncii reprezintă:
a) 20;
b) 30;
c) 40;
d) 45;
e) 35.
Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se poate trage concluzia că:
a) productivitatea marginală creşte;
b) productivitatea marginală se reduce;
c) productivitatea medie creşte;
d) productivitatea medie se reduce;
e) productivitatea marginală este maximă.
Pe termen scurt, dacă producţia se reduce, atunci:
a) costul variabil total creşte;

b) costul total creşte;
c) costul fix total creşte;
d) costul fix mediu creşte;
e) amortizarea capitalului tehnic fix creşte.
La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar nivelul producţiei la care profitul este
nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u.m., atunci costul total, costul total mediu şi
profitul total sunt:
a) 1250; 25; 0;
b) 3000; 60; 0;
c) 2000; 40; 0;
d) 2000; 80; 0;
e) 4000; 80; 0.
Costul reprezintă 80% din încasările iniţiale. Încasările cresc cu 10%, iar profitul se dublează. În aceste
împrejurări, costul total:
a) rămâne constant;
b) creşte cu 2%;
c) se reduce cu 70%;
d) se reduce cu 12,5%;
e) se reduce cu 50%.
Randamentele descrescătoare de scară folosesc la explicarea:
a) pantei liniei bugetului;

b) formei curbei costului mediu pe termen lung;
c) creşterii costului fix mediu ca rezultat al creşterii producţiei;
d) creşterii costului variabil ca urmare a scăderii producţiei;
e) reducerii costului fix ca urmare a creşterii producţiei.
KL
Q
Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în ceea ce priveşte funcţia de producţie KL,
unde Q este producţia, K este capitalul, iar L este forţa de muncă?
a) randamentele de scară sunt constante;

b) randamentele de scară sunt descrescătoare;
c) capitalul şi forţa de muncă se combină în proporţii fixe;
d) producătorul nu poate maximiza profitul;
e) principiul randamentelor descrescătoare ale factorilor nu este valabil.
Izocuanta reprezintă:
a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul resimte aceeaşi

utilitate economică;
b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care producătorul le poate utiliza cu
aceleaşi cheltuieli;
c) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi
producţie;
d) ansamblul combinaţiilor de două bunuri de consum pe care consumatorul le poate cumpăra
cu aceleaşi venituri;
e) producţia corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă.
Izocuanta:
a) trebuie să fie liniară;

b) trebuie să fie concavă faţă de origine;
c) nu poate fi descrescătoare;
d) arată combinaţiile de factori de producţie pentru care costul total este minim;
e) arată combinaţiile de factori de producţie pentru un nivel dat al producţiei.
Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât productivitatea medie,
atunci, pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul respectiv de producţie, productivitatea
medie:
a) creşte;
b) scade;
c) este maximă;
d) este minimă;
e) poate să crească, să scadă sau să nu se modifice.
Productivitatea medie a 10 lucrători este de 150 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 11-lea lucrător este 180 unităţi, atunci:
a) productivitatea marginală creşte;

b) productivitatea marginală se reduce;
c) productivitatea medie creşte;
d) productivitatea medie se reduce;
e) producţia este maximă.
Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului variabil de
producţie în punctul pentru care:
a) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este maximă;

b) producţia totală este maximă;
c) începe să se manifeste randamentul descrescător al factorului respectiv de producţie;
d) producţia totală este minimă;
e) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este egală cu productivitatea
marginală a acestuia.
Dacă productivitatea medie a muncii este maximă, atunci:
a) productivitatea marginală a muncii este crescătoare;

b) productivitatea marginală a muncii este descrescătoare;
c) productivitatea marginală a muncii este mai mare decât productivitatea medie;
d) productivitatea marginală a muncii este mai mică decât productivitatea medie;
e) productivitatea marginală a muncii este maximă.
Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. În scopul minimizării
costului total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie:
a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie;

b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale factorilor sunt
maxime;
c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţii medii;
d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale;
e) doar unul dintre cei doi factori de producţie.
Care din următoarele efecte reprezintă o ajustare pe termen lung, în situaţia unei firme producătoare de
avioane:
a) creşterea cantităţii de oţel cumpărată de firmă;

b) reducerea numărului de schimburi de la 3 la 2;
c) schimbare a producţiei, de la un model de agrement, la un model utilitar;
d) schimbare de producţie, de la avioane, la maşini sport;
e) reducerea numărului de salariaţi de la 1765 la 1762.
Un producător utilizează doi factori de producţie X şi Y. Preţul factorului X este de două ori mai mic
decât al factorului Y. În scopul minimizării costului total, producătorul trebuie să utilizeze în
producţie:
a) cantităţi egale din cei doi factori de producţie;

WmgX
=2
b) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea WmgY ;
1
WmgX=WmgY
c) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 2 ;
1 1
WmgX= WmgY
d) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 2 4 ;
e) cantităţile din cei doi factori pentru care se verifică egalitatea 2WmgX =4 WmgY .
Un producător utilizează factori de producţie astfel încât, la un moment dat, productivitatea marginală a
muncii este egală cu 20, iar productivitatea marginală a capitalului este 45. Preţul utilizării factorului
muncă este de 10, iar preţul utilizării factorului capital este de 15. Dacă producătorul urmăreşte
minimizarea costurilor, atunci el trebuie:
a) să folosească mai multă muncă şi mai puţin capital;
b) să folosească mai puţină muncă şi mai puţin capital;
c) să folosească mai puţină muncă şi mai mult capital;
d) să nu modifice utilizarea curentă a factorilor;
e) să folosească mai multă muncă şi mai mult capital.
115. Pe termen scurt, un producător al cărui obiectiv este maximizarea profitului nu produce dacă:
a) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu;

b) preţul este mai mic decât minimul costului total mediu;
c) preţul este mai mic decât costul fix mediu;
d) încasările totale nu acoperă costul total;
e) costul total mediu este mai mic decât costul marginal.
116. Pe termen scurt, un producător poate produce dacă preţul acoperă:
a) costul fix mediu;

b) costul total mediu;
c) costul marginal;
d) costul variabil mediu;
e) costul fix.
117. În situaţia în care costul marginal este mai mare decât costul variabil mediu, iar producţia creşte:
a) costul variabil mediu scade;

b) costul variabil mediu este minim;
c) costul variabil mediu creşte;
e) costul fix mediu este minim.
118. În situaţia în care productivitatea marginală globală a factorilor de producţie este mai mare
decât productivitatea medie globală, iar producţia creşte:
a) costul total mediu scade;
b) costul total mediu este minim;
c) costul total mediu creşte;
119. În cazul în care costul total mediu este minim, atunci:

a) costul marginal este crescător;
b) costul marginal este descrescător;
c) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
d) costul marginal este mai mic decât costul total mediu;
e) costul marginal este minim.
120. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT 3  7 Q, unde Q este producţia. Care
dintre afirmaţiile următoare este adevărată?
a) costul total este constant;

c) costul marginal este egal cu costul total mediu;
d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu;
e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
121. Când costul marginal este mai mare decât costul mediu, iar producţia creşte:
a) costul mediu creşte;

b) decizia producătorului de a mări producţia nu este raţională;
c) costul mediu scade;
d) producătorul trebuie să-şi reducă producţia;
e) costul mediu este egal cu costul marginal.
122. Pragul de rentabilitate reflectă situaţia în care:
a) costurile de producţie nu sunt acoperite de încasările totale;

b) încasările totale depăşesc costurile de producţie;
c) profitul este nul;
d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total;
e) preţul este mai mic decât minimul costului variabil mediu.
123. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât costul variabil mediu. În
acest caz:
a) pierderea este mai mare decât costul fix;

b) profitul este pozitiv;
c) producătorul se află la pragul de rentabilitate;
d) producătorul nu mai produce pe termen scurt;
e) producătorul continuă să producă pe termen scurt.
124. În cazul în care costul variabil scade mai repede decât producţia, costul total mediu:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne constant;
d) este nul;
e) este minim.
125. Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total mediu:
a) este atins înaintea minimului costului variabil mediu;

b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil mediu;
c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu;
d) are în stânga o curbă a costului variabil mediu în scădere;
e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
126. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de 5 u.m./buc. Costurile
explicite de producţie sunt de 750.000 u.m., iar costurile implicite, de 200.000 u.m. În aceste
condiţii, profitul contabil şi economic sunt, respectiv:
a) 200.000 u.m.; 25.000 u.m.;

b) 150.000 u.m.; 50.000 u.m.;
c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.;
d) 100.000 u.m.; 50.000 u.m.;
e) 250.000 u.m.; 50.000 u.m.
127. Se cunosc următoarele date: preţul de vânzare 25 u.m., costul fix 10.000 u.m., costul variabil mediu
5 u.m. Pragul de rentabilitate este:
a) 100 bucăţi;
b) 200 bucăţi;
c) 300 bucăţi;
d) 400 bucăţi;
e) 500 bucăţi.
128. Creşterea productivităţii muncii este, în principal:

a) un factor extensiv de creştere economică;
b) un factor intensiv de creştere economică;
c) un factor secundar de creştere economică;
d) un factor terţiar de creştere economică;
e) lipsită de importanţă.
129. În anul t1, faţă de t0, costurile variabile cresc de 2,5 ori, iar producţia obţinută este cu 150%
mai mare. Cunoscând nivelul costului variabil mediu din perioada de bază, CVM 0 = 20000
u.m., costul marginal este:
a) 10.000 u.m.;
b) 15.000 u.m.;
c) 20.000 u.m.;
d) 25.000 u.m.;
e) 30.000 u.m.
130.În momentul T0, costurile variabile totale erau de 16 milioane u.m., iar volumul producţiei de 8000
bucăţi. În condiţiile creşterii producţiei cu 20%, costul marginal este de 1,5 ori mai mare decât
costul variabil mediu în T0. Variaţia absolută a costurilor totale este:
a) 4,8 mil. u.m.;
b) 2,4 mil. u.m.;
c) 1,8 mil. u.m.;
d) 3,2 mil. u.m.;
e) 1,6 mil. u.m.
131. Când producţia este zero, costul total este:

a) egal cu costul total fix;
b) mai mic decât costul variabil;
c) mai mic decât costul fix;
d) egal cu costul variabil;
e) mai mare decât costul fix.
132.Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT  a  b  Q , unde Q este producţia, iar a şi
b sunt constante pozitive. Care dintre afirmaţiile următoare sunt adevărate?
a) costul total este constant;
c) costul marginal este egal cu costul total mediu, iar costul total mediu va ramâne constant;
d) costul marginal este mai mare decât costul total mediu, iar costul total mediu va creşte;
e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu, iar costul total mediu va scădea.
133.Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei. În condiţiile în care rata dobânzii este de
25%, terenul respectiv se vinde la un preţ minim de:
a) 2,5 milioane lei;
b) 7,5 milioane lei;
c) 12,5 milioane lei;
d) 40 milioane lei;
e) 50 milioane lei.
134. În condiţiile în care preţul creşte de la 100 u.m. la 200 u.m., iar cantitatea oferită sporeşte de
la 400 la 600, coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de preţ pentru bunul respectiv este:
a) Keo/p > 1;
b) Keo/p < 1;
c) Keo/p = 1;
d) Keo/p = ;
e) Keo/p = 0.
135. Preţurile administrate:

a) se referă la toate bunurile;
b) sunt întotdeauna superioare preţurilor libere;
c) se formează pe piaţa liberă;
d) sunt sub influenţa dominantă a firmelor mici şi mijlocii;
e) rezultă din implicarea guvernului.
136.Cererea pentru un bun este dată de relaţia Q c = 150-4P. Oferta bunului respectiv este Q o = 50+2P,
unde P este preţul. Dacă pe piaţă există un exces de ofertă de 20 unităţi, atunci, preţul este:
a) 40 u.m.;
b) 20 u.m.;
c) 20,33 u.m.;
d) 10 u.m.;
e) nul.
137.Faţă de profitul contabil, profitul economic este:

a) mai mic;
b) mai mare;
c) egal;
d) întotdeauna zero;
e) întotdeauna negativ.
138.Elasticitatea cererii pentru tricouri este 0,8 în raport cu preţul şi 3 în raport cu veniturile
cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi scăderea cu 1% a preţului generează:
a) creşterea cererii cu 2,2%;
b) creşterea cererii cu 3,8%;
c) creşterea cererii cu 0,8%;
d) reducerea cererii cu 1%;
e) reducerea cererii cu 2,2%.
139.Ce fel de modificare va atrage o deplasare de-a lungul curbei ofertei ?
a) o modificare a nivelului tehnologiei;
b) o modificare a taxelor;
c) o modificare a anticipaţiilor privind preţurile viitoare;
d) o modificare a preţului bunului;
e) o modificare a preţului inputurilor.
140.Dacă numărul biletelor de cinema vândute scade cu 20% atunci când preţul creşte cu 10%, cererea
este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) perfect inelastică;
e) unitară.
141.Pe măsură ce ne deplasăm în jos de-a lungul unei curbe a cererii reprezentată printr-o linie dreaptă,
elasticitatea la preţ :
a) scade;
b) creşte;
c) rămâne constantă;
d) scade şi pe urmă creşte;
e) creşte şi pe urmă scade.
142.Elasticitatea la venit a cererii pentru spaghete este estimată la – 0.5. Aceasta ne arată că spaghetele
sunt:
a) un bun complementar;
b) un bun substituibil;
c) un bun normal;
d) un bun inferior;
e) un bun de lux.
143.Se consideră că preţul unui bun X se află la un nivel la care apare un exces de ofertă. În aceste
condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială:
a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal;
e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.
144.Sarcina plăţii unei taxe este suportată mai mult de vânzători decât de cumpărători dacă:
a) taxa este plătită la locul tranzacţiei;
b) taxa e inclusă în preţ;
c) cererea este mai elastică decât oferta;
d) oferta este mai elastică decât cererea;
e) elasticităţile cererii şi ofertei sunt egale.
145.Conceptul de pierdere socială a unei taxe implică faptul că :

a) întotdeauna consumatorul suportă o povară fiscală mai mare decât producătorul;
b) se pierd locuri de muncă pentru că producătorii sunt obligaţi de obicei să suporte o povară
fiscală mai mare şi de aceea îşi restrâng afacerile;
c) povara fiscală suportată de producător şi de consumator depăşeşte veniturile guvernului din
taxa respectivă;
d) taxele determină creşterea influenţei politice asupra celor care le colectează;
e) întotdeauna producătorul suportă o povară fiscală mai mare decât consumatorul.
146.În cazul unei firme, venitul marginal pentru ultima unitate produsă este 86 RON. Costul marginal al
ultimei unităţi este 74 RON. În vederea creşterii profitului, firma ar trebui:
a) să mărească producţia;
b) să nu modifice producţia;
c) să micşoreze producţia;
d) să diversifice producţia;
e) să restrângă sortimentul de producţie.
147.Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. În aceste condiţii:

a) cererea este elastică în raport cu preţul;
b) cererea este inelastică în raport cu preţul;
c) cererea este crescătoare în raport cu preţul;
d) producătorii nu-şi maximizează profiturile;
e) producătorii nu-şi minimizează costurile.
148.Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X determină:
a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y;
b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
c) creşterea cantităţii cerute din ambele bunuri;
d) menţinerea constantă a cantităţii cerute atât din bunul X, cât şi din bunul Y;
e) scăderea cantităţii cerute din bunul X şi creşterea cantităţii cerute din bunul Y.
149.Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină:

a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y;
150.În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul
bunului B, bunurile A şi B sunt:
a) complementare;
b) substituibile;
c) inferioare;
d) sub standardele admise de calitate;
e) de lux.
151.În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul
a) substituibile;
b) inferioare;
c) sub standardele admise de calitate;
d) de lux;
e) complementare.
152.Dacă veniturile încasate din vânzarea laptelui cresc cu 10%, ca urmare a majorării preţului cu 12%,
cererea pentru lapte este:
a) elastică;
b) unitar elastică;
c) inelastică;
153.O creştere a venitului unui consumator de la 2.000.000 u.m. la 4.000.000 u.m. antrenează o creştere
a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. Care din afirmaţiile următoare, unde
EC /V
este coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul, este adevărată?
a)
EC /V <0 ;
b)
0<EC /V <1 ;
c)
EC /V =1 ;
d)
EC /V >1 ;
e)
EC /V =-3 .
154.Curba cererii este descrescătoare pentru că:

a) utilitatea totală este descrescătoare;
b) utilitatea marginală este descrescătoare;
c) utilitatea totală este crescătoare;
d) utilitatea marginală este crescătoare;
e) utilitatea marginală este constantă.
155.Ceaiul este un bun normal. Creşterea veniturilor consumatorilor determină pe piaţa ceaiului:
a) creşterea cererii;
b) reducerea cererii;
c) menţinerea constantă a cererii şi reducerea preţului;
d) reducerea cererii şi a preţului;
e) nici o modificare a cererii şi a preţului.
156.Cererea pentru bunul X este inelastică. Dacă preţul bunului X se reduce cu 5%, atunci:
a) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările din vânzări
cresc;
b) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările din vânzări
cresc;
c) creşterea procentuală a cantităţii cerute este egală cu 5%, iar încasările din vânzări nu se
modifică;
d) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mică decât 5%, iar încasările din vânzări se
reduc;
e) creşterea procentuală a cantităţii cerute este mai mare decât 5%, iar încasările din vânzări se
reduc.
157.Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero, atunci cererea:
a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală;
b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală;
c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală;
e) este perfect inelastică în raport cu preţul şi orizontală.
158.O consecinţă a creşterii ofertei bunului X este reducerea cererii pentru bunul Y. Bunurile X şi Y pot fi:
a) automobile şi, respectiv, benzină;
b) mere şi, respectiv, portocale;
c) fulgi de porumb şi, respectiv, lapte;
d) cafea şi, respectiv, zahăr;
e) unt şi, respectiv, pâine.
159.Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este
pozitiv. Creşterea preţului bunului X determină:
a) creşterea cererii bunului Y şi a preţului acestuia;
b) creşterea cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia;
c) extensia cererii bunului Y şi creşterea preţului acestuia;
d) extensia cererii bunului Y şi reducerea preţului acestuia;
e) reducerea cererii bunului Y şi a preţului acestuia.
160.Pâinea este un bun inferior. Creşterea veniturilor consumatorilor determină în piaţa pâinii:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
161.Autoturismul şi benzina sunt bunuri complementare. Creşterea preţului benzinei determină în piaţa
autoturismelor:
a) creşterea preţului şi a cantităţii de echilibru;
b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru;
c) reducerea preţului şi creşterea cantităţii de echilibru;
d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru;
e) nici o modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
162.Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 0,6 în raport cu preţul şi 2 în raport cu veniturile
cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi cu 1% a preţului generează:
c) creşterea cererii cu 1%;
163.Se consideră că preţul unui bun A se află la un nivel la care apare un exces de cerere. În aceste
condiţii, preţul pe o piaţă concurenţială:
a) se reduce;
b) creşte;
c) rămâne nemodificat;
d) este întotdeauna mai mare decât costul marginal;
e) este întotdeauna mai mic decât costul marginal.
164.În situaţia creşterii cererii, preţul tinde să crească deoarece:

a) există un exces de cerere la vechiul nivel al preţului;
b) există un exces de ofertă la vechiul nivel al preţului;
c) cererea este permanent egală cu oferta;
d) preţul de echilibru este determinat de cerere;
e) preţul de echilibru este determinat de ofertă.
165.În cazul în care cererea este elastică, care din următoarele afirmaţii este adevărată în situaţia unui
producător?
a) creşterea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
b) reducerea preţului lasă neschimbate încasările totale ale acestuia;
c) creşterea preţului determină reducerea încasărilor acestuia;
d) creşterea preţului determină creşterea încasărilor acestuia;
e) reducerea preţului determină reducerea încasărilor acestuia.
166.Cererea cu elasticitate unitară în funcţie de preţ se caracterizează prin:
a) creşterea preţului este însoţită de creşterea cantităţii cerute din bunul respectiv;
b) modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a cantităţii;
c) în valoare absolută, modificarea absolută a preţului este egală cu variaţia absolută a
cantităţii;
d) procentul de variaţie a preţului este egal cu procentul de variaţie a cantităţii cerute;
e) procentul de variaţie a preţului este inversul procentului de variaţie a cantităţii cerute.
167.Reducerea taxelor de import are ca efect pe piaţa bunurilor de consum:

a) reducerea ofertei şi creşterea preţului;
b) creşterea ofertei şi reducerea preţului;
c) menţinerea ofertei şi a preţului ca urmare a creşterii cererii;
d) creşterea ofertei şi creşterea preţului;
e) creşterea cererii şi reducerea preţului.
168.Dacă la creşterea cu 20% a preţului un producător îşi pierde un sfert din clientelă, atunci cererea
este:
a) elastică în raport cu preţul;
b) perfect elastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) inelastică în raport cu preţul;
e) atipică.
169.Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de
0,25. Rezultă că:
a) bunurile X şi Y sunt substituibile;
b) bunurile X şi Y sunt complementare;
c) bunurile X şi Y sunt normale;
d) bunurile X şi Y sunt inferioare;
e) bunurile X şi Y sunt impozitate.
170.Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de
0,5. Dacă va creşte numărul consumatorilor pentru bunul X, atunci pe piaţa bunului Y:
a) cresc cererea şi preţul de echilibru;
b) creşte cererea şi scade preţul de echilibru;
c) scad cererea şi preţul de echilibru;
d) scade cererea şi creşte preţul de echilibru;
e) cererea şi preţul rămân neschimbate.
171.În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică:

a) procentul de reducere al preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cantităţii cerute;
b) reducerea preţurilor determină o creştere a încasărilor producătorilor;
c) reducerea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor;
d) creşterea preţurilor determină o reducere a încasărilor producătorilor;
e) creşterea preţurilor nu modifică încasările producătorilor.
172.O rafinărie se confruntă cu o creştere a impozitului cu 10 u.m./litru de benzină vândut. Ce efect va

avea aceasta asupra preţului pieţei:
a) creşterea preţului la consumatori cu mai puţin de 10 u.m., dacă cererea este perfect
inelastică;
b) parte din impozit va fi suportată de producători, dacă cererea este perfect elastică;
c) creşterea cu mai puţin de 10 u.m. a preţului la consumatori, dacă cererea este elastică;
d) întregul impozit va fi plătit de producători, dacă cererea este perfect inelastică;
e) nici una din cele de mai sus.
173.Dacă coeficientul de elasticitate a cererii unui bun în raport cu preţul este -3, iar preţul scade cu
20%, atunci cantitatea cerută:
a) scade cu 60%;
b) scade cu 7%;
c) nu se modifică;
d) creşte cu 60%;
e) creşte cu 7%.
174.Coeficientul de elasticitate a cererii pentru un anumit bun în raport cu veniturile consumatorilor
este -0,5. În aceste condiţii:
a) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, creşterea preţului;
b) reducerea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, reducerea preţului;
c) coeficientul de elasticitate a cererii pentru bunul respectiv în raport cu preţul său este în mod
necesar pozitiv;
d) reducerea veniturilor determină, ceteris paribus, reducerea cantităţii achiziţionate;
e) creşterea veniturilor consumatorilor determină, ceteris paribus, reducerea preţului.
175.Bunurile X şi Y sunt complementare, iar oferta bunului X este perfect inelastică în raport cu preţul
acestuia. Creşterea preţului bunului Y determină:
a) creşterea preţului bunului X;
b) reducerea preţului bunului X;
c) creşterea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
d) reducerea cantităţii de echilibru pe piaţa bunului X;
e) creşterea cererii pentru bunul Y.
176.Preţul creioanelor creşte cu 5%, iar încasările din vânzări se reduc cu 7%. Cererea pentru creioane
este:
a) perfect inelastică în raport cu preţul;
b) inelastică în raport cu preţul;
c) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
d) elastică în raport cu preţul;
e) perfect elastică în raport cu preţul.
177.Zahărul este una dintre materiile prime principale în producţia de jeleuri. Ca urmare a creşterii
preţului zahărului:
a) oferta de jeleuri se reduce;
b) oferta de jeleuri creşte;
c) cererea de jeleuri se reduce;
d) cererea de jeleuri creşte;
e) preţul jeleurilor se reduce.
178.Oferta de cărbune creşte dacă:

a) preţul cărbunelui creşte;
b) preţul cărbunelui scade;
c) se măreşte fiscalitatea;
d) se acordă subvenţii industriei extractive;
e) veniturile consumatorilor casnici cresc.
179.Care din următorii factori nu poate genera o creştere a ofertei de bumbac:
a) creşterea preţului la bumbac;
b) îmbunătăţirea tehnologiilor de realizare a bumbacului;
c) reducerea preţului utilajelor şi maşinilor utilizate în producerea bumbacului;
d) reducerea rentei plătite proprietarului pământului pe care se cultivă bumbacul;
e) reducerea fiscalităţii.
180.Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce acţionează pe piaţa cu

concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei:
a) costului total mediu;
b) costului variabil mediu;
c) costului fix mediu;
d) încasării medii;
e) productivităţii medii.
181.Nu reprezintă un factor principal al ofertei:

a) preţul;
b) veniturile consumatorilor;
c) tehnologia;
d) costul de producţie;
e) preţurile factorilor de producţie.
182.Curba unei oferte perfect elastice este:

a) crescătoare;
b) verticală;
c) descrescătoare;
d) orizontală;
e) paralelă cu axa preţului.
183.Curba unei oferte perfect inelastice este:

a) paralelă cu axa cantităţii;
b) crescătoare;
c) verticală;
d) descrescătoare;
e) orizontală;
184.În situaţia în care oferta unui bun este perfect inelastică la modificarea preţului, nivelul
coeficientului de elasticitate este:
a) mai mare decât 1;
b) mai mic decât 1;
c) egal cu 1;
d) egal cu 0;
e) negativ.
185.Dacă oferta unui bun are o elasticitate unitară, iar preţul bunului creşte cu 10%, cantitatea oferită:
a) creşte cu mai mult de 10%;
b) scade cu cel puţin 10%;
c) creşte cu 10%;
d) nu se modifică;
e) creşte cu 1%.
186.Reducerea preţului unui bun ar putea fi determinată în mod direct de:

a) creşterea impozitelor;
b) reducerea costului factorilor de producţie;
c) creşterea veniturilor consumatorilor;
d) creşterea preţului unui bun complementar;
e) scăderea preţului unui bun substituibil.
187.Este ştiut faptul că produsele agricole au o cerere inelastică. Astfel, în anii favorabili, cu recolte mari,
oferta creşte, fapt care determină:
a) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei;
b) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mare decât creşterea ofertei;
c) reducerea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei;
d) creşterea preţurilor într-o proporţie mult mai mică decât creşterea ofertei;
e) menţinerea constantă a încasărilor din vânzarea produselor agricole.
188.Nu este factor determinant al elasticităţii ofertei:

a) costul producţiei;
b) posibilităţile de stocare;
c) costul stocării;
d) orizontul de timp pe care vânzătorii îl au la dispoziţie pentru a ajusta preţul;
e) urgenţa nevoii de consum;
189.Curba ofertei nu este afectată în mod direct de:

a) tehnologia de producţie;
b) preţurile factorilor de producţie;
c) veniturile consumatorilor;
d) impozitarea vânzărilor;
e) numărul producătorilor.
190. Dacă întreprinzătorul este posesorul tuturor factorilor de producţie îşi va însuşi:
a) numai salariu;
b) numai rentă;
c) numai profitul;
d) întregul venit;
e) numai dobânda.
191. Între salariul real şi nivelul preţurilor bunurilor de consum există o relaţie:
a) directă;
b) pozitivă;
c) de egalitate;
d) de incluziune;
e) inversă.
192. Coeficientul de elasticitate a cererii în funcţie de venit se calculează ca raport între

modificarea procentuală a cererii şi modificarea procentuală a:
a) preţului;
b) ofertei;
c) venitului;
d) taxelor;
e) subvenţiilor.
193. În condiţiile în care veniturile medii ale consumatorilor cresc de la 5 milioane lei la 7,5
milioane lei, cantitatea cerută creşte de la 1000 unităţi la 1200 unităţi. Cererea din acel bun,
în funcţie de venit, este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
d) zero;
e) .
194. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi
atunci echilibrul se va forma:
a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari;
b) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mici;
c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de echilibru mai mică;
d) la un preţ de echilibru mai mică şi o cantitate de echilibru mai mare;
e) la un preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare.
195. În condiţiile existenţei unor preţuri libere, nu reprezintă efect al concurenţei:

a) avantajează pe cei puternici şi dezavantajează pe cei slabi;
b) stimulează progresul eonomic şi social;
c) incită agenţii economici la iniţiativă, creativitate;
d) conduce la creşterea costurilor unitare şi a preţurilor de vânzare;
e) conduce la diversificarea ofertei.
196.Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică:

a) diferenţierea bunurilor;
b) atomicitatea cererii şi a ofertei;
c) fiecare producător poate influenţa piaţa;
d) mărcile firmelor sunt individualizate;
e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
197.Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol:

a) puţini ofertanţi cu forţă economică ridicată;
b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei;
c) numeroşi cumpărători cu forţă economică redusă;
d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată;
e) atomicitatea cererii.
198.Într-o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de:

a) preţul maxim pe care oricare consumator este dispus să-l plătească;
b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l accepte;
c) intersecţia cererii cu oferta;
d) preţul stabilit de cel mai mare producător;
e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor.
199.Una din următoarele nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă:

a) atomicitatea cererii şi a ofertei;
b) omogenitatea produselor;
c) fluiditatea perfectă;
d) transparenţa perfectă;
e) informaţia asimetrică.
200.Într-o piaţă concurenţială, cererea şi oferta se reduc simultan în aceeaşi proporţie. În aceste
condiţii:
a) preţul creşte;
b) cantitatea de echilibru creşte;
c) preţul se reduce;
d) cantitatea de echilibru se reduce;
e) modificarea cantităţii de echilibru este nedeterminată.
201.Pe piaţa cu concurenţă pură şi perfectă preţul este:

a) fixat de stat;
b) fixat de agenţii economici prin negocieri bilaterale;
c) permanent stabil;
d) expresia raportului cerere-ofertă;
e) impus de câţiva vânzători.
202.Atunci când piaţa unui bun economic se caracterizează prin existenţa unui singur vânzător şi a unui
singur cumpărător, ea se numeşte:
a) piaţă de monopson;
b) piaţă de oligopol;
c) piaţă de concurenţă pură şi perfectă;
d) piaţă cu concurenţă loială;
e) piaţă de monopol bilateral.
203.Piaţa caracterizată prin existenţa a numeroşi agenţi ai cererii şi numeroşi agenţi ai ofertei poate fi
piaţă:
a) de monopol;
b) monopolistică;
c) de oligopol;
d) de oligopol bilateral;
e) de monopol bilateral.
204.Manifestarea concurenţei în condiţiile economiei de piaţă este posibilă atunci când:

a) nu există libertatea de acţiune a agenţilor economici;
b) preţurile se formează liber;
c) economia este centralizată;
d) autonomia agenţilor economici este îngrădită;
e) preţurile sunt fixate de stat.
205.Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000 bucăţi dintr-un bun. Costul fix
este de 20 milioane lei, iar costul variabil este de 22 milioane lei. Preţul minim la care producătorul
poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este:
a) 42.000 lei;
b) 20.000 lei;
c) 22.000 lei;
d) 4.200 lei;
e) 2.000 lei.
206.În piaţa benzinei, cererea şi oferta sunt Q 100 10 P , Q  20  5 P , unde Q este cantitatea,
iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 5 unităţi monetare, atunci în piaţa grâului
apare:
a) un surplus de 15 unităţi de cantitate;
b) un surplus de 5 unităţi de cantitate;
c) un deficit de 5 unităţi de cantitate;
d) un deficit de 70 unităţi de cantitate;
e) diferenţă de 2 unităţi monetare între preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.
207.Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt
C =270−8⋅p
A A şi
O =200+ 6⋅p
A A , unde CA
este cantitatea cerută, OA este cantitatea oferită, iar p A este preţul bunului. În acest caz, preţul şi
cantitatea de echilibru sunt:
a) 5, respectiv, 320;
b) 4, respectiv, 224;
c) 8, respectiv, 248;
d) 5, respectiv, 230;
e) 2, respectiv, 212.
208.Dacă preţul untului este de 23 mii lei/pachet, atunci cantitatea oferită este mai mare decât
cantitatea cerută. Dacă preţul untului este de 19 mii lei/pachet, atunci cantitatea cerută este mai
mare decât cantitatea oferită. În aceste condiţii, preţul de echilibru al untului este:
a) 19 mii lei/pachet;
b) 23 mii lei/pachet;
c) mai mic decât 19 mii lei/pachet;
d) între 19 şi 23 mii lei/pachet;
e) mai mare decât 23 mii lei/pachet.
209. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea cererii:

a) intervalul de timp de la modificarea preţului;
b) gradul necesităţii în consum;
c) posibilităţile de stocare ale bunurilor;
d) ponderea venitului cheltuit pentru un anumit bun în bugetul total al unei familii;
e) gradul de substituire a bunurilor.
210. Nu reprezintă factor care influenţează în mod fundamental elasticitatea ofertei:

a) gradul necesităţii în consum;
b) perioada de timp de la modificarea preţului;
c) posibilităţile de stocare ale bunurilor;
d) costul stocării;
e) costul producţiei.
211. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental cererea:

a) costul de producţie;
b) venitul consumatorilor;
c) numărul de firme ce produc acelaşi bun;
d) taxele şi subsidiile;
e) anticipaţiile producătorilor.
212. Reprezintă factor ce influenţează în mod fundamental oferta:

a) numărul de consumatori;
b) preferinţele consumatorilor;
c) venitul consumatorilor;
d) modificarea preţului altor bunuri;
e) costul de producţie.
213. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc=31-P şi Oo=2P10. Dacă
guvernul impune o taxǎ la producător T=3 u.m., calculaţi cât din taxă suportă producătorul şi,
respectiv, consumatorul?
a) 2 u.m. si 1 u.m.;
b) 1 u.m. si 2 u.m.;
c) 0 u.m. si 3u.m.;
d) 3 u.m. si 0 u.m;
e) 1,5 u.m. si 1,5 u.m.
214. Pentru un bun, coeficienţii de elasticitate ai cererii şi ofertei, în funcţie de preţ, sunt Kec/p=2 si
Keo/p= 0,5. Povara unei taxe impuse de autorităţi pe piaţa bunului A va fi suportată:
a) în egală masură de producători şi de consumatori;

b) numai de producători;
c) numai de consumatori;
d) în cea mai mare parte de producători;
e) mai mult de consumatori, mai puţin de producători.
215. O variabilă economică poate fi:

a) întotdeauna exogenă;
b) întotdeauna endogenă;
c) exogenă sau endogenă, în funcţie de context;
d) numai dependentă de altele;
e) nici o variantă nu este corectă.
216. Se consideră că un bun este rar din punct de vedere economic, dacă:
a) la un moment dat, el nu se mai găseşte pe piaţă;

b) la un preţ mare, oferta este mai mare decât cererea;
c) la un preţ nul, cererea este mai mare decât oferta;
d) la un preţ mic, oferta este mai mare decat cererea;
e) nici o varianta nu este corectă.
217. Determinati nivelul constantelor a şi b, ştiind că funcţia cererii de pe piaţa automobilelor este
Qc= a-bP, preţul iniţial Po=5 u.m. şi cantitatea cerută iniţială Qco=20, iar Kec/p=25:
a) a=520 şi b=100;
b) b=520 şi a=100;
c) a= 110 şi b= 240;
d) a= 100 şi b= 110:
e) a=520 şi b= 110.
218. Care este punctul elasticităţii unitare, ştiind că funcţia inversă a cererii este P=a-bQ ?
a) M(a/2; a/2b);
b) M( a/2b; a/2);
c) M(2a; 2b);
d) M(a; 2b);
e) nu se poate calcula.
219. Pe piaţa unui bun, funcţia cererii este Qc=17-4P iar funcţia ofertei Qo=5+2P. Calculaţi Kec/p şi
Keo/p la nivelul de echilibru al pieţei:
a) Kec/p=8, Keo/p=9;
b) Kec/p=9, Keo/p=8;
c) Kec/p=8/9, Keo/p=4/9;
d) Kec/p=4/9, Keo/p=8/9;
e) nu se poate calcula.
220. Un exemplu de cerere perfect inelastică ar putea fi considerat:

a) cererea de insulină pentru bolnavii de diabet;
b) oferta de cumpărare de aur lansata de BNR;
c) cererea de pâine sau lapte;
d) toate cele de mai sus;
e) nici o varianta nu este corectă.
221. Ca rezultat al creşterii veniturilor de la 100 la 120, cererea pentru paltoane creşte de la 20 la 40.
Cât reprezintă Kec/v, calculat prin metoda elasticităţii medii:
a) 11/3;
b) 3/11;
c) 3;
d) 11;
e) 11,3;
222. Se dau următoarele funcţii ale cererii şi ofertei: Qo=3P şi Qc=5-P. Se acordă o subvenţie S=1 u.m.
Care va fi noul preţ de echilibru şi mărimea cheltuielilor guvernamentale?
a) Pe= 1u.m. şi G= 4u.m.;
b) Pe= 4 u.m. şi G= 1 u.m.;
c) Pe= 4u.m. şi G= 3u.m.;
d) Pe= 3u.m. şi G= 4u.m.;
e) Pe= 10u.m. şi G= 10u.m.
223. Conceptul de pierdere socială a unei taxe se referă la faptul că:

a) prin impunerea taxei, decidenţii politici îşi exercită influenţa politică;
b) producătorul suportă întotdeauna o povară mai mare din taxă decât consumatorul;
c) consumatorul suportă întotdeauna o povară mai mare decât producătorul;
d) producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din povara fiscală, drept urmare îşi
reduce producţia, determinând astfel pierderea de locuri de muncă;
e) povara suportată de consumator şi producător depăşeşte veniturile guvernului de pe urma
colectării taxei respective.
224. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa unui bun sunt Qc=16-P şi Oo=3P. Dacă guvernul impune o
taxă la cumpărător T= 4 u.m., cât din taxă va suporta cumpărătorul şi cât producătorul?
a) 3 u.m. si 1 u.m.;
b) 2 u.m. si 2 u.m.;
c) 0 u.m. si 4 u.m.;
d) 1 u.m. si 3 u.m;
e) 4 u.m. si 0 u.m.
225. Un producător de pe o piaţă cu concurenţă perfectă iese de pe piaţă atunci când:

a) preţul este mai mic decât costul total mediu;
b) preţul este mai mare decât costul total mediu;
c) preţul este egal cu costul variabil mediu;
d) preţul este mai mare decât costul variabil mediu;
e) preţul este mai mic decât costul variabil mediu.
226. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată la un preţ mai mare decât nivelul de echilibru?
a) vânzătorii pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc;
b) vânzătorii nu pot vinde cât doresc, dar cumpărătorii pot cumpăra cât doresc;
c) vânzătorii pot vinde cât doresc şi cumpărătorii pot cumpăra cât doresc;
d) vânzătorii nu pot vinde cât doresc şi nici cumpărătorii nu pot cumpăra cât doresc;
e) pe piaţă se manifestă un exces de cerere.
227. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) creşte dacă scade costul mediu;
e) scade numai dacă scade costul mediu.
228. Când cererea creşte mai mult decât oferta, preţul de echilibru:
a) creşte;
b) scade;
c) nu se modifică;
d) devine un preţ maxim administrat;
e) devine un preţ minim administrat.
229. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?

a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o cauză a formării monopolurilor;
b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante economii de scară;
c) un monopol poate obţine un profit mai mare impunând preţuri diferite pe segmente diferite
de piaţă;
d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de oligopol;
e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ.
230. Un monopolist îşi maximizează profitul atunci când:

a) costul total mediu este egal cu încasarea marginală;
b) costul variabil mediu este egal cu încasarea marginală;
c) costul marginal este egal cu încasarea marginală;
d) costul total mediu este minim;
e) încasarea totală este maximă.
231. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, echilibrul pe termen scurt presupune:

a) Vmg=Cmg şi Vmg>P;
b) Vmg=Cmg şi Vmg<P;
c) Vmg=Cmg şi Vmg=P;
d) Vmg=Cmg=P şi P=CTM;
e) Vmg>Cmg şi P=Cmg.
232. Concurenţa monopolistică se deosebeşte de concurenţa perfectă prin:

a) câţiva cumpărători;
b) câţiva vânzători;
c) atomicitatea ofertei;
d) diferenţierea produselor;
e) atomicitatea cererii.
233. Obţinerea profitului nelegitim:

a) contravine legii;
b) este rezultatul raţionalităţii în activitatea economică;
c) nu este rezultatul contribuţiei firmei la activitatea economică;
d) decurge întotdeauna din existenţa situaţiei de monopol;
e) este întotdeauna mai mic decât supraprofitul.
234. Pe piaţa de monopol:

a) preţul este controlat de consumator;
b) preţul este stabilit de cerere şi ofertă;
c) preţul pieţei determină întotdeauna obţinerea de profit;
d) există un singur producător şi un singur consumator;
e) oferta este controlată de mai mulţi producători.
235. Se caracterizează prin eficienţă alocativă:

a) concurenţa perfectă;
b) monopolul;
c) oligopolul;
d) monopsonul;
e) concurenţa monopolistică.
C  3Q
236. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia mg , unde Cmg este costul marginal, iar
Q este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P  20  Q, unde P este
preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie:
a) 3;
b) 4;
c) 5;
d) 10;
e) 20.
237. Un monopolist îşi maximizează profitul la nivelul:

a) pragului de rentabilitate;
b) egalităţii dintre prima derivată a venitului total şi prima derivată a costului total;
c) egalităţii dintre a doua derivată a costului total şi a doua derivată a venitului total;
d) egalităţii dintre preţ şi venitul marginal;
e) egalităţii dintre preţ şi costul marginal.
238. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului corespunde unei
situaţii în care:
a) preţul este mai mare decât costul marginal;
b) costul marginal este egal cu preţul;
c) preţul este mai mic decât costul marginal;
d) preţul este egal cu încasarea marginală;
e) preţul este mai mic decât încasarea marginală.
239. Dacă o industrie este dominată de un singur producător, una din următoarele relaţii este
adevărată în situaţia de echilibru:
a) preţul este mai mic decât încasarea marginală;
b) preţul este mai mare decât costul marginal;
c) încasarea marginală este egală cu încasarea medie;
d) încasările marginale sunt negative;
e) preţul este egal cu încasările marginale.
240. Nu este o trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică:

a) atomicitatea ofertei;
b) atomicitatea cererii;
c) omogenitatea bunului tranzacţionat;
d) intrarea liberă pe piaţă;
e) deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra deciziilor celorlalţi
producători.
241. Vânzarea unui produs pentru care pe piaţă sunt reprezentate mai multe mărci, de către un
număr mare de producători caracterizează piaţa:
a) cu concurenţă perfectă;
b) de monopson;
c) de oligopol;
d) monopolistică;
e) de monopol.
242. O piaţă de monopol este ineficientă deoarece:

a) preţul este mai mic decât costul marginal;
b) încasarea marginală este mai mică decât costul marginal;
c) preţul este mai mare decât costul marginal;
d) încasarea marginală este mai mare decât costul marginal;
e) costul marginal este egal cu costul fix mediu.
243. Care din următoarele nu caracterizează situaţia oligopolului cooperant:

a) reprezintă înţelegerea formală a firmelor oligopoliste în vederea reducerii producţiei şi
majorării preţurilor;
b) reprezintă înţelegerea formală în urma căreia grupul de firme maximizează profitul total, fără
ca în mod obligatoriu, fiecare firmă să îşi maximizeze profitul individual;
c) reprezintă înţelegerea formală sau informală care determină firmele oligopoliste să încerce să
trişeze;
d) reprezintă înţelegerea formală sau informală care permite accesul pe piaţă şi a altor firme;
e) reprezintă înţelegerea informală în cadrul căreia firmele dominante stabilesc preţurile.
244. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative:

a) aplicarea unui impozit asupra activităţii generatoare de externalitate negativă;
b) subvenţionarea celor care suportă efectele externe negative;
c) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”;
d) definirea precisă a drepturilor de proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea;
e) controlul activităţii generatoare de externalitate negativă de către stat.
245. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin:

a) reducerea costului marginal privat;
b) reducerea preţului plătit de consumatori;
c) includerea costurilor externe în costul privat;
d) creşterea producţiei;
e) restrângerea drepturilor de proprietate privată.
246. Poluarea reprezintă un exemplu de:

a) bun public;
b) externalitate negativă;
c) externalitate pozitivă;
d) bun privat;
e) bun de folosinţă comună.
247. În cazul unei externalităţi pozitive:

a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale;
b) beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale;
c) costurile private sunt mai mari decât costurile sociale;
d) costurile private sunt egale cu costurile sociale;
e) beneficiile şi costurile private coincid cu beneficiile şi costurile sociale.
248. Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea modificare
a salariului real atunci când preţurile se dublează:
a) scădere cu 20%;
b) creştere cu 10%;
c) scădere cu 10%;
d) creştere cu 20%;
e) scădere cu 80%.
249. Una din afirmaţiile de mai jos este corectă:

a) salariul este plată pentru risc;
b) salariul este venit pentru angajator;
c) salariul nu este componentă a costului;
d) salariul este preţul pe piaţa muncii;
e) salariul reprezintă bani economisiţi.
250. În care din situaţiile menţionate salariul real creşte?

a) salariul nominal este constant, iar preţurile bunurilor de consum cresc;
b) salariul nominal creşte mai puţin decât sporesc preţurile la bunurile de consum;
c) salariul nominal scade, iar preţurile la bunurile de consum rămân constante;
d) preţurile scad, iar salariul nominal creşte;
e) preţurile la bunurile de consum cresc, iar salariul nominal scade.
251. În profitul brut al unei firme se includ:

a) salariile cuvenite lucrătorilor;
b) dobânda datorată băncii pentru capitalul împrumutat;
c) cheltuielile efectuate cu factorii de producţie;
d) câştigul cuvenit întreprinzătorului pentru riscul asumat;
e) cheltuielile materiale.
252. Venitul obţinut de agentul economic care îşi învesteşte capitalul în acţiuni se numeşte:
a) profit;
b) dobândă;
c) dividend;
d) rentă;
e) salariu.
253. Care este condiţia pentru maximizarea profitului în cazul unui producător care acţionează pe o
piaţă cu concurenţă perfectă?
a) costul marginal egal cu preţul pieţei;
b) costul total mediu egal cu preţul pieţei;
c) profitul marginal egal cu preţul pieţei;
d) costurile totale egale cu încasările din vânzarea produselor;
e) încasările totale egale cu profitul total.
254. Creşterea mai rapidă a salariilor în producţia unui anumit bun comparativ cu productivitatea
muncii determină:
a) îmbunătăţirea competitivităţii producţiei;
b) creşterea ofertei şi reducerea preţului bunului respectiv;
c) reducerea ofertei şi creşterea preţului bunului respectiv;
d) creşterea ofertei şi a preţului bunului respectiv;
e) reducerea ofertei şi a preţului bunului respectiv.
255. Tendinţa generală de creştere a salariului pe termen lung se datorează în principal:

a) incapacităţii salariaţilor de a se organiza în sindicate;
b) creşterii cheltuielilor cu instruirea şi calificarea;
c) migraţiei internaţionale a forţei de muncă;
d) refuzului generalizat de a plăti salarii de eficienţă;
e) absenţei contractelor implicite pe piaţa forţei de muncă.
256. Renta funciară diferenţială reprezintă o consecinţă a:

a) fluctuaţiei preţurilor producţiei agricole;
b) mărimii suprafeţei de teren aflată în exploatare;
c) abilităţii întreprinzătorului;
d) fertilităţii suprafeţelor de teren;
e) taxelor vamale la importul de produse agricole.
257. Un întreprinzător colectează profituri ca urmare a unei invenţii. Profiturile colectate reprezintă:
a) profituri normale în condiţii concurenţiale;
b) profituri temporare de monopol;
c) rente;
d) dobânzi normale;
e) profituri ilegale.
258. Se contractează vânzarea a 1.500 acţiuni la un preţ de 8.000 lei pe acţiune, cu scadenţă peste 6
luni. La scadenţă, preţul la vedere este 4.000 lei pe acţiune, ceea ce înseamnă:
a) un câştig de 6 milioane lei pentru cumpărător;
b) o pierdere de 6 milioane lei pentru vânzător;
c) un câştig de 12 milioane lei pentru vânzător;
d) un câştig de 6 milioane lei pentru vânzător;
e) o pierdere de 12 milioane lei pentru vânzător.
259. Atunci când preţurile bunurilor de consum scad cu 20%, iar salariul nominal scade cu 10%,
salariul real:
a) creşte cu 12,5%;
b) scade cu 12,5%;
c) scade cu 18%;
d) creşte cu 18%;
e) scade cu 10%.
260. O obligaţiune aduce posesorului ei un venit anual de 4.800 lei în condiţiile în care rata anuală a
dobânzii este 20%. În cazul în care rata anuală a dobânzii ar fi de 30%, obligaţiunea ar putea să
fie vândută la preţul de:
a) 14.400 lei;
b) 16.000 lei;
c) 19.000 lei;
d) 24.000 lei;
e) 18.000 lei.
261. La o rată a dobânzii de 45%, un credit de 100 milioane lei pe 3 luni aduce o dobândă totală de:
a) 11,25 milioane lei;
b) 15 milioane lei;
c) 15,25 milioane lei;
d) 45 milioane lei;
e) 45,25 milioane lei.
262. Un capital bănesc se triplează în trei ani la o rată a dobânzii de:

a) 33,333%;
b) 44,225%
c) 50%;
d) 100%;
e) 200%.
263. Un teren agricol aduce o rentă anuală de 10 milioane lei. În condiţiile în care rata dobânzii este
de 25%, terenul respectiv se vinde la un preţ de:
497. 2,5 milioane lei;
500. 40 milioane lei;
501. 50 milioane lei.
264. Rata reală a dobânzii este mai mare decât rata nominală în cazul:
a) creşterii nivelului general al preţurilor;
b) reducerii nivelului general al preţurilor;
c) menţinerii neschimbate a nivelului general al preţurilor;
d) accelerării inflaţiei;
e) reducerii inflaţiei.
265. O relaţie de acelaşi sens există între:

a) rata profitului la cost şi costul de producţie;
b) costul unitar şi profitul unitar;
c) durata unei rotaţii a capitalului folosit şi profit;
d) viteza de rotaţie şi profit;
e) salariul real şi preţurile bunurilor de consum.
266. Una din afirmaţiile următoare nu este corectă:

a) cine obţine profit suplimentar îl obţine şi pe cel normal;
b) rata profitului calculată la cost este mai mare decât rata profitului calculată la cifra de afaceri;
c) când durata unei rotaţii a capitalului creşte, viteza de rotaţie creşte;
d) când costul unitar scade, la un preţ dat, masa profitului creşte;
e) când numărul de rotaţii ale capitalului folosit creşte, masa profitului creşte.
267. Una din afirmaţiile următoare este adevărată:

a) creşterea preţului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar;
b) modificarea costului unitar se află în relaţie de acelaşi sens cu profitul unitar;
c) atunci când viteza de rotaţie a capitalului creşte, masa profitului scade;
d) rata profitului calculată la cost este mai mică decât rata profitului calculată la cifra de afaceri;
e) creşterea numărului de rotaţii ale capitalului se află în relaţie de acelaşi sens cu durata unei
rotaţii a capitalului folosit.
268. Profitul, în esenţă, răsplăteşte:

a) munca depusă de salariat într-o întreprindere;
b) aportul posesorului pământului la activitatea economică;
c) aportul managementului guvernamental la acţiuni sociale;
d) iniţiativa şi acceptarea riscului din partea întreprinzătorului;
e) contribuţia posesorului de capital bănesc la activitatea economică.
269. Proprietarul unui anumit factor de producţie este avantajat atunci când pe piaţa respectivului
factor:
a) cererea este mai mică decât oferta;
b) cererea creşte mai încet decât creşte oferta;
c) oferta este mai mică decât cererea;
d) oferta creşte, iar cererea nu se modifică;
e) cererea scade şi oferta creşte.
270. Una din următoarele afirmaţii este falsă:

a) când preţurile bunurilor de consum cresc, salariul real poate să crească;
b) evoluţia salariului real este într-o relaţie inversă cu evoluţia nivelului preţurilor bunurilor de
consum;
c) salariul real este direct proporţional cu salariul nominal;
d) salariul este atât un venit, cât şi un cost;
e) salariul nominal minim este fixat de către patron.
271. Împărţirea venitului obţinut între participanţii direcţi la crearea sa reprezintă:

a) redistribuirea venitului;
b) distribuirea venitului;
c) plata salariului;
d) serviciul unui factor de producţie;
e) preluarea unei părţi din venitul unor agenţi şi folosirea lui în sprijinul altor agenţi economici.
272. Când salariul real scade cu 20%, iar preţurile scad cu 5%, salariul nominal:
a) scade cu 24%;
b) creşte cu 18,75%;
c) scade cu 18,75%;
d) scade cu 16%;
e) creşte cu 16%.
273. Un întreprinzător avansează 100 milioane lei într-o afacere şi obţine, conform înregistrărilor
contabile, un profit de 20 milioane lei. În condiţiile unei rate a dobânzii de 25%:
a) afacerea a fost profitabilă;
b) întreprinzătorul a înregistrat un profit economic de 5 milioane lei;
c) întreprinzătorul a înregistrat o pierdere economică de 5 milioane lei;
d) costul de oportunitate pentru afacere a fost de 20 milioane lei;
e) afacerea a fost mai avantajoasă decât depunerile bancare.
274. În perioada T0-T1, producţia unui agent economic creşte de 3 ori, iar numărul de lucrători cu 50%.
Salariul nominal în T0 este 1.000.000 lei. Cât va fi salariul nominal în T 1 ştiind că sporirea acestuia
reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii ?:
a) 2.000.000 lei;
b) 1.250.000 lei;
c) 1.000.000 lei;
d) 1.500.000 lei;
e) 1.750.000 lei.
275. În T0 salariul nominal al unui individ era de 1.500.000 lei, iar preţul unei pâini de 5.000 lei. În T 1,
salariul nominal a crescut cu 100%, iar preţul pâinii cu 300%. Salariul real în T 1 faţă de T0:
a) a crescut cu 50%;
b) a scăzut cu 50%;
c) a rămas constant;
d) a crescut cu 100%;
e) a scăzut cu 100%.
276. Salariul nominal net în T 0 este de 5.000.000 lei. În situaţia în care, în perioada T 0-T1, creşterea
salariului reprezintă 50% din creşterea productivităţii medii a muncii, care s-a dublat, salariul
nominal net în T1 este:
a) 5.500.000 lei;
b) 10.000.000 lei;
c) 7.500.000 lei;
d) 7.250.000 lei;
e) 10.500.000 lei.
277. O firmă previzionează pentru anul următor costuri fixe totale de 20 milioane u.m., un cost
variabil mediu de 2000 u.m. şi că preţul bunului pe care-l produce va fi de 7000 u.m.. În
condiţiile în care firma şi-a stabilit ca obiectiv obţinerea unui profit total de 5 milioane u.m.,
producţia care trebuie realizată este de:
a) 6.000 bucăţi;
b) 4.500 bucăţi;
c) 5.000 bucăţi;
d) 7.500 bucăţi;
e) 10.000 bucăţi.
278. În T0, rata profitului calculată la costurile totale a fost de 10%. În T 1, costurile totale cresc cu
20%, iar rata profitului calculată la costurile totale creşte cu 5 puncte procentuale. Profitul în T 1:
a) creşte cu 280%;
b) scade cu 280%;
c) creşte cu 180%;
d) creşte cu 80%;
e) rămâne constantă.
279. Un capital se roteşte anual de 3 ori, totalul încasărilor fiind de 2 mil. um. corespunzător fiecărei
rotaţii. Dacă rata anuală a profitului în funcţie de costul total este de 25%, nivelul anual al
profitului şi costului total va fi:
a) 4 mil u.m., 1,2 mil. u.m.;
b) 1,2 mil u.m., 4,8 mil. u.m.;
c) 0,4 mil u.m., 1,6 mil. u.m.;
d) 1,6 mil u.m., 0,4 mil. u.m.;
e) 1 mil u.m., 1 mil. u.m.
280. Un credit acordat unei firme pe doi ani, în regim de dobândă compusă, cu o rată anuală de 20%,
aduce o dobândă totală de 44 milioane u.m. Creditul acordat este de:
a) 74 milioane u.m.;
b) 144 milioane u.m.;
c) 120 milioane u.m.;
d) 100 milioane u.m.;
e) 110 milioane u.m.
281. O bancă acordă două credite însumând 3 milioane u.m, primul pe 1 an cu o rată anuală a
dobânzii de 20%, iar al doilea pe 6 luni cu o rată a dobânzii de 10%. Dobânda încasată de către
bancă din primul credit este de două ori mai mare decât dobânda celui de-al doilea credit. Cele
două credite sunt:
a) 1,5 milioane şi, respectiv, 1,5 milioane;
b) 1,25 milioane şi, respectiv, 1,75 milioane;
c) 1 milion şi, respectiv, 2 milioane;
d) 2 milioane şi, respectiv, 1 milion;
e) 2,25 milioane şi, respectiv, 0,75 milioane.
282. Un agent economic contractează un credit bancar de 100 milioane u.m pe o perioadă de 1 an cu
o rată nominală a dobânzii de 20%. În condiţiile în care în acel an rata inflaţiei a fost de 10%, rata
reală a dobânzii este:
a) 20%;
b) 10%;
c) 1%;
d) 100%;
e) 0,1%.
283. Un credit de 1 milion lei este acordat pe principiul dobânzii compuse, pe o durată de doi ani, cu
o rată anuală a dobânzii de 10%. Rata dobânzii, pe principiul dobânzii simple, ce aduce aceeaşi
dobândă, tot pe doi ani, este:
a) 13%;
b) 12%;
c) 11%;
d) 10,5%;
e) 10%.
1.Dacă încasările săptămânale din vânzarea unui bun cresc cu 40%, iar preţul
creşte cu mai mult de 40%, cererea în raport de preţ este:
a) elastică;
b) inelastică;
c) de elasticitate unitară;
d) atât elastică, cât şi inelastică;
e) toate variantele a)-d) sunt false
Px este preţul pieţei). Când preţul creşte de la 7 la 9 u.m., coeficientul de elasticitate a cererii în raport
de pret şi tipul de elasticitate reprezintă:
c) 1; unitară;
e) 40/11; elastică .
3. Dacă încasările din vânzarea cărţilor cresc cu 10%, ca urmare a majorării cu
15% a preţului cererea pentru cărţi este:
a) elastică;
b) unitară;
c) inelastică;
4. Cererea de manuale de economie în 1998 a fost de 10 mii de bucăţi. în 1999,
preţul manualului creşte cu 100%, iar veniturile cumpărătorilor cu 50%. Dacă
elasticitatea cererii la preţ este 0,5, iar la venit 0,25, cantitatea cerută în 1999 este:
a) 6,25 mii;
b) 16,25 mii;
c) 3,75 mii;
d) 5 mii;
e) nedeterminată.
5. O elasticitate a cererii la preţ egală cu doi arată că:
a) la o creştere cu 1 % a preţului, cantitatea cerută scade cu 2%;
b) la o creştere cu 1 % a preţului, cantitatea cerută creşte cu 2%;
c) la o creştere cu 2% a preţului, cantitatea cerută scade cu 1%;
d) cererea este inelastică la preţ;
e) bunul este inferior
1. Dacă producţia unei întreprinderi creşte cu 25%, atunci costul fix mediu:
a) creşte cu 20%;
b) scade cu 20%;
c) creşte cu 25%;
d) rămâne constant;
e) creşte sau scade în funcţie de evoluţia costurilor variabile.
2. Ionuţ este managerul propriei sale afaceri având încasări de 100 mil. lei/lună dar şi costuri explicite
de 30 mil. lei. Pentru a se dedica în întregime noii activităţi a trebuit să renunţe la locul de muncă pe
care îl avea anterior şi care îi asigura un salariu de 20 mil. lei lunar. În acest caz:
a) profitul economic este mai mare decât profitul contabil;
b) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei;
c) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 50 mil. lei;
d) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei;
e) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel economic de 70 mil. lei;
1. Consumatorul raţional obţine maximum de utilitate în condiţiile venituluidisponibil dat, atunci
când:
c) raportul dintre utilităţile marginale ale bunurilor achiziţionate este identic cu raportul dintre
preţurile lor unitare;
e) utilitatea totală este crescătoare.

a) minimă;
b) zero;
c) maximă;
d) pozitivă, dar descrescătoare
e) egală eu unu.
3. Reglarea economică a progresului tehnic o face piaţa prin:

a) creşterea rolului statului în finanţarea cercetării ştiinţifice;
b) menţinerea monopolului asupra cercetării ştiinţifice.
c) concurenţa şi comercializarea rezultatelor;
d) propagarea şi generalizarea progresului tehnic în mai multe unităţi economice;
e) cooperarea între agenţii economici.
4. Împărţirea capitalului în fixşi circulant are la bază:

a) mobilitatea spaţială;
b) gradul de rentabilitate;
c) productivitatea diferitelor componente ale acestuia;
d) categoriile de costuri pe care le generează, respectiv partea care generează costuri fixe reprezintă
capital fix, iar partea care generează costuri variabile reprezintă
capital circulant;
e) modul cum participă la activitatea economică, cum se consumă şi cum se înlocuiesc elementele
acestui capital.
5. Costul marginal este egal cu:
a) costul total mediu;
b) costul variabil mediu;
c) costul fix mediu;
d) cheltuielile variabile pe care le generează creşterea producţiei cu o unitate;
e) toate variantele de mai sus sunt false.
6. Cea mai amplă implicare a statului ca agent economic, în condiţiile economieide piaţă, se realizează
prin:
a) proprietatea statului asupra unor bunuri de capital fix;
b) programare economică;
c) intervenţia în comerţul exterior;
d) formarea şi cheltuirea resurselor sale financiare
e) combaterea poluării.
7. Are caracter funcţional şi de finalitate:

a) activitatea umană în general;
b) doar activitatea economică;
c) activitatea de producţie în general;
d) numai activitatea din care rezultă profit;
e) orice activitate din care rezultă bunuri materiale.
8. Când, pe termen scurt, costul variabil total creşte mai repede decât producţia,costul fix mediu:
a) creste;
b) scade;
e) nu se modifică;
9. Când diferenţa dintre costul fix mediu curent şi cel al perioadei de bază este 2,iar diferenţa dintre
costul variabil mediu curent şi cel al perioadei de bază este 8, atunci
10. În economia de piaţă, raporturile dintre oameni în activitatea economică suntraporturi:

e) de interese.

b) în expresie valorică;
12. În economie resursele sunt limitate în sensul că:

a) sporesc mai repede decât nevoile;
b) nu se regenerează;
c) sunt insuficiente în raport cu nevoile;
d) nu se recuperează;
e) sunt produse numai în funcţie de necesităţi.
13. La o producţie de zero bucăţi:

a) CT=CF;
b) CT=CV;
d) CF=0;
e) CF=CV.
Costul de oportunitate reprezintă:

a) costul contabil;
c) venitul celei mai bune alternative la care se renunţă, atunci când se face o alegere;
d) un concept similar ratei marginale de substituţie; e) un concept sinonim cu frontiera

posibilităţilor de producţie.
15. O economie produce doar două bunuri X şi Y. În cazul în care curba posibilităţilor de producţie este
concavă în raport cu originea sistemului de axe, costul de oportunitate pentru bunul X în raport cu
bunul Y:
a) este constant;
b) este crescător;
c) este descrescător;
d) nu poate fi determinat;
e) este egal cu rata marginală de substituţie a celor două bunuri.
16. Problema fundamentală a economiei se referă la:

a) corelarea producţiei de bunuri de consum cu aceea de bunuri-capital;
b) corelarea fluxurilor de investiţii cu fluxurile de economii;
c) necesitatea unui ritm înalt al inovării tehnologice;
d) atenuarea tensiunii dintre nevoi şi resurse;
e) creşterea continuă a eficienţei tuturor activităţilor economice.
17. Costul de oportunitate reprezintă:

a)cheltuielile efective ale producătorului;
b)valoarea în unităţi monetare a celei mai bune alternative sacrificate de alocare a resurselor;
c)costul suplimentar pe care-l suportă producătorul atunci când măreşte producţia cu o unitate;
d) ajustarea preţurilor ca urmare a modificărilor cererii şi ofertei; e) cheltuielile efectuate pentru

realizarea unei unităţi de produs.
18. O economie poate produce 100 pâini şi 5 strunguri sau 80 pâini şi 7 strunguri. În cazul în care costul
de oportunitate pentru strunguri (în raport cu pâinea) este crescător, care dintre următoarele
combinaţii de pâini şi strunguri nu poate fi un punct pe curba posibilităţilor de producţie pentru
economia respectivă:
a) 94 pâini şi 6 strunguri;
b) 93 pâini şi 6 strunguri;
c) 92 pâini şi 6 strunguri;
d) 91 pâini şi 6 strunguri;
e) 89 pâini şi 6 strunguri.
1. O afirmaţie normativă exprimă:

2. Afirmaţia că “rata inflaţiei în România la sfârşitul lunii decembrie 2004 a fost de 11,2%” este:
a) un enunţ pozitiv;
b) un enunţ normativ;
c) un enunţ nedemonstrabil;
d) o ipoteză;
e) concluzia unui model matematic.
3. Enunţul “pentru a fi eficiente întreprinderile româneşti ar trebui să fie privatizate” este o afirmaţie:
a) pozitivă;
b) normativă;
c) empirică;
d) explicativă;
e) descriptivă.
4. Nu reprezintă o afirmaţie pozitivă:

a) rata şomajului era la sfârşitul anului 2004 de 7,2%;
b) indicele preţurilor de consum a crescut cu 3% în luna decembrie;
c) pentru a avea stabilitate macroeconomică, rata inflaţiei în România ar trebui să fie de 3-4%;
d) economia românească a crescut cu o rată anuală de 4,6% în 2004; e) rata medie anuală a dobânzii
în 2005 este de 4%.
5. Reprezintă o lucrare care reflectă prioritar probleme de microeconomie:

a) F. Hayek, “Drumul către servitute”;
b) M. Friedman, “Liber să alegi”;
c) M. Albert, “Capitalism contra capitalism”;
d) G. Becker, “Comportamentul consumatorului – o abordare economică”;
e) N. Georgescu-Roegen, “Legea entropiei şi procesul economic”.
6. Studiul economiei s-a constituit ca ştiinţă:

a) odată cu activitatea omului;
b)din antichitatea greacă şi romană;
c)odată cu şcoala clasică;
d)odată cu şcoala neoclasică şi Renaşterea;e)odată cu keynesismul.
7. În metodologia ştiinţei economice:

a)raţionamentul deductiv prevalează faţă de cel inductiv;
b)raţionamentul inductiv prevalează faţă de cel deductiv;
c)raţionamentul inductiv se împleteşte cu cel deductiv;
d) prevalează analiza cantitativă faţă de cea calitativă;

e) interesează doar variabilele de stoc.
8. În raţionamentul ştiinţific, ca şi în realitatea economică, prevalează relaţiile:

a)cauzale;
b) de covariaţie pozitivă;
c) de interdependenţă;
d) de covariaţie negativă;
e)de indiferenţă.
9. Afirmaţia „ Studenţii eminenţi caută locuri de muncă în străinătate” reprezintă o eroare:

a) de compoziţie;
b)de raţionament (cauzalitate);
c) atât de compoziţie cât şi de raţionament;
d)nu reprezintă o eroare de raţionament economic;
e) este o eroare doar când se referă la ţările avansate.
10. Eroarea de cauzalitate (raţionament) se întâlneşte în afirmaţiile:

a) toate lebedele sunt albe;
b) în ţările avansate întreaga populaţie are un standard de viaţă ridicat;
c)întreaga populaţie din statele membre ale UE este satisfăcută de funcţionarea UE;
d) cererea este în relaţie pozitivă cu preţul;
e) costul este sinonim cu preţul.
11. În ştiinţa economică, legăturile dintre fenomenele economice au caracter de lege (regularitate)
când:
1) sunt esenţiale;
2) sunt relativ stabile;

3) sunt repetabile;
4)exprimă o relaţie directă (pozitivă);
5) au rigoarea şi exactitatea caracteristice legilor fizicii.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 1+2+5; c) 2+3+4+5; d) 1+2+3+4; e) 1+2+4
12. Este considerat părintele ştiinţei economice:

a)D. Ricardo;
b) K. Marx;
c) J. M. Keynes;
d) Adam Smith;
e) L. Mises.
13. Raţionamentul prin care, pornind de la analiza faptelor economice concrete, ajungem la formularea
principiilor economice, poartă numele de:
a) metoda deductivă;
b)metoda inductivă;
c) abstractizarea;
d) metoda analogiei;
e) metoda „ceteris paribus”.
14. Sunt considerate metode şi procedee de cunoaştere economică ştiinţifică:

1) abstacţia;
2)inducţia;
3) deducţia;
4) predicţia;
5) comparaţia.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 1+2+3+5; c) 2+3+4+5; d) 2+3+5; e) 2+3.
15. Afirmaţia „este mai bine să apelezi la credite” este o propoziţie:

a)falsă
b)pozitivă
c)normativă
d) adevărată
e)lipsită de sens
16. Teoria autoreglării economiei prin mecanismul preţurilor şi al concurenţei este o teorie:
a)general acceptată;
b)parţial validată în practică
c) parţial acceptată de către ştiinţa economică
d) valabilă în unele cazuri practice;
e)falsă
17. Metoda de cercetare prin care, pornind de la principiile economice, ajungem la explicarea faptelor
economice concrete, poartă numele de:
a)metodă deductivă;
b) metodă inductivă;
c) abstractizare;
d) metoda analogiei;
e) metoda „ceteris paribus”.
18. Faptul că indivizii acţionează pentru satisfacerea intereselor lor, fiind sensibili la stimulente,
înseamnă că:
a) indivizii nu sunt întotdeauna raţionali;
b) astfel de indivizi ar trebui marginalizaţi pentru că nu servesc atingerii scopului bunăstării generale;
c) statul ar trebui să substituie deciziile unor astfel de indivizi cu propriile sale decizii astfel încât şi
ceilalţi oameni să se bucure de bunăstare;
d) satisfacerea intereselor personale este întotdeauna prioritară intereselor generale;
e) satisfacerea intereselor generale este, de regulă, prioritară intereselor personale.
19. Care dintre afirmaţiile de mai jos definesc ştiinţa economică şi rolul ei?
1) oferă agenţilor economici putere de anticipare, posibilităţi de a alege, alternative; 2)permite
realizarea unui model eficient de alocare şi utilizare a resurselor limitate, în vederea satisfacerii
nevoilor;
3) studiază comportamentul uman în activitatea de alocare şi utilizare a resurselor;
4) accelerează schimbul de mărfuri;
5) decide cum să folosim resursele rare, cu întrebuinţări alternative.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 1+2+3+4; c) 2+3+4; d) 1+3+5; e) 1+2.
20. Care dintre formulările de mai jos reprezintă o afirmaţie normativă?

a) reducerea impozitelor va determina o scădere a veniturilor la bugetul de stat;
b) creşterea preţului la carburanţi va favoriza creşterea generalizată a preţurilor în economie;
c) pentru a permite o mai bună funcţionare a economiei guvernul trebuie să aibă o prezenţă
foarte discretă în viaţa economică;
d) acoperirea deficitului bugetar de către autorităţi prin emisiune suplimentară de monedă va

contribui la accentuarea inflaţiei;
e)creşterea cheltuielilor guvernamentale contribuie la reducerea ratei şomajului.
21. Care dintre formulările de mai jos reprezintă o afirmaţie pozitivă?

a)dacă doreşte o creştere a ocupării, guvernul ar trebui să sporească cheltuielile bugetare;
b)comerţul cu arme trebuie interzis;
c) dacă scade preţul unui bun ceteris paribus, atunci creşte cantitatea cerută;
d) numărul cazurilor de violenţă în familie ar putea fi redus dacă guvernul măreşte accizele la alcool;
e) guvernul ar trebui să mărească taxele la importul de carne pentru a proteja producătorii

autohtoni.
22. Economia pozitivă:

a)opereaza cu judecăţi de valoare, cu aprecieri referitoare la o serie de criterii extraeconomice;
b) stabileşte dezvoltarea viitoare a economiei utilizând o serie de instrumente ale analizei

economice;
c) arata cum trebuie să se desfăşoare activităţile economice;
d) este cea care descrie si explica realitatea;
e) studiaza comportamentul unei anumite unităţi economice.
23. Abstracţia ştiinţifică presupune:

a)eliminarea din analiza economică a unor componente necunoscute şi neinteresante; b)analiza
economică a comerţului cu opere de artă abstracte;
c) ştiinţa care se ocupă cu studiul conceptelor abstracte din economie;
d)analiza unui fenomen economic care se concentrează asupra unui aspect esenţial, eliminându-le
pe cele considerate neesenţiale;
e) nici o variantă dintre cele de mai sus.
24. Metoda de cercetare prin care, pornind de la analiza faptelor concrete, ajungem la formularea
principiilor economice, se numeşte:
a) abstractizare;
b) principiul “ caeteris paribus”;
c) analiza cantitativă;
d) metoda inductivă;
e) metoda deductivă.
25. Dacă o modificare a variabilei X determină o modificare în sens invers a variabilei Y, cele două
variabile sunt:
a) normale;
b) inferioare;
c)în relaţie negativă;
d) în relaţie pozitivă;
e) în relaţie invers proporţională.
26. Dacă o modificare a variabilei X determină o modificare în acelaşi sens a variabilei Y, cele două
variabile sunt:
a) normale;
b) inferioare;
c)în relaţie negativă;
d)în relaţie pozitivă;
e)în relaţie invers proporţională.
27. Este o afirmaţie normativă :

a)indicele preţurilor de consum a crescut cu 5,6% luna trecută ;
b)rata şomajului de 7% este prea mare pentru o economie ;
c)rata medie a dobânzii la credite este de 9,5%
d)economia a crescut cu o rată anuală de 4,5%
e)rata inflaţiei a fost de peste 12%
28. Guvernul decide cresterea cheltuielilor publice pentru echipamente necesare la constructia de
autostrazi, iar mai tarziu pretul acestor echipamente scade. Afirmatia ca pretul acestor echipamente
a scazut datorita cresterii cheltuielilor guvernamentale este un exemplu de :
a) eroare de compozitie
b) eroare de cauzalitate
c) afirmatie normativa
d) predictie
e) o lege economica.
29. Nu reprezintă administraţie privată:

a) sindicatele;
b) armata;
c) Crucea Roşie;
d) partidele politice;
e) fundaţiile.
30. În funcţie de natura lor, fluxurile dintre agenţii economici se împart în:
a) nominale şi reale;
b) reale şi monetare;
c) brute şi nete;
d) fixe şi variabile;
e) finale şi intermediare.
31. Conţinutul legilor economice exprimă:

a) toate relaţiile de interdependenţă şi de intercondiţionare dintre verigile economice; b)impactul
progresului tehnic asupra dezvoltării economice;
c) evoluţia formelor veniturilor în funcţie de productivitate;
d) regularităţile de interconexiune, relativ stabile şi necesare dintre procesele, fenomenele, actele

şi comportamentele economice;
e) legi juridice.
32. Microeconomia se ocupă cu studiul:

a) modului cum consumatorii şi producătorii aleg să utilizeze resursele şi impactul acestor alegeri
pe diferite pieţe;
b) protecţiei sociale;
c)şomajului şi inflaţiei ca fenomene de dezechilibru;
d) creşterii economice;
e) modului în care guvernul îşi constituie veniturile şi cheltuieşte sumele colectate la buget.
33. Macroeconomia se ocupă cu studiul:

a) acţiunilor economice ale populaţiei unei regiuni;
b) deciziilor întreprinderilor de mari dimensiuni;
c) preţurilor şi producţiei întreprinderilor aparţinând unei ramuri industriale;
d) economiei naţionale privită ca un întreg;
e) alocării resurselor economice la nivelul producătorului individual.
1. Propoziţia : „ Orice economie în care au loc schimburi, procese de vânzare-cumpărare, deci există
pieţe, este o economie de piaţă” este:
a) adevărată;
b) falsă;
c) adevărată dacă majoritatea bunurilor sunt marfare;
d) adevărată dacă statul nu intervine în economie;
e) falsă dacă piaţa nu este în concurenţă perfectă
2. Afirmaţia: „În orice economie de piaţă se întâlnesc şi trăsăturile economiei de schimb” este :
a) adevărată;
b) falsă;
c) adevărată dacă bunurile comerciale sunt integral marfare;
d) adevărată dacă sistemul economic este de tip mixt;
e) falsă dacă prevalează caracteristicile sistemului nordic.

3. Într-o economie de piaţă, alocarea resurselor se realizează prin:
a) deciziile guvernului;
b) decizii administrative;
c) tehnologiile de producţie;
d) sistemul de preţuri;
e) plan.
4. Fie trei agenţi economici: x, y, z care dispun de resurse (în mld. u.m.) x=1000, y=1200, z=800. prin
utilizarea resurselor ei obţin următoarele cantităţi din bunul A: x=1500 buc, y= 1700 buc., z=1240
buc. Dintre cei trei producători deţine avantaj absolut:
a)x;
b) y;
c) z;
d) toţi;
e) nici unul.
5. Bunurile A şi B sunt produse de producătorii x şi y, care au aceleaşi resurse. Producătorul x poate

produce :11 unităţi din A sau 16 unităţi din B sau 5,5 respectiv 7 din fiecare. Producătorul y poate
produce: 12 unităţi din A sau 19 unităţi din B sau 6 respectiv 9,5 din fiecare. În producerea bunului B
avantajul comparativ relativ îl deţine:
a) producătorul x;
b) producătorul y;
c) x şi y;
d) nici unul.
e) nu se poate determina
6. Medicamentele compensate prin sistemul Asigurărilor de sănătate sunt bunuri: a)integral marfare;
b) parţial marfare (mixte);
c) nonmarfare (noncomerciale);
d)libere;
e) Giffen.
7. Trăsăturile şi mecanismele funcţionale ale sistemului economic liberal ( de piaţă) au fost jalonate de
către:
a)Aristotel;
b) David Ricardo;
c) Adam Smith;
d) J.M. Keynes;
e) Karl Marx.
8. Modelul renan (social) de economie de piaţă tinde să devină în linii generale prototip pentru:
a) fostele ţări socialiste;
b) Uniunea Europeană;
c) Canada;
d) SUA;
e) toate statele contemporane.
9. În România, nucleul reformelor structurale pentru a realiza tranziţia la sistemul economiei de piaţă
funcţională este:
a) macrostabilizarea;
b) pluralismul politic;
c)asigurarea libertăţii pieţei;
d) privatizarea;
e) liberalizarea preţurilor.
10. România face parte, după statisticile Băncii Mondiale, din categoria ţărilor cu dezvoltare economică:
a) superioară;
b) medie;
c) slabă;
d) foarte slabă;
e) în tranziţie
11. Un element care caracterizează tranziţia la economia de piaţă a ţărilor central şi est europene este:
a) recesiunea transformaţională;
b) deficitul cronic al balanţei comerciale;
c) şomajul de masă;
d) creşterea ponderii agriculturii în producerea PIB;
e) excesul de masă monetară.
12. 58. Teoria avantajului comparativ relativ susţine că unităţile economice se specializează în
producerea acelor bunuri care le asigură :
a) cel mai mare CTM;
b) cel mai mic CTM;
c)cel mai mare costul de oportunitate;
d)un CVM minim ;
e) cel mai mic cost de oportunitate.
13. În cadrul economiei de schimb, ponderea cea mai mare în ansamblul bunurilor economice o au:
a) bunurile marfare;
b) bunurile parţial marfare;
c) bunurile non-marfare;
d) bunurile libere;
e) nici un răspuns corect.

14. Următoarele afirmaţii cu privire la sistemul economiei de piaţă concurenţială şi cel al economiei de
comandă sunt adevărate:
1) primul se bazează pe economia de schimb şi cel de-al doilea pe economia naturală; 2) ambele au
la bază principiile economiei de schimb;
3)în modelul teoretic al economiei de comandă sinteza deciziilor economice o reprezintă planul
unic;
4) în modelul teoretic al economiei cu piaţă concurenţială, preţul se formează liber, în funcţie de

cerere şi de ofertă;
5) a+b+c.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3+4; c) 1+3+4; d) 2+3; e) 5.
15. Deţine avantaj comparativ (relativ):

a) agentul economic care obţine în prezent un bun cu un cost de oportunitate mai mic decât în
perioada anterioară;
b) agentul economic care obţine în prezent un bun cu un cost de oportunitate mai mare decât în
perioada anterioară;
c) agentul economic care produce bunuri de lux;
d) agentul economic care produce bunuri de calitate superioară;
16. Cunoaştem că într-o perioadă de timp, cu aceleaşi resurse, doi producători A şi B pot produce
bunurile X şi Y . Producătorul A obţine 6X sau 3Y, iar producătorul B obţine 15X sau 6Y.Înainte de
specializare, cei doi agenţi economici utilizau 2/3 din resurse pentru producerea bunului X şi 1/3
pentru producerea bunului Y. Specializarea celor doi agenţi economici şi sporul de producţie obţinut
după specializare sunt determinate astfel:
a) A se specializează în X şi B în Y; 3X şi 2Y ;
b) A se specializează în X şi B în Y ; 2X şi 3Y ;
c) A se specializează în Y şi B în X ; nu avem spor de producţie ;
d) A se specializează în Y şi B în X ; 1X şi 3 Y ;
e) A se specializează în Y şi B în X ;1X
17. Se constituie în caracteristici ale economiei de schimb:
a) fiecare agent economic decide şi acţionează în conformitate cu realizarea tuturor categoriilor de
interese;
b) plata impozitelor;
c) practicarea de activităţi casnice;
d) valoarea de piaţă a bunurilor economice este exprimată sub formă monetară; e) proprietatea
publică asupra infrastructurii economice.
18. Pentru a produce 20 bunuri X, ţara A consumă 300 de ore de muncă, iar pentru a produce 40 de
bunuri Y 200 de ore de muncă. Pentru a produce 20 unităţi din X, ţara B renunţă la 10 unităţi din Y.
Atunci :
a) A se specializează în X
b) B se specializează în X
c) A se specializează în Y
d) B se specializează în Y.
19. Nu reprezintă un atribut definitoriu al proprietăţii:

a) posesiunea;
b) non-rivalitatea;
c)folosinţa;
d) dispoziţia;
e) uzufructul.
20. Nu reprezintă o caracteristică esenţială a sistemului economiei de piaţă:

a) proprietatea privată asupra factorilor de producţie;
b) urmărirea de către indivizi a propriului interes;
c) intervenţia limitată a statului în economie;
d) planificarea distribuţiei principalelor resurse la nivel social;

e) manifestarea liberă a iniţiativei agenţilor economici.
21. Reprezintă un punct slab al sistemului economiei de piaţă:

a) eficienţa economică ridicată;
b) libertatea economică;
c) libertatea politică;
d) democraţia reală;
e) inegalitatea mare în distribuţia veniturilor între membrii societăţii.
22. Un nivel ridicat al protecţiei sociale într-un sistem al economiei de piaţă presupune: a) o intervenţie
omniprezentă a statului în economie;
b) un buget de stat atât de ridicat astfel încât proprietatea publică să fie dominantă în economie;
c) un înalt nivel de dezvoltare economică şi socială;
d) o contradicţie în termeni, referitor la capitalism;
e) un sistem numit „socialism de piaţă”.
23. În cadrul unei economii de piaţă:

a) resursele sunt în totalitate în proprietatea statului;
b)resursele aparţin indivizilor, iar alocarea lor este decisă de guvern;
c) resursele aparţin guvernului, iar alocarea lor este decisă de indivizi;
d) proprietarii resurselor decid alocarea lor;
e) oricare dintre variantele de mai sus poate fi adevărată.
Consumatorul
1. Atunci când se consumă în mod succesiv unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie:
a) Umg creşte şi UT scade;
b) Umg rămâne constantă şi UT scade;

c) Umg descreşte în aceeaşi măsură cu UT;
d) Umg creşte în aceeaşi măsură cu UT;
e) Umg descreşte iar UT creşte.

b) dreapta bugetului;
d) rata marginală de substituţie;
e) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit.
3. Prin consumul succesiv a unor unităţi din acelaşi bun economic, până la saturaţie, utilitatea totală
este:
a) pozitivă şi descrescătoare;
b) negativă;
c) zero;
d) descrescătoare;
e) pozitivă şi crescătoare.
4. Utilitatea totală este maximă atunci când:

a) UmgA=UmgB;
b) UmgA/PB=UmgB/PA;
c) UmgA/UmgB=PA;
d) UmgA/PA=UmgB/PB;
e) UmgB/UmgA=PA/PB.
5. Un individ are un venit disponibil Vd=20 u.m. El consumă două bunuri X şi Y cu preţurile P x=1 u.m. şi
Py=2 u.m. În condiţiile în care U mgx=10-Qx iar Umgy=28-2Qy, programul de consum care asigură
a) 2X şi 3Y;
b) 4X şi 8Y;
c) 3X şi 2Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 2X şi 5Y.
6. Funcţia utilităţii totale a unui individ este UT=53Qx, unde Qx reprezintă cantitatea consumată din
bunul X. În condiţiile în care Px=2 u.m., iar venitul disponibil al individului este Vd=200 u.m., utilitatea
marginală a consumului din bunul X este:
a) 2;
b) 3;
c) 1;
d) 4;
e) 5.
7. Conform legii lui Gossen, atunci când se consumă unităţi succesive dintr-un bun, intensitatea nevoii
umane pentru bunul respectiv:
a) scade;
b) creşte;
c) nu se modifică;
d) întâi creşte, apoi scade;
e) se accentuează.
8. Dacă utilitatea marginală a unui bun este zero, atunci utilitatea totală este:
a) zero;
b) negativă;
c) crescătoare;
d) descrescătoare;
e) maximă şi constantă.
9. Curba coşurilor de consum care generează acelaşi nivel al utilităţii consumului se numeşte:
c) curbă a ofertei;
e) izocost.
10. Curbele de indiferenţă au o pantă negativă deoarece:

a)atunci când consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun, trebuie să renunţe la o
cantitate din celălalt bun pentru a păstra utilitatea constantă;
b)atunci când consumatorul obţine o cantitate suplimentară dintr-un bun, trebuie să obţină o
cantitate suplimentară şi din celălalt bun pentru a păstra utilitatea constantă;
c) rata marginală de substituţie nu este constantă;
e) nici un răspuns din cele de mai sus.
11. Diferenţa dintre valoarea bunului – cât de mult suntem dispuşi să plătim pentru a-l procura - şi
preţul aferent acelui bun pe piaţă, la un moment dat, reprezintă: a)surplusul producătorului;
b) surplusul de venituri la bugetul statului;
c) surplusul de cantitate pe piaţă;
d) surplusul consumatorului;
e) isoutilitatea.

b) unitară;
d) raportul dintre utilitatea totală a bunului care substituie şi utilitatea totală a bunului substituit;
13. Sporul de utilitate obţinut prin consumul succesiv al unor unităţi suplimentare dintr-un bun este:
a)constant;
b) întotdeauna negativ;
c) întotdeauna pozitiv;
d) de regulă crescător;
e)descrescător.
14. Dacă preţul bunului X este cu 100% mai mare decât preţul bunului Y, atunci un consumator raţional
alege:
a) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mare decât cantitatea din bunul Y;
b) o cantitate din bunul X de 2 ori mai mică decât cantitatea din bunul Y;
U mgX
=2
c) cantităţile din cele două bunuri astfel încât U mgY ;
U mgX 1
=
d) cantităţile din cele două bunuri astfel încât U mgY 2 ;
e) cantităţile din cele două bunuri pentru care utilităţile lor marginale sunt egale.
U mgA U mgB
>
15. Dacă PA P B , atunci consumatorul realizează o creştere a utilităţii totale dacă: a) consumă
mai puţine unităţi din bunul A;
b) consumă cantităţi egale din bunurile A şi B;
c) consumă mai puţin din ambele bunuri;
d) consumă mai mult din ambele bunuri;
e) consumă mai multe unităţi din bunul A.

16. Un consumator are un venit disponibil de 14 u.m. Utilităţile marginale resimţite în urma consumului
a două bunuri, X şi Y, sunt date de relaţiile
U mgX =10−2⋅X , U mgY =5−Y . Dacă preţurile
celor două bunuri sunt
P X=P Y =2 , atunci programul de consum care asigură echilibrul
consumatorului este:
a) 3X şi 3Y;
b) 3X şi 4Y;
c) 3X şi 7Y;
d) 4X şi 3Y;
e) 7X şi 7Y.
Umg X Umg Y
<
17. Dacă P X PY , atunci pentru a atinge starea de optim, consumatorul raţional: a) va mări
consumul din X şi va renunţa la consumul bunului Y;
b) va mări consumul din Y şi din bunul X;
c) va mări consumul din Y şi va renunţa la o parte din consumul bunului X;
d) va reduce consumul Y şi din bunul X;
e) va renunţa să mai consume cele două bunuri pentru că nu va atinge niciodată starea de echilibru.
18. Un consumator are o funcţie de utilitate totală de tipul U ( X , Y )=3⋅X⋅Y . Venitul disponibil de
16, iar preţurile celor două bunuri sunt
P X =1 şi PY =2 . Programul de consum ce asigură
a) 5X şi 2Y;
b) 5X şi 5Y;
c) 6X şi 5Y;
d) 8X şi 4Y;
e) 10X şi 3Y.
19. Două curbe de indiferenţă ale unui consumator se intersectează doar atunci când: a)utilitatea a
două variante de consum de pe aceeaşi curbă este egală;
b) ratele marginale de substituţie pentru cele două curbe sunt egale;
c) consumatorul consumă excesiv de mult dintr-un bun;
d) bunurile sunt substituibile;
e) nici un răspuns, pentru că două curbe de indiferenţă ale unui consumator nu se pot intersecta.
20. Venitul disponibil al unui individ este de 360 u.m. El achiziţionează două bunuri la preţurile p x=12
u.m. şi py = 9 u.m.. Dacă preţul lui X creşte de la 12 u.m. la 20 u.m. atunci:
a)linia bugetului pentru acest consumator se deplasează spre dreapta;
b)linia bugetului pentru acest consumator se deplasează spre stânga;
c)linia bugetului pentru acest consumator nu se modifică;
d) cantitatea achiziţionată din bunul X se reduce;
d) cantitatea achiziţionată din bunul X creşte.
21. Funcţia utilităţii totale obţinută prin consumul a două bunuri X şi Y este UT(x,y) = 5x+3y+4. Preţul
bunului X este Px = 10 u.m. Care ar trebui să fie preţul bunului Y la punctul de echilibru ?
a) 6 u.m.;
b) 10 u.m.;
c) 12 u.m.;
d) 3 u.m;
e) 5 u.m.
22. Venitul disponibil al unui individ este de 240 u.m. El achiziţionează două bunuri la preţurile p x= 8
u.m. şi py = 12 u.m.. Dacă preţul lui Y scade de la 12 u.m. la 8 u.m. atunci:
a) linia bugetului pentru acest consumator se deplasează spre dreapta;
b)linia bugetului pentru acest consumator se deplasează spre stânga;
c) linia bugetului pentru acest consumator nu se modifică;
d) cantitatea achiziţionată din bunul X se reduce;

e)cantitatea achiziţionată din bunul Y creşte.
23. Dacă un consumator cumpără două bunuri A şi B într-o anumită combinaţie, creşterea preţului
bunului A ceteris paribus va determina:
a) o modificare a curbelor de indiferenţă a consumatorului;
b) reducerea preţului relativ al bunului B;
c) o reducere a venitului nominal al consumatorului;
d) a+b; e) a+c.
24. Dacă produsul dintre utilitatea marginală a unui bun X şi preţul unui bun substituibil Y este 48, preţul
bunului X este de 8 u.m., iar utilitatea totală este maximă, atunci utilitatea marginală a bunului Y
este:
a) 384;
b) 6;
c) 8 ;
d) 24;
e) 22.
25. Fie funcţia de utilitate U(x,y) = 2xy. În punctul de coordonate A(2,4) de pe curba de indiferenţă
optimă, rata marginală de substituţie a bunului X cu bunul Y (RMSxy) este :
a) 1,5 ;
b) 3 ;
c) 4 ;
d) 5 ;
e) 6.
26. Dacă utilitatea marginală a ultimei unităţi din bunul X este de trei ori mai mare decât cea a ultimei
unităţi din bunul Y, un consumator îşi asigură starea de echilibru atunci când:
a) preţul unitar al bunului X este de trei ori mai mare decât cel al bunului Y; b)preţurile unitare ale
lui X şi Y sunt egale;
c) preţul unitar al bunului X reprezintă 33% din cel al bunului Y;
d) preţul unitar al bunului X este cu 33% superior celui al bunului Y;
e) nici una dintre alternativele de mai sus.
27. Obiectivul consumatorului raţional, adică maximizarea utilităţii totale, este atins atunci când:
a) utilitatea marginală este maximă;
b) utilitatea marginală este identică pentru toate bunurile care intră în consum;
c) utilitatea marginală aferentă ultimei unităţi monetare cheltuită pentru fiecare bun este aceeaşi;
d)preţurile de achiziţie ale bunurilor sunt minime;
e)toate bunurile economice sunt distribuite în mod gratuit.
28. Legea utilităţii marginale descrescătoare arată că:

a) pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun, satisfacţia totală creşte cu o rată
crescătoare;
b) pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun, satisfacţia adusă de ultima unitate creşte;
c) odată cu creşterea consumului succesiv dintr-un bun, satisfacţia aferentă ultimei unităţi este
inferioară celei consumate anterior;
d) pe măsură ce creşte cantitatea consumată dintr-un bun, satisfacţia totală scade;
e) o nouă unitate consumată dintr-un bun se adresează unei nevoi în creştere.
29. Identificaţi relaţia corectă dintre utilitatea marginală şi utilitatea totală în urma consumului unei
unităţi suplimentare dintr-un bun de către un consumator raţional:
a) scade; creşte cu o rată descrescătoare;
b) creşte; creşte;
c) scade; creşte cu o rată crescătoare;

d) creşte; scade cu o rată descrescătoare;
e) creşte; rămâne constantă.
30. Adam Smith nu a putut explica paradoxul valorii (apă – diamant) deoarece nu a făcut distincţia
dintre:
a) cerere – ofertă;
b) utilitate individuală – utilitate marginală;
c) utilitate marginală – utilitate totală;
d) surplusul consumatorului – surplusul producătorului;
e) preţuri de piaţă - preţuri administrate.
31. O persoană atribuie următoarele valori monetare pentru bunul bere: prima doză 10 u.m.; a doua
doză 8 u.m. Preţul plătit de acesta este de 7 u.m./doză. Surplusul consumatorului aferent primei
doze este de :
a) 10 u.m.;
b) 17 u.m.;
c) 3 u.m.;
d) 1 u.m.;
e) 18 u.m.
32. Surplusul consumatorului este reprezentat grafic de:

a) aria cuprinsă între axa orizontală a graficului şi preţul pieţei;
b) aria situată sub curba cererii şi deasupra axei orizontale a graficului;
c) aria situată deasupra preţului pieţei şi între curba cererii şi ordonată;
d) aria cuprinsă între curba cererii şi axele de coordonate;
e)aria situată sub preţul de echilibru şi deasupra ofertei.
33. Atunci când un consumator acordă o importanţă mai mare programului de consum A în comparaţie
cu programul de consum B, putem afirma că:
a) între A şi B există o relaţie de indiferenţă;
b) între A şi B există o relaţie de strictă preferinţă;
c) satisfacţia conferită de A este mai mică în comparaţie cu cea a programului B;
d) satisfacţia conferită de A este identică cu cea a programului B;
e) b + c.
34. Ansamblul de combinaţii de consum de la care consumatorul se aşteaptă să obţină acelaşi nivel de
satisfacţie reprezintă :
a) curba de izoproducţie;
b) curba de indiferenţă;
c) harta curbelor de indiferenţă;
d) setul combinaţiilor slab preferate;
e) dreapta bugetului.
35. Curbele de indiferenţă au în mod normal pante negative deoarece:

a) creşterea consumului din bunul X implică creşterea consumului din bunul Y, astfel încât utilitatea
totală să rămână constantă;
b) creşterea consumului din bunul X implică reducerea consumului din Y, astfel încât utilitatea
totală să rămână constantă;
c) rata marginală de substituţie este constantă;
e)creşterea consumului din bunul X nu influenţează consumul din bunul Y.
36. Fie următoarea ecuaţie a bugetului 100 = 2X + 4Y. Panta liniei bugetului este:
a) -2/4;
b) 4;
c) 2/4;
d) 25;
37. Dacă are loc o creştere a preţului bunului X (aflat pe abscisă), în condiţiile caeteris paribus, panta
liniei bugetului va:
a) creşte;
b) scădea;
c) rămâne constantă;
d) se va reduce la jumătate;
e) toate cele de mai sus.
38. Bunurile x şi y sunt bunuri pereche, care pot fi combinate în programele de consum a,b,c,d,
echivalente, după cum urmează:
Programul y x RMS
a 20 10 -
b 15 12
c 10 14,5
d 5 18,5
Când se trece succesiv de la b la c, apoi de la c la d, RMS:
a)creşte;
b) scade;
c)rămâne neschimbată;
d) la început creşte şi apoi scade;
e)la început scade şi apoi creşte.
39. Când utilitatea marginală a bunului X este descrescătoare, dar pozitivă, utilitatea totală resimţită de
consumator:
a) devine negativă;
b) creşte cu o rată crescătoare;
c) scade;
d)creşte cu o rată descrescătoare;
e) rămâne neschimbată.
40. Funcţia utilităţii totale pentru un consumator este: U=(x+4)(y+6). Dacă Px=Py=10um, iar venitul de
care dispune consumatorul este de 100 um. Sǎ se determine cantităţile din bunurile x şi y, care-i
maximizează utilitatea sunt :
a) x=3,y=7;
b) x=6,y=4;
c) x=4,y=6;
d)x=7,y=3;
e) x=5,y=5.
41. Surplusul consumatorului:

1) poate fi măsurat cu distanţa de-a lungul axei verticale a graficului;
2) reprezintă diferenţa dintre preţul pe care consumatorul este dispus să-l plătească şi preţul pieţei
pentru bunul respectiv;
3) poate fi măsurat cu distanţa de-a lungul axei orizontale;
4) poate fi măsurat cu aria dintre diagrama cererii şi linia orizontală la preţul pieţei ;
5) este un câştig potenţial.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
42. Funcţia utilităţii totale scontate a se obţine este de tipul U(x,y)=xy 2+10. Venitul disponibil al
consumatorului este de 54 u.m. Preţurile sunt: 1 u.m./buc. pentru bunul X, respectiv de 4 u.m./buc.
pentru bunul Y. Cantitatea din cele două bunuri care va fi achiziţionată în condiţiile echilibrului sunt :
a) x=18, y=9;
b) x=10, y=12;
c) x=6, y=12;
d) x=9, y=18,
e) x= 12, y= 6.
43. Un consumator are funcţia de UT(x,y)=xy 2. El dispune de un buget de 240 u.m. săptămânal iar
preţurile bunurilor sunt Px=2 şi Py=4. Programul de achiziţie care îi asigură echilibrul şi mărimea
satisfacţiei totale pe care o realizează reprezintă:
a) 40X, 60Y şi 40000;
b) 40X, 40Y şi 64000;
c) 20X, 60Y şi 54000;
d) 10X, 20Y şi 30000;
e)60X, 40Y şi 64000.
44. Utilitatea marginală:

1) reprezintă satisfacţia suplimentară scontată a se obţine în urma creşterii consumului cu o
unitate, în condiţiile „ceteris paribus”;
2) reprezintă prima derivată a utilităţii totale ( când bunurile sunt infinit divizibile);
3) este de regulă descrescătoare;
4) poate fi şi negativă;
5) este nulă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+4+5; b) 2+3+4+5; c) 1+4+5; d) 1+2+3+5; e) 1+2+3+4.
45. Deplasarea dreptei bugetului consumatorului spre dreapta, paralel cu cea iniţială, este determinata
de:
a) o scădere a venitului consumatorului;
b) o creştere a preţului bunului X, conţinut în programul de consum;
c) o scădere a preţului bunului Y, conţinut în programul de consum;
d) o creştere a venitului consumatorului;
e) o scădere în aceeaşi proporţie a preturilor celor doua bunuri X şi Y.

46. Reducerea bugetului de achiziţii pentru consumator şi a preţurilor bunurilor x şi y în aceeaşi
proporţie, conduce la:
a) o deplasare spre dreapta a dreptei bugetului;
b) o deplasare spre stânga a dreptei bugetului;
c) o scădere a pantei dreptei bugetului;
d) aceeaşi utilitate totală resimţită de consumator;
e) o scădere a utilităţii totale resimţită de consumator.
47. Punctul de tangenţă a dreptei bugetului şi a isophelimei indică:

a) echilibrul static al consumatorului;
b) echilibrul static al producătorului;
c) nivelul producţiei optime;
d) programul de achiziţii care maximizează utilitatea totală;
48. Un student de la Facultatea de Management a economisit în timpul anului suma de 250 Euro, cu care
intenţionează să achiziţioneze un bilet pentru un sejur la munte Tariful stabilit de la agenţia de voiaj
este de 150 Euro şi ,astfel studentul are posibilitatea, ca din banii rămaşi după achitarea biletului, să
mai achiziţioneze şi un echipament de schi cu 50 Euro. În această situaţie, surplusul consumatorului
este :
a) 100 Euro;
b) 50 Euro;
c) 150 Euro;
d) 250 Euro;
e) nu se poate determina pe baza datelor de mai sus.
49. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată:

a) utilitatea marginală este pozitivă şi crescătoare;
b) pe măsură ce sporeşte cantitatea consumată dintr-un bun, utilitatea totală şi cea marginală scad;
c) utilitatea totală este maximă când utilitatea marginală este nulă;

d) pe măsură ce sporeşte cantitatea consumată dintr-un bun, utilitatea totală şi cea marginală cresc;
e) pe măsură ce satisfacţia consumării unei unităţi suplimentare dintr-un bun scade, satisfacţia
globală se diminuează.
50. Curba Engel desemnează:

a) acele achiziţii care maximizează satisfacţia consumatorului când se modifică preţurile unitare;
b) evoluţia structurii achiziţiilor care maximizează satisfacţia consumatorului când se modifică

venitul;
c) relaţia dintre nivelul impozitării şi încasările bugetare;
d) relaţia negativă dintre şomaj şi inflaţie;
e) acele achiziţii care maximizează satisfacţia consumatorului când se modifică preferinţele

consumatorilor;
51. Un consumator dispune de un venit de 90 u.m. În urma consumului a două bunuri X şi Y el obţine o
utilitate totală dată de următoarea funcţie : UT(X,Y)=3X 2Y, iar preţurile celor două bunuri sunt Px=20
u.m. şi Py=10 u.m. Programul de consum care maximizează utilitatea totală şi valoarea acesteia este :
a) X=7, Y=2, UT=105;
b) X=3, Y=3, UT=91;
c) X=3, Y=4, UT=108;
d)X=3, Y=3, UT=81;
e) X=5, Y=2, UT=150.
52. Un consumator cu un venit disponibil total de 20 u.m. isi construieste un program de consum format
din doua bunuri x si y. UT=2x+y 2-xy iar preturile celor doua bunuri sunt P X=2 PY=1. Programul de
consum care va oferi satisfacţia maximă este :
a) x=3, y=14;
b) x=2, y=9 ;
c) x=1, y=18 ;
d) x=2, y=16 ;
e) x=9, y=2.
53. Un consumator achiziţionează doar alimente şi îmbrăcăminte, considerate bunuri normale.
Presupunând că preţul la alimente înregistrează o scădere, vom observa cum achiziţiile de
îmbrăcăminte :
a)scad datorită efectului de venit
b)cresc datorită efectului de venit
c)cresc datorită efectului de substituţie
d)scad datorită efectului de substituţie
e)rămân constante doarece cererea pentru îmbrăcăminte este relativ inelastică.
54. Care dintre următoarele exprimă legea utilităţii marginale descrescânde ?

a)cu cât o persoană consumă mai mult dintr-un bun, cu atât mai mică este utilitatea pe care o obţine
din consumul acelui bun
b)cu cât se consumă mai mult dintr-un bun, satisfacţia adiţională pe care o obţine de pe urma
consumului unei unităţi suplimentare scade
c)cu cât se consumă mai puţin dintr-un bun, cu atât utilitatea pe care o obţine este mai mică
d)cu cât se consumă mai puţin dintr-un bun, satisfacţia adiţională resimţită de pe urma unei unităţi
suplimentare este mai mică
e)nici una dintre cele de mai sus
55. Un consumator raţional consumă 2 bunuri, x şi y, astfel încât: Umx/Umy = 2Px/Py. Ce trebuie să facă
acest consumator pentru a ajunge la echilibru:
a) să consume mai mult x ;
b) să consume mai mult y ;
c) să menţină actualul nivel al consumului
d)este deja la echilibru
e)săj consume mai putin y
56. În cazul bunurilor normale panta curbei de indiferenţă este :

a) crescătoare
b) descrescătoare;
c) constantǎ;
d) infinit;
e) nulă.
57. Dacǎ un consumator se deplasează de-a lungul aceleiaşi curbe de indiferenţǎ pierderea de utilitate
trebuie sǎ fie:
a) >1;
b) 0;
c) <1
d) cu o valoare imposibil de precizat
e)negativă
58. Dacǎ venitul consumatorului creşte , iar preţul celor douǎ bunuri nu se modificǎ, nivelul utilităţii unui
individ :
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne constant
d)depinde de preferinţele relative
e)este negativă.
59. În care dintre situaţiile de mai jos creşterea bugetului a permis creşterea optimului consumatorului:
a) b) c) d) e)
60. Dacă preţul unui bun Giffen scade venitul real al consumatorului va :
a)scade
b)rămâne neschimbat
c)nu este afectat de către modificarea preţurilor relative ale bunurilor
d) creşte
e) scade datorită inferiorităţii bunurilor
Cererea
1. Cererea pentru bunul x este elastică, iar preţul înregistrează o scădere. Ca rezultat, venitul total
obţinut de vânzător:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne neschimbat;
d) creşte dacă este bun Giffen;
e) scade dacă este bun de lux.
2. Bunurile x şi y sunt complementare. Px scade, iar Py este constant. Cererea săptămânală pentru
bunul y:
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne neschimbată.
d) nu putem determina modificarea;
e) scade dacă este un bun Giffen
3. Bunul „x” este un bun Giffen. Dacă venitul consumatorului scade, cererea pentru acest bun (caeteris
paribus):
a) creşte;
b) scade;
c) rămâne neschimbată.
d) pe termen scurt scade; e) dacă este bun de lux creşte.
4. Elasticitatea cererii pentru automobile este de 0,5 în raport de preţ şi 2,5 în raport de veniturile
consumatorilor. În t0, cererea anuală de automobile=10000 bucăţi. În t 1 se scontează creşterea
preţurilor cu 10%, iar a veniturilor menajelor cu 8%. Cantitatea de automobile cerute (caeteris
paribus):
a) creste cu 25% si devine12500;
b) scade cu 15% şi devine 8500;
d) creşte cu 15% şi devine 11500;
e)creşte, dar nu poate fi determinată creşterea.
5. Curba cererii unui bun se deplasează spre dreapta dacă:

a) preţul unitar creşte;
b)preţul unitar scade;
c) veniturile medii ale menajelor cresc;
d) preferinţele consumatorilor pentru acest bun scad;
e) preţurile factorilor de producţie din care se obţine scad;
6. Producătorii de aspirină şi farmaciştii decid să reducă preţul la aspirină, în medie cu 10%, dar
diferenţiat în funcţie de sortiment. Dacă celelalte împrejurări nu se schimbă, încasările lor:
a) cresc;
b) scad;
c) rămân neschimbate;
d) cresc în mediul urban;
e)scad în mediul rural

7. În t1, preţul unui bun normal este 90%P 0, iar cantitatea cerută este 1,2Q0.De aici rezultă că:
a) venitul total creşte;
b) cererea este elastică, iar Kec/p este 2;
c)venitul se reduce cu 8%;
d) profiturile producătorilor şi vânzătorilor în mod sigur vor creşte;
e) cererea este elastică, dar nu se poate calcula Kec/p
8. Pentru un menaj evoluţia cererii cererea lunară pentru bunul x (bucăţi) în funcţie de evoluţia
venitului (mii RON) se prezintă astfel:
Venitul Cererea săptămânală
2 40
2,1 45
4 47
5 46
6 43
7 40
Pentru această familie bunul x este:
a) normal;
b) de lux;
c) inferior;
d) de larg consum;
e) Giffen.
9. Cererea pieţei pentru un bun oarecare, să presupunem agroalimentar este comparativ cu nevoile
pentru acest bun:
a) identică;
b) superioară;
c) inferioară;
d) inferioară dacă se percep accize;
e) identică dacă se percepe TVA.
10. Îngrjorarea faţă de efectele gripei aviare determină modificări asupra configuraţiei curbei cererii
pentru carnea de pasăre şi cea de vită, peşte etc. Evoluţiile acestora s-au concretizat în:
a) au rămas neschimbate pentru că nu s-a schimbat preţul;
b) s-au deplasat la stânga;
c) cea pentru carne de vită s-a deplasat la dreapta pentru că s-a redus preţul şi la cele pentru pasăre
şi peşte la stânga pentru că a crescut preţul;
d) prima la stânga, celelalte la dreapta pentru că s-a modificat numărul de consumatori;
e) toate s-au deplasat la dreapta.
11. Se anticipează că în următorii ani preţurile carburanţilor auto vor înregistra un trend ascendent
puternic. Cererea de autoturisme de mic, şi respectiv mare litraj (capacitate cilindrică) va evolua
astfel:
a) scade;
b) creşte;
c) creşte, scade;
d) scade, creşte;
e)neschimbată.
12. Pentru menajele de tineri căsătoriţi, Kec/v pentru bunul „x” este de 1,2. Veniturile acestora vor
creşte în anul următor în medie cu 10%, caeteris paribus. Ca rezultat, ponderea cheltuielilor pentru
bunul „x” în bugetul familiilor de tineri:
a) creşte cu 2%;
b) scade cu 5%;
d) creşte cu 12%;
e) scade cu 12%;
13. Kec/p are valoarea 1,6, iar preţul va scădea cu 5%. Ca rezultat al creşterii cererii şi producţiei din
bunul „x” CT va creşte cu 6%. Ca rezultat, profitul total:
a) creşte;
b)scade;
c) rămâne neschimbat;
d) poate fi mai mic, mai mare sau egal ca profitul anterior;
e) creşte dacă piaţa este de oligopol.
14. Preţurile la manualele universitare cresc. Cererea pentru acestea pentru studenţii care nu au acces
la Internet este:
a) elastică;
b) inelastică;
d)încrucişată;
15. Pentru cetăţenii pasionaţi să se informeze din presa centrală şi având acces la Internet, dacă preţul
ziarelor creşte, cererea pentru acestea se manifestă ca fiind:
a) elastică;
b)inelastică;
d) încrucişată;
16. Coeficientul de elasticitate a cererii bunului „x” în raport de preţul bunului „y” se determină după
relaţia:
Δ % Py
K ecx /py =
a) Δ %Cx ;
Δ %Cx
K ecx /py =
b) Δ % Py ;
Δ % Py
K ecx /py =−
c) Δ%Cx ;
Δ%Cx
K ecx /py =−
d) Δ % Py ;
e) a-d false.
17. Când coeficientul de elasticitate a cererii bunului x în raport de preţul bunului y este pozitiv,
respectivele bunuri sunt:
a) substituibile;
b) complementare;
c) indiferente;
d)iniţial substituibile, apoi complementare;
e) iniţial indiferente, apoi substituibile.
18. Dacă la creşterea cu 30% a preţului o firmă pierde 50% din cantitatea vândută, atunci cererea este:
a)
a) inelastică;
b) elastică;
c)cu elasticitate unitară;
e)perfect inelastică.
19. Bunurile x si y sunt perfect substituibile. Dacǎ preţul bunului x va creşte :

a) cantitatea cerutǎ din bunul x va creşte, iar cea din bunul y va scădea;
b) cantitatea cerutǎ din bunul x va scǎdea, iar cea din bunul y va creşte;
c) cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va creşte;
d) cantitatea cerutǎ din cele doua bunuri va scădea ;
e) nu se poate determina.
20. Din punct de vedere al elasticităţii cererii în funcţie de venit, bunurile pot fi :
1) normale;
2) inferioare;
3) substituibile;
4) complementare;
5) neutre.
21. Sunt condiţii ale cererii:

1) modificarea veniturilor băneşti ale consumatorilor;
2)modificarea preţului bunului respectiv;
3) numărul de cumpărători;
4) preferinţele cumpărătorilor;
5) previziunile privind evoluţia preţului şi a veniturilor.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
22. Efectul de substituţie şi efectul de venit sunt implicate în înţelegerea:

a) legii utilităţii marginale descrescânde;
b) surplusului consumatorului;
c) legii generale a cererii;
d)surplusului producătorului;
e) legii generale a ofertei.
23. Deplasarea curbei cererii pentru un bun este determinatǎ de modificarea:

1) venitului consumatorilor;
2) preţului acelui bun;

3) preţului altor bunuri;
4) modificarea numărului consumatorilor;
5) modificarea preferinţelor consumatorilor.
24. În cazul bunurilor substituibile sunt corecte propoziţiile:

1) dacă preţul lui Y creşte, sporeşte cantitatea cerută din bunul X;
2) dacă preţul lui Y se reduce, se diminuează cantitatea cerută din X;
3) între evoluţia preţului bunului Y şi modificarea cantităţii cerute din bunul X există o relaţie
pozitivă;
4) coeficientul de elasticitate a cererii bunului X în raport de preţul unitar al bunului Y este pozitiv
sau negativ;
5) elasticitatea încrucişată a cererii are valoare nulă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+4+5.
25. Dacă preţul creioanelor creşte cu 10%, iar încasările din vânzări se reduc cu 15%, atunci cererea
pentru creioane este:
a) perfect inelastică în raport cu preţul ;
b) cu elasticitate unitară în raport cu preţul;
c) elastică în funcţie de preţ;
d) inelastică în raport cu preţul;
e) perfect elastică în raport cu preţul.
26. Curba cererii se deduce din:

a) comportamentul consumatorului raţional;
b) curba venit –consum;
c) curba izoutilităţii;
d) frontiera posibilităţilor de producţie;

e) curba lui Engel.
27. Se cunosc următoarele date despre bunul x: Px=10, Qx=100 şi Ec/p=5. În aceste condiţii, forma
generală a funcţiei cererii este:
a) 600-50P;
b) 600+50P;
c) 400-20P;
d)500-10P;
e) 700-60P.
28. Fie curba cererii P=20-4Q. Pentru Q=4, să se stabilească natura elasticităţii cererii:
a)elastică;
b) inelastică;
c) unitară;
29. Elasticitatea cererii pentru computere este de 0,8 în raport de preţ şi 2 în raport de veniturile
consumatorilor. În t0, cererea anuală de computere este de 1000 bucăţi. În t 1, se scontează creşterea
preţurilor cu 10%, iar a veniturilor cu 3 %. Care dintre următoarele afirmaţii referitoare la cantitatea
de computere cerută este adevărată:
a) scade cu 2% şi devine 920;
b)scade cu 2% şi devine 980;
c) creşte cu 2% şi devine 1020;
d) creşte cu 14% şi devine1140;
e) scade cu 8% şi devine 920.
30. Care dintre următorii factori determină o deplasare spre dreapta a curbei cererii pentru stilouri:
1) o creştere a preţului la pixurile cu tuş;
2) o scădere a preţului la cerneală;
3) o creştere a preţului la stilouri;
4) creşterea numărului de persoane care achiziţionează stilouri;
5) o scădere a preţului la stilouri.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+2+4.
31. Paradoxul Rugină:

1) este bazat pe curbele frânte ale cererii;
2) se manifestă în economiile grav dezechilibrate;
3) presupune existenţa unei inflaţii ridicate şi persistente;
4) curba cererii aferentă acestui paradox are întotdeauna pantă pozitivă;
5) toate răspunsurile sunt corecte.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 1+2+4; e) 5.
32. Presupunem că venitul unor consumatori a crescut cu 10%, iar cererea pentru bunul X a înregistrat o
scădere cu 5%. În acest caz, bunul X este, pentru respectivii consumatori:
a) inferior;
b) normal;
c) substituibil;
d) complementar;
33. Nivelul coeficientului elasticităţii cererii în funcţie de venit în cazul bunurilor inferioare este:
a) Kec/v = 1;
b) Kec/v > 1;
c) Kec/v > 0;
d) Kec/v < 0;
e) 0>Kec/v < 1;
34. Venitul total încasat de vânzătorul unui bun „x” a crescut ca urmare a creşterii preţului cu 15%. În
acest caz, cererea pentru bunul X este:
a) elastică;
b) inelastică;
e) perfect inelastică;
35. Se cunosc următoarele date referitoare la două bunuri X şi Y: Q x1=100, Qx2=200, Px1=20, Px2=15,
Qy1=300, Qy2=200, Py1=10, Py2=15. Plecând de la aceste date cele două bunuri sunt:
1)complementare;
2) substituibile;
3) normale;
4) inferioare;
5) nici un răspuns corect.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2; b) 2+3; c) 2+4; d) 1+4; e) 5.
36. La echilibru preţul este 10 u.m iar cantitatea 20 unităţi. Se ştie că în acest caz elasticitatea cererii
funcţie de preţ este 2. Putem deduce din aceste date că forma generală a funcţiei cererii este:
a) Qc= 40-4P
b) Qc = 60 – 2P
c) Qc= 60 – 4 P;
d) Qc= 40 – P
e) Qc= 60 – P.
37. Fiind dat bunul X, o contracţie a cererii acestuia este dată de:
a) creşterea preferinţelor pentru bunul respectiv;
b) anticiparea unei scăderi a preţului bunului respectiv;
c) o creştere a preţului uni bun complementar;
d) o creştere a preţului uni bun substituibil;
e) creşterea preţului bunului respectiv.
38. Bunurile cu elasticitate ridicată :

a) au un grad de substituire ridicat;
b) se substituie greu în consum;
c) sunt considerate bunuri necesare;
d) au o pondere cât mai mică în bugetul unei persoane;
e) a-d false.
39. În cazul unei curbe liniare a cererii:

a) avem aceeaşi valoare a coeficientului de elasticitate a cererii în orice punct al curbei;
b) nivelul elasticităţii este dat de panta curbei;
c) valoarea coeficientului de elasticitate este 0 la intersecţia curbei cererii cu ordonata;
d) elasticitatea cererii în funcţie de preţ este diferită pentru diferite puncte de pe curbă;
e) este elastică în jumătatea superioară, inelastică în cea inferioară şi unitară la mijloc ;
40. Se cunosc următoarele date despre bunul X: cererea în anul n este de 500 bucăţi, în anul n+1 este de
750 bucăţi, iar veniturile consumatorilor au crescut cu 25%. Natura bunului respectiv şi procentul
modificării ponderii cheltuielilor pentru bunul X în bugetul total al cumpărătorilor sunt:
1) de lux; 25%;
2) inferior; 20%;
3) normal; 20%;
4) normal; 25%;
5) inferior; 25%
Alegeţi varianta corectă : a) 1+4; b) 2; c) 3+5; d) 4+5; e) 5.

41. Care dintre următoarele schimbări conduc la o creştere a cererii pentru bunul X: a)scăderea costului
de producţie;
b) creşterea veniturilor consumatorilor, dacă X este un bun inferior;
c)scăderea veniturilor consumatorilor, dacă X este un bun normal;
d) creşterea preţurilor la bunurile substituibile;
e) scăderea preţului bunului X.
42. Care dintre următoarele ar duce la creşterea cererii pentru hartie reciclată ?
a)o creştere a preţului la hîrtia obişnuită ;
b)o creştere a taxelor pe producţie de hârtie în general
;c)o scădere a interesului pentru protecţia mediului înconjurător ;
d)o scădere a subvenţiilor pentru producerea de hârtie în general ;
e)nici una din cele de mai sus.
43. Presupunem că la oricare punct de pe curba cererii pentru bunul x Ecp este egală cu 1 şi că la preţul
de 5u.m. cantitatea cerută este de 75 unităţi. Dacă preţul creşte la 25, atunci cantitatea cerută va
scădea cu :
a)20 ;
b)30 ;
c)40 ;
d)50 ;
e)60.
44. Cererea pentru un bun înregistrează cea mai mare elasticitate dacă bunul respectiv :
a)poate fi substituit şi este un bun de strictă necesitate relativ ieftin
b)poate fi substituit şi este un bun de strictă necesitate relativ scump
c)poate fi substituit şi este un bun de lux relativ ieftin
d)nu poate fi substituit şi este un bun de lux relativ scump

e)poate fi substituit şi este un bun de lux relativ scump.
45. Alina este o studentă care consumă zilnic ciocolată şi coca cola. Când preţul la ciocolată s-a dublat
(caeteris paribus), ea a cumpărat mai puţină ciocolată şi mai puţină coca cola. De aici, deducem că :
a)ciocolata este bun de lux iar coca cola este un bun inferior ;
b)ambele sunt bunuri Giffen ;
c)ciocolata este un bun normal ;
d)coca cola este un bun normal ;
e)ciocolata este un bun inferior.
46. Atunci când funcţia cererii are forma Qc= 250*1/P, cererea este :
a)elastică;
b)inelastica;
c)perfect elastică;
d)perfect inelastică;
e) cu elasticitate unitară.
47. Pentru a spori cifra de afaceri a unei firme ce operează pe o piaţă cu cerere elastică întreprinzatorul
va trebui :
a) să măreasca preţul ;
b)să reducă preţul ;
c) să scadă costul mediu pe produs ;
d) să scadă costul marginal ;
e) să aleagă producţia pentru care costul marginal este egal cu venitul marginal.
48. Daca la cresterea pretului cu 10 %, cheltuielile totale ale consumatorilor cresc cu 10%, atunci pe
piata acestui bun cererea este :
a) elastica;
b) perfect inelastica;
c)perfect elastica;
d) cu elasticitate unitara;
e) cu elasticitate pozitiva.
49. La cresterea pretului bunului x cantitatea ceruta din x precum si cererea pentru bunul y si z se
modifica dupa cum urmeaza :
Px Qx Qy Qz
80 100 50 8
60 120 100 6
De aici putem deduce ca :
a)x si y sunt substituibile in cerere ;
b)x si y sunt concurente (substituibile in ofertă)
c)x si y sunt complementare
d)x si z sunt complementare
e)x, y si z sunt bunuri normale
50. Care dintre următoarele împrejurări nu va determina o creştere a cererii de motociclete:

1) reducerea preţului motocicletelor;
2) creşterea preţului autoturismelor;
3) creşterea preţului transportului în comun;
4) toate elementele menţionate; 5) 1+3 false.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 1+3; d) 4; e) 5.
51. Dacă la o creştere cu 10% a preţului o firmă îşi pierde un sfert din clientelă, cererea este:
a) elastică;
b) inelastică;
d) încrucişată;
52. Cantitatea cerutǎ dintr-un anumit bun depinde de:

a) venit;
b) preţul acelui bun;
c) preferinţele consumatorilor;
d) previziunile consumatorilor;
e) numărul de consumatori.
53. În cazul unei cereri elastice , venitul marginal şi cel total preconizat de o firmă atunci cănd creşte
preţul:
a) venitul marginal este negativ şi cel total pozitiv;
b) pozitiv;
c) constant;
d) venitul marginal este pozitiv si cel total negativ;
e) venitul marginal este pozitiv si venitul total creste .
54. Creşterea preţului determină reducerea încasărilor producătorilor. În aceste condiţii: a) cererea este
elastică în raport cu preţul;
b) cererea este inelastică în raport cu preţul;
c) cererea este crescătoare în raport cu preţul;
d) producătorii nu-şi maximizează profiturile;
e) producătorii nu-şi minimizează costurile.

55. Când preţul unui bun este de 150 lei, cererea pentru acest bun este de 100 buc. Când preţul devine
180 lei şi ştiind că unui procent în modificarea preţului îi corespund 2 procente în modificarea
cererii, nivelul cererii devine:
a) 40 buc;
b) 160 buc;
c) 140 buc;
d) 60 buc;
e) 50 buc.
56. Dacă bunurile X şi Y sunt substituibile, creşterea preţului bunului X determină:

a) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute din bunul Y;
b) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
57. Cantitatea cerută de CD – uri la momentul t 0 era de 40.000 la un preţ unitar de 50.000 u.m. Care
este coeficientul elasticităţii cererii în raport de preţ dacă la momentul t 1 cantitatea cerută devine
30.000 la preţul de 75.000 u.m. ?:
a) Ecp = 2;
1
b) Ecp = 2 ;
c) Ecp = 1;
1
d) Ecp = 3 ;
e)Ecp = 3.
58. La momentul t0, cererea pentru aparate TV era de 10.000 unităţi. Care a fost coeficientul elasticităţii
în raport de venit, dacă la o creştere a veniturilor consumatorilor cu 10%, cererea devine 12.000 u.
m.? :
1
a) Ecv = 3 ;
b) Ecv = 4;
1
c)Ecv = 2 ;
d) Ecv = 2;
e) Ecv=3.
59. Dacă bunurile X şi Y sunt complementare, creşterea preţului bunului X determină:

a) scăderea cantităţii cerute din ambele bunuri;
b) creşterea cantităţii cerute din bunul X şi scăderea cantităţii cerute pentru bunul Y; c) creşterea
cantităţii cerute din ambele bunuri;
60. În situaţia în care cererea pentru produsele agricole este inelastică:

a) reducerea preţurilor determină o creştere a veniturilor încasate de producători;
b) reducerea preţurilor determină o reducere a veniturilor producătorilor;
c) creşterea preţurilor determină o reducere a veniturilor producătorilor;
d) creşterea preţurilor nu conduce la diferenţieri în veniturile producătorilor;
e) procentul de reducere a preţurilor este mai mic decât cel de creştere a cererii.
61. Controlul chiriilor în anumite zone va conduce la :

a) creşte numărul celor care preferă sa stea cu chirie;
b) construirea de noi case va fi astfel incurajata;
c) se va reduce numarul de case oferite;
d) oferta de locuinte creste;
e) nu se poate şti cu exactitate care va fi efectul.

62. În cazul unui coeficient pozitiv de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul
a) complementare;
b) substituibile;
c) inferioare;
d) sub standardele admise de calitate;
e) de lux.
63. În cazul unui coeficient negativ de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul A în raport cu preţul
a) substituibile;
b) inferioare;
c) sub standardele admise de calitate;
d) de lux;
e) complementare.
64. Curba cererii este descrescătoare pentru că:

a) utilitatea totală este descrescătoare;
b) utilitatea marginală este descrescătoare;
c) utilitatea totală este crescătoare;
d) utilitatea marginală este crescătoare;
e) utilitatea marginală este constantă.
65. Dacă o creştere extrem de mică a preţului reduce cantitatea cerută la zero, atunci cererea:
a) este perfect elastică în raport cu preţul şi orizontală;
b) este perfect elastică în raport cu preţul şi verticală;
c) are o elasticitate unitară în raport cu preţul;

d) este perfect inelastică în raport cu preţul şi verticală;.
66. Coeficientul de elasticitate încrucişată a cererii pentru bunul Y în raport cu preţul bunului X este de
0,25. Rezultă că:
a) bunurile X şi Y sunt substituibile;
b) bunurile X şi Y sunt complementare;
c) bunurile X şi Y sunt normale;
d) bunurile X şi Y sunt inferioare;
e) bunurile X şi Y sunt impozitate.
67. O creştere a venitului unui consumator de la 2.000.000 u.m. la 4.000.000 u.m. antrenează o creştere
a cantităţii cerute de la 100 de bucăţi la 150 bucăţi. Care din afirmaţiile următoare, unde
EC /V
este coeficientul de elasticitate a cererii în raport cu venitul, este adevărată?:
a)
EC /V <0 ;
b)
0<EC /V <1 ;
c)
EC /V =1 ;
d)
EC /V >1 ; e
)
EC /V =-3 .
68. Elasticitatea cererii pentru calculatoare este 2 în raport cu preţul şi 0,6 în raport cu veniturile
cumpărătorilor. Creşterea cu 1% a veniturilor şi scăderea cu 1% a preţului generează:
c) creşterea cererii cu 1%;

69. În situaţia în care pe piaţă preţul unei mărfi creşte de la 100 la 120 de u.m., iar cererea zilnică se
reduce de la 500 la 400 de unităţi există o cerere:
a) elastică;
b) inelastică;
70. Curba cererii totale pe piaţa unui bun normal se deplasează spre dreapta dacă:
a) preţul bunului scade caeteris paribus;
b) venitul disponibil al consumatorilor scade;
c)preţul unui bun complementar scade;
d) preţul unui bun substitut scade;
e) bunul nu are substitute.
71. Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul său este egală cu -2, la o creştere a preţului
cu 20%, cererea:
a) creşte cu 40%;
b) scade cu 40%;
c) creşte cu 20%;
d) scade cu 10%;
e) scade cu mai puţin de 10%.
72. Atunci când coeficientul elasticităţii cererii pentru bunul A în raport cu modificarea preţului bunului
B are valoare negativă, cele două bunuri sunt:
a) complementare;
b) neutre;
c) indiferente pentru consumator;
d) rele;
e) substituibile.
73. Dacă, după o reducere a preţului unui bun, cheltuielile totale ale consumatorilor pentru cumpărarea
acelui bun scad, atunci cererea pentru bunul respectiv în funcţie de preţ este:
a) inelastică;
b) cu elasticitate unitară;
c) elastică;
d) infinită;
e) egală cu zero.
74. Un bun este considerat inferior dacă:

a) cererea sa scade, când venitul scade;
b) cererea sa scade, când venitul creşte;
c) cererea sa creşte, când venitul creşte;
d) cantitatea cerută creşte, când preţul scade c.p.;
e) cantitatea cerută scade, când preţul creşte c.p.;
75. Bunurile normale sunt:

a) bunurile a căror cerere scade odată cu sporirea veniturilor;
b) bunuri a căror cerere creşte odată cu sporirea veniturilor;
c) produsele divizibile;
d) bunurile a căror cerere rămâne constantă odată cu sporirea veniturilor;
e) bunuri Giffen.
76. Diagrama orizontală a cererii unui bun arată că:

a) cererea este perfect inelastică;
b) cantitatea cerută este infinită la un anumit nivel al preţului;
c) coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 0;

d) coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 1;
77. Diagrama verticală a cererii unui bun arată că:

a)cererea este perfect elastică;
b) cantitatea cerută este constantă la un anumit nivel al preţului;
c) coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este 0;
d) coeficientul elasticităţii cererii în funcţie de preţ este -1;
78. Cererea perfect inelastică la preţ se reprezintă grafic prin:

a) o hiperbolă;
b) o curbă concavă;
c) o dreaptă paralelă cu abscisa;
d) o curba convexă;
e) o dreaptă paralelă cu ordonata.
79. Daca A şi B sunt două bunuri perfect complementare, iar preţul bunului A va creşte, ce se va
întâmpla cu cererea pentru cele doua bunuri?
a) cantitatea cerută din bunul A va creşte, iar cea din bunul B va scădea;
b) cantitatea cerută din cele doua bunuri va rămâne constantă;
c) cantitatea cerută din ambele bunuri va scădea;
d) cantitatea din bunul A va scădea, iar cea din bunul B va creşte;
e) cantitatea cerută din ambele bunuri va creşte.
80. Factorii care determină elasticitatea cererii in funcţie de preţ sunt:

1) gradul necesităţii în consum;
2) costul stocării;
3) taxele şi subsidiile;
4) gradul de substituire a bunurilor;
5)1-4 corecte.
a) 2,5; b)1,4; c)2,3,5; d)1,3,4; e)2,4
81. Atunci când coeficientul elasticităţii cererii la preţ este egal cu 1, iar preţul se reduce, cum evoluează
venitul total încasat de vânzător?
a) se reduce;
b) creste;
c) ramane constant;
d) este negativ;
e) a-d false.
82. Curba cererii este dată de relaţia: P = 40 - 5Q. Cunoscând

Q0 = 5 si Q1 =3, să se stabilească
natura elasticităţii cererii în funcţie de preţ:
a) cerere inelastică;
b) cerere perfect inelastică;
c) cerere elastică;
d) cerere atipică;
e) cerere nedeterminată.
83. Bunurile inferioare :

a)sunt cele la care elasticitatea consumului în raport de modificarea venitului este supraunitară;
b)se caracterizează prin faptul că o creştere a venitului antrenează o creştere a consumului;
c)sunt cele la care atunci când consumul lor scade,venitul creşte;
d)sunt considerate a fi bunuri de lux
e)au elasticitatea cererii în raport de venit negativă

Teoria comportamentului producătorului. Costul.
3. Capitalul tehnic reprezintă: a) totalitatea resurselor de care dispune întreprinderea pentru a asigura
producţia; b) orice bun utilizat în producţiei; c) un bun rezultat dintr-un proces de producţie şi
utilizat într-un alt proces de producţie; d) numai clădirile folosite în procesul de producţie; e) numai
materiile prime folosite pentru producţie.
4. Obiectivul fundamental al producătorului: a) minimizarea consumului de bunuri economice; b)

maximizarea profitului; c) minimizarea venitului disponibil; d) minimizarea profitului; e)
maximizarea încasărilor bugetare.
5. Înlocuirea, parţială sau totală, a unuia sau mai multor factori de producţie cu unul sau mai mulţi
factori din cei folosiţi sau noi, în condiţiile obţinerii cel puţin a aceleiaşi producţii, reprezintă: a)
combinarea factorilor de producţie; b) substituirea factorilor de producţie; c) productivitatea medie
a factorilor de producţie; d) productivitatea marginală a factorilor de producţie; e) productivitatea
globală a factorilor de producţie.
6. Una dintre situaţiile de mai jos nu se verifică în cazul creşterii productivităţii medii: a)
productivitatea marginală poate să scadă; b) producţia totală creşte continuu cu o rată
descrescătoare; c) productivitatea marginală creşte până la un punct după care scade; d)
productivitatea marginală şi cea medie sunt egale în punctul de maxim al acesteia din urmă; e)
producţia totală poate creşte cu o rată crescătoare.
KL
Q=
7. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată pentru funcţia de producţie K + L , unde
Q este producţia, K este capitalul, iar L este forţa de muncă?: a) randamentele de scară sunt
constante; b) randamentele de scară sunt descrescătoare; c) capitalul şi forţa de muncă se combină
în proporţii fixe; d) producătorul nu poate maximiza profitul; e) principiul randamentelor
descrescătoare ale factorilor nu este valabil.
8. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor de bunuri de consum pentru care consumatorul

resimte aceeaşi utilitate economică; b) ansamblul combinaţiilor de factori de producţie pe care
producătorul le poate utiliza cu aceleaşi cheltuieli; c) ansamblul combinaţiilor de factori de
producţie pentru care producătorul obţine aceeaşi producţie; d) ansamblul combinaţiilor de două
bunuri de consum pe care consumatorul le poate cumpăra cu aceleaşi venituri; e) producţia
corespunzătoare preţului de echilibru de pe piaţă.
9. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai rapid decât producţia: a) costul fix
mediu rămâne constant; b) costul variabil mediu scade; c)costul variabil mediu rămâne constant; d)
costul total mediu scade, creşte sau rămâne constant; e) costul fix mediu creşte.
10. Curba productivităţii marginale a unui factor de producţie intersectează axa factorului variabil de
producţie în punctul pentru care: a) productivitatea medie a factorului respectiv de producţie este
maximă; b) producţia totală este maximă; c) începe să se manifeste randamentul descrescător al
factorului respectiv de producţie; d) producţia totală este minimă; d) productivitatea medie a
factorului respectiv de producţie este egală cu productivitatea marginală a acestuia.
11. Atunci când funcţia costului total este CT=15+2Q: a) costul fix mediu este egal cu 15; b) costul
variabil mediu este egal cu 2Q; c) costul marginal este mai mic decât costul fix total; d) costul
marginal este mai mare decât costul fix total; e) costul marginal este egal cu costul fix total.
12. Pe termen scurt, atunci când costul variabil creşte în acelaşi ritm cu producţia: a)costul variabil
mediu creşte; b) costul variabil mediu scade; c) costul fix mediu rămâne constant; d) costul total
mediu creşte; e) costul total mediu scade.
13. Produsul total a unui factor de productie este maxim atunci când :a)productivitatea medie este
maximă ;b) productivitatea marginală este maximă ;c) productivitatea medie este egală cu cea
marginală ; d) productivitatea marginală este nulă ; e) productivitatea marginală este maximă
14. Productivitatea medie a unei firme cu 100 de salariaţi a fost de 25 buc./lucrător. Cu cât a crescut
producţia firmei dacă productivitatea marginală este 30 de bucăţi iar numărul de lucrători a crescut
cu 30%? a) 36%; b) 136%; c) 64%; d) 100%; e) 30%.
15. Presupunem că o firmă realizează un volum al producţiei Q =5 unităţi. La acest nivel al producţiei
costul fix mediu este de 1 u.m. iar funcţia costului marginal este Cmg =2Q. În acest caz, costul total
al producţiei este :a)10 ;b)15 ; c)20 ; d)25 ;e)30.
16. În situaţia în care costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=53Q2Q2:
a)CF=53Q; b) CVM=32Q; c) CTM=32Q; d) CVM=3Q2Q2; e) CFM=(5/Q) 3.
17. Pe măsura creşterii producţiei, punctul de minim al curbei costului total mediu: a) este atins înaintea
minimului costului variabil mediu; b) se află deasupra şi la stânga punctului minim al costului variabil
mediu; c) corespunde intersecţiei curbelor costului marginal şi costului total mediu;d) are în stânga
o curbă a costului variabil mediu în scădere; e) are în dreapta o curbă a costului marginal în scădere.
18. Un producător utilizează doi factori de producţie ale căror preţuri sunt egale. În scopul minimizării
costului total, producătorul trebuie să utilizeze în producţie: a) cantităţi egale din cei doi factori de
producţie; b) cantităţile factorilor de producţie pentru care productivităţile marginale ale factorilor
sunt maxime; c) cantităţile factorilor de producţie ce corespund maximului fiecărei productivităţii
medii; d) cantităţile ce corespund egalităţii dintre cele două productivităţi marginale; e) doar unul
dintre cei doi factori de producţie.
19. Faţă de costul contabil, costul economic este: a) mai mare; b) mai mic; c) egal; d) mai mic, cu
costurile explicite; e) mai mic, cu costurile implicite.
20. Pe termen scurt, atunci când costul variabil total creşte mai puţin decât producţia: a) costul fix
mediu rămâne constant; b) costul variabil mediu creşte; c) costul variabil mediu rămâne constant; d)
costul total mediu scade; e) costul fix mediu creşte.
21. Presupunem că o firmă are într-o lună un volum al producţiei Q=5 unităţi. La acest nivel al producţiei
costul fix mediu, CFM=1 u.m., iar funcţia costului marginal este Cmg=2Q. În acest caz costul total al
producţiei este: a) 10; b) 15; c) 20; d) 25; e) 30.
22. Se atinge “pragul de părăsire a pieţei” atunci când: a) VT<CT, dar VT>min CV; b) VT<CT, dar VT<min
CV; c) VT=CT, dar VT<min CV; d) VT>CT; e) VT>CT, dar VT> CF.
23. O firmă produce 200.000 de bucăţi anual, pe care le vinde la un preţ de 5 u.m./buc. Costurile
explicite de producţie sunt de 750.000 u.m., iar costurile implicite, de 200.000 u.m. În aceste
condiţii, profitul contabil şi economic sunt, respectiv: a)200.000 u.m.; 25.000 u.m.; b) 150.000 u.m.;
50.000 u.m.; c) 125.000 u.m.; 75.000 u.m.; d) 100.000 u.m.; 50.000 u.m.; e) 250.000 u.m.; 50.000
u.m.
24. Combinarea factorilor de producţie constituie o dovadă de comportament raţional din partea
agenţilor economici atunci când: a) duce la relizarea unei producţii mai mari cu acelaşi efort; b)
permite obţinerea aceloraşi producţii cu un consum mai mic; c) permite mărirea rezultatelor odată
cu diminuarea consumului de resurse; d) permite substituirea factorilor de producţie fără să
afecteze rezultatele; e) toate cele de mai sus.
25. Atunci când costurile totale (CT) depind de producţie (Q) conform relaţiei CT=15 2Q: a) CFM=15; b)
CVM=2Q; c) CmgCVM; d) CmgCVM; e) Cmg=CVM.
26. Atunci când CmgCVM: a) CVM scade; b) CF scade; c) CVM=constant; d) CVM creşte; e) CF creşte.
27. Nu poate fi considerat un proces compatibil cu existenţa economiilor de scară: a) o mai bună
specializare a lucrătorilor; b) utilizarea unei tehnologii mai performante; c) birocraţia; d)
automatizarea producţiei; e) posibilitatea obţinerii unor reduceri de preţ la cumpărarea de factori de
producţie.
28. La nivelul unei firme, scara de producţie începând de la care firma atinge costul mediu pe termen
lung are randamente: a) descrescătoare; b) crescătoare; c) constante; d) negative; e) zero.
29. Atunci când costul total mediu pe termen lung al unei firme creşte, există: a) randamente
crescătoare; b) randamente constante; c) economii de scară; d) dezeconomii de scară; e) scara
minimă eficace.
30. Dacă un producător trebuie să utilizeze cantităţi de 4 ori mai mari din toţi factorii de producţie
pentru a mări producţia de 3 ori, atunci funcţia de producţie are: a) randamente descrescătoare de
scară; b) randamente crescătoare de scară; c) randamente constante de scară; d) proporţii fixe ale
factorilor de producţie; e) izocuante liniare.
31. Pragul de rentabilitate reflectă acel volum de producţie pentru care: a) costurile de producţie nu
sunt acoperite de încasările totale; b) încasările totale depăşesc costurile de producţie; c) profitul
este nul; d) preţul este mai mic decât minimul costului mediu total; e) preţul este mai mic decât
minimul costului variabil mediu.
32. În momentul T0, o întreprindere cu 50 salariaţi obţine o producţie de 10000 bucăţi. Dacă
întreprinzătorul substituie 5 utilaje cu factorul muncă, în condiţiile unei rate marginale de substituţie
Rms=10, productivitatea medie a muncii în T 1 este: a) 100 bucăţi/salariat; b) 200 bucăţi/salariat; c)
300 bucăţi/salariat; d) 150 bucăţi/salariat; e) 250 bucăţi/salariat.
33. În T0, productivitatea medie a muncii la o firmă este de 20 bucăţi pe salariat. În T 1, producţia
sporeşte de 3 ori faţă de T0, când era de 200 bucăţi, iar numărul de salariaţi se dublează. Nivelul
productivităţii marginale a muncii reprezintă: a) 20; b) 30; c) 40; d) 45; e) 35.
34. Productivitatea medie a 8 muncitori este 24 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 9-lea muncitor este 23 unităţi, se poate trage concluzia că: a)
productivitatea marginală creşte; b) productivitatea marginală se reduce; c) productivitatea medie
creşte; d) productivitatea medie se reduce; e) productivitatea marginală este maximă.
35. La o societate comercială, costul variabil mediu este de 20 u.m. iar nivelul producţiei la care profitul
este nul 50 bucăţi. Dacă preţul unitar este egal cu 40 u.m., atunci costul total, costul total mediu şi
profitul total sunt: a) 1250; 25; 0; b) 3000; 60; 0; c) 2000; 40; 0; d) 2000; 80; 0; e) 4000; 80; 0.
36. Costul total (CT) al unui producător este dat de relaţia CT=3+ 7⋅Q , unde Q este producţia.
Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată?: a) costul total este constant; b) costul marginal
este descrescător; c) costul marginal este egal cu costul total mediu; d) costul marginal este mai
mare decât costul total mediu; e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
37. După patru ani de funcţionare, valoarea rămasă de amortizat a unui echipament de producţie este
de 20 de milioane de lei, iar rata anuală de amortizare este de 12,5%. Valoarea iniţială a
echipamentului a fost de: a) 30 milioane lei; b) 40 milioane lei; c) 50 milioane lei; d) 60 milioane lei;
e) 70 milioane lei.
38. În situaţia în care preţul de vânzare al unui bun este de 10 u.m., costurile fixe totale sunt de 5000
u.m., iar costul variabil unitar de 5 u.m., pragul de rentabilitate pentru producerea acelui bun este
de: a) 200 unităţi; b) 300 unităţi; c) 400 unităţi; d) 500 unităţi; e)1000 unităţi.
39. Funcţia de producţie a unei firme este de: f(X1,X2,X3)=AX 1aX2bX3c. Dacă (a+b+c)>1, atunci vom avea
randamente de scară: a) constante; b) descrescătoare; c) crescătoare; d) egale cu 12,22; e) egale cu
0.
40. Valoarea iniţială a unui echipament este de 4000 lei RON. Amortizarea anuală a unui echipament de
producţie este de 800 lei RON. Rata anuală de amortizare este de: a) 20%; b) 25%; c) 40%; d) 50%; e)
45%.
41. Costul total CT al unui producător este dat de relaţia CT=a+b⋅Q , unde Q este producţia, iar a
şi b sunt constante pozitive. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este
constant; b) costul marginal este descrescător; c) costul marginal este egal cu costul total mediu; c)
costul marginal este mai mare decât costul total mediu; d) costul marginal este mai mic decât
costul total mediu; e) costul variabil total este constant.
42. În condiţiile sporirii cu o unitate a factorului muncă, producţia obţinută prin utilizarea aceluiaşi
volum de capital a crescut de la 450 la 620. Wmg este :a) 170; b) 150; c) 135; d) 155; e) 425.
43. Pe termen scurt, când CFM scade, amortizarea pe produs: a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d)
creşte sau nu se modifică; e) scade sau nu se modifică.
44. Când producţia creşte cu 25%, CFM: a) scade cu 20%; b) creşte cu 20%; c) scade cu 25%; d) creşte cu
25%; e) nu se poate determina variaţia
45. Cunoaşterea nivelului productivităţii marginale este importantă pentru a: a) aprecia evoluţiei
costului variabil; b) fundamenta obiectul de activitate al firmei; c) determina costul de oportunitate;
d) fundamenta decizia de a mări/micşora volumul de factori de producţie utilizaţi; e) fundamenta
decizia de a mări/micşora volumul de timp alocat consumului.
46. Când costurile variabile totale cresc mai repede decât creşte producţia, CFM pe termen scurt : a)
creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) depinde de evoluţia costurilor marginale; e) este întotdeauna
mai mare decât CVM.
47. Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT = 400 + 10Q (CT = costuri totale).
Dacă preţul acelui bun este de 50 u.m., să se afle pragul de rentabilitate : a) 10 u.m.; b) 400 u.m.; c)
100 u.m.; d) 50 u.m.; e) 150 u.m.
48. În ce sens şi cu cât se modifică costul total mediu, dacă producţia creşte cu 400%, costurile variabile
cu 300%, iar, iniţial, costurile fixe medii erau egale cu costurile variabile medii ? : a) scade cu 50%; b)
scade cu 150%; c) scade cu 100%; d) creşte cu 50%;e)creşte cu 100
49. Când productivitatea muncii creşte mai repede decât salariul mediu, cheltuielile salariale pe unitatea
de produs: a) cresc; b) scad; c) nu se modifică; d) sunt egale cu amortizarea pe produs; e) determină
creşterea costului mediu.
50. Costul unui produs este 240 u.m. iar rata profitului este 5%. Câte produse sunt necesare pentru a
obţine un profit total de 300 ? : a) 25; b) 30; c) 35; d) 45; e) 50.
51. Se cunosc următoarele date privind activitatea unei firme: capital avansat 150 mil., venituri total
încasate 110 mil, costuri salariale 45.mil. Determinaţi costurile totale şi profitul firmei dacă la
sfârşitul anului, capitalul consumat este 30% din capitalul avansat : a) 100 mil; 20 mil.; b) 90 mil; 20
mil.; c) 110 mil; 45 mil.; d) 90 mil; 25 mil.; e)100 mil; 25 mil.
52. Firma Artic S.A. nemaiputând lucra la capacitate maximă si-a pus problema determinării pragului
minim de rentabilitate, în condiţiile practicării aceluiaşi preţ pe piaţă de 5 mil., menţinând constante
cheltuielile variabile pe produs (2 mil.) şi evaluând-şi pe termen scurt cheltuielile care nu depind de
evoluţia producţiei la 1200 mil. Firma rămâne rentabilă de la o producţie de: a)400 buc; b)500 buc;
c)300 buc; d)200 buc; e) 100 buc.
53. Costurile totale cresc cu 40% când producţia creşte cu 60%. Dacă în t 0, costul total mediu era de 21
u.m. cât este costul marginal ? :a) 14 u.m.; b) 4 u.m.; c) 7 u.m.; d) 21 u.m.;e) 10 u.m.
54. Ştiind că, pentru o firmă, costurile evoluează conform funcţiei CT = 400 + 10Q (CT = costuri totale).
Dacă preţul acelui bun este de 50 u.m., să se afle pragul de rentabilitate : a) 10 u.m.; b) 400 u.m.; c)
100 u.m.; d) 50 u.m.; e) 150 u.m.
55. Costul variabil mediu este minim, atunci când: a) costul total mediu este minim; b) costul mediu fix
este minim; c) este egal cu costul fix; d) este egal cu costul variabil; e) este egal cu costul marginal.
56. Costul total mediu este minim, atunci când: a) costul mediu variabil este minim; b) costul mediu fix
este minim; c) este egal cu costul fix; d) este egal cu costul variabil; e) este egal cu costul marginal.
57. Profitul unitar este egal cu: a) venit total minus cost total; b) preţ minus cost total mediu; c) venit
total minus cost variabil; d) costul total minus cost variabil; e) venit total minus cost total mediu.
58. Fie funcţia de producţie Y  10K L . În acest caz, randamentele de scară sunt:a) crescătoare; b)
0,4 0,6
descrescătoare; c) constante; d) întâi crescătoare şi apoi descrescătoare; e) întâi descrescătoare şi

apoi crescătoare.
59. Când productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mare decât productivitatea
medie, pentru orice creştere a cantităţii utilizate din factorul de producţie variabil, productivitatea
medie: a) creşte; b) scade; c) este maximă; d) este minimă; e) poate să crească, să scadă sau să nu se
modifice.
60. În situaţia în care preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât costul
variabil mediu, o firmă: a) trebuie să părăsească piaţa, profitul fiind negativ; b) continuă activitatea
doar dacă pe piaţă intră şi alţi producători; c) rămâne pe piaţă pentru a-şi acoperi o parte a costurilor
fixe; d) iese de pe piaţă, deoarece nu se află la nivelul pragului de rentabilitate; e) rămâne pe piaţă,
deoarece costul marginal este mai mic decât costul variabil mediu.
61. În cazul în care costurile variabile totale scad într-o mai mică măsură decât producţia, costul total
mediu: a) creşte; b) scade; c) rămâne constant; d) este nul; e)este minim.
62. O firmă prezintă următoarea situaţie în cazul unui bun: preţul de vânzare estimat 25 u.m., costurile
fixe totale 10.000 u.m., iar costul variabil unitar, de 5 u.m. Pragul de rentabilitate pentru acel bun
este: a) 100 bucăţi; b) 200 bucăţi; c) 300 bucăţi; d) 400 bucăţi; e) 500 bucăţi.
63. Se dau datele : CT1 = 2000 u.m. ; CT0 = 0,75CT1 ; Q = 10 bucăţi. Producţia creşte cu 33,3%, CV0 este
de trei ori mai mare decât costul fix. Costul marginal şi costul fix au valorile : a) 100, 750 ; b) 150,
100 ; c) 150, 375 ; d) 100, 500 ; e) 375, 100.
xy
F  x, y  
64. Fie funcţia de producţie x  y . Dacă preţurile celor doi factori sunt Px = 9 şi Py = 4, iar
bugetul disponibil este B = 120 u.m. atunci combinaţia optimă este : a) x = 4, y = 21 ; b) x = 6, y =
15 ;c) x = 8, y = 12 ; d) x = 10, y = 8 ; e)x=12, y = 3.
65. Conform legii randamentelor factoriale descrescânde:a) producţia totală creşte pe măsură ce
cantităţile din factorii de producţie variabili cresc; b)producţia totală scade pe măsură ce cantităţile
din factorii de producţie variabili cresc;c) productivităţile marginale cresc atunci când factorii de
producţie variabili cresc şi scad în caz contrar; d) producţia suplimentară derivată din creşterea după
un anumit nivel a factorului variabil marchează tendinţa de scădere; e) productivitatea medie creşte
la combinarea unei cantităţi tot mai mari dintr-un factor de producţie variabil cu o cantitate
determinată dintr-un factor fix.
66. Dacă la modificarea producţiei costul variabil creşte cu 50%, iar cel variabil mediu scade cu 50%,
ajungând la nivelul de 2500 unităţi monetare, atunci producţia: scade cu 50%; creşte cu 100% creşte
cu 200%; creşte cu 300%; rămâne neschimbată.
67. Costul total mediu se reduce dacă: a)se achiziţionează o nouă tehnologie care reduce consumurile
specifice; b) preţurile materiilor prime cresc; c) mâna de lucru devine mai scumpă; d) salariile cresc
într-un ritm superior productivităţii mâinii de lucru; e) rata de amortizare creşte.
68. Identificaţi afirmaţia incorectă din lista de mai jos: a)pe termen scurt, indiferent de variaţia
producţiei, costurile fixe nu se modifică; b) pe termen lung nu există costuri fixe; c) pe termen lung
toate costurile suportate de o firmă sunt variabile; d) pe termen scurt evoluţia costului total este
determinată de costul fix; e) costurile variabile evoluează în acelaşi sens, dar nu neapărat în acelaşi
ritm cu producţia.
69. Pe termen scurt, reducerea producţiei determină întotdeauna: a) creşterea costului marginal; b)
creşterea costului fix mediu; c) scăderea costului fix; d) creşterea productivităţii marginale; e) toate
cele de mai sus.
70. Se află într-un raport invers proporţional cu producţia: a) consumul de capital tehnic; b) consumul
unitar de capital fix; c) profitul; d) productivitatea muncii; e) cheltuielile salariale.
71. La creşterea producţiei cu 75%, costul variabil sporeşte cu 50%. Ce evoluţie apreciaţi că înregistrează
costul total mediu? a) creşte; b) scade; c) nu se modifică; d) poate creşte, scade sau rămâne
constant; e) informaţia este insuficientă pentru a determina evoluţia costului mediu.
72. Dacă producţia unei întreprinderi creşte cu 25%, atunci costul fix mediu: a) creşte cu 20%; b) scade
cu 20%; c) creşte cu 25%; d) rămâne constant; e) creşte sau scade în funcţie de evoluţia costurilor
variabile.
73. Care dintre următoarele afirmaţii privesc noţiunea de cost variabil? a) se referă la factorii de
producţie integral consumaţi într-un singur proces de producţie; b) se referă la factorii de producţie
consumaţi treptat într-un proces de producţie; c) include consumurile de factori de producţie care
se modifică odată cu schimbarea volumului de producţie; d) include consumurile de factori de
producţie care nu se modifică la schimbarea volumului de producţie; e ) toate afirmaţiile de mai sus
sunt corecte.
74. Care dintre următoarele afirmaţii este adevărată în condiţiile creşterii producţiei? a)costul variabil şi
total cresc în aceeaşi proporţie; b) costul fix creşte mai încet decât cel variabil; c) costul variabil
creşte mai rapid decât cel total; d) costul fix mediu creşte; e) costul total mediu poate fi mai mare,
mai mic sau egal cu cel variabil mediu.
75. Costul total al producţiei este dat de relaţia CT = 10 + 2Q, unde CT reprezintă costul total, iar Q
producţia. Care din afirmaţiile următoare este adevărată? a) costul total este constant; b) costul
marginal este crescător; c) costul marginal este egal cu costul total mediu; d) costul marginal este
inferior costului total mediu; e) costul marginal este superior costului total mediu.
76. Productivitatea medie a 10 muncitori este 20 unităţi. Dacă productivitatea marginală

corespunzătoare celui de-al 11-lea muncitor este 18 unităţi, se poate trage concluzia că: a)
productivitatea marginală creşte; b)productivitatea marginală este constantă; c)productivitatea
medie creşte; d) productivitatea medie se reduce; e) productivitatea marginală este maximă.
77. Identificaţi afirmaţia adevărată în condiţiile creşterii costurilor variabile în aceeaşi proporţie cu
producţia: a) costul total mediu este constant; b) costul total mediu se reduce; c) costul total mediu
creşte; d) costul fix mediu este constant; e) costul variabil mediu scade.
78. Rata de substituţie între factorii muncă şi capital este de 0,5. Dacă se doreşte obţinerea aceeaşi
producţii reducând factorul muncă cu 2 unităţi, numărul unităţilor suplimentare din factorul capital
va fi: a) 0; b) 0,5; c) 1; d) 2; e) 8.
79. Dacă productivitatea marginală a unui factor de producţie este mai mică decât productivitatea
medie a factorului respectiv, atunci:a) productivitatea medie creşte; b)productivitatea medie se
reduce; c) productivitatea medie este maximă; d)productivitatea marginală creşte; e)productivitatea
marginală este constantă;
80. Plăţile efectuate de un producător către furnizorii săi de materii prime reprezintă un exemplu de : a)
costuri explicite; b) costuri implicite; c) ambele variante de mai sus; d) costuri pentru asumarea
riscului; e) costuri nonmonetare.
81. Să presupunem că o firmă produce ultima unitate dintr-un bun la un cost de 5 u.m., iar venitul
obţinut din vânzarea acesteia se ridică la 8 u.m. În aceste condiţii: a) profitul total obţinut de firmă
se reduce; b) profitul marginal este -3; c) firma trebuie să reducă producţia în scopul maximizării
profitului; d) venitul marginal este inferior costului marginal, deci firma înregistrează pierderi; e)
profitul total creşte cu 3 u.m .
82. Dacă firma se situează în zona randamentelor marginale crescătoare: a) productivitatea medie
scade, dar este pozitivă; b) productivitatea marginală scade; c)producţia totală creşte cu o rată
crescătoare; d) productivitatea marginală este inferioară celei medii; e) producţia totală creşte, dar
cu o rată descrescătoare.
83. Producţia totală scade atunci câ nd : a) productivitatea marginală scade, dar ră mâ ne
pozitivă ; b) productivitatea marginală este negativă ; c) productivitatea medie este
inferioară celei marginale; d) productivitatea marginală este inferioară celei medii; e)
productivitatea medie creşte.
84. Costul total mediu reprezintă: a) costul aferent ultimei unităţi de producţie; b) cheltuiala medie
făcută pe o unitate de producţie; c) cheltuielile totale aferente obţinerii producţiei; d) sporul de
cheltuieli generat de obţinerea unei unităţi suplimentare de producţie; e) totalitatea cheltuielilor cu
materiile prime raportate la o unitate de producţie.
85. Având în vedere analiza pe termen scurt, care dintre afirmaţiile următoare este adevărată: a) costul
fix creşte odată cu producţia; b) costul variabil evolueaza în acelaşi sens cu costul fix; c) costul total
însumează totalitatea costurilor variabile; d) costul fix nu este influenţat de modificarea producţiei;
e) odată cu creşterea producţiei, costul fix mediu creşte.
86. Atunci când costul variabil mediu este descrescător, în mod obligatoriu: a) costul marginal trebuie să
scadă; b) costul marginal trebui să crească; c) costul marginal este inferior celui variabil mediu; d)
costul fix mediu trebuie să crească; e) costul fix trebuie să scadă.
87. Pe măsură ce are loc creşterea producţiei, diferenţa dintre costul total mediu şi cel variabil mediu: a)
tinde să crească; b) tinde să scadă; c) nu se modifică; d) este zero; e) nici una din cele de mai sus.
88. Care din următoarele afirmaţii cu privire la relaţia dintre costuri şi productivitate este adevărată: a)
atunci când costul variabil mediu este minim, productivitatea medie a factorului variabil este în
creştere; b) atunci când costul variabil mediu este minim, productivitatea medie a factorului variabil
este deasemenea minimă; c) atunci când costul variabil mediu este minim, productivitatea medie a
factorului variabil este maximă; d) atunci când costul marginal este minim, productivitatea
marginală este descrescătoare; e) nu există o relaţie de influenţă între costuri şi productivitate.
89. Costul total mediu intersectează costul marginal atunci când: a) costul marginal înregistrează
valoarea sa minimă; b) costul variabil mediu înregistrează valoarea sa minimă; c) costul total mediu
înregistrează valoarea sa minimă; d) costul fix mediu scade; e) costul marginal înregistrează
valoarea sa maximă.
90. Pe termen lung, devin variabile: a) doar costurile fixe; b) doar costurile variabile; c) atât cele fixe cât
şi cele variabile; d)cheltuielile cu materiile prime; e) nici un răspuns nu este corect.
91. În orice interval de variaţie a producţiei, în care costul total mediu pe termen lung descreşte în timp
ce producţia creşte, firma se confruntă cu : a) economii de scară; b) dezeconomii de scară; c)
randamente constante de scară; d)randamente descrescătoare de scară; e) toate cele de mai sus.
92. În cazul existenţei dezeconomiilor de scară, curba costului total mediu pe termen lung are o pantă:
a) pozitivă; b) negativă; c) constantă; d) zero; e) nici una din cele de mai sus.
93. Pragul de rentabilitate reflectă acea situaţie în care: a) veniturile totale sunt egale cu costurile
variabile; b) costurile fixe sunt nule; c) preţul este egal cu suma dintre CFM şi CVM; d) costurile
totale sunt inferioare veniturilor totale; e)profitul marginal este zero.
94. Fie funcţia costului total CT = Q 2 + 4. Să se determine nivelul producţiei până la care costul total
mediu scade: a) 4; b) 2; c) 16; d) -4; e) 6.
95. Pe o izocuantă: a) o deplasare spre dreapta reflectă o creştere a producţiei ce poate fi realizată; b) o
deplasare spre stânga reflectă o creştere a producţiei ce poate fi realizată; c) se obţine acelaşi nivel
al producţiei indiferent de combinaţia aleasă de factori de producţie; d) panta este constantă; e)
nici una din cele de mai sus.
96. Rata marginală de substituţie tehnică ilustrează: a) rata la care un factor de producţie este substituit
cu un alt factor de producţie astfel încât să aibă loc o creştere a producţiei cu o unitate; b) rata la
care un factor de producţie este substituit cu un alt factor de producţie astfel încât să aibă loc o
reducere a producţiei cu o unitate; c) rata la care un factor de producţie este substituit cu un alt
factor de producţie astfel încât producţia să rămână constantă; d) faptul că, pe măsură ce are loc
creşterea cantităţii utilizate dintr-un factor de producţie, este nevoie de creşterea consumului din alt
factor astfel încât producţia să rămână constantă; e) faptul că resursele sunt nelimitate.
97. Dacă se consideră doi factori de producţie, munca şi capitalul, şi are loc o creştere a preţului
factorului muncă (situat pe abscisă), în condiţiile caeteris paribus, panta dreptei izocostului : a) va
creşte; b) va scădea; c) va rămâne constantă; d) va creşte şi apoi va scădea; a) nici una din cele de
mai sus.
98. Fie ecuaţia izocostului de forma 100 = 4x + 2y. La nivelul de echilibru al producătorului, rata
marginală de substituţie tehnică este: a) ½; b) - 4; c) ¼; d) 2; e)4.
99. Să presupunem că o firmă se confruntă cu următoarea situaţie privind raportul productivitate

Wmg L Wmg K
>
marginală a factorilor şi preţurile acelor factori de producţie: PL PK . În condiţiile în
care acesta doreşte optimizarea combinării celor doi factori de producţie? a) va renunţa la o parte
din salariaţi; b) va achiziţiona o cantitate mai mare din factorul capital; c) va creşte salariul (preţul)
oferit angajaţilor săi; d) va angaja forţă de muncă suplimentară; e) a şi b.
100. Linia izocostului se poate deplasa ca urmare a modificării următorilor factori: a) preţul
muncii; b) preţul capitalului; c) nivelului costului total; d) tuturor celor menţionate; e) a şi
b.
Wmg L Wmg K
;
=
101. Condiţia de echilibru a producătorului este ilustrată de relaţia: a) PL PK b)
Wmg L Wmg K Wmg L Wmg K Wmg L P K
> ; < ; = ;
PL PK c) P L P K d) Wmg K PL e) nici una din cele de mai
sus.
102. Să presupunem că factorii de producţie capital şi muncă sunt perfect complementari.

Considerând că factorul de producţie muncă este fix, iar producătorul decide achiziţionarea
unui număr suplimentar de unităti de capital, atunci productivitatea marginală a capitalului :
a)creşte; b) scade; c) cunoaşte o evoluţie discontinuă; d)este zero; e)creşte cu o rată
descrescătoare.
103. Fie următoarele informaţii cu privire la productivităţile marginale şi preţurile factorilor de

producţie : Wmg L = 40, Wmg K = 50, PL = 2, PK = 5. Care din următoarele informaţii este
corectă : a) producţia firmei este rentabilă; b) profitul este maxim; c) costurile sunt minime;
d) nici una din cele de mai sus; e) b şi c.
104. Costul total mediu scade atunci când: a) costul marginal este mai mare decât costul total mediu
şi producţia creşte; b) costul variabil mediu creşte pentru valori ale producţiei peste nivelul
corespunzător costului total mediu minim; c) costul marginal este negativ; d) curba costului
marginal se află deasupra curbei costului variabil mediu dar sub curba costului total mediu şi
producţia creşte; e) curba costului marginal se află deasupra curbei costului total mediu.
105. Când costul marginal este mai mic decât costul total mediu şi producţia creşte, atunci: a) costul
total mediu creşte; b) costul total mediu este minim; c) costul marginal este nul; d)costul variabil
mediu poate să crească; e) nici o variantă nu este corectă.
106. Ionuţ este managerul propriei sale afaceri având încasări de 100 mil. lei/lună dar şi costuri
explicite de 30 mil. lei. Pentru a se dedica în întregime noii activităţi a trebuit să renunţe la locul de
muncă pe care îl avea anterior şi care îi asigura un salariu de 20 mil. lei lunar. În acest caz: a) profitul
economic este mai mare decât profitul contabil; b) profitul contabil este de 50 mil. lei iar cel
economic de 80 mil. lei; c) profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 50 mil. lei; d)
profitul contabil este de 70 mil. lei iar cel economic de 80 mil. lei; e) profitul contabil este de 50 mil.
lei iar cel economic de 70 mil. lei;
107. Costurile fixe ale unei firme sunt CF = 100 u.m. iar cele variabile medii sunt CVM = 20 u.m. Ştiind
că firma vinde o unitate de produs cu preţul de 40 u.m. care este nivelul producţiei de la care firma
începe să obţină profit ? a)Q = 5 u.; b) Q = 10 u.; c) Q = 15 u.; d) Q = 1 u.; e) Q = 3 u.;
108. Funcţia costului total pentru firma „Beta” este dată de relaţia CT = 6Q 2 + 4Q + 54. Care este nivelul
producţiei pentru care costul total mediu este minim ? a) Q = 3 u.; b) Q = 9 u.; c) Q = 12 u.; d) Q = 6
u; e) Q = 15 u.
109. Firma „Costs” are funcţia costurilor totale de forma CT = 4Q 3 - 16Q2 + 20Q + 30. Producţia pentru
care costul variabil mediu este minim şi costul fix per unitatea de produs astfel obţinută sunt: a) Q =
2 u., CFM = 10 u.m.; b) Q = 6 u., CFM = 5 u.m.; c) Q = 2 u., CFM = 15 u.m.; d) Q = 5 u., CFM = 6 u.m;
e) Q = 5 u., CFM = 8 u.m.
110. Costul total fix este de 500 u.m., costul variabil total este 750 u.m., iar volumul producţiei este de
250 bucăţi. În cazul în care Cmg este 4 u..m., pe măsura creşterii producţiei CVM şi CTM? a) ambele
vor creşte; b) ambele vor scădea; c) CVM scade, CTM creşte; d) CTM scade mai întâi după care
creşte iar CVM creşte; e) CVM scade până atinge minimul iar CTM creşte.
111. Pe termen scurt, când un singur factor de producţie este variabil, cea mai bună variantă de
W mgk Pk
=
combinare a factorilor de producţie este aceea la care: a) CTM=Cmg; b) W mgL P L ; c)
W̄=W mg ; d) Wmg a factorului variabil=Cmg al factorului variabil; e) nici una dintre variantele a-d
nu este corectă;
112. Dacă pe termen lung, volumul factorilor de producţie creşte cu 25%, iar producţia cu 40%, se
înregistrează randamente: a) crescătoare; b) descrescătoare; c) constante; d)medii; e) marginale.
113. Când în urma combinării factorilor de producţie , se înregistrează randamente crescătoare,
înregistrează scăderi: a) CFM; b) CVM; c) W̄ ; d)
W mg ; e) rata profitului.
114. Când în urma combinării factorilor de producţie se înregistrează randamente descrescătoare ,

înregistrează scăderi: a) CFM; b) CVM; c) W̄ ; d)
W mg ; e) rata profitului.
115. În combinarea factorilor de producţie pe termen scurt (un singur factor variabil)profitul este
maxim când: a) a) W̄ creşte; b) b)

W̄=W mg ; c) Wmg a factorului variabil=Cmg al factorului
variabil; d) d) Cmg>CTM full; e) e) toate răspunsurile a-d sunt corecte.
116. Când în combinarea a doi factori de producţie ei sunt substituibili, iar obiectivul este obţinerea
unui volum dat de producţie cu cele mai bune performanţe economico-financiare, combinarea
optimă este aceea la care: a) W mgL=WmgK, iar PL>PK; b) panta dreptei bugetului este egală cu panta
isophelimei; c) dreapta izocostului este tangentă la izocuantă; d) bugetul este integral cheltuit; e)
W mgk W mgL
=
PL Pk .
117. Funcţia de cost este CT=2Q 2+10Q+50, în care Q= volumul de producţie. Producţia totală creşte cu
50%, de la 10 la 15 tone. În acest caz, CVM: a) creşte şi devine 400; b)scade şi devine 30; c) este
constant; d) creşte şi devine 40; e) răspunsurile a-d false.
118. În mod normal, costul explicit în raport cu cel implicit este: a) mai mare; b) mai mic; c) egal; d) mai
mare sau mai mic; e) mai mic sau egal.
119. Când Cmg creşte, dar este inferior CVM, atunci CTM şi CVM: a) cresc; b) scad; c)sunt neschimbate;
d) creşte, scade; e) toate variantele a-d false.
120. Când volumul producţiei din bunul x obţinut de către firma A creşte, înregistrează creşteri: a) CV;
b) CVM; c) W̄ ; d) CTM full; e) profitul total.
121. Atunci când pe măsura creşterii cantităţii de factori de producţie consumaţi, productivitatea
marginală este superioară celei medii: a) costul marginal creşte; b)costul mediu creşte; c)
productivitatea medie scade; d) productivitatea medie creşte; e) costul mediu scade.
122. Pe termen scurt, o firmă existentă în industrie poate produce dacă preţul acoperă : a)costul fix
mediu ; b) costul marginal ; c) costul variabil mediu ; d) costul total mediu ; e) costul fix.
123. Dacă costul total (CT) al unui producător se exprimă prin relaţia CT=4+10Q, unde Q este producţia,
una din afirmaţiile următoare este adevărată : a) costul total este constant ; b) costul marginal este
egal cu costul total mediu ; c) costul marginal este descrescător; d) costul marginal este mai mare
decât costul total mediu; e) costul marginal este mai mic decât costul total mediu.
124. Dacă în urma creşterii producţiei Cmg>CVM, o propoziţie este adevărată: a) costul variabil mediu
scade; b) costul variabil mediu este minim; c) costul variabil mediu creşte; d) costul fix mediu creşte;
125. Randamentele de scară descrescătoare determină: a) panta liniei bugetului ; b)creştea costului fix
mediu ca rezultat al creşterii producţiei ; c) creştea costului variabil ;d)reducerii costului fix ca
urmare a creşterii producţiei ; e) creşterea costului mediu pe termen lung.
126. Rata marginală de substituire a factorilor de producţie (Rms) exprimă: 1) panta izocuantei; 2)
raportul dintre cantitatea suplimentară din factorul care substituie şi cantitatea din factorul la care
s-a renunţat; 3) raportul dintre Wmg a factorului care substituie şi Wmg a factorului substituit; 4)
raportul dintre Wmg a factorului substituit şi Wmg a factorului care îl substituie; 5) raportul dintre
Wmg a factorului substituit şi costul marginal al factorului ce îl substituie.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+4; c) 3+5; d) 4+5; e) 1+3.
127. Profitul contabil reprezintă: 1) diferenţa dintre venitul total şi costul de oportunitate; 2)diferenţa
dintre costul explicit şi costul implicit; 3) diferenţa dintre venitul total şi costul contabil; 4) suma
dintre costul implicit şi profitul economic; 5) nici una din variantele de mai sus nu este valabilă.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3; c) 3+4; d) 2+4; e) 5.
128. Costul marginal: 1) reprezintă cheltuielile suplimentare ocazionate de creşterea cu o unitate a

volumului producţiei; 2) reprezintă prima derivată a costului total; 3) pe măsura creşterii
producţiei, mai întâi scade după care creşte; 4) reprezintă prima derivată a costului fix; 5)are
minimul pentru niveluri ale producţiei mai mici decât cele pentru care se realizează minimul
costului variabil mediu şi al costului total mediu.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+3+4+5.
129. Decizia privind varianta de combinare a factorilor de producţie are în vedere: 1)caracterul
nelimitat al factorilor de producţie supuşi combinării; 2) conjunctura pieţelor factorilor utilizaţi; 3)
caracteristicile factorilor de producţie; 4) concordanţa factorilor de producţie cu specificul
activităţii; 5) nici una din variantele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+3+4; b) 2+4; c) 2+3; d)1+ 2+4; e) 5.
130. Când productivitatea marginală este mai mică decât cea medie, este corect că: a) productivitatea
marginală este crescătoare; b) productivitatea medie este crescătoare; c) a+b; d) productivitatea
marginală este descrescătoare; e) productivitatea medie este crescătoare şi cea marginală este
descrescătoare.
131. Când productivitatea marginală este mai mare decât productivitatea medie, iar cantitatea de
factori utilizaţi creşte: 1) productivitatea medie este crescătoare; 2) costul marginal este crescător;
3) costul total mediu este crescător; 4) costul total creşte; e) productivitatea medie este
descrescătoare.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+4; b) 2+3+4; c)3+5; d) 2+4; e) 1+4.
132. Izocuanta reprezintă: a) ansamblul combinaţiilor din bunurile X şi Y, ce furnizează consumatorului

aceeaşi satisfacţie; b) ansamblul combinaţiilor de muncă şi capital pe seama cărora se poate obţine
aceeaşi producţie; c) ansamblul factorilor de producţie pentru care se abţine acelaşi profit; d)
ansamblul factorilor de producţie ce pot fi achiziţionaţi în funcţie de bugetul disponibil şi preţurile
unitare ale acestora; e) nici un răspuns corect.
133. Panta izocuantei este reprezentată de: a) rata marginală de substituţie în consum; b) rata
marginală de substituire tehnică; c) costul de oportunitate; d) costul implicit; e) nici un răspuns
corect.
134. Echilibrul producătorului este ilustrat grafic prin: a) punctul de intersecţie dintre izocuantă şi
izocost; b) punctul de intersecţie dintre isophelimă şi izocost; c) punctul de intersecţie dintre curba
de indiferenţă şi izocost; d) punctul de tangenţă dintre curba de utilitate şi dreapta bugetului; e) nici
un răspuns corect.
135. Creşterea bugetului întreprinzătorului va determina: a) scăderea pantei izocostului; b)creşterea

pantei izocostului; c) deplasarea spre dreapta a izocostului, paralel cu dreapta iniţială; d)
deplasarea spre stânga a izocostului, paralel cu dreapta iniţială; e) nici o modificare
136. Se cunosc următoarele date despre o firmă: funcţia costului total este CT=3Q 2+2Q+75, iar
producţia este Q=5. În aceste condiţii, care dintre următoarele afirmaţii este corectă: a)
productivitatea marginală este mai mare decât productivitatea medie; b) productivitatea marginală
este mai mică decât productivitatea medie; c) productivitatea marginală şi cea medie sunt egale; d)
productivitatea medie este descrescătoare şi mai mare decât cea marginală; e) pe baza datelor
problemei nu putem determina relaţia dintre productivitatea medie şi cea marginală.
137. Dacă în dinamică indicele producţiei este mai mic decât indicele consumului de factori, atunci: 1)
randamentele de scară sunt crescătoare; 2) randamentele de scară sunt descrescătoare; 3)
randamentele de scară sunt constante; 4) elasticitatea producţiei în raport cu factorii de producţie
este subunitară; 5) nici un răspuns corect.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+4; b) 2+4; c) 3+4; d) 2; e) 5.
138. Dacă indicele producţiei este mai mare decât indicele consumului de factori, atunci:
1)productivitatea globală a factorilor de producţie creşte; 2) economiile de scară sunt superioare
dezeconomiilor de scară; 3) randamentele de scară sunt descrescătoare; 4)costul total mediu
creşte; 5) firma este supradimensionată.
139. Intersecţia dintre costul marginal şi costul total mediu corespunde: 1) unui cost marginal
descrescător; 2) unui cost total mediu descrescător; 3) punctului de minim al costului total mediu;
4) punctului de maxim al productivităţii medii; 5) unui cost fix descrescător.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2; b) 2+3+4; c) 2+3+5; d) 3+4; e) 1+4+5.
140. Considerăm următoarea funcţie de producţie a unei firme: Q=4L+3K+2LK. Ştiind că bugetul este de
30 u.m., iar preţurile factorilor de producţie sunt :P L=20 u.m. şi PK=10u.m. Nivelul producţiei care
minimizează costul unitar este: a) 20; b) 25; c) 9; d) 15; e) nu se poate determina
141. Funcţia costului total este: CT=20+4Q-4Q 2+Q3. Costul fix şi volumul producţiei la care costul
variabil mediu este minim sunt: a) 20 ; 4; b) 0 ; 2; c) 20 ; 3; d) 0 ; 4; e) 20 ; 2;
142. Ca student aveţi o mică afacere în cămin – sunteţi proprietarul unei imprimante (capitalul de care
dispuneţi) în valoare de 3 milioane lei cu care tipăriţi 30000 de pagini pe lună la un cost mediu de
600 lei pagina şi munciţi 3 ore pe zi. Pentru că nu puteţi face faţă comenzilor, anul următor vă
decideţi să munciţi 6 ore pe zi, închiriaţi spaţiul de la parterul căminului care are o suprafaţă dublă şi
costă tot dublu şi înlocuiţi imprimanta cu una nouă în valoare de 6 milioane lei capabilă să tipărească
80000 pagini pe lună, la un cost mediu de 500 lei pe pagină. Forma de acţiune a randamentelor de
scară este: a) randamente de scară crescătoare; b) randamente de scară descrescătoare; c)
randamente de scară constante; d) nu putem determina forma de acţiune a randamentelor de
scară; e) nici un răspuns corect.
143. Când costul marginal devansează costul total mediu :a)productivitatea marginală este
constantă;b)productivitatea medie creşte;c)randamentele factoriale sunt descrescătoare;d)costul
total mediu scade.
144. Ieftinirea muncii va determina o posibilă deplasare a izocostului astfel:
a) b) c) d) e)
145. Combinarea factorilor de producţie pe termen scurt presupune:a) mai mulţi factori de producţie
variabili;b) un singur factor de producţie variabil;c) nici un factor de producţie variabil; d)
randamente de scară; e) nici un răspuns corect.
OFERTA
1. Nu reprezintă un factor principal de influenţă al ofertei: a) preţul; b) veniturile consumatorilor; c)

tehnologia; d) costul de producţie; e) preţurile factorilor de producţie.
2. Curba unei oferte perfect elastice este: a) crescătoare; b) verticală; c) descrescătoare; d) orizontală; e)
paralelă cu axa preţului.
3. Curba unei oferte perfect inelastice este: a) paralelă cu axa cantităţii; b) crescătoare; c) verticală; d)
descrescătoare; e) orizontală;
4. Costul de producţie al unui bun creşte. În condiţiile în care ceilalţi factori rămân constanţi atunci
echilibrul se va forma: a) la un preţ de echilibru şi cantitate de echilibru mai mari; b) la un preţ de
echilibru şi cantitate de echilibru mai mici; c) la un preţ de echilibru mai mare şi o cantitate de
echilibru mai mică; d) la un preţ de echilibru mai mic şi o cantitate de echilibru mai mare; e) la un
preţ de echilibru constant şi o cantitate de echilibru mai mare.
5. În situaţia în care o firmă vinde într-o săptămână 100 de unităţi din marfa X cu preţul unitar de 1000
de u.m. şi 120 unităţi cu preţul de 1200 de u.m., oferta în funcţie de preţ este: a) elastică; b)
inelastică; c) cu elasticitate unitară; d) perfect elastică; e) perfect inelastică.
6. Introducerea unei taxe indirecte când cererea este mai inelastică decât oferta va afecta : a) doar pe
consumatori ; b)doar pe producători ; c) in egală măsură pe consumatori si pe producatori ; d) in
mai mare măsură pe consumatori ; e) in mai mare măsură pe producători.
7. Iaurtul si brânza sunt 2 bunuri concurente (substituibile in ofertă). La o creştere a preţului iaurtului : a)
creşte oferta de branză ; b) scade oferta de branza ; c) scade pretul la branza ;d) nu ne intampla
nimic ;e) scade costul mediu pe produs la iaurt.
8. Pe piata unui bun cantitatea oferită este Qo=10+ P iar cantitatea cerută este Q c = 100-2P. Sa se
determine cu cat se modifica surplusul consumatorului daca statul impune un prêt minim cu 10%
mai mare decat pretul de echilibru :a) scade cu 100 ; b) scade cu 11 ; c) scade cu 6 ; d) scade cu 200 ;
e) scade cu 3.
9. Pe o piata cererea si oferta sunt date de relatiile Q c=80-0,3P Qo=20+0,2P .Daca guvernul impune un
pret maxim la jumatate din pretul care s-ar fi stabilit liber pe piata, sa se arate care va fi noua
cantitate tranzactionata pe acea piata :a) 60 ; b) 120 ; c) 62 ; d) 44 ; e) 32.
10. Creşterea preţului pieţei este mai mică decât acciza în cazul în care elasticitatea în funcţie de preţ
a :a) ofertei este infinită b)ofertei este zero c)cererii este zero d)cererii este unitară e)cererii este
infinită
11. Considerăm că piaţa bunului x se află în echilibru. Nivelul preţului este de 10 u.m. Curba ofertei este
Qo=2P. Deducem din aceste date că oferta are o elasticitate de :a) 2 ; b) ½ ; c) 1 ; d) -1 ; e) nu se
poate calcula.
12. Considerăm că piaţa bunului x se află în echilibru. Nivelul preţului est ede 10 u.m. Curba ofertei este
Qo=2P. În acest caz, surplusul producătorului este:a) 10 ; b) 20 ; c) 50 ; d) 100 ; e) 200.
13. Impunerea unei taxe vamale pe un produs conduce la: a) cresterea bunastarii consumatorilor si
producatorilor interni; b) scaderea veniturilor guvernului; c) pierdere de surplus; d) toate cele de
mai sus; e) nici o varianta nu este corecta.
14. Ştiind că functia cererii de pe piata automobilelor este Qc= a – b P, pretul initial Po = 5 u.m. si
cantitatea ceruta initiala Qo= 20, iar Kec/p= 25, nivelul constantelor a si b este: a) a=520 si b=100;
b) b=520 si a=100; c) a= 110 si b= 240; d) a= 100 si b= 110; e) a=520 si b= 110.
15. Efectul creşterii salariilor cizmarilor asupra pieţei pantofilor de lux este: a) creşterea preţului şi a
cantităţii de echilibru; b) creşterea preţului şi reducerea cantităţii de echilibru; c) reducerea preţului
şi creşterea cantităţii de echilibru; d) reducerea preţului şi a cantităţii de echilibru; e) nici o
modificare a preţului şi a cantităţii de echilibru.
16. Legea ofertei: a) a fost aprobată de către Consiliul Concurenţei; b) poate fi formulată astfel: dacă
preţul creşte, cantitatea oferită scade; c) este formulată astfel: dacă preţul creşte, cantitatea
oferită creşte; d) atestă importanţa ofertei pentru combaterea inflaţiei; e) arată reacţia cantităţii
cerute la o modificare a preţului.
17. Preţul curent al unui bun este de 5000 u.m., dar preţul de echilibru ar trebui să fie de 4500 u.m.. Ne
putem aştepta la: a) existenţa unui deficit de ofertă ce va determina o creştere a preţului; b)
existenţa unui deficit de ofertă ce va determina o scădere a preţului; c) existenţa unui surplus de
ofertă ce va determina o creştere a preţului; d) existenţa unui surplus de ofertă ce va determina o
scădere a preţului; e) existenţa unui deficit de ofertă ce nu va afecta în nici fel preţul.
18. Pe piaţa unui bun, cererea şi oferta sunt Qc=90-10P, Qo=10+6P, unde Q este cantitatea, iar P este
preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 6 unităţi monetare, atunci pe piaţa acelui bun apare un
surplus de: a) ofertă, de 16 unităţi; b) cerere, de 15 unităţi; c) cerere, de 16 unităţi; d) ofertă, de 15
unităţi; e) cerere, de 10 unităţi.
19. Ştiind ca functia cererii pentru bunul A este Qc= 100-2P , functia ofertei Qo=10+P si ca primaria
impune o taxa T=15 u.m. pe fiecare unitate vanduta, sa se determine care este marimea veniturilor
primariei din colectarea taxei , precum si pierderea sociala cauzata de colectarea taxelor: a)V= 45
u.m., PS= 75 u.m; b) V= 450 u.m., PS= 750 u.m; c) V= 35 u.m., PS= 750 u.m; d) V= 45 u.m., PS=175
u.m; e) V= 450 u.m., PS= 75 u.m.
20. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa bunului X sunt Qc= 16-P şi Oo=3P. Daca guvernul impune o
taxa la cumparator, T = 4 u.m.,calculati cat din taxa suporta cumparatorul si cat producatorul? a) 3
u.m. si 1 u.m.; b) 2 u.m. si 2 u.m.; c) 0 u.m. si 4 u.m.; d) 1 u.m. si 3 u.m; e) 4 u.m. si 0 u.m.
21. Dacă preţul benzinei este 10 u.m./unitate, atunci cantitatea oferită este mai mare decât cantitatea
cerută. Dacă preţul benzinei este 5 u.m./unitate, atunci cantitatea cerută este mai mare decât
cantitatea oferită. În aceste condiţii, preţul de echilibru al benzinei este: a) 5 u.m./unitate; b) 10
u.m./unitate; c) mai mic decât 5 u.m./unitate; d) între 5 şi 10 u.m./unitate; e) mai mare decât 10
u.m./unitate.
22. Funcţiile cererii şi ofertei de pe piaţa calculatoarelor sunt Qc= 2P + 10 şi Oo = 31-P. Daca guvernul
impune o taxǎ la producator, T = 3 u.m., producatorul si respectivt cumparatorul suportă din taxă?
a) 2 u.m. si 1 u.m. b) 1 u.m. si 2 u.m. c) 0 u.m. si 3u.m. d) 3 u.m. si 0 u.m; e) 1,5 u.m. si 1,5 u.m
23. Oferta unui bun înregistrează creşteri periodice. Cu ocazia fiecărei creşteri a ofertei, încasările totale
ale ofertanţilor se reduc. Care dintre afirmaţiile următoare este în mod necesar adevărată? : a)
bunul respectiv este normal; b) bunul respectiv este inferior; c) oferta bunului respectiv este
inelastică; d) cererea pentru bunul respectiv este inelastică; e)cererea pentru bunul respectiv este
elastică.
24. Curba ofertei nu este afectată în mod direct de: a) tehnologia de producţie; b) preţurile factorilor de
producţie; c) veniturile consumatorilor; d) impozitarea vânzărilor; e) numărul producătorilor.
25. Presupunând că, pentru margarină, coeficientul de elasticitate al ofertei în funcţie de preţ este 0,9,
iar pentru unt coeficientul de elasticitate al ofertei în funcţie de preţ este 1,9, atunci: a) oferta
pentru unt este cu elasticitate unitară; b) oferta pentru margarină este perfect elastică; c) oferta
pentru unt este mai elastică decât pentru margarină; d) oferta pentru margarină este mai elastică
decât pentru unt; e) oferta pentru margarină este elastică.
26. Pentru un preţ de 1 000 u.m. o firmă doreşte să vândă 2 000 bucăţi dintr-un produs oarecare. Dacă
preţul va creşte la 1 050 u.m., câte bucăţi va oferi firma respectivă, coeficientul elasticităţii ofertei
fiind 3? : a) 2300 bucăţi; b) 2000 bucăţi; c) 1500 bucăţi; d) 3000 bucăţi; e) 2500 bucăţi.
27. Dacă elasticitatea cererii unui bun în raport cu preţul este –3, iar preţul scade cu 20%, atunci
cantitatea cerută: a)scade cu 60%; b)scade cu 7%; c) nu se modifică; d)creşte cu 60%; e) creşte cu
7%.
28. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: C A  270  8  p A , O A  200  6  p A unde CA este
cantitatea cerută, OA este cantitatea oferită, pA este preţul bunului. În acest caz, preţul şi cantitatea
de echilibru sunt: a) 5; 320; b) 4; 224; c) 8; 248; d) 5; 230; e) 2; 212.
29. Pe piaţa untului, cererea şi oferta sunt Q  100  10  P , Q  20  5  P , unde Q este cantitatea, iar P
este preţul. Dacă guvernul impune un preţ de 7 unităţi monetare, atunci pe piaţa untului apare: a)
un surplus de 25 unităţi de cantitate; b) un surplus de 55 unităţi de cantitate; c) un deficit de 30
unităţi de cantitate; d) un deficit de 70 unităţi de cantitate; e) o diferenţă de 2 unităţi monetare între
preţul de echilibru şi preţul impus de guvern.
30. Dacă cererea creşte mai încet decât oferta, preţul de echilibru:a) creşte;b) scade;c) nu se modifică,
pentru că atât cererea cât şi oferta cresc;d) creşte dacă scade costul mediu;e)scade doar atunci când
scade costul mediu.
31. Funcţiile cererii şi ofertei bunului A sunt: Q  480  8  p , Q  200  6  p . În acest caz, preţul şi
cantitatea de echilibru sunt: a) 20; 320; b) 40; 180; c) 80; 160; d) 140; 160; e) 20; 160.
32. Preţul bunului X creşte cu 25%, iar cantitatea cerută se reduce cu 27%. Care dintre afirmaţiile
următoare este adevărată? a)cererea pentru bunul X este perfect elastică.; b)cererea pentru bunul X
este inelastică, c) elasticitatea cererii pentru bunul X este unitară; d) cererea pentru bunul X este
elastică; e) cererea pentru bunul X este perfect inelastică.
33. Care dintre următoarele afirmaţii corespunde conceptului de ofertă? a)cantităţile dintr-un bun
oferite de majoritatea producătorilor; b)cantităţile dintr-un bun solicitate de cumpărători;
c)cantităţile de bunuri oferite de producătorii interni şi externi; d)cantităţile dintr-un bun pe care
producătorii pot şi sunt dispuşi să le vândă la niveluri diferite de preţ; e) nici una dintre
alternativele de mai sus.
34. În cazul unui bun cu cerere elastică, reducerea preţului său va determina: a)creşterea cheltuielilor
consumatorilor privind acel bun; b) reducerea cheltuielilor consumatorilor pentru acel bun; c)
menţinerea neschimbată a cheltuielilor consumatorilor acelui bun; d) creşterea cantităţii oferite; e)
reducerea numărului de consumatori.
35. Conform legii ofertei şi principiului ceteris paribus:a) între preţ şi încasările producătorilor există o
relaţie inversă; b) preţul şi cantitatea cerută sunt invers corelate; c) relaţia dintre preţ şi cantitatea
oferită este pozitivă; d) încasările vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă; e)
orice relaţie între preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.
36. Care dintre următoarele afirmaţii privind preţul de echilibru este adevărată? a) este determinat
numai prin deciziile consumatorilor; b) este determinat numai prin deciziile vânzătorilor; c)este
determinat de o agenţie guvernamentală; d) este rezultatul interacţiunii dintre cumpărători şi
vânzători; e) oricare dintre răspunsurile anterioare poate fi corect.
37. Preţul situat sub nivelul său de echilibru conduce la apariţia: a) penuriei; b) inflaţiei; c) excedentului
de ofertă; d) unei cereri insuficiente; e) oricare din situaţiile menţionate este posibilă.
38. Curba ofertei în cazul unui obiect de artă este: a) elastică; b)inelastică; c)cu elasticitate unitară; d)
perfect inelastică; e) perfect elastică.
39. Bunurile a căror elasticitate a cererii în funcţie de venit este negativă se numesc: a) bunuri normale;
b) bunuri inferioare; c) bunuri publice; d) bunuri private; e) oricare dintre alternativele de mai sus.
40. Comparaţia între modificarea relativă a cantităţii cerute dintr-un bun şi modificarea relativă a
preţului acestuia reprezintă: a) coeficientul elasticităţii directe a cererii în raport cu preţul; b)
coeficientul elasticităţii încrucişate a cererii în raport cu preţul; c)coeficientul elasticităţii cererii în
raport cu venitul; d) coeficientul elasticităţii ofertei în raport cu preţul; e) oricare dintre coeficienţii
de mai sus pot răspunde cerinţei menţionate.
41. Se cunosc următoarele date privind preţul bunului X şi cantităţile cerute din bunurile X şi Y:
Preţul bunului X Cantitatea cerută - Cantitatea cerută -
bunul X bunul Y
50 20 75
25 45 150
Venitul consumatorului
este 1000 unităţi monetare În această situaţie: a)bunurile X şi Y sunt substituibile; b)bunurile X şi Y
sunt complementare; c) bunurile X şi Y sunt inferioare; d)bunurile X şi Y sunt normale; e) nu se
42. Fixarea de către stat a unor preţuri minime determină: a) penurie; b) creşterea cantităţilor cerute de
către consumatori; c) menţinerea constantă a cantităţilor oferite de către producători; d) surplusuri
pe piaţă; e) accentuarea deficitului bugetar.
43. Creşterea semnificativă a preţului biletelor de cinema ar putea determina ca preţul aparatelor video
şi a numărului aparatelor video vândute să evolueze în sensul:a)creşterii/reducerii; b)
reducerii/reducerii; c) efectul este nedeterminat/reducerii; d) creşterii/creşterii; e)
creşterii/menţinerii constante
44. Stabilirea unor limite maxime de preţ poate conduce în timp la: a) stimularea producătorilor în
vederea creşterii producţiei; b) dezvoltarea produselor noi; c) apariţia “pieţei negre”; d) reducerea
şomajului; e) dezvoltarea concurenţei.
45. Dacă preţul unei mărfi creşte, cheltuielile totale ale consumatorilor variază într-un sens sau altul în
funcţie de forma cererii. Care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? a) cererea este inelastică,
cheltuielile totale cresc; b) cererea este inelastică, cheltuielile totale scad; c) cererea este inelastică,
cheltuielile totale rămân constante; d) cererea este elastică, cheltuielile totale cresc; e) cererea este
elastică, cheltuielile totale rămân constante.
46. Echilibrul pe piaţa unui bun se realizează atunci când: a) valoarea vânzărilor este egală cu valoarea
achiziţiilor cumpărătorilor; b) cantitatea cerută este egală cu cea oferită; c) cumpărătorii dispun de
venituri suficiente pentru a cumpăra ce şi cât doresc şi a-şi maximiza astfel satisfacţia; d) vânzătorii
pot oferi un volum mare şi diversificat de mărfuri; e) agenţii economici, fie vânzători, fie
cumpărători, se pot manifesta liber pe piaţă.
47. Pe o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este: a) preţul la care consumatorii vor cumpăra toate
bunurile oferite de producători; b) preţul la care cererea este superioară ofertei; c) preţul
corespunzător unui volum minim de tranzacţii pe piaţă; d) preţul la care poate exista exces de cerere
sau de ofertă; e) preţul la care cantitatea cerută este egală cu cantitatea oferită.
48. Preţul unui bun este 80 u.m./unitatea de produs. La acest nivel cantitatea cerută este egală cu
cantitatea oferită. Dacă preţul ar fi fixat la nivelul de 40 u.m., ar exista un dezechilibru pe piaţă de
150 unităţi de produs. Pentru un preţ al bunului de 20 u.m. pe piaţă există: a) un exces de ofertă mai
mare de 150 unităţi de produs; b) un exces de ofertă de 150 unităţi de produs; c) un exces de cerere
de 150 unităţi de produs; d) un exces de cerere mai mare de 150 unităţi de produs; e) echilibru.
49. Presupunem că guvernul controlează preţul unui bun la nivelul de 2 u.m./unitatea de cantitate, iar
cantitatea cerută excede cantitatea oferită. Dacă guvernul renunţă ulterior la această reglementare,
pe piaţa acestui bun se produc următoarele efecte: a) cantitatea cerută scade; b) cantitatea oferită
creşte; c) cantitatea cerută şi oferită devin egale; d) preţul creşte; e) toate cele de mai sus.
50. Efectele creşterii cererii pentru un tablou celebru asupra preţului şi cantităţii oferite constau în: a)
preţul şi cantitatea oferită sporesc; b) preţul şi cantitatea oferită se reduc; c) preţul creşte, iar
cantitatea oferită rămâne constantă; d) preţul scade, iar cantitatea oferită rămâne constantă; e)
preţul scade, iar cantitatea oferită creşte.
51. La nivelul preţului de echilibru: 1) cererea este identică cu oferta; 2) cantitatea cerută este egală cu
cantitatea oferită; 3)volumul valoric al vânzărilor este maxim; 4)volumul fizic al vânzărilor este
maxim; 5)elasticitatea cererii în funcţie de preţ este egală cu elasticitatea ofertei în funcţie de preţ.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+4; b) 1+2+3; c) 1+2+3+5; d) 3+4; e) 3+4+5.
52. Dacă cererea scade iar oferta este perfect elastică: a) preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru
scad; b)preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru cresc; c)preţul de echilibru rămâne constant iar
cantitatea de echilibru scade; d)preţul de echilibru scade iar cantitatea de echilibru rămâne
constantă; e) preţul de echilibru şi cantitatea de echilibru rămân constante.
53. Când cererea scade şi oferta este perfect inelastică: a) preţul de echilibru creşte şi cantitatea de
echilibru este constantă; b) preţul de echilibru scade şi cantitatea de echilibru creşte; c) preţul de
echilibru scade şi cantitatea de echilibru este constantă; d) preţul de echilibru este constant şi
cantitatea de echilibru scade; e) preţul de echilibru este constant şi cantitatea de echilibru creşte.
54. Creşterea preţului grâului cu 50% determină creşterea cantităţii oferite cu 25%. În aceste condiţii,
oferta de grâu este: a) elastică; b)inelastică; c)cu elasticitate unitară; d)atipică; e)variantele a-d sunt
false.
55. Dacă pe piaţa unui bun, aflată în echilibru, cu preţul P şi cantitatea la echilibru Q, guvernul impune
un preţ minim de 2P, atunci: a) cantitatea oferită scade; b) există exces de ofertă; c) curba ofertei
pieţei se deplasează spre dreapta; d) curba cererii pieţei se deplasează spre stânga; e) oricare dintre
variantele de mai sus poate fi adevărată.
56. De regulă, un plafon maxim de preţ este introdus: a) la nivelul preţului de echilibru; b)la un nivel mai
mare decât preţul de echilibru; c) la un nivel mai mic decât preţul de echilibru; d)atunci când
oferta depăşeşte cererea; e)la cererea producătorilor.
57. Reducerea în proporţii diferite a cererii şi ofertei determină: a) reducerea preţului de echilibru şi a
cantităţii de echilibru; b)creşterea preţului de echilibru şi reducerea cantităţii de echilibru;
c)reducerea cantităţii de echilibru; d)creşterea preţului de echilibru; e)menţinerea constantă a
preţului de echilibru şi creşterea cantităţii de echilibru.
58. Dacă pe piaţa unui bun cererea şi oferta se reduc concomitent şi în aceeaşi proporţie, preţul şi
cantitatea de echilibru:a) cresc; b) scad; c) rămân neschimbate; d) este constant, scade; d) este
constant, creşte.
59. Firma X realizează Keo/p=2. Iniţial, la preţul unitar de 200 u.m. (şi CTM contabil=150), oferta
săptămânală a firmei a fost de 200 tone. Preţul creşte cu 25% (iar CT cu 90%). Oferta în t 1 (ceteris
paribus) şi profitul vor fi, în ordine: a) 250, 10000;b)300, 20000;c) 300, 18000;d) 250, 16500; e) 300,
firma lucrează în pierdere.
60. Bunurile X şi Y sunt concurente. Dacă Px = constant iar Py creşte cu 10%, în mod normal, oferta din
bunul X:a)creşte;b)scade;c)rămâne neschimbată;d)va creşte cu 10%;e)va scădea cu 10%.
61. Bunul A este mierea de albine iar bunul Y ceara. În viitor, preţurile la bunul A vor creşte. Oferta din
bunul Y (preţul său constant) va: a)creşte; b)scădea; c)rămâne neschimbat; d)va creşte mai rapid
decât producţia din A; e) va creşte mai încet decât producţia lui A.
62. Coeficientul de elasticitate al ofertei în raport de preţ = 2; în raport de cost = 1,5; în funcţie de
impozitele şi taxele suportate de producător = 1. În t 0 oferta din bunul X = 10000 bucăţi. Se
scontează că în t1, preţul creşte cu 10%, costul marginal cu 5% iar impozitele suportate de
producători cu 8%. Se prognozează că oferta din bunul X va:a) creşte, devenind 10450; b) scade,
devenind 9550; c) rămâne aceeaşi; d) creşte, devenind 12000; e) creşte, devenind 14500.
63. Bunurile concurente sunt acelea care: a) sunt substituibile în consum; b) sunt consumate doar
împreună; c) se obţin din aceiaşi factori de producţie; d) au acelaşi preţ; e) se vând de acelaşi
producător.
64. Oferta industriei pentru bunul X, bun de consum alimentar, în raport cu producţia lui (importul este
nul) este:a) mai mare; b)mai mică; c) poate fi mai mare decât 0; d)informaţiile sunt insuficiente
pentru a opta între a), b), c), d); e)sunt identice.
65. Un producător acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă şi realizează pe termen scurt un cost
marginal de 40 u.m. la bunul pe care-l produce, la o producţie de 1000 kg care-i maximizează profitul
total. CT contabil =24000 u.m. Profitul total este:a)14000; b)16000; c)18000; d)20000; e)nu se poate
calcula.
66. În anul 2004, în ciuda condiţiilor climaterice vitrege, oferta de pepeni verzi a fost excepţională, în
toate zonele în care se cultivă şi se comercializează. Veniturile producătorilor de pepeni de regulă au
scăzut, mulţi dintre ei nu şi-au acoperit costurile. Explicaţia sintetică este că: a) cererea de pepeni
este elastică la preţ; b)cererea este inelastică la preţ; c) cererea este de elasticitate unitară în
funcţie de preţ; d) s-au cumpărat pepeni din import; e) pepenii au fost de calitate slabă.
67. Producţia de ciment din ţara X se realizează în cadrul a 15 fabrici, aparţinând la 3 mari companii
transnaţionale, care realizează o înţelegere confidenţială care poartă caracteristicile de cartel. Ke o/preţ
=1,4; Keo/cost = 1,5. Producţia firmelor se desfăşoară în plaja randamentelor de scară descrescătoare
(Keq/consumul de factori = 0,9). Argumentaţi dacă, pentru mărirea profiturilor, pentru membrii
cartelului este mai convenabil: a) să mărească producţia şi să menţină preţul; b) să mărească preţul
şi să menţină producţia; c) să reducă producţia şi să majoreze preţul; d) să mărească producţia şi
preţul; e) să reducă producţia şi preţul.
68. Elasticitatea cererii în raport de preţ pentru cafea este 0,9 iar a ofertei este de 1,1. Ministerul de
Finanţe propune iar guvernul acceptă perceperea unei accize suplimentare asupra vânzărilor de
cafea de 2 u.m./Kg. În urma adoptării acestei măsuri, vânzările zilnice de cafea în oraşul A devin
1200 kg. Acciza pe care o încasează zilnic bugetul din oraşul Ade 1200*2 = 2400 u.m. este suportată
în principiu de: a) cumpărători; b) vânzători (producători); c) fie de cumpărători, fie de producători,
dar proporţia este indeterminată; d) în cea mai mare parte de producători; e) în cea mai mare parte
de consumatori.
69. Guvernul apreciază ca necesară mărirea veniturilor bugetare prin sporirea taxelor indirecte. Are la
dispoziţie următoarele alternative: a) să majoreze TVA-ul la toate categoriile de mărfuri cu acelaşi
procent; b) să majoreze TVA-ul şi accizele în special la bunurile cu cerere elastică şi ofertă inelastică;
c) să majoreze TVA-ul şi accizele la bunurile cu cerere inelastică; d) să majoreze TVA-ul mai ales la
bunurile cu ofertă inelastică; e) să majoreze TVA-ul la bunurile cu elasticitate unitară a cererii şi
ofertei.
70. Curba ofertei se deplasează spre dreapta atunci când: a) creşte costul producţiei; b) preţul bunului
produs creşte; c) scade numărul ofertanţilor; d) se descoperă tehnologii mai performante; e) cresc
taxele şi/sau scad subvenţiile.
71. Oferta se extinde atunci când : a) preţul bunului produs scade ; b) preţul celorlalte bunuri scade ;
c)preţul bunului produs creşte ; d) creşte numărul ofertanţilor ; e)scade costul producţiei.
72. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător prezent în ramură şi care
acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este zona costului marginal situată deasupra curbei : a)
costului fix mediu ; b) încasării medii ; c) productivităţii medii ; d)costului variabil mediu ; e) costului
total mediu.
73. Conform legii ofertei, ceteris paribus: a)între preţ şi încasările producătorilor există o relaţie inversă;
b) preţul şi cantitatea cerută sunt invers corelate; c) relaţia dintre preţ şi cantitatea oferită este
pozitivă; d) încasările vânzătorilor şi cheltuielile cumpărătorilor sunt în relaţie directă; e) orice relaţie
între preţ şi cantitatea oferită poate fi posibilă.
74. Firma iese de pe piaţă în condiţiile când: a) preţului este egal cu costul total mediu; b) preţului este
egal cu costul variabil mediu; c) preţul este egal cu costul marginal; d)costul este total egal cu costul
marginal; e) nici o variantă nu este corectă.
75. O firmă îşi maximizează profitul atunci când: a)costul marginal este descrescător;b)costul marginal
este constant;c)costul marginal este crescător;d)la început costul marginal este descrescător şi apoi
crescător; e)nici o variantă nu este corectă.
76. Oferta pentru bunul X a fost în anul n de 1000 bucăţi. În anul n+1, se scontează o creştere a
preţurilor cu 10% şi a costurilor cu 15%. În condiţiile în care coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie
de preţ este 1,5 şi coeficientul elasticităţii ofertei în funcţie de cost este 1, care dintre următoarele
afirmaţii referitoare la cantitatea din bunul X oferită este adevărată: a)scade cu 30% şi devine 700;
b)scade cu 10% şi devine 900; c)creşte cu 30% şi devine 1300; d)creşte cu 10% şi devine 1100; e)nu
suferă nici o modificare.
77. Un preţ administrat, situat sub nivelul preţului de echilibru, generează:a)diminuarea surplusului
producătorului ; b)creşterea surplusului producătorului ; c)nemodificarea surplusului producătorului
; d)o situaţie optimă; e)nici un răspuns corect.
78. Un şoc crescător asupra ofertei pe o piaţă concurenţială, în condiţiile în care cererea rămâne
neschimbată, determină:a)scăderea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru;b)scăderea
preţului de echilibru şi creşterea cantităţii de echilibru;c)creşterea cantităţii de echilibru şi a
preţului de echilibru;d)creştere preţului de echilibru şi scăderea cantităţii de echilibru;e)nu sunt
influenţate preţul şi cantitatea de echilibru.
79. Un şoc crescător asupra cererii pe o piaţă concurenţială ,în condiţiile în care oferta rămâne
neschimbată, determină:a) scăderea preţului de echilibru şi a cantităţii de echilibru;b)scăderea
preţului de echilibru şi creşterea cantităţii de echilibru;c)creşterea cantităţii de echilibru şi a
preţului de echilibru; d)creştere preţului de echilibru şi scăderea cantităţii de echilibru;e)nu sunt
influenţate preţul şi cantitatea de echilibru.
80. Printre factorii care determină creşterea ofertei se pot include:a) creşterea costurilor;b) creşterea
numărului ofertanţilor;c) scăderea subvenţiilor şi creşterea taxelor;d) scăderea nunărului de
ofertanţi.
81. Cu cât cererea este mai elastică, cu atât:a) consumatorul suportă o parte mai mare din taxă ;b)
producătorul suportă o parte mai mare din taxă ;c) veniturile producătorilor cresc mai mult când
preţul scade ;d) veniturile producătorilor cresc mai puţin când preţul scade.
PIAŢĂ, CONCURENŢĂ, PREŢURI
1. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor; b)

atomicitatea cererii şi a ofertei; c) fiecare producător poate influenţa piaţa; d) mărcile firmelor sunt
individualizate; e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
2. O firmă ce operează pe o piaţă cu concurenţă perfectă observă că produce la un nivel la care venitul
marginal este inferior costului marginal. Pentru a-şi maximiza profitul (sau reduce pierderile) firma
ar trebui să: a) crească nivelul producţiei; b) crească preţul; c) iasă de pe piaţă; d) reducă preţul; e)
reducă producţia.
3. O firmă cu poziţie de monopol are funcţia de cost marginal Cmg = 3Q. Dacă cererea este dată de
funcţia P=20-Q, atunci pentru maximizarea profitului, producţia firmei trebuie să fie: a) Q=3; b) Q=4;
c) Q=5; d) Q=10; e) Q=20.
4. Preţul pieţei este mai mic decât costul total mediu, dar mai mare decât costul variabil mediu. În
acest caz: a) pierderea este mai mare decât costul fix; b) profitul este pozitiv; c) producătorul se află
la pragul de rentabilitate; d) producătorul nu mai produce pe termen scurt; e) producătorul
continuă să producă pe termen scurt.
5. Pe o piaţă concurenţială, preţul de echilibru este determinat de: a) preţul maxim pe care oricare
consumator este dispus să-l plătească; b) preţul minim pe care oricare producător este dispus să-l
accepte; c) egalitatea cantităţii cerute cu cea oferită; d) preţul stabilit de cel mai mare producător;
e) preţul stabilit de cea mai influentă asociaţie de protecţie a consumatorilor.
6. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă de tip oligopol: a) puţini ofertanţi cu forţă economică
ridicată; b) fiecare producător poate influenţa condiţiile pieţei; c) numeroşi cumpărători cu forţă
economică redusă; d) puţini cumpărători cu forţă economică ridicată; e) atomicitatea cererii.
7. Curba individuală a ofertei pe termen scurt pentru un producător ce acţionează pe piaţa cu

concurenţă perfectă este acea porţiune a costului marginal situată deasupra curbei: a) costului total
mediu; b) costului variabil mediu; c) costului fix mediu; d) încasării medii; e) productivităţii medii.
8. Nu reprezintă o caracteristică a pieţei cu concurenţă pură şi perfectă: a) atomicitatea cererii şi a

ofertei; b) omogenitatea produselor; c) fluiditatea perfectă; d) transparenţa perfectă; e) informaţia
asimetrică.
9. Conceptul de pierdere socială ca urmare a impunerii unei taxe se referă la faptul că: a) prin
impunerea taxei, decidenţii politici îşi exercită influenţa politică; b) producătorul suportă
întotdeauna o povară mai mare din taxă decât consumatorul; c) consumatorul suportă întotdeauna
o povară mai mare decât producătorul; d) producătorul suportă întotdeauna o parte mai mare din
povara fiscală, drept urmare îşi reduce producţia, determinând astfel pierderea de locuri de muncă;
e) povara suportată de consumator şi producător depăşeşte veniturile guvernului de pe urma
colectării taxei respective.
10. Un producător dintr-o piaţă de concurenţă perfectă produce 1.000 bucăţi dintr-un bun. Costul fix
este de 10 milioane lei, iar costul variabil este de 32 milioane lei. Preţul minim la care producătorul
poate să-şi vândă producţia pe termen scurt este: a) 42.000 lei; b) 20.000 lei; c) 32.000 lei; d) 4.200
lei; e) 2.000 lei.
11. O firmă produce cu următoarea funcţie a costurilor: CT=15 + 10Q+15Q 2. Se consideră că firma se află
în situaţia de oligopol, având o funcţie a cererii: P=110-10Q. Nivelul producţiei care maximizează
profitul şi preţul la care va fi vândut produsul, sunt: a) 2 unităţi şi, respectiv, 90 u.m.; b) 3 unităţi şi,
respectiv, 80 u.m.; c) 4 unităţi şi, respectiv, 70 u.m.; d) 5 unităţi şi, respectiv, 60 u.m.; e) 6 unităţi şi,
respectiv, 50 u.m.
12. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă? a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o
cauză a formării monopolurilor; b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante
economii de scară pentru niveluri ridicate ale producţiei; c) un monopol poate obţine un profit mai
mare impunând preţuri diferite pe pieţe diferite; d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de
oligopol; e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ.
13. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia C m  3  Q , unde Cm este costul marginal, iar Q
este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P  20  Q , unde P este
preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie: a) 3; b) 4; c) 5; d) 10; e) 20.
14. Alegerea unui producător monopolist care urmăreşte maximizarea profitului corespunde unei
situaţii în care: a) preţul este mai mare decât costul marginal; b)costul marginal este egal cu preţul;
c) preţul este mai mic decât costul marginal; d) preţul este egal cu încasarea marginală; e) preţul
este mai mic decât încasarea marginală.
15. Care dintre următoarele contribuie cel mai mult la existenţa unei situaţii de oligopol într-o industrie:
a) slabe bariere la intrarea pe piaţă; b) cerere elastică; c) produse standardizate; d) economii de
scară; e) informaţie perfectă.
16. Piaţa cu concurenţă de tip monopson apare atunci când: a) oferta de mărfuri este reprezentată de
un număr mic de producători; b) oferta este concentrată la un singur producător; c) există un număr
mare de producători şi consumatori; d) există atomicitatea cererii; e) cererea este concentrată la un
singur consumator.
17. Existenţa mai multor mărci de produs caracterizează piaţa: a) cu concurenţă perfectă; b) de
monopson; c) de oligopol; d) monopolistică; e) de monopol.
18. În condiţii de monopol există următoarea relaţie între venitul mediu (VM) şi venitul marginal (Vmg)
al firmei monopoliste: a) VM > Vmg; b) VM = Vmg; c) VM < Vmg; d) VM = Vmg – Cmg; e) VM =
Vmg/3.
19. În cazul în care o firmă de pe o piaţă de oligopol măreşte preţul de vânzare a produselor sale: a)
cererea pentru produsele acelei firme devine elastică; b)celelalte firme din oligopol vor proceda la
fel; c) clientela celorlate firme va migra spre acea firmă; d) curba cererii pentru produsele acelei
firme devine inelastică; e)firma în cauză cucereşte o parte mai mare din piaţă.
20. Un coeficient ridicat de elasticitate al cererii în raport cu preţul unui bun poate indica faptul că: a) pe
acea piaţă există monopol; b) pe acea piaţă există un oligopol coordonat; c) concurenţa este
perfectă sau monopolistică; d) concurenţa este de tip monopol bilateral; e) piaţa este dominată de
un duopol asimetric.
21. Monopolul în cadrul unei economii de piaţă: a) determină preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor;b)
dispare treptat pe măsura dezvoltării economiei; c) este expresia unui nivel redus de concentrare a
producţiei; d) poate dispărea prin reducerea restricţiilor de acces pe piaţă; e) se referă doar la
emisiunea monetară.
22. Un monopolist are funcţia de cost total CT= 200 + 5Q, unde Q este cantitatea produsă. Funcţia
cererii pieţei este dată de relaţia P = 209 – 3Q, unde P este preţul. Preţul şi cantitatea produsă în
condiţiile maximizării profitului sunt: a) 34; 107; b) 107; 34; c)5; 68; d) 206,57; 0,81; e) imposibil de
determinat.
23. Curba cererii pentru o firmă în condiţiile concurenţei perfecte este: a) verticală; b) orizontală; c)
descrescătoare în raport cu preţul pieţei; d) crescătoare în raport cu preţul pieţei; e) oricare dintre
variantele de mai sus.
24. În condiţiile concurenţei imperfecte, preţul de echilibru al unui factor de producţie este dat de: a)
intersecţia dintre curbele cererii produsului şi ofertei factorului de producţie; b)intersecţia dintre
curbele cererii şi ofertei factorului de producţie; c) intersecţia dintre curbele cererii şi ofertei
produsului realizat; d) intersecţia dintre curbele costului marginal şi ofertei factorului de producţie; e)
nici una dintre cele de mai sus.
25. Se consideră un producător aflat în condiţii de concurenţă imperfectă. Încasarea marginală (I m) şi

costul marginal (Cm) au următoarele expresii: I m=100-18Q şi, respectiv Cm=2Q, unde Q este producţia.
În vederea maximizării profitului, producţia va fi: a)4,55; b) 5; c) 5,55; d) 50; e) 100.
26. Accentuarea reclamei în cazul unei firme aflată în condiţii de concurenţă monopolistică poate
determina: a) menţinerea profiturilor; b) reducerea profiturilor; c)reducerea vânzărilor; d) creşterea
costurilor medii concomitent cu creşterea vânzărilor; c) reducerea profiturilor şi a costurilor medii.
27. În cazul unei firme aflată în situaţia de monopol funcţia inversă a cererii şi funcţia costului total sunt
următoarele: P = 12 - 0,02Q ;I, respective CT = 500 + 8Q, în care P este preţul unitar, Q reprezintă
cantitatea cerută/produsă dintr-un bun, iar CT este costul total. Volumul producţiei care asigură
maximizarea profitului total este: a)50; b)100; c) 300; d)1000; e)nu poate fi calculat.
28. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 6Q+1, unde Cm este costul marginal, iar Q
este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P = 65 - Q, unde P este preţul.
Dacă obiectivul monopolistului este maximizarea profitului, atunci producţia este: a)8,125; b)12,8; c)
8; d) 9,14; e) 0,12.
29. Un monopolist are costul marginal dat de relaţia Cm = 4Q, unde Cm este costul marginal, iar Q este
producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P= 48 – Q, unde P este preţul. În
scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie: a) 6; b) 8; c) 9,6; d) 12; e) 16.
30. Un producător aflat în situaţia de monopol va decide creşterea producţiei când: a) costul marginal
excede încasarea marginală; b) încasarea marginală excede costul marginal; c) costul marginal este
egal cu încasarea marginală; d) încasarea marginală este negativă; e) toate cele de mai sus.
31. Atunci când încasarea marginală este superioară costului marginal, profitul firmei creşte dacă:
a)producţia creşte; b) producţia scade; c) producţia rămâne constantă; d)producţia creşte sau
scade; e) informaţia este insuficientă pentru a da un răspuns corect.
32. Într-o economie, alocarea eficientă a resurselor se realizează prin: a) sistemul preţurilor; b)
tehnologiile de producţie; c) preferinţele consumatorilor; d)deciziile producătorilor; e) deciziile
guvernului.
33. Într-o economie de piaţă, concurenţa are rolul de a: a) asigura satisfacerea tuturor trebuinţelor; b)
reduce riscul în luarea deciziilor; c) realiza concentrarea producţiei; d) stimula creşterea eficienţei
economice; e) asigura avantaje pentru consumatori în defavoarea producătorilor.
34. Printre caracteristicile concurenţei perfecte, regăsim: a) eterogenitatea produselor; b) firmele sunt
„price makers”; c) existenţa unui număr mare de cumpărători şi a unui număr redus de producători;
d) intrarea şi ieşirea liberă pe/de pe piaţă; e) firmele sunt adesea în poziţii de oligopol.
35. În cazul concurenţei perfecte, preţul la care se vinde un bun pe piaţă este: a) inferior venitului
marginal; b) întotdeauna superior costului marginal; c) întotdeauna superior profitului total; d)
întotdeauna inferior profitului marginal; e) întotdeauna egal cu venitul marginal.
36. Următoarea relaţie este valabilă indiferent de tipul de piaţă avută în vedere: a) preţul este egal cu
venitul mediu; b) preţul este unic; c) costul marginal este superior venitului marginal; d) preţul este
egal cu venitul marginal; e) preţul este egal cu costul total mediu.
37. Egalitatea dintre preţ şi venitul marginal este o caracteristică a pieţei: a) de monopol; b) de
monopson; c) de oligopol; d) monopolistică; e) cu concurenţă perfectă.
38. Profitul total este maxim, atunci când: a) venitul marginal este maxim; b) profitul marginal tinde
către zero; c) profitul mediu este în creştere; d) venitul marginal este egal cu costul marginal; e)
profitul mediu este zero.
39. O firmă ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă va opta pentru stoparea temporară a
producţiei atunci când: a) preţul este superior costului total mediu; b) preţul este inferior costului
variabil mediu; c) preţul este inferior costului mediu, dar superior costului variabil mediu; d) preţul
este superior venitului mediu; e) preţul este inferior costurilor fixe.
40. Să presupunem că, pe o piaţă cu concurenţă perfectă, preţul pieţei este superior costului mediu.
Care din următoarele afirmaţii este adevărată, având în vedere o perioadă mai lungă de timp: a)
firme noi vor intra pe piaţă, iar preţul va creşte; b) unele firme existente pe piaţă vor stopa
producţia; c) firmele existente pe piaţă înregistrează pierderi; d) firme noi vor intra pe piaţă, iar
preţul va scădea; e) nici una din cele de mai sus.
41. Când egalitatea dintre costul marginal şi preţ se realizează sub nivelul costului variabil mediu, firma:
a) înregistrează pierderi; b) înregistrează profit contabil; c) se află la nivelul pragului de rentabilitate;
d) decide continuarea producţiei; e) îşi maximizează profitul.
42. Să presupunem că o firmă acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă. Dacă are loc o creştere a
preţului datorată unor factori exogeni şi firma urmăreşte maximizarea profitului, atunci aceasta va
reacţiona prin: a) reducerea producţiei; b) creşterea producţiei; c) menţinerea constantă a nivelului
producţiei; d) creşterea producţiei şi a preţului pieţei; e) nici una din cele de mai sus.
43. O firmă va decide diminuarea producţiei realizate în condiţiile în care: a) costul marginal este
inferior preţului pieţei; b) costul marginal este inferior costului variabil mediu; c) venitul marginal
este inferior preţului pieţei; d) costul marginal este superior preţului pieţei; e) venitul mediu este
inferior preţului practicat de firmă.
44. O firmă urmăreşte maximizarea profitului obţinut din producţia bunului X. Preţul pieţei este de 50
um; funcţia costului total are forma CTM = 15/Q + 5Q. Determinaţi producţia optimă şi nivelul
profitului aferent acesteia : a)10 şi 140; b)15 şi 110; c)10 şi 250; d) 5 şi 110; e) 5 şi 250.
45. O firmă urmăreşte maximizarea profitului obţinut din producţia bunului X. Preţul pieţei este de 50
um; funcţia costului total are forma CTM = 15/Q + 5Q. Arătaţi cu cât trebuie să mărească firma
producţia ştiind că are loc o creştere (exogenă) a preţului cu 20%: a) cu 2 unităţi; b) cu 100%; c) cu
50%;d) cu 20%; e) cu 10 unităţi.
46. Arătaţi care din afirmaţiile următoare este adevărată cu privire la piaţa cu concurenţă perfectă: a)
producătorii sunt ”price makers”; b) dreapta preţului are pantă negativă; c) bunurile oferite pe piaţă
sunt identice; d) preţul este inferior venitului marginal; e) a şi b.
47. În condiţiile concurenţei perfecte, o firmă înregistrează pierderi atunci când egalitatea dintre venitul
marginal şi costul marginal se realizează: a) sub curba costului mediu; b) la nivelul de minim al
costului mediu; c) peste costul mediu; d) sub curba costului fix; e) nici una din cele de mai sus.
48. Ştiind că preţul este 10 u.m., iar costul marginal este 8 u.m., o firmă ce urmăreşte maximizarea
profitului va decide: a) stoparea producţiei; b) creşterea producţiei; c) reducerea producţiei; d)
creşterea preţului de vânzare a bunului respectiv; e) reducerea preţului la 8 unităţi monetare.
49. Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este dată de relaţia CT =
125 + 5Q2. Să se determine nivelul minim al preţului pieţei care face posibilă pe termen lung
continuarea activităţii economice: a) 50; b) 60; c) 25; d) 100; e) 10.
50. Funcţia costului unei firme ce acţionează pe piaţa cu concurenţă perfectă este dată de relaţia CT =
125 + 5Q2. Identificaţi care este nivelul optim al producţiei dacă preţul pieţei este de 100 um: a) 5
unităţi; b) 100 unităţi; c) 50 unităţi; d) 15 unităţi; e)10 unităţi.
51. Statul consolidează poziţia de monopol a unor producători interni dacă: a) măreşte taxele vamale la
import; b) reduce barierele legale de intrare pe piaţă a unor noi producători; c) liberalizează
comerţul exterior; d) nu asigură protecţia asupra proprietăţii intelectuale şi industriale; e) decide
intrarea în Uniunea Europeană.
52. În cazul unui monopol, discriminarea prin preţ: a) sporeşte costul total al producţiei; b) reduce
profitul total al monopolului; c) reduce surplusul consumatorului; d) se poate practica numai în
cazul unei transparenţe ridicate a pieţei; e) favorizează întotdeauna consumatorul.
53. O firmă cu poziţie de monopol produce un bun X şi înregistrează funcţia costului total de forma CT =
1,5 Q2 + 2, unde CT = costul total, Q = producţia. Funcţia cererii pentru bunul considerat este de
forma P = 20 – Q, unde P = preţul bunului. Producţia ce asigură maximizarea profitului de monopol
şi proftul maxim ce poate fi atins în condiţiile date sunt: a) Q = 20; Pr = 135; b) Q = 4 ; Pr = 64; c) Q =
5 ; Pr = 37,5; d) Q = 4 ; Pr = 38; e) Q = 8 ; Pr = 100.
54. Monopolul natural reprezintă o situaţie: a) specifică extracţiei de resurse naturale; b) ce constituie
doar un model teoretic; c) în care un producător oferă pe piaţă un bun la un cost mediu superior
altor producători; d) în care un producător beneficiază de efectele economiilor de scară; e) în care
producătorul nu obţine profit.
55. O firmă aflată în poziţie de monopol: a) domină absolut piaţa şi nu trebuie să ţină seama de cerere;
b) stabileşte atât preţul, cât şi cantitatea oferită pe piaţă, numai în funcţie de capacitatea sa de
producţie şi de obiectivul său de maximizare a profitului; c) domină absolut piaţa, dacă produsul
său nu are substitute; d) nu poate influenţa cererea prin reclamă; e) preia preţul pieţei ( este “price-
taker”).
56. Protecţia asupra proprietăţii intelectuale şi industriale: a) poate crea o situaţie de monopol; b)
trebuie eliminată pentru că defavorizează consumatorii; c) este o premiză pentru procesul de
inovare; d) a+b; e) a+c.
57. Situaţia de monopol permite obţinerea de supraprofit pentru că: a) preţul de monopol este la nivelul
costului marginal; b) preţul de monopol depăşeşte costul marginal; c) cantitatea totală dintr-un bun
oferită pe piaţă este mai mare decât oferta totală a pieţei în condiţii de concurenţă; d) are loc
maximizarea cifrei de afaceri; e) are loc minimizarea costului mediu.
58. Pe piaţa cu concurenţă monopolistică, producţia este considerată ca fiind optimă: a) în zona
crescătoare a costului marginal; b) în zona crescătoare a costului total mediu; c) în zona
descrescătoare a costului marginal; d) în zona descrescătoare a costului total mediu; e) în zona in
care costul total mediu este constant.
59. Piaţa băuturilor răcoritoare din România constituie un exemplu de: a) oligopson; b) concurenţă
monopolistică; c) monopson; d) monopol; e) oligopol.
60. Cartelul: 1) reprezintă un exemplu de concurenţă monopolistică; 2) este reprezentat de un grup de

firme care, deşi şi-au păstrat autonomia decizională, se inţeleg între ele cu privire la preţ si la
segmentele de piaţă; 3) este rezultatul fuzionării mai multor firme sub o conducere comună; 4) este
rar intalnit în practică, datorită, printre altele, şi costurilor antrenate de supravegherea partenerilor;
5) 1-4 corecte. a) 2,3; b)2; c) 2,4; d)5; e)1,3,4
61. Situaţia în care două, trei sau patru firme asigură între 50%-95% din totalul vânzarilor este
caracteristică: a) monopolului; b) pieţei cu concurenţă perfectă; c) oligopolului; d) oligopsonului; e)
monopsonului.
62. Care dintre următoarele caracteristici sunt proprii concurenţei monopolistice: 1) firma atinge
echilibrul pe termen lung când preţul este egal cu costul mediu; 2)oferta mărfii nu este controlată de
nici o firmă; 3) firmele pătrund în industrie şi pe piaţă fără dificultate; 4) existenţa mai multor firme
care produc şi vând aceeaşi marfă diferenţiată calitativ; 5)oferta firmelor se adaptează permanent la
cerere. a)(1,3,4,5); b)(2,3,4,5); c)(1,3); d)(1,2,3,4,5); e)(1,4,5)
63. În condiţii de oligopol: a) firmele nu pot practica concurenţa prin preţ; b) preţul este o variabilă
exogenă; c) existenţa curbei „frânte” a cererii explică mecanismul de formare a preţului; d)
modificarea preţurilor poate fi o decizie comună a firmelor; e) a-d false.
64. Nu reprezintă trăsătură a pieţei cu concurenţă monopolistică: a) diferenţierea bunurilor; b)

atomicitatea cererii şi a ofertei; c) fiecare producător poate influenţa piaţa; d) mărcile firmelor sunt
individualizate; e) posibilităţi multiple de alegere pentru consumatori.
65. Pe o piaţă concurecnţială, funcţia cererii este Q=100-10P iar funcţia ofertei este Q=20+5P, unde Q
este cantitatea iar P este preţul. Dacă guvernul impune un preţ P=5 u.m., atunci pe piaţă apare: a)
un surplus de 15 unităţi de cantitate; b) un surplus de 5 unităţi de cantitate; c) un deficit de 5 unităţi
de cantitate; d) un deficit de 70 unităţi de cantitate; e) o diferenţă de 2 u.m. între preţul de echilibru
şi preţul impus de guvern.
66. Piaţa relevantă: a)este cea mai importantă;b)este cea pe care se efectuează majoritatea tranzacţiilor
dintr-un bun;c)este cea care se află în oraşul cel mai important (al ţării, al continentului) de
efectuare a tranzacţiilor din bunul respectiv aşa cum este Roterdam pentru ţiţei sau Londra pentru
valute şi titluri de valoare;d)este cea care cuprinde toate tranzacţiile cu respectivul
bun;e)tranzacţiile cu respectivul bun plus toate cele cu bunurile a căror cerere este afectată de
modificarea preţului respectivului bun.
67. Piaţa relevantă a morcovilor cuprinde pe lângă tranzacţiile cu morcovi pe cele

cu:a)păstârnac;b)ceapă;c)toate legumele;d)toate bunurile de orice gen a căror cerere creşte când
preţul morcovilor scade;e)toate bunurile a căror cerere creşte sau scade când se modifică preţul
morcovilor.
68. Pe piaţa cărnii acţionează în calitate de vânzători aproximativ 100 firme. Cererea săptămânală este
în medie 10 000 tone. Două firme, A şi B decid să majoreze preţul cu 10% iar cererea săptămânală
devine 9500 tone. Se apreciază că piaţa cărnii din această ţară este:a)competitivă;b)puţin
competitivă;c)de monopol;d)de concurenţă perfectă;e)de oligopol contrat.
69. Propoziţia „Accesul populaţiei la bunurile economice este condiţionată doar de achitarea preţului”
este:a)adevărată;b)falsă;c)este adevărată pentru bunurile publice;d)este falsă doar pentru bunurile
publice;e)este adevărată doar pentru bunurile marfare.
70. Accesul populaţiei la bunurile marfare (cu alte cuvinte raţionalizarea acestui acces) se
realizează:a)doar prin preţ;b)prin preţ şi prin alte mijloace;c)doar prin alte instrumente;d)doar prin
preţ pentru persoanele sărace;e)doar prin alte instrumente în economiile mixte.
71. Penuria de bunuri în sens economic apare atunci când:a)resursele sunt insuficiente pentru
satisfacerea tuturor nevoilor;b)când unele categorii de persoane nu au bani pentru procurarea
bunurilor;c)în orice situaţie când cererea este mai mare decât oferta;d)când cererea este mai mare
decât oferta datorită unor preţuri „false”; e)în toate situaţiile de mai sus.
72. Penuria şi raritatea sunt:a)sinonime;b)în relaţie parte – întreg;c)în relaţie întreg – parte;d)nu au nici
o legătură;e)sunt în relaţie invers proporţională.
73. În Capitală, locuinţele cu chirie pentru tinerii căsătoriţi cresc într-un ritm inferior formării noilor
familii şi cupluri. Consiliul Municipal, confruntat cu nemulţumirile tinerilor trebuie să decidă între mai
multe alternative, iar dvs. consideraţi că cea mai bună este:a)plafonarea chiriilor (pe zone şi în
funcţie de gradul de confort);b)acordarea unor facilităţi fiscale celor care construiesc locuinţe de
închiriat (dar pentru aceasta trebuie mărite unele impozite, fără de care nu pot fi asigurate
resursele bugetare);c)să acorde un sprijin bănesc tinerilor căsătoriţi sau în cuplu (dar şi în acest caz
vor fi mărite unele impozite);d)să nu intervină, iar piaţa să stabilească „preţul corect” al
chiriilor;e)Primăria să cumpere locuinţele de închiriat şi să le închirieze tinerilor.
74. Afirmaţia „Preţurile libere sunt mai bune decât orice preţ format prin intervenţia directă sau
indirectă a autorităţilor” este:a)corectă, fiind o afirmaţie normativă;b)falsă, fiind o afirmaţie
pozitivă;c)este falsă pentru că toate preţurile efective suportă o anumită influenţă a
autorităţilor;d)nu este nici adevărată, nici falsă; depinde de situaţie şi unghiul din care
judecăm;e)este o propoziţie normativă.
75. Fie două bunuri x şi y pentru care, pe o piaţă concurenţială, cererea săptămânală (Q) şi preţul iniţial
au fost: Px=500, Py=100, Qx=20 buc, Qy=400 buc. În t1, Px se dublează iar Py=constant. Ca rezultat
Qx=15, Qy=350. Rezultă că cele două bunuri sunt:a) substituibile;b)complementare;c)de
lux;d)inferioare;e)indiferente.
76. Când o firmă acţionează pe o piaţă concurenţială, iar Vmg=Cmg, venitul total
este:a)nul;b)pozitiv;c)egal cu profitul;d)egal cu preţul;e)negativ.
77. Pe termen scurt, o firmă concurenţială realizează P=Cmg (dar superior CTM-full). Aceasta înseamnă
că ea lucrează în condiţii:a)optimale;b)suboptimale;c)realizează un profit oarecare;d)de
monopol;e)de monopson.
78. Fie o firmă care acţionează în condiţii apropiate de cele ale concurenţei perfecte. Ea are o funcţie de
cost : CT=4Q2+4Q+20. Preţul unitar al bunului x este de 36 u.m.. Când firma se află la echilibru pe
termen scurt: venitul total şi profitul sunt:a)140, 40;b)144, 100;c)237, 125;d)400, 100;e)a-d false.
79. O firmă, în condiţii de concurenţă, are o funcţie de cost total CT=3Q 2+7Q+90 (costurile sale fixe fiind
sub nivelul celorlalte firme atomizate din industrie). Preţul este definit prin relaţia P=47-2Q şi se
formează liber. Pe termen scurt profitul acestei firme este:a)egal cu profitul normal;b)egal cu profitul
pur;c)mai mare ca profitul pur;d)mai mic decât profitul pur;e)nu se poate răspunde; informaţiile
sunt insuficiente.
80. Propoziţia „Echilibrul firmei concurenţiale pe termen scurt este sinonim cu echilibrul stabil”
este:a)adevărată;b)falsă; c)adevărată, dacă produce bunuri substituibile;d)falsă dacă bunurile
produse sunt alimentare;e)adevărată în economii cu piaţă funcţională.
81. Pe o piaţă concurenţială, elasticitatea cererii şi cea a ofertei pentru bunul x este la echilibru de 1,3.
Asupra cererii se produce un şoc prin modificarea profundă a preferinţelor consumatorilor. Se
scontează, că ulterior piaţa acestui bun să:a)rămâne în echilibru;b)dezechilibrul este
autoîntreţinut;c)revine la echilibru iniţial;d)pot fi adevărate oricare din a, b, c; e)toate propoziţiile a,
b, c sunt false.
82. Diagrama Cobweb exprimă:a)starea de echilibru stabil;b)starea de dezechilibru pe termen

scurt;c)procesul de revenire la echilibru prin eliminarea (absorbţia) treptată a unor şocuri asupra
cererii şi/sau ofertei; d)toate cele de mai sus;e)a, b, c false.
83. Pe piaţa bunului x, oferta este mai mare decât cererea iar preţul de tranzacţie este mai mic decât
preţul de echilibru. Surplusul efectiv al producătorului faţă de cel normal este:a)mai mare;b)mai
mic; c)identic; d)poate fi adevărat oricare din propoziţiile a, b, c; e)nu se poate răspunde pentru că
informaţiile sunt insuficiente.
84. Pe piaţa concurenţială, surplusul consumatorului şi al producătorului sunt maxim posibile

când:a)piaţa este în echilibru;b)când se înregistrează exces de cerere;c)când se înregistrează exces
de ofertă;d)în toate situaţiile a, b, c; e)în nici una din situaţiile a, b, c.
85. Piaţa cu concurenţă pură şi perfectă este acea piaţă care se caracterizează prin:1) libertatea de a
intra şi de a ieşi de pe piaţă;2)transparenţa perfectă;3)atomicitate perfectă;4)produse uşor
diferenţiate;5)perfecta mobilitate a factorilor de producţie.
86. Costul marginal este de 30 u.m. iar producţia corespunzătoare maximizării profitului pe termen scurt
este de10.000 bucăţi. Costurile totale sunt de 210.000 u.m. Profitul unitar, dacă firma acţionează în
condiţii apropiate concurenţei perfecte este :a) 9 u.m ;b) 12 u.m;c)21 u.m;d)25 u.m.;e)30 u.m..
87. Piaţa concurenţială este considerată o piaţă cu “echilibru stabil” atunci când:a)| Ecx/px| > Eox/px;b)|
Ecx/px| < Eox/px;c)| Ecx/px| = Eox/px;d)Ecx/px = 0;e)Ecx/px = ∞.
88. Atunci când cererea şi oferta pe piaţă scad, dar în proporţii diferite:a)preţul de echilibru scade şi
cantitatea de echilibru scade;b)preţul de echilibru creşte şi cantitatea de echilibru scade;c)preţul de
echilibru poate să crească, să scadă sau să nu se modifice, iar cantitatea de echilibru creşte;d)preţul
de echilibru scade sau creşte, iar cantitatea de echilibru scade;e)preţul de echilibru scade, creşte
sau nu se modifică, iar cantitatea de echilibru creşte, scade, nu se modifică.
89. O firmă, în condiţii de concurenţă, are o funcţie de cost total CT=3Q 2+7Q+90 (costurile sale fixe fiind
sub nivelul celorlalte firme atomizate din industrie). Preţul este definit prin relaţia P=47-2Q şi se
formează liber. Pe termen scurt profitul acestei firme este:a)230;b)225;c)275; d)115;e)110.
90. Eficienţa maximă a alocării este reflectată de relaţia:

a)P>Cmg ;b)P<Cmg ;c)P=Cmg ;d)P=CTMminim ;e)Nici un răspuns nu este corect.
91. Conform teoriei neoclasice a valorii economice, aceasta:a)are suport în valoarea economică a
bunurilor supuse tranzacţiei;b)este determinată de utilitatea marginală şi raritatea respectivului
bun;c)este fixat autoritar de către stat;d)exprimă condiţiile de producţie a mărfii.e)a-d false;
92. O firmă care acţionează în condiţii apropiate concurenţei perfecte, pe termen scurt, produce două
bunuri x şi y: costul total este dependent de cantităţile produse prin funcţia
CT=4x2+3y2+10x+5y+150. Preţul bunului x de 90 u.m. şi preţul bunului y de 95 u.m. Cantităţile din
cele două bunuri care maximizează profitul total al firmei sunt:a)x=10; y=15;b)x=15; y=15;c)x=12;
y=10;d)x=20; y=15;e)x=10; y=20;
93. Se cunosc următoarele date privind o firmă care acţionează în condiţii apropiate concurenţei
perfecte: Cmg=2+3Q, CF=40, iar profitul ţintă este de 110u.m. Determinaţi preţul şi cantitatea care
permit obţinerea acestui profit.:a)P=20; Q=10;b)P=32; Q=10;c)P=30; Q=15;d)P=20; Q=15;e)P=10;
Q=15.
94. Intrarea agentului cererii pe piaţa unui bun se face:a)în funcţie de costul fix mediu;b)la un preţ mai
mare decât costul marginal;c)la un raport Umg/P a bunului mai mare decât acelaşi raport al unor
bunuri substituibile;d)la un preţ mai mic decât costul marginal;e)nici un răspuns corect.
95. În concurenţa pură şi perfectă, echilibrul firmei pe termen scurt se realizează când: a)C mg = Vmg
>P;b)Cmg = Vmg =P;c)Vmg> P;d)Cmg = Vmg =P=CTM;e)Cmg > Vmg
96. Piaţa concurenţială tinde spre echilibru stabil când:1)prin eliminarea factorului aleatoriu revine la
echilibrul iniţial sau găseşte altul nou;2)│Kecp│<│Keop│;3)dezechilibrul format se reproduce în limite
relativ constante;4)│Kecp│>│Keop│;5)a-d false.
97. Fie o firmă care acţionează în condiţii apropiate de cele ale concurenţei perfecte, funcţia costului
total fiind : CT=3Q2+2Q+104, iar preţul P=20. Dacă firma produce în condiţii de echilibru pe termen
scurt, cantitatea de echilibru şi profitul unitar sunt:a)4; 2;b)3; 2;c)4; 3;d)2; 4;e)2; 2;
98. Pe termen scurt în concurenţǎ perfectǎ, profitul firmei este maxim atunci când:a) venitul marginal
este egal cu costul marginal;b) venitul mediu este egal cu costul mediu;c) costul marginal este egal
cu costul mediu;d)venitul marginal este egal cu costul marginal în zona crescătoare a acestuia.
99. Pe termen lung în concurenţǎ perfectǎ, profitul firmei este maxim atunci când: a) Vmg=Cmg; b)
Vmg=Vm=P=Cmg; c)Vmg=Vm=P=Cmg=CVM; d)Vmg=Vm=P=Cmg=CTM; e) nici un răspuns corect
100. O firma care acţioneazǎ pe o piaţǎ cu concurenţǎ perfectǎ va înceta sǎ mai producă atunci când:a)
P>CVM;b) P<CTM;c) P<CVM;d) P=CTM;e) P>CTM;
101. Firma A în situaţia de monopol are o funcţie de cost CT=3Q 2+4Q+10 şi o funcţie de preţ: P=24-2Q
(în care Q=cantitatea produsă şi vândută). Dacă firma produce în condiţii de echilibru, Pe, Qe şi
venitului marginal sunt în ordine:a)20, 16, 2;b)16, 20, 2;c)20, 2, 16; d)2, 16, 20;e)nici una din
102. Fie un bun care are date funcţiile de cost şi de preţ în condiţii de echilibru ale pieţei Producerea
bunului respectiv se transformă din una concurenţială în cea de qvasi monopol. Bunăstarea
consumatorilor când monopolul este în echilibru: a) nu este afectată; b) se reduce, preţurile fiind
mai mari;c) se reduce, cantităţile fiind mai mici;d)se reduce, preţurile fiind mai mari şi cantităţile
mai mici;e)sunt posibile oricare din a, b, c,d.
103. O firmă are situaţie de quasi monopol şi are următoarele funcţii de cost şi preţ:
CT=5Q2+200Q+300, P=620-100Q. Producţia şi preţul de echilibru sunt:a) 1;520;b) 2; 420;c) 3; 302;d)
4; 220;e) 5; 120.
104. O firmă are situaţie de quasi monopol şi are următoarele funcţii de cost şi preţ:
CT=5Q2+200Q+300, P=620-100Q. Dacă profitul normal reprezintă 10% din profit, profitul pur
(supraprofitul) obţinut la echilibru de către monopol este:a) 28;b) 38;c) 48;d) 58;e) a-d false.
105. O firmă monopolistică realizează echilibrul pe termen scurt la acea producţie pentru care costul
marginal este egal cu: a) venitul mediu;b) CTM;c) venitul marginal;d) profitul marginal;e) profitul
total.
106. Obţin supraprofit durabil:a) monopolul;b) firma monopolistică;c) firmele din cartel;d) oligopulul
lider;e) firma concurenţială care are un CTM inferior ca al concurenţilor.
107. Comportamentul strategic înseamnă în primul rând:a) să evaluezi implicaţiile pe termen ung;b) să
evaluezi implicaţiile pe termen scurt;c) să evaluezi deciziile respective din perspectiva fenomenelor
de incertitudine şi interdependenţă puternice;d) să evaluezi deciziile respective din perspectiva
incertitudinii şi a interdependenţelor slabe;e) să acţionezi pe o piaţă cu concurenţă perfectă.
108. Comportamentul strategic şi teoria jocurilor (strategice) caracterizează:a) monopolul;b) IMM-
urile;c) oligopolul;d) concurenţa perfectă;e) oligopolul lider.
109. Faţă de oligopoluri, guvernul trebuie să adopte măsuri care să conducă la:a) îngrădirea şi
eliminarea treptată;b) extinderea lor ca principală formă de piaţă cu concurenţă imperfectă, reală;c)
stimularea înţelegerii dintre ele pentru a prevenii falimente răsunătoare;d) menţinerea şi
amplificarea competiţiei dintre ele;e) aplicarea legilor concurenţei.
110. Nu caracterizează piaţa cu concurenţă monopolistică :a)atomicitatea cererii ;b)atomicitatea

ofertei ;c) intrarea liberă pe piaţă ;d)deciziile unui producător nu au o influenţă semnificativă asupra
deciziilor celorlalţi producători ;e)omogenitatea bunului tranzacţionat.
111. Comparând condiţiile de echilibru pe piaţa de monopol cu cele de pe piaţa cu concurenţă pură şi
perfectă putem să deducem că:1)preţul de echilibru al monopolului este superior preţului de
echilibru al firmei concurenţiale, ceea ce permite obţinerea profitului pur, durabil;2)cantitatea de
echilibru a monopolului este mai mare, mai mică sau egală cu cea a firmei
concurenţiale;3)cantitatea de echilibru a monopolului este mai mică decât de cea a firmei
concurenţiale;4)surplusul cosumatorului nu este afectat ;5)firma concurenţială obţine profit pe
termen lung.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 2+5; d) 2+4+5; e) 1+3.
112. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?a) barierele legale la intrarea pe piaţă constituie o
cauză a formării monopolurilor;b) structura costurilor monopolului natural evidenţiază importante
economii de scară pentru niveluri ridicate ale producţiei;c) un monopol poate obţine un profit mai
mare impunând preţuri diferite pe pieţe diferite;d) preţul este o variabilă exogenă în condiţii de
oligopol;e) pe o piaţă de oligopol producătorii pot practica concurenţa prin preţ.
113. Monopolul îşi maximizează profitul atunci când:a)costul marginal este egal cu preţul;b)costul total
mediu este minim;c)costul marginal este egal cu venitul marginal;d)costul variabil mediu este egal
cu preţul;e)venitul marginal este egal cu preţul.
114. Diferenţa dintre concurenţa monopolistică şi cea pură şi perfectă este dată de:a)diferenţierea
produselor;b)atomicitatea cererii;c)atomicitatea ofertei;d)existenţa doar a profiturilor normale pe
termen lung;e)existenţa unui preţ mai mare decât costul marginal.
115. În concurenţa monopolistică, starea de echilibru pe termen scurt este caracterizată de:a)Cmg = Vmg
<P;b)Cmg = Vmg =P;c)Vmg> P;d)Cmg = Vmg =P=CTM;e)Cmg > Vmg.
116. Pe o piaţă cu concurenţă perfectă :a)fiecare dintre firmele concurente se va angaja în diferite
forme de concurenţă non-preţ ; b)firmele noi pot intra liber iar firmele existente pot părăsi piaţa
foarte uşor ; c)firmele individuale au o « politică a preţurilor »d)fiecare firmă aduce pe piaţă un
produs nestandardizat e)fiecare firmă producătoare oferă produse diferenţiate
117. Curba ofertei unei firmei pe o piaţă cu concurenţă perfectă coincide cu:a)curba costului variabil
mediu b)curba cererii c)curba costului marginal dar nu mai jos de minimul costului variabil mediu
d)curba costului variabil mediu dar nu mai jos de minimul curba costului marginal e)curba costului
marginal, dar nu mai sus de minimul costului mediu
118. Care dintre următoarele este trăsătura caracteristică a unui monopol natural ? a) produce o
utilitate publică ; b) are costuri fixe scăzute ; c) concurenţa ar fi mai puţin costisitoare pentru
consumator ; d) sunt reglementate de către stat ; e) prezintă economii de scară pe întreg
intervalul descris de curbei cererii.
119. Faptul că o firmă realizează doar profit normal înseamnă că :a)firma înregistrează de fapt pierderi
b)costul explicit este mai mare decât costul implicit c)firma produce la pragul de rentabilitate
d)firma trebuie să iasă de pe piaţă e)firma se află pe o piaţă cu concurenţă perfectă
120. O firmă pe o piaţă perfect competitiva va decide sa iasa de pe piata atunci cand: a) pretul este mai
mic decat minimul costului total mediu ; b) pretul de echilibru se stabileste la nivelul costului
marginal ;c) cand pretul este mai mic decat minimul costului variabil mediu ; d) costul mediu pe
termen lung este crescator; e) pretul este egal cu costul fix mediu.
121. Pe piaţa cu concurenţă perfectă cererea pentru bunurile unui producător individual este: a)
perfect inelastica; b) perfect elastică; c) cu elasticitate unitară ;d) elastică; e) inelastică.
122. Care din urmatoarele afirmaţii este falsă? a) structura costurilor monopolului natural evidentiaza
importante economii de scara pentru niveluri ridicate ale productiei b) barierele legale la intrarea pe
piata constituie o cauza a formarii monopolurilor c) pe piata de oligopol agenţii ofertei sunt atât
căutători, cât şi receptori de pret d) pe piata de oligopol agentii economici se comporta strategic e)
piata de oligopol cartelizata este o piata de monopol.
123. Costul total al unei firme pe o piata cu concurenta perfecta este CT=Q 2-4Q+10 iar pretul de
echilibru se fixeaza la P=10 . Cantitatea pe care alege să o ofere pe piaţă firma astfel incat profitul sa
fie maxim si mărimea acestuia sunt :a) Q=4, Pr=10 ;b) Q=7, Pr=70 ; c) Q=7, Pr=39 ;d) Q=4, Pr=70 ;e)
Q=10, Pr=70.
124. Functia costului total al unei firme de monopol este data de relatia CT = 3Q2-10Q+20. Cererea
pietei este Qc=40-0,5*P. Rezultă că Qe, Pe şi profitul maxim sunt :a) 6 ; 72 ; 364 ;b) 9 ; 62 ; 385 ;c) 3 ;
124 ; 300 ; d) 0,6 ; 76 ; 385 ;e) 90 ; 100 ; 502.
125. Atunci când Conex stabileşte tarifele ţine cont de deciziile Orange; acesta este un exemplu de
comportament:a)strategic;b) competitiv; c) subversiv; d) de leader e)de locul doi pe piaţă
126. În cazul unei taxe unitare aplicate monopolului, preţul:a) creşte cu valoarea taxei;b) creşte cu o
valoare mai micǎ decât taxa;c) creşte cu o valoare mai mare decât taxa; d)nu se modifică e) scade
127. Dacă taxa aferentă firmei monopoliste se aplică global,atunci ea reprezintă :a) cost variabil;b) cost
fix;c) cost marginal;d) cost contabil e)cost economic
128. Atunci când firmele aflate în condiţii de oligopol decid să coopereze, rezultatul este:a) o producţie
mai mare, un preţ mai mic şi un profit mai mic;b) o producţie mai mică şi un preţ mai mare;c) o
producţie şi un preţ mai mari;d) o producţie şi un preţ mai mici;e) o producţie mai mare, un preţ mai
mic şi un profit mai mare.
1200
CTM= +7
129. Costul total mediu CTM al unui producător este dat de relaţia Q , unde Q este
producţia. Producătorul vinde de obicei 300 unităţi şi obţine profit. El are însă posibilitatea să-şi
mărească vânzările cu 100 unităţi de cantitate dacă acceptă o reducere de preţ. Producţia de 300
unităţi se poate vinde în continuare la preţul obişnuit. Cel mai mic preţ pe care producătorul îl
poate accepta pentru vânzările suplimentare este : a) 3 unităţi monetare; b) 7 unităţi monetare; c)
10 unităţi monetare; d) 11 unităţi monetare; e) 12 unităţi monetare.
130. Un monopol are costul marginal dat de relaţia C m=3⋅Q , unde C este costul marginal, iar Q
m
este producţia. Monopolistul se confruntă cu o cerere dată de relaţia P=20−Q , unde P este
preţul. În scopul maximizării profitului, producţia trebuie să fie : a) 3; b) 4; c) 5; d) 10; e) 20.
131. Curba cotită a cererii în condiţiile pieţei de oligopol implică: a) o discontinuitate a curbei încasării
marginale; b) o discontinuitate a curbei costului marginal; c) un preţ sub nivelul încasării marginale;
d) un comportament care nu se bazează pe criteriul maximizării profitului; e) existenţa unei înţelegeri
în ceea ce priveşte nivelul preţului.
132. Dacă o firmă deţine o poziţie de monopson în ceea ce priveşte forţa de muncă de o anumită
calificare, care dintre afirmaţiile următoare este adevărată? : a) salariul este mai mare decât costul
angajării unei unităţi suplimentare de forţa de muncă; b) salariul este mai mic decât costul angajării
unei unităţi suplimentare de forţa de muncă; c) salariul este egal cu costul angajării unei unităţi
suplimentare de forţa de muncă; d) salariul este mai mare decât valoarea marginală a timpului liber
al forţa de muncă; e) salariul se situează între valoarea productivităţii marginale şi costul angajării
unei unităţi suplimentare de forţa de muncă.
133. Un producător care acţionează pe o piaţă de concurenţă perfectă angajează forţă de muncă
suplimentară dacă: a) valoarea productivităţii marginale a forţei de muncă este egală cu salariul; b)
valoarea productivităţii marginale a forţei de muncă este mai mare decât salariul; c) valoarea
productivităţii marginale a forţei de muncă este mai mică decât salariul; d) toate alternativele de mai
sus sunt posibile; e) nici una dintre alternativele de mai sus nu este posibilă.
134. Pentru o firmă ce acţionează pe o piaţă cu concurenţă perfectă, costurile evoluează conform
funcţiei CT = 40Q + Q 2 (CT = costuri totale). Dacă preţul acelui bun este de 100 u.m., producţia care
maximizează profitul va fi :a) 30 u.m.; b) 40 u.m.; c) 100 u.m.; d) 10 u.m.; e) 5 u.m.
135. Care este producţia ce maximizează profitul pentru o firmă ale cărei costuri totale evoluează
conform funcţiei: CT = 200 + 10Q + 5Q 2, ştiind că preţul bunului pe care-l produce este de 100 u.m.,
iar oferta pentru acel bun este perfect inelastică ? :a) 200 bucăţi; b) 100 bucăţi; c) 10 bucăţi; d) 9
bucăţi; e) 5 bucăţi.
136. Dacă, pentru un bun, oferta este cu elasticitate unitară, iar cererea este perfect elastică, atunci o
creştere a ofertei va determina: a) creşterea preţului şi a cantităţii cerute; b) creşterea preţului şi a
cantităţii oferite; c) scăderea preţului şi a cantităţii cerute; d) creşterea preţului, cantitatea cerută
constantă; e) preţ constant, cantitatea cerută creşte.
137. Care dintre următoarele nu constituie o caracteristică a pieţei cu concurenţă perfectă?

a) libertatea de a intra pe piaţă; b) perfecta informare a agenţilor economici; c) o diversitate de
produse diferenţiate între ele; d) foarte mulţi cumpărători şi producători; e) perfecta mobilitate a
factorilor de producţie între diferitele pieţe.
VENITURILE
1. Raportul dintre preţul de vânzare şi cost este 3/2; rata profitabilităţii în funcţie de cost este:a)
150%;b) 50%;c) 33,3%;d) indeterminată;e) a - d false.
2. Când raportul dintre cost şi preţ este 1/3 rata profitabilităţii în funcţie de cost şi de cifra de afaceri
este:a) 50%, 50%;b) 200%, 66,6%;c) 66,6%, 200%;d) indeterminate;e) a –d false.
3. În urma repartiţiei funcţionale se formează veniturile:a) salarii;b) salarii şi dobânzi;c) salarii, dobânzi
şi profituri;d) salarii, dobânzi, profituri, pensii, ajutoare şi alocaţii;e) salarii, dobânzi, profituri, pensii
şi alte venituri de transfer şi venituri ale bugetului de stat.
4. Este un venit de natură reziduală:a) salariul;b) profitul;c) dobânda;d) renta;e) impozitul pe venit.
5. Cea mai eterogenă formă de venit (incluzând şi alte elemente decât conţinutul său este:a)
salariul;b) dobânda;c) renta;d) profitul;e) alocaţia pentru copii.
6. Ca regulă, profitul economic este, comparativ cu profitul legal (efectiv contabil):a) mai mare;b) mai
mic;c) egal;d) de regulă este ≥;e) de regulă este ≤.
7. Când viteza de rotaţie a capitalului se accelerează ca regulă, profitul:a) creşte;b) scade;c) rămâne
neschimbat;d) este mai mare decât salariile;e) depăşeşte dobânda şi salariile.
8. Una din împrejurările de mai jos nu au fost luate în considerare de către Ricardo la elaborarea
teoriei rentei funciare:a) terenurile au randamente inegale;b) preţurile de piaţă sunt unice;c)
cererea de produse agricole nu poate fi acoperită pe seama producţiei de pe terenurile foarte
bune;d) proprietarul este cel care exploatează terenul;e) acelaşi produs agricol are CTM diferit pe
diferite terenuri.
9. Costul contabil reprezintă 90% din valoare producţiei iar salariile reprezintă 50% din costurile
materiale. Profitul obţinut este de 250 mil. u.m. iar producţia fizică 2000 buc. Costul salarial pe
produs reprezintă:a) 30 mii;b) 90 mii;c) 125 mii;d) suma nu poate fi calculată;e) a – d false.
10. Când preţul de vânzare şi CTM cresc cu aceeaşi sumă absolută, profitul pe produs şi rata profitului:a)
cresc;b) scad;c) rămân constante;d) constant, scade;e) constant, creşte.
11. În perioada T0-T1 producţia unui agent economic creşte de 3,5 ori, iar numărul de lucrători cu 75%.
Salariul nominal în T0 este de 2 milioane lei. Calculaţi cât va fi salariul nominal în T1 ştiind că
sporirea acestuia reprezintă 50% din creşterea productivităţii muncii ?a)3 mil ;b)2 mil ;c)4 mil ;d)2,5
mil ;e)nici o variantă nu este corectă.
12. În T0 la nivelul unei firme, rata profitului la cost este de 20%. În T1 costurile de producţie nu se
modifică, iar rata profitului la cifra de afaceri devine 15%. Profitul în T1 faţă de T0 :a)creşte cu
10,5% ;b)scade cu 11,8% ;c)scade cu 17,5% ;d)creşte cu 17% ;e)creşte cu 18,9%.
13. Profitul poate fi influenţat de :1)nivelul productivităţii ;2)costul producţiei ;3)preţul de vânzare a

bunului respectiv ;4)viteza de circulaţie a capitalului ;5)nici unul din factorii de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3+4; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 2+4; e) 5.
14. Rata economică a profitului reprezintă raportul procentual între masa profitului şi :a)cifra de
afaceri ;b)activul total al firmei ;c)capitalul investiti într-o perioadă ;d)capitalul tehnic fix;e)nici un
răspuns nu este corect.
15. Conform teoriilor subiective, profitul este: 1) o recompensă adusă antreprenorului pentru
realizarea de noi inovaţii;2) determinat de conjunctura economică; 3) o recompensă a riscului
asumat; 4) este determinat de plusvaloare; 5)răspunsurile a-d sunt false.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 1+3; d) 2+4; e) 5.
16. Profitul se află în relaţie pozitivă cu: 1) nivelul productivităţii; 2) costul de producţie; 3)viteza de
rotaţie a capitalului; 4) durata unei rotaţii a capitalului; 5) răspunsurile a-d sunt false
17. Un întreprinzător vinde anual 100000 bucăţi din producţia sa la un preţ de 5 u.m./bucată având
costuri explicite de 350000 u.m. Alegând să devină întreprinzător el a renunţat la posibilitatea de a fi
angajat cu un salariu anual de 50000 u.m. si de a plasa banii investiţi într-o afacere pe piaţa de
capital obţinând dividende în valoare de 50000 u.m. În aceste condiţii, profitul contabil şi cel
economic sunt egale cu: a) 500000 ; 150000; b) 500000; 100000; c) 150000; 50000; d) 50000 ;
150000;e) nu se pot determina.
18. Cunoaştem următoarele informaţii despre posesorul unui teren de 100 ha: producţia este 10t/ha,
preţul de vânzare este 150$/t, costul total (full)este de 100000$. Cunoscând rata dobânzii de 5%,
preţul de ofertă la care posesorul este dispus să vândă 10 ha este: a) 100000$; b) 150000$; c)
200000$; d) 50000; e) nu se poate determina pe baza datelor problemei.
19. Indexarea salariilor cu numai 80% din creşterea preţurilor va determina următoarea modificare a
salariului real atunci când preţurile se dublează: a) scădere cu 20%; b) creştere cu 10%; c) scădere cu
10%; d) creştere cu 20%; e) scădere cu 80%.
20. Suma dintre profitul economic şi costul total economic este reprezentată de: a) profitul net;
b)profitul brut; c)încasările totale; d)costuri materiale şi costuri salariale; e)nici una dintre
21. Profitul reprezintă: a) o recompensă pentru riscul asumat; b) un venit al proprietarului de capital
utilizat; c) o sumă care se identifică cu mărimea salariului; d) un plasament; e) diferenţa dintre
venitul marginal şi costul total.
22. Renta diferenţială: 1) măreşte preţul produselor agricole; 2) nu se poate calcula; 3) revine
proprietarilor terenurilor mai fertile, ca un dar al naturii; 4) nu determină creşterea preţului
produselor agricole; 5) nu măreşte costul de producţie.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4+5; c) 2+4; d) 1+3+5; e) 3+4+5.
23. Indicele salariului nominal se calculează în funcţie de: 1) evoluţia salariului nominal; 2) indicele
salariului real şi evoluţia preţurilor factorilor de producţie; 3) indicele salariului real şi indicele
general al preţurilor; 4) rata profitului; 5) indicele salariului real şi indicele preţurilor bunurilor de
consum.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+5; b) 2+3+5; c) 2+4; d) 1+5; e) 1+2+3.
24. Câştigul băncii reprezintă: a) diferenţa dintre profitul băncii şi cheltuielile sale de funcţionare; b)
suma dintre dobânda încasată şi dobânda plătită; c) diferenţa dintre dobânda încasată şi cea
plătită; d) totalitatea disponibilităţilor de creditare; e) a-d false.
25. Diferenţa dintre venitul total şi costul de producţie total (de opţiune sau de oportunitate) poartă
denumirea de: a) cost contabil; b) supraprofit; c) profit contabil; d) profit economic; e) venit
marginal.
26. Rata rentabilităţii : 1) este o marime relativă; 2) se află în raport direct proporţional cu durata de
rotaţie a capitalului; 3) se exprimă ca diferenţă dintre venit şi cost; 4) se calculează pe baza
raportului dintre cifra de afaceri şi costul total; 5) se determină pe baza relaţiei: profit total/cost
total.
Alegeţi varianta corectă : a) 2+4+5; b) 1+5; c) 2+3+5; d) 1+4+5; e) 2+5.
27. La momentul To salariul real este de 30 u.m.iar la momentul T1 acesta devine 45 u.m. Preţurile
factorilor de producţie cresc cu 15%, iar ale bunurilor de consum cu 20%. Cum evoluează salariul
nominal? a) creşte cu 60%; b) scade cu 47,5%; c) nu se modifică; d) scade cu 25%; e) creşte cu 80%.
28. Se cunosc următoarele date în cazul unui întreprinzător: capitalul fix 60 u.m.; durata de funcţionare
a capitalului fix 15 ani; consumul capitalului circulant 40% din costul total; încasările totale 110 u.m.;
rata profitului la cost 10%. Costurile salariale sunt în aceste condiţii: a) 10 u.m.; b) 40 u.m.; c) 50
u.m.; d) 54 u.m.; e) 56 u.m.
29. Creşterea salariului nominal coincide cu reducerea salariului real. Care dintre următoarele afirmaţii
este adevărată într-un asemenea context? indicele salariului nominal este superior indicelui
salariului real; b) indicele preţurilor de consum este superior lui 100%; c) indicele salariului nominal
este inferior indicelui preţurilor de consum; d) indicele salariului real este inferior indicelui preţurilor
de consum; e) toate cele de mai sus.
30. O bancă A acordă două credite C1 şi C2 în sumă totală de 500 unităţi monetare. Durata de acordare
pentru aceste credite este de trei luni şi, respectiv, 60 de zile. Ratele dobânzilor percepute de bancă
sunt de 10% şi 5%. Dobânda obţinută de bancă pentru primul credit este cu 100% mai mare decât
dobânda obţinută pentru cel de al doilea credit. În aceste condiţii, creditele acordate şi dobânzile
încasate de bancă pentru fiecare credit sunt (în unităţi monetare): a)200; 300; 5; 2,5; b) 300; 200; 5;
2,5; c) 200; 300; 7,5; 3,75; d) 150; 350; 5; 2,5; e) 250; 250; 7,5; 3,75.
31. O persoană a constituit un depozit bancar în To, pe care urmează să-l lichideze după doi ani. După
primul an retrage suma de 140 u.m., iar după cel de-al doilea an retrage 196 u.m. Cunoscând rata
anuală a dobânzii 40%, determinaţi mărimea depozitului. a) 300 u.m; b)125 u.m; c)200 u.m; d)250
u.m.; e)175 u.m.
32. O firmă intenţionează să intre pe piaţă la preţul iniţial de 100 u.m, având costul fix total CF = 10.000
u.m. şi costul variabil mediu CVM = 80 u.m. Pragul de rentabilitate al firmei este: a) 500 u.m.; b)
200 u.m.; c) 230 u.m.;d) 150 u.m.; e) nu poate fi determinat.
33. Cunoscând costul fix CF = 520.000 u.m., costul variabil mediu CVM=20.000 u.m. şi preţul P =
150.000 u.m., precizaţi de la ce nivel al producţiei firma obţine profit: a) mai puţin de 2 produse; b) 2
produse; c)mai puţin de 3 produse; d) 6 produse; e) 4 produse.
34. Care dintre afirmaţiile de mai jos este adevărată când salariul real creşte mai mult decât creşte
salariul nominal? a) preţurile factorilor de producţie cresc; b) preţurile factorilor de producţie scad;
c) preţurile bunurilor de consum scad; d) preţurile bunurilor de consum cresc; e) preţurile bunurilor
de consum nu se modifică.
35. Identificaţi afirmaţia falsă privind profitul mediu: a)se poate determina ca raport între profitul total
şi volumul producţiei; b) se poate determina ca diferenţă dintre preţ şi costul total mediu; c) se
poate determina ca diferenţă dintre încasarea totală şi costul total; d) este în relaţie invers
proporţională cu costul unitar; e) modificarea sa influenţează rata profitului.
36. Dacă salariul nominal creşte, fără ca celelalte elemente ale câştigului nominal să se modifice,
ponderea salariului nominal în câştigul nominal: a)scade; b) creşte, doar dacă salariul nominal devine
egal cu celelalte elemente ale câştigului nominal; c) poate creşte, scădea sau rămâne constantă; d) nu
se modifică; e) creşte.
37. Rata dobânzii bancare este de 10%. Achiziţionarea unei acţiuni la preţul de 300 u.m. aduce un
dividend anual de 30 u.m. Folosirea sumei de 300 u.m. în cadrul unei afaceri generează un profit net
de 31 u.m. În acest caz, un întreprinzător: a)preferă achiziţionarea acţiunii; b) optează pentru
constituirea unui depozit bancar; c)preferă dezvoltarea unei afaceri; d) alege între achiziţionarea
acţiunii şi constituirea unui depozit bancar; e) este indiferent între aceste alternative de folosire a
banilor.
38. Costul de producţie necesar realizării unei unităţi de produs este 240 u.m.. Preţul unei unităţi de
produs este 300 u.m. Profitul mediu creşte cu 50%. În aceste condiţii, rata profitului la cost: a)scade
cu 41,65%; b) scade cu 58,35%; c) creşte cu 71,43%; d) creşte cu 171,43%; e) nu se modifică.
39. Câştigul bancar este cu 300% mai mare decât cheltuielile administrative ale unei bănci. Suma primită
în depozit de această bancă şi acordată drept credit este 200 milioane u.m.. Diferenţa dintre rata
dobânzii încasată şi cea plătită este de 5 puncte procentuale. Profitul bancar şi cheltuielile admi nis-
trative sunt: a)7,5 milioane u.m.; 1,875 milioane u.m.; b) 7,5 milioane u.m.; 2,5 milioane u.m.; c) 10
milioane u.m.; 2,5 milioane u.m.; d) 175 milioane u.m.; 25 milioane u.m.;e) 200 milioane u.m.; 50
milioane u.m.
40. Costul fix mediu în cazul unui producător este 4500 unităţi monetare, iar cel variabil mediu 7500
unităţi monetare. Producţia creşte cu 50%, iar costurile variabile se modifică cu 80%. În aceste
condiţii, profitul mediu: a) scade cu 1500 unităţi monetare; b) scade cu 3000 unităţi monetare; c)
creşte cu 1500 unităţi monetare; d) creşte cu 3000 unităţi monetare; e) nu se modifică.
41. Se cunosc următoarele date în cazul unui producător: cheltuielile cu materiile prime 300 u.m.;
cheltuielile cu energia 100 u.m.; amortizare 50 u.m.; cheltuielile cu salariile reprezintă 43,75% din
costurile totale; rata profitului la cifra de afaceri este 20%. În aceste condiţii, profitul este: a)100
u.m.; b) 160 u.m; c) 200 u.m;d) 400 u.m; e) 800 u.m.
42. În T1, salariul nominal a fost 300 u.m. În T 2, salariul nominal este 450 u.m., iar indicele preţurilor de
consum 150%. În intervalul de timp T 1-T2, salariul real: a) a crescut cu 50%; b) a crescut cu 20%; c) a
rămas constant; d) s-a redus cu 15%; e) s-a redus cu 25%.
43. În condiţiile în care preţul şi costul mediu cresc concomitent cu 45%: a)profitul mediu scade cu 55%
iar rata profitului la cifra de afaceri rămâne constantă; b)profitul mediu creşte cu 45% iar rata
profitului la cifra de afaceri rămâne constantă; c) profitul mediu rămâne constant iar rata profitului
la costuri scade; d) profitul mediu, rata profitului la costuri şi rata profitului la cifra de afaceri rămân
constante; e)profitul mediu şi rata profitului la costuri cresc, iar rata profitului la cifra de afaceri
rămâne constantă.
44. Salariul real are tendinţa de reducere atunci când: 1)salariul nominal scade mai rapid decât
preţurile; 2) salariul nominal creşte mai lent decât scăderea preţurilor; 3) indicele salariului nominal
este mai mic decât indicele preţurilor, ambii indici fiind supraunitari; 4) indicele salariului nominal
este mai mic decât indicele preţurilor, ambii indici fiind subunitari; 5) salariul nominal creşte mai lent
decât preţurile.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+3+5; b) 1+3+4+5; c) 1+2+3+4+5; d) 2+3+5; e) 1+2+5.
45. Dacă într-un an rata nominală a dobânzii a fost 45%, iar rata inflaţiei a fost 55%, rata reală a dobânzii
a fost: a)200%; b) 110%; c) –110%; d) –10%; e) 45%.
46. Profitul economic se calculează ca diferenţă între: a) venituri totale şi costuri explicite; b) costuri
explicite şi costuri implicite; c) venituri totale şi costuri implicite; d) venituri totale, pe de o parte, şi
costuri explicite şi implicite, pe de altă parte; e) costuri implicite şi costuri explicite.
47. Raportul dintre rata profitului la cifra de afaceri şi rata profitului la costuri: 1) este subunitar, atunci
când firma obţine profit; 2) poate fi supraunitar, dacă firma are pierderi; 3) scade, atunci când cifra
de afaceri creşte mai puternic decât costul total; 4) creşte, atunci când cifra de afaceri scade mai
puternic decât costul total; 5)este egal cu 1 dacă preţul este egal cu costul unitar.
Alegeţi varianta corectă : a) 3+4+5; b) 1’2+3+4; c) 1+2+3+4+5; d) 1+2; e) 1+2+5.
LIMITELE PIEŢEI
1. Ronald Coase a propus ca soluţie a externalităţilor negative: a) aplicarea unui impozit asupra
activităţii generatoare de externalitate negativă; b) subvenţionarea celor care suportă efectele
externe negative; c) aplicarea principiului “poluatorul plăteşte”; d) definirea precisă a drepturilor de
proprietate şi crearea unei pieţe pentru acestea; e) controlul activităţii generatoare de
externalitate negativă de către stat.
2. Internalizarea externalităţilor negative are loc prin: a) reducerea costului marginal privat; b)
reducerea preţului plătit de consumatori; c) includerea costurilor externe în costul privat; d)
creşterea producţiei; e) restrângerea drepturilor de proprietate privată.
3. Poluarea reprezintă un exemplu de: a) bun public; b) externalitate negativă; c) externalitate

pozitivă; d) bun privat; e) bun de folosinţă comună.
4. În cazul unei externalităţi pozitive: a) beneficiile private sunt mai mari decât beneficiile sociale; b)
beneficiile private sunt mai mici decât beneficiile sociale; c) costurile private sunt mai mari decât
costurile sociale; d) costurile private sunt egale cu costurile sociale; e) beneficiile şi costurile private
coincid cu beneficiile şi costurile sociale.
5. Externalitatile pozitive apar atunci când: a) firmele au costuri de tranzactie semnificative; b)
schimbul are dezavantaje, dar foarte mici; c) avantajele sunt mari, dar dezavantajele si mai mari; d)
avantajele schimbului sunt mai mari decat dezavantajele; e) toate variantele sunt corecte.
6. Care dintre următoarele variante cauzează o externalitate negativă: a) creşterea albinelor (având
drept efect principal polenizarea plantelor şi copacilor); b) parcurgerea zilnică cu autoturismul
personal a drumului spre locul de muncă; c) cercetarea ştiinţifică fundamentală; d) plantarea de
flori în grădina din faţa casei; e)construcţia unui gard înalt între curtea proprie şi cea a vecinului.
7. Care dintre următoarele variante este cea mai susceptibilă să genereze o externalitate pozitivă: a)
parcurgerea zilnică cu autoturismul personal a drumului spre locul de muncă; b)cumpărarea unei
îngheţate; c) obligarea unei firme cu poziţie de monopol să vândă la un preţ egal cu costul total
mediu; d) vânarea urşilor sălbatici; e) plantarea de flori în grădina din faţa casei.
8. Este un exemplu de bun public: a) filmul vizionat la cinematograf; b) filmul vizionat de pe caseta
video închiriată; c) călătoria cu trenul; d) apărarea naţională; e) un telefon public.
9. Externalităţi pozitive apar atunci când: a) drepturile de proprietate sunt bine definite; b) indivizi
neimplicaţi într-un contract beneficiază de efectele favorabile ale acestuia; c) se realizează
alocarea eficientă a resurselor economice prin intermediul pieţei; d) efectele pozitive ale unei
activităţi sunt reglate prin mecanismul pieţei;e) un bun produce satisfacţie cumpărătorului.
10. În problema "pasagerului clandestin" teoria economică încadrează comportamentele bazate pe

tendinţa de: a) a beneficia gratuit de bunurile private; b) a eluda plata bunurilor publice; c) a eluda
plata bunurilor nonmarfare; d) a beneficia gratuit de bunurile libere; e) toate variantele a-d.
11. Internalizarea externalităţilor negative înseamnă: a) stimularea exporturilor; b) reducerea vânzărilor

pe pieţele externe; c)reducerea costurilor explicite; d) reducerea preţului de echilibru; e)
încorporarea costurilor externe în costurile explicite ale generatorului de externalităţi.
12. Un bun public implică în mod necesar una dintre următoarele condiţii: a)costul furnizării acestui
bun pentru un consumator suplimentar este zero; b) încasările din vânzarea acestui bun permite
finanţarea producerii sale; c) guvernul furnizează acest bun gratuit; d) acest bun este produs numai
de către întreprinderi cu capital de stat; e) acest bun poate fi produs la fel de eficient de
întreprinderile publice şi de cele private.
13. Emisiunile de radio reprezintă bunuri publice pentru că: a) sunt bunuri libere; b) sunt gratuite; c)
sunt finanţate de la bugetul statului; d) se caracterizează prin nonexcluziune şi nonrivalitate; e) nu
sunt tranzacţionate pe piaţă.
14. Peştii din mări şi oceane sunt în pericol de dispariţie pentru că: a) indivizii care exploatează resursa
sunt iraţionali; b) această resursă este caracterizată de excluziunea consumatorilor prin preţ; b)
rivalitatea în consum, în absenţa dreptului de proprietate, determină exploatarea în exces a
resursei; c) statul nu subvenţionează refacerea stocurilor de peşte; d) drepturile de proprietate
asupra resursei sunt bine definite.
15. Doi vecini A şi B deţin fiecare câte un teren cu pomi fructiferi. A şi-a îngrijit pomii şi livada acestuia
este plină de fructe, pe când pomii lui B sunt plini de omizi. Care dintre afirmaţiile de mai jos este
corectă? a) acţiunea lui A generează externalităţi negative; b) atât timp cât costurile de întreţinere
depăşesc valoarea proprietăţii, B procedează corect atunci când nu cheltuie bani pentru îngrijirea
livezii; c) acţiunea lui B generează externalităţi pozitive; d) administraţia publică locală ar trebui să-l
oblige pe B să-şi îngrijească grădina; e) administraţia publică locală ar trebui să-l oblige pe A să
îngrijească şi grădina lui B.
16. Una dintre variantele de mai jos constituie motivul intervenţiei guvernamentale în scopul atingerii
bunăstării: a) statul are resursele financiare pentru realizarea acestui obiectiv; b) statul are cei mai
buni specialişti în economia bunăstării; c) autoritatea publică deţine cele mai cuprinzătoare
informaţii referitoare la nevoile societăţii; d) piaţa se confruntă cu o serie de limite ce generează
eşecuri în alocarea resurselor; e) b şi c.
17. Bunăstarea, ca obiectiv al politicii sociale, vizează: a)justiţia distributivă a venitului; b) realizarea
obiectivelor politicii economice; c)asigurarea de către guvern a unui număr mare de locuri de muncă
bine plătite; d) stabilirea unui ansamblu de norme şi reglementări care să determine o mai mare
operativitate în funcţionarea pieţelor; e) satisfacerea dorinţei indivizilor de a avea acelaşi nivel de
trai.
18. Intervenţia guvernamentală este optimă atunci când: a) guvernul ia măsuri de prevenire a poluării;
b) beneficiile intervenţiei sunt mai mari decât costurile acesteia; c) costurile suportate de poluatori
sunt mai mari decât beneficiile acestora, realizându-se astfel obiectivele justiţiei sociale (poluatorul
plăteşte); d) beneficiile celor mai mulţi dintre membrii societăţii sunt mai mari decât pierderile
celorlalţi; e)nici o variantă dintre cele de mai sus.
19. Alegerea între eficienţă economică şi echitate generează: a) costul de oportunitate al intervenţiei
guvernamentale; b) conflict de interese între partenerii sociali; c) dezechilibre pe piaţă, deoarece
conceptele de mai sus nu pot fi disociate; d) beneficii pentru întreaga societate; e) nici o variantă din
cele de mai sus.
20. Bunurile publice sunt caracterizate de: 1) nonrivalitate; 2) nonexcluziune; 3) rivalitate; 4)excluziune;
5) nici un răspuns corect.
21. Pot fi considerate externalităţi negative: 1) gazele de eşapament ale automobilelor; 2)restaurarea
clădirilor istorice; 3) cercetarea tehnologică; 4) vaccinul antigripal; 5) fumul termocentralelor
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+5.
22. Pentru a caracteriza externalităţile pozitive sunt corecte afirmaţiile: a) venit marginal social este
mai mare decât venitul marginal al firmei; b) costul marginal al firmei este mai mic decât costul
marginal total; c) costuri suplimentare suportate de societate; d) venit marginal total este mai mic
decât venitul marginal al firmei; e) costul marginal al firmei este mai mare decât costul marginal
total
23. Reprezintă situaţii de hazard moral, cele în care: 1) proprietarul unei case asigurate împotriva
incendiului nu cumpără extinctoare; 2) un pasager care călătoreşte fără bilet; 3)populaţia rurală
nu-şi asigură locuinţele împotriva inundaţiilor ştiind că guvernul îi va despăgubi; 4) construirea
unui spital într-o locaţie mică şi din care populaţia emigrează;5)toate cele de mai sus.
24. Reprezintă situaţii de selecţie adversă: 1) ascunderea de către vânzător a informaţiilor referitoare
la defectele produselor second-hand; 2) proprietarul unei case asigurate împotriva incendiului nu
cumpără extinctoare; 3) tendinţa unei persoane de a-şi incendia casa după încheierea asigurării; 4)
ascunderea unor probleme de sănătate de către o persoană care vrea să încheie o asigurare de
viaţă; 5) toate cele de mai sus.
Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 1+3+4; e) 5.
1. Consumatorul raţional obţine maximum de utilitate în condiţiile venitului

disponibil dat, atunci când:
c) raportul dintre utilităţile marginale ale bunurilor achiziţionate este identic cu
raportul dintre preţurile lor unitare;
e) utilitatea totală este crescătoare
2. În anumite situaţii, guvernele intervin indirect asupra preţului prin:

a) fixarea nivelului anumitor preţuri;
b) stabilirea unor niveluri maxime sau minime ale diferitelor preţuri;
c) stimularea şi reducerea cererii şi ofertei;
d) mărirea şi micşorarea cursului de revenire la import;
e) "îngheţarea" preţurilor o anumită perioadă de timp.
3. Când, pe termen scurt, costul variabil total creşte mai repede decât producţia,
costul fix mediu:
a) creste;
b) scade;
e) nu se modifică;
4. Când diferenţa dintre costul fix mediu curent şi cel al perioadei de bază este 2,
iar diferenţa dintre costul variabil mediu curent şi cel al perioadei de bază este 8, atunci

6. Piaţa cu situaţie de monopol presupune:

a) atomicitatea cererii şi ofertei;
b) atomicitatea ofertei;
c) întărirea liberei concurenţe;
d) atomicitatea cererii;
e) o bună satisfacere a cererii
7. . La o producţie de zero bucăţi:

a) CT=CF;
b) CT=CV;
d) CF=0;
e) CF=CV
8. . La o creştere cu 25 % a preţului merelor pe piaţă, oferta de mere creşte cu

10%. Coeficientul de elasticitate al ofertei la preţ:
a) este 0,25;
b) este 25;
c) este 10/25;
d) este 25/10;
e) nu se poate calcula
9. . În T1 faţă de To, CV cresc de 2,7 ori, iar producţia obţinută este cu 170% mai
mare. Costul marginal este:
a) egal cu CVM din T1
b) l,7CVo;
c) 1,7CTo;
d) egal cu CTM;
e) egal cu CVMo
10.. Dacă productivitatea muncii creşte, care indicator din cei de mai jos se reduce:
a) producţia pe salariat;
b) timpul pe unitatea de produs;
c) producţia pe unitatea de timp;
d) producţia pe capitalul fix;
e) producţia pe capitalul circulant.
Px este preţul pieţei). Când preţul creşte de la 7 la 9 u.m., coeficientul de elasticitate a
cererii în raport de pret şi tipul de elasticitate reprezintă:
c) 1; unitară;
e) 40/11; elastică.
11. La o SRL, amortizarea este de 4 ori mai mică decât celelalte cheltuieli
materiale. Dacă salariile reprezintă 1/2 din costul total, atunci amortizarea:
a) este 1/10 din CT;
b) este 2/8 din CT;
c) este 1/8 din CT;
d) este 100.000 lei;
e) este 200.000 lei
12. . Costul marginal este cu 25 % mai mare decât costul mediu din ciclul anterior.
Costurile fixe reprezintă 25% din CTo şi 20% din CT1. Cunoscând că producţia ciclului
anterior a fost de 10.000 de bucăţi, iar costurile variabile au fost de 2,25 mil. u.m.,
rezultă că nivelul costului marginal şi variaţia producţiei reprezintă:
a) 1000; 12.000;
b) 475; 2000;
c) 375; 2000;
d) 225; 800;
e) 700; 12.000
12. Salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la 9 mil.
dolari. Ponderea celorlalte cheltuieli de producţie (cele materiale) în totalul
încasărilor firmei este de 55%. Încasările şi rata profitului calculată la cifra de
afaceri au mărimile:
a) 15 mil. şi 12,5%;
b) 20,5mil. şi 20,5%;
c) 20 mil. şi 22,5%;
d) 25 mil. şi 23,5%;
e) 18 mil. şi 16,5%.
13. O societate comercială A, cu un capital de 4 mil. u.m., obţine un profit de

300.000 u.m. la fiecare 3 luni cât durează o rotaţie. Fondatorii societăţii B doresc să ştie
ce capital ar trebui să aibă societatea lor pentru a obţine un profit egal cu cel al societăţii
A, în condiţiile în care, în domeniul lor de activitate, pot efectua numai o rotaţie pe an.
Capitalul societăţii B ar trebui să fie:
a) 11 mil. u.m.;
b) 10 mil. u.m.;
c) 12 mil. u.în.;
d) 14 mil. u.m.;
e) 16 mil. u.m.
14. Forţa de muncă este singurul factor de producţie variabil. Dependenţa productivităţii
marginale a muncii faţă de cantitatea de forţă de muncă utilizată se prezintă astfel:
Nr. lucrători (L) Producti vitate marginală a muncii
1 10
2 15
5 13
10 10
Când sunt utilizaţi 10 lucrători, producţia totală şi productivitatea medie a muncii sunt:
a) 100; 10;
b) 114; 11,4;
c) 64; 6,4;
d) 48; 4,8;
e) nu se pot calcula
15. Dacă pentru diferite niveluri de producţie se cunosc costurile fixe şi costurile
variabile globale se pot determina:
b) productivitatea capitalului;
c) costul marginal;
d) profitul unitar;
e) utilitatea marginal
16. . Când numărul personalului ocupat creşte, producţia totală creşte dacă:
1. Productivitatea marginală a muncii creşte;
2. Productivitatea marginală a muncii scade;
3. Productivitatea marginală a muncii rămâne constantă;
4. Productivitatea marginală a muncii devine negativă;
5. Productivitatea marginală a muncii devine zero.
Alegeţi varianta corectă: a) (1,2,3); b) (1,2,3,5); c) (1,3); d) (1,3,5); e) (1,2,3,4,5).
17. Când preţul de vânzare al unui bun creşte (cantitatea vândută constantă)
profitul total creşte dacă:
1. Costul unitar este constant;
2. Costul unitar scade;
3. Costul unitar creşte strict proporţional cu creşterea preţului;
4. Cursul de schimb al monedei se îmbunătăţeşte;
5. Statul mareşte fiscalitatea (taxarea) asupra consumului;
Alegeţi varianta corectă:
a) 1,2,3,4,5; b) 1,3,5; c) 1,2,3,4; d) 1,2,3; e) 1,2
18. La o societate comercială dependenţa costului total faţă de volumul producţiei

se prezintă astfel:
Q (buc.) 0 1 2 3 4 5 6
CT (u.m.) 100 180 240 340 400 450 530
Când producţia este de 4 bucăţi costul fix, costul variabil, costul variabil mediu şi
costul marginal au nivelurile (în ordine):
a) 200; 240; 48; 70;
b) 100; 300; 75; 60;
c) 100; 370; 74; 70;
d) 100; 930; 93; 70;
e) 0; 285; 56,25; 70.

a) minimă;
b) zero;
c) maximă;
d) pozitivă dar descrescătoare;
e) egală cu unu
20. Menţinerea unui grad scăzut de satisfacere a cererii interne un timp
îndelungat, are ca efect:
1. mărirea salariului real;
2. o dezvoltare economică intensivă;
3. frânarea exporturilor;
4. creşterea datoriei externe;
5. creşterea importurilor.
Alegeţi altemativa corectă:
a) (3,4,5); b) (2,3,4,5); c) (1,2,4); d) (1,2,3); e) (1,2,3,4).
21. Se cunosc următoarele date: costurile fixe reprezintă 3/8 din costurile totale,
iar costurile totale sunt cu 20% mai mici decât incasările. Ştiind că producţia vândută
este de 100.000 buc. şi că preţul unitar este de 2 mil. lei, costurile variabile sunt:
a) 160 miliarde u.m.;
b) 83,3 miliarde u.m.;
c) 100 miliarde u.m.;

d) 180 miliarde u.m.;
e) 60 miliarde u.m.
22. . La aceleaşi resurse folosite, creşterea consumurilor medii de producţie

determină:
a) creşterea ofertei;
b) reducerea ofertei;
c) atenuarea inflaţiei;
d) reducerea utilităţii marginale;
e) presiunea pe piaţa bunurilor.
23. . Se află în relaţie invers proporţională:

a) salariul real şi salariul nominal;
b) masa monetară şi preţurile;
c) cursul de schimb valutar şi oferta de valută;
d) productivitatea muncii şi durata muncii;
e) puterea de cumpărare a monedei şi salariul real
24. Întâlnirea cererii, exprimată de câţiva cumpărători, cu oferta, exprimată de o

infinitate de vânzători reflectă:
a) piaţa monopolistică;
b) piaţa de oligopson;
c) piaţa de oligopol;
d) piaţa de monopol;
e) piaţa cu concurenţă perfectă
25. La o cifră de afaceri de 100 mil. u.m. şi o rată a profitului calculată la cifra de
afaceri (CA) de 10% pentru că rata profitului să devină 15% în condiţiile păstrării cifrei
de afaceri, costurile de producţie:
a) scad cu 10 mil.;
b) scad cu 20 mil.;
c) cresc cu 15 mil.;
d) cresc cu 0,5 mil.;
e) scad cu 5 mil.
26. Se dau următoarele date:
Producţia Costul Costul marginal

(Q) buc. total (CT) u.m. (CM)
11 1000 -
13 1280 100
Costul marginal al celei de-a 12-a unităţi de produs este:

a) 140;
b) 90;
c) 180;
d) 100;
e) 70
Costul total (CT) Costul marginal

Producţia (Q) buc.
u.m. (CM)
11 1000 -
13 1280 100
Costul marginal este costul ultimei unităţi produse, ceea ce înseamn ă c ă putem
scrie:
100 = CT(13) - CT(12), de unde rezultă CT(l2)=1180.
Costul marginal pentru Q = 12 este: CM( 12 )= 1180-1000= 180
27. În economia de piaţă, raporturile dintre oameni în activitatea economică sunt

raporturi:
e) de interese.
28. Între profit şi utilitate economică există relaţia:
a) de la parte la întreg; .
b) de la întreg la parte;
c) de substituibilitate;
d) de complementaritate;
e) de cauzalitate.
29. Legea lui Gossen explică:

a) înclinaţia marginală spre consum
b) multiplicatorul investiţiilor;
c) relaţia cost-profit;
d) relaţia cost mediu - cost marginal;
e) relaţia dintre cantitatea consumată şi utilitatea individulă.
30. În To producţia este de 200 tone; în T1 costul total este de 8 milioane lei,
producţia se reduce cu 10%, iar costul variabil evoluează proporţional cu producţia,
devenind 5,4 milioane de lei. Costul variabil mediu, costul fix, costul total în To au
următoarele niveluri:
a) 30.000 lei; 2,4 milioane; 8,4 milioane;
b) 25.000; 2,5 milioane; 7,5 milioane;
c) 30.000; 2,6 milioane; 8,6 milioane;
d) 25.000; 2,7 milioane; 7,7 milioane;
e) 30.000; 2,8 milioane; 8,8 milioane.

Grile Micro

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Micro

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Grile Micro

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1.

Consumatorul raţional obţine maximum de utilitate în condiţiile venitului

2. În anumite situaţii, guvernele intervin indirect asupra preţului prin:

5. Consumul capitalului fix se evidenţiază în mărimea producţiei astfel:

7. . La o producţie de zero bucăţi:

8. . La o creştere cu 25 % a preţului merelor pe piaţă, oferta de mere creşte cu

Cunoaştem următoarele date:

12. Salariile şi profitul la o firmă sunt egale şi se ridică împreună la 9 mil.

13. O societate comercială A, cu un capital de 4 mil. u.m., obţine un profit de

Nr. lucrători (L) Producti vitate marginală a muncii

18. La o societate comercială dependenţa costului total faţă de volumul producţiei

19. Când utilitatea marginală este zero, utilitatea totală este:

20. Menţinerea unui grad scăzut de satisfacere a cererii interne un timp

c) 100 miliarde u.m.;

22. . La aceleaşi resurse folosite, creşterea consumurilor medii de producţie

24. Întâlnirea cererii, exprimată de câţiva cumpărători, cu oferta, exprimată de o

26. Se dau următoarele date:

Producţia Costul Costul marginal

Costul marginal al celei de-a 12-a unităţi de produs este:

27. În economia de piaţă, raporturile dintre oameni în activitatea economică sunt

28. Între profit şi utilitate economică există relaţia:

29. Legea lui Gossen explică:

3. Profitul poate fi influenţat de :

a)cererea pentru bunul X este perfect elastică.;

8 Într-o economie de piaţă, concurenţa are rolul de a:

a) asigura satisfacerea tuturor trebuinţelor;

9. Printre caracteristicile concurenţei perfecte, regăsim:

11 Monopolul în cadrul unei economii de piaţă:

a) determină preţurile tuturor bunurilor şi serviciilor;

12 Curba ofertei se deplasează spre dreapta atunci când:

a) creşte costul producţiei; b) preţul bunului produs creşte;

13 Oferta se extinde atunci când :

a) preţul bunului produs scade ;

15 Fixarea de către stat a unor preţuri minime determină:

16 Creşterea semnificativă a preţului biletelor de cinema ar putea determina ca preţul aparatelor

17 Stabilirea unor limite maxime de preţ poate conduce în timp la:

a) stimularea producătorilor în vederea creşterii producţiei;

a)cererea este inelastică, cheltuielile totale cresc;

19 Curba unei oferte perfect elastice este:

a) productivitatea marginală este crescătoare;

21. Rata marginală de substituire a factorilor de producţie (Rms) exprimă:

a) profitul economic este mai mare decât profitul contabil;

1. Când utilitatea marginală este pozitivă, utilitatea totală:

2. Autoturismul şi combustibilul cu care acesta funcţionează reprezintă un exemplu de bunuri

1.UT: 100, 170, 210, 210

2. Este o trăsătură a muncii ca factor de producţie:

3. Nu este o pierdere pentru firmă, uzura:

1. KF = 50 mil lei şi se amortizează în 5 ani. RA este de:

1. Costul de oportunitate reprezintă:

2. O afirmaţie normativă exprimă:

a) ceea ce se întâmplă în general în economie;

7. Curbele de indiferenţă au o pantă negativă deoarece:

8. Panta curbei de indiferenţă este:

a) raportul dintre preţurile bunurilor;

9. Dacă preţul unui bun Giffen scade venitul real al consumatorului va :

a) creste cu 25% si devine12500;

14. Bunurile x si y sunt perfect substituibile. Dacǎ preţul bunului x va creşte :

15. Din punct de vedere al elasticităţii cererii în funcţie de venit, bunurile pot fi :

Alegeţi varianta corectă : a) 1+2+3; b) 2+3; c) 2+3+5; d) 2+4; e) 1+2.

a) minimizarea consumului de bunuri economice;