Evaluare - GMN 1 1
Evaluare - GMN 1 1
Evaluare - GMN 1 1
1. Ce tip de mare este Marea Neagră? Explicați!- Marea Neagră este o mare semi-
închisă, componentă a Mării Mediterane (Mediterana Europeană sau Mediterana
Eurafricană), de al cărei bazin principal se leagă prin mai multe strâmtori și bazine:
Strâmtoarea Bosfor, Marea Marmara, Strâmtoarea Dardanele și Marea Egee
3. Care este originea numelui Mării Negre?- Numele de Marea Neagră (Black Sea,
Mer Noire, Mare Nero, Schwarze Mer, Cernoe More, Kara Deniz) este de dată relativ
recentă, se pare începând din secolul al XIV-lea și nu are nicio legătură cu numele din
Antichitate. Explicația științifică a originii numelui este încă departe de a fi soluționată
din cauza dificultăților de ordin etimologic și hidrodinamic. Triburile de origine
indiană (Meoții, Sindi și Taurinii), care locuiau în stepele din nordul Mării Negre cu
850-800 ani î. Hr. Numeau marea Termarum (A.I. Trubachiov)
4. Prezentați principalele progrese la nivel internațional în cunoașterea Mării
Negre.- Primele ridicări batimetrice de precizie au fost executate de R. Gotie în anii
1820 și 1821 (publicate în 1822), urmate de expediția condusă de E.P. Manjanari între
anii 1825 și 1836, care prezintă în manieră cartografică (1842) o imagine generală a
batimetriei și a sedimentelor superficiale. După 1980, cunoașterea Mării Negre este
aprofundată prin programe riguroase de măsurători care beneficiază de noile
instrumente caracteristice oceanografiei moderne: expediția Knorr (1988, programul
Hydroblack91 (1991 – analiza trăsăturilor fizice: presiune, temperatură, densitate și a
salinității), programul internațional CoMSBlack (1991-1994), programul 11 Modulul 1
Black Sea Environmental Programme (1993), proiectul NATO TU-Black Sea (1993-
1998) și multe altele după anul 2000.
5. Cum s-a dezvoltat cunoașterea Mării Negre în România?- În România, după cel
de Al Doilea Război Mondial, cercetările efectuate la stațiunile Constanța, Agigea și
Sulina, la Institutul Român de Cercetări Marine din Constanța, la Institutul Național de
Meteorologie și Hidrologie (INMH), Muzeul de Științe Naturale ”Grigore Antipa”,
Institutul de Biologie, Universitatea din București, Universitatea din Iași, Institutul de
Geologie și Geofizică, precum și la Institutul Național de Geologie Marină și Geo-
Ecologie, contribuie fericit la cunoașterea Mării Negre. Amintim aici contribuțiile
esențiale la cunoașterea ecosistemelor costiere ale Mării Negre în România prin seria
de studii realizate sub coordonarea lui M. Băcescu, publicate după 1965 în volumele
Ecologie marină; monografia hidrologică Marea Neagră în zona litoralului românesc
(INMH, 1973, sub conducerea lui C. Bondar); Atlasul oceanografic (Gh. Șerpoianu,
1982)
15. Clima Mării Negre – caracterizare generală.- se află în zona temperată, clima de
deasupra acvatoriului fiind influențată hotărâtor de principalii centri barici care
guvernează circulația generală a atmosferei Europei de Sud-Est: Anticiclonul
Subtropical al Azorelor și Anticiclonul Continental Eurasiatic, Ia care se adaugă
activitatea ciclonică din nordul Oceanului Atlantic și a celui din Marea Mediterană.
Clima Mării Negre prezintă, pe cea mai mare parte a suprafeței, caracter semiarid,
evaporația fiind de 300-400 km3 / an, iar cantitatea de precipitații de numai 225-300
km3 /an
16. Distribuția temperaturii aerului în Marea Neagră.- Vara, temperatura aerului este
relativ uniformă, diferențierile făcându-se numai la nivelul zecimilor de grad (Fig.
11b). Precipitațiile sunt mai evident diferențiate (Fig. 12b). larna, temperatura aerului
este foarte diferențiată, minimele fiind de -0,7°C, în colțul nord-vestic, iar maximele
de 6,9°C, în sud-estul bazinului).. Rezultă că, în funcție de distribuția spațială a
deschiderilor și a barierelor continentale, se diferențiază evident trei compartimente
cu climă specifică: vestic, central și estic, fiecare cu un sector nordic și sudic.
18. Bilanțul hidric al Mării Negre.- lntrările fluviale reprezintă componenta care poate
fi calculată cu mai multă acuratețe în comparație cu toate celelalte, datorită
numeroaselor stații hidrologice existente pe majoritatea fluviilor și râurilor afluente
Mării Negre. Cantitatea medie multianuală de apă intrată din precipitații estimată
variază între o minimă de 119 km3 pe an, și o maximă de 300 km3 pe an. Intrările prin
Bosfor în Marea Neagră sunt evaluate Ia 203 km3 /an, la 312 km3 /an. leșirile din
Marea Neagră prin Bosfor spre Marea Mediterană sunt evaluate la 416 km3 /an.
lntrările din M. Azov sunt evaluate între un minim de 22 km3 /an și un maxim de 95
km3 /an. Fiecare dintre componentele bilanțulul prezintă variabilitate accentuată
lunară, sezonieră și anuală, mai ales în funcție de condițiile climatice din bazinul
hidrografic aferent Mării Negre și din spațiul marin propriu-zis.
19. Explicați evoluția pre-Cuaternară a nivelului Mării Negre.- În Miocenul Superior
(Messinian), acvatoriul făcea parte din Marea Sarmatică extinsă din Bazinul Viennei,
Bazinul Pannonic, prin strâmtoarea de la Porțile de Fier, Bazinul Getic, peste actuala
câmpie costieră a Mării Negre, până în bazinele Caspic și Aral. La începutul
Pliocenului, Marea Sarmatică se fragmentează în bazine mai mici, printre care și
Marea Meotică, care ocupa bazinul actual adânc al Mării Negre conectată la restul
Oceanului Planetar și extinzându-se mult spre nord, peste Câmpia Costieră a Mării
Negre și continuându-se, prin Culoarul Manici cu bazinele Caspic și Aral. La începutul
Cuaternarului, Marea Neagră este un lac izolat, cu apă dulce, aflat sub influența
schimbărilor climatice majore specifice alternanței perioadelor glaciare cu cele
interglaciare.
20. Explicați evoluția din Pleistocen a nivelului Mării Negre.- Sunt bine cunoscute
condițiile climatice din Pleistocen, care se caracterizează prin succesiunea perioadelor
glaciare cu perioadele interglaciare, ceea ce induce succesiunea fazelor transgresive
cu cele regresive. Clima din Holocen (ultimii 10 000 ani) prezintă oscilații cu
amplitudine mai mică, dar suficiente pentru a afecta, fie și numai prin procese sterice,
nivelul apelor, generând serii de emergențe și submergențe pe o secvență generală
transgresivă. Regimul tectonic este activ atât în partea centrală a bazinului, unde
predomină subsidența, cât și pe margini, unde alternează procesele de ridicare cu
cele de subsidență. Admițând ipoteza unei subsidențe accelerate în Pleistocenul
Mediu), acvatoriul Mării Negre ar fi fost timp îndelungat un lac puțin adânc legat din
timp în timp cu Marea Mediterană, adâncirea sa datorându-se unor procese
tectonice recente.
21. Explicați evoluția din Holocen a nivelului Mării Negre.- O primă ipoteză
consideră că acvatoriul Mării Negre a prezentat oscilații pe o curbă continuu
transgresivă începând din postglaciar până în prezent⎫ În prezent se crede, aproape
unanim, că nivelul Mării Negre după ultima glaciațiune a evoluat pe o curbă de
creștere continuă sau cu mai multe paliere la care nivelul mării staționa o anumită
perioadă de timp .A doua ipoteză susține o creștere catastrofală a nivelului mării. .în
perioada 9 000 de ani B.P. și 7 200 de ani B.P., Marea Neagră era un lac cu apă dulce
al cărui nivel se afla cu 120 – 156 m sub cel actual
22. Explicați oscilațiile recente ale nivelului Mării Negre – diferențieri regionale.-
Rezultă clar că asistăm, în prezent, Ia creșteri ale nivelului Mării Negre care au ritmuri
cuprinse între 0,83 mm/an și 5,66 mm/an, în funcție de diversele compartimente ale
coastei. Diferențele foarte mari pot fi explicate numai prin comportamentul izostazic
diferit al marginilor continentale. Asemenea procese s-au desfășurat și în trecut,
putânduse explica astfel oscilațiile emergente și submergente cu amplitudine destul
de mare ale nivelului mării semnalate indubitabil de datele arheologice