Rezolvare sarcini pentru tema Dezvoltarea afectiv-emoţională la vârsta

adolescenţei

1. Adolescenţa este pentru orice om, indiferent de vremurile în care a trăit, vârsta
marilor şi a celor mai multe contradicţii. Aceasta este graniţa dintre luminoasa copilărie şi
sobramaturitate; aceasta este vremea când vei fi expulzat din inocenţă şi supranatural în
lumea descoperirilor (plăcute sau nu) şi a viselor bazate pe realitate, nu pe imaginaţie.
Am ales primul citat în care este prezentat un tânăr neîncrezător, retras, timid. Din
punct de vedere intelectual își cunoște prea bine capacitățile și superioritatea, dorind,
totuși, să progreseze cât mai mult în această privință. Pentru a uita de imperfecțiunile
proprii, acesta se refugia în cărți, reprezentând astfel tipul cititorului înrăit. 
El întruchipează adolescentul care nu este perfect, dar care prezintă o gândire
aprofundată şi este conştient că are un scop de atins, în ciuda defectului său, miopia.
Tânărul trăieşte drama adolescentului cu toate ispitele şi îndoielile lui. El este
sincer în tot ceea ce spune. Îşi aduce aminte cu exactitate experienţele pe care le-a trăit.
Din cauza aspectului său fizic, se simte complexat şi evită prieteniile comprându-se cu
colegii lui care-şi etalau frumuseţea. Refugiul lui sunt cărtile, simtind încă de atunci că
are vocaţie spre literatură. Adolescentul suferă atunci când este respins, de aceea preferă
să fie retras, introvertit.
Din cauza miopiei şi a urăţeniei, este timid printre fete, îi este frică să nu
fie respins, se arăta dispreţuitor şi retras, gândindu-se că mai tarziu se va putea impune
prin muncă.
2.

Stiluri parentale Oportunităţi Riscuri

1. Tipul - stimulează formarea - tendințe de a deține controlul în

afectuos- responsabilităţilor la copil, le orice situație asupra celor din jur,
permisiv sau conferă un anumit grad de dificultăți în a înţelege şi respecta
democratic independenţă şi autonomie în regulile (normele, legile), nevoile,
luarea deciziilor, dezvoltă dorinţele şi intimitatea celorlalţi,
personalități creative, dificultăţi interrelaţionale.
distincte şi originale. Copilul - Incapacitate de adaptare în
devenit adult se vor simţi colectivele grupirilor sociale,
importanți, speciali, cu o comportamentul fiindu-i apreciat a fi
stimă de sine înaltă. Muncesc inadecvat, obraznic. Este expus la
mult, asidiu, eficient. Au izolare. Ca rezultat, la acest copil sau
multă persuasiune adult i se dezvoltă un Eu slab,
(convingere), invidios, gelos, suspicios, cu frici
argumentativitate, rigoare puternice de respingere, sau chiar ură,
(asprime) logică, cu manifestări de tulburări majore de
combativitate (dârzenie, comportament. Complicaţii: există
perseverenţă), tenacitate pericolul dezvoltării unei persoane
(asiduitate, răbdare), tendință depresive, anxioase, dependenţă de
de a obţine şi păstra puterea, substanţă (medicamente, droguri,
supraestimându-se. alcool), cu tulburări comportamentale
- copilul și adultul va avea un paranoidale.
Eu puternic, o identitate bine
definită, cu capacitate
decizională corectă, fără de
frici de respingere sau de
eşec, va fi independent,
stăpân pe propria soartă,
urmând propriul drum în
viaţă. Va învăța să fie
respectat și să-i respecte pe
cei din jur. Va avea o viaţă
frumoasă și împlinită.
2. Tipul • Spre deosebire de copilul - Copilul nu este supravegheat, cu el
rejectant- crescut autoritar (care toata nu se comunică. Este lipsit de
permisiv sau viata se va ghida dupa afecţiune. Trăiește sentimente
neimplicat regulile stricte pe care le-a puternice de abandon, anxietate şi
învatat în copilarie), copilul confuzie. Se simte lipsit de
crescut de parinti importanţă, „în plus”, o povară de
indiferenti, se va baza doar care părintele ar vrea să scape. Este
pe experienta lui de viata. neglijat. Neglijarea copilului se
asociază cu violenţa conjugală (abuz
 sexual, exploatarea şi coruperea
minorului). Adeseori sănătatea
mentală a copilului este afectată.
- Comportament anxios, confuz,
sensibilitate exagerată la critică şi
eşec, temeri de a fi abandonat,
neacceptat, rejectat de către grup.
Rigid, insensibil la nevoile şi
sentimentele celorlalţi, suspicios,
incapabil de comunicare, deschidere.
Va dori să umple cu orice preţ vidul
interior, experimentând relaţii
superficiale, cu singurul scop de a se
hrăni emoţional. Uneori mai
pragmatic, decât ceilalți, dacă va
învăţa să se bazeze pe propria
experienţă de viaţă, neacceptând
sfaturi, tratându-i cu suspiciune pe
acei ce le oferă afecţiune, considerând
iubirea slăbiciune. Complicaţii:
tulburare
3. Tipul - Copilul învaţă să fie - rezonanţă afectivă scăzută, lipsa
rejectant- ordonat, disciplinat, empatiei, incapacitate de a comunica,
restrictiv sau respectuos, uneori fricos faţă de a crea relații de încredere, lipsă de
autoritar de cineva. Spiritul critic prea iniţiativă, curaj.
dezvoltat și stilul - nivel înalt de agresivitate/
perfecţionist, îl va face să se autoagresivitate. Stimă de sine
bucure puțin de propriile scăzută, din cauza modului de
realizări, să fie mereu gândire, considerând că „a greşi” este
nemulţumit de viaţă, sinonim cu „a fi un ratat”.
creându-i probleme de - lipsa de afecțiune, controlul parental
relaţie. excesiv, rolul de victimă, îi va face să
devină agresori, fără de remuşcări de
conştiinţă pentru faptele săvârşite.
Egoism, minciună, maltratare psihică
sau fizică, manipulare, înşelăciune,
evaziune fiscală, obţinere de profit
necinstit, furt, luare de mită, delicte,
nu vor să se conformeze normelor
sociale.
4.Tipul Grad mult prea înalt de Supra afectivitatea părinților prin
afectuos- afectivitate, cu prea multă ”supragrijă”, „jertfire”, „dăruire”,
restrictiv sau grijă și control exagetat, agresează emoțional copilul, făcându-
hiperprotectiv generat de îngrijorările şi l incapabil de autoafirmare.
fricile părintelui de a nu i Tensiunea și panica din orice, a
întâmpla copilului ceva. părintelui, învaţă copilul să nu aibă
”Relele și nenorocirile” îl încredere în tot ”ce vine” din afara
”pândesc” la tot pasul. Stilul familiei. Unii copii se simt sufocaţi,
parental-familial supra devin răzbunători, fug de acasă, se
protectiv conţine stilurile: îndepărtează de părinți. Se expun
nesigur (tendinţe anxioase, riscului, pentru a-şi afirma nevoia de
de izolare şi evitare a independenţă. Alţii devin total
contactului cu alte familii sau dependenţi, incapabili să-şi poarte
grupuri sociale, considerate singuri de grijă. Căută un „protector”
primejdioase), paranoiacal căruia i se vor supune necondiţionat,
(rigiditate şi suspiciune devenind dependenți, imaturi afectiv.
permanentă, neîncredere, Stilul parental afectuos – restrictiv/
răutate, duşmănie), suspicios supraprotectiv sau „hiperprotectiv”,
(suspiciune, neîncredere, dezvoltă la copii stări de anxietate,
duşmănie, distanţare), fobii, tulburări alimentare,
dependent, introvert sau psihosomatice, insomnii, tendinţe de
generat de problemele de izolare, de a duce o viață ”secretă”.
sănătate ori de fragilitatea
copilului. Avantajele acestui
stil sunt minime.