SET DE INSTRUMENTE, PROBE Şl TESTE

PENTRU EVALUAREA EDUCAŢIONALĂ

A COPIILOR CU DIZABILITĂTI
9
unicef#
Asociaţia RENINCO România

SET DE INSTRUMENTE, PROBE Şl TESTE

PENTRU EVALUAREA EDUCAŢIONALĂ
A COPIILOR CU DIZABILITĂTI

Bucureşti, 2003
Coordonare:
ECATERINA VRĂŞMAŞ
VIORICA OPREA

Autori:
VIORICA OPREA
ELENA LILIANA NIŢU
DlANA CHIRIACESCU
ELENA LUNGU PETRUŢA

Referent ştiinţific:
prof. univ. dr. VERZAEMIL, Universitatea Bucureşti

Mulţumiri speciale persoanelor care au contribuit cu observaţii şi sugestii, în diverse etape

ale elaborării prezentului set de instrumente:
MITROFAN NICOLAE, prof .univ.dr., Universitatea Bucureşti
RADU GHEORGHE, prof. univ. dr., Universitatea Bucureşti
TOBOLCEA IOLANDA, lectordr., Universitatea Al. I. Cuza, laşi
VASILIU COCA, ISJ laşi
CURELEA RODICA, ISJ Dâmboviţa
NIŢOI OCTAVIANA, ISJ Vâlcea
ANDRONIC ZENAIDA, ISJ Dolj
MOCANU MARINA, DPC Bacău
BOTEZ-MURARIU CORINA, DPC Bacău
TAFLAN AUREL, Pro Humanitate
VRĂŞMAŞ TRAIAN, UNICEF

Editura MarLink
Tel./fax: 0 0 4 0 - 2 1 2 1 1 8 9 7 6
E-mail: [email protected]

Coperta şi D T P : IOANA GLODIAN

Lector: LILI STĂNESCU

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

Set de instrumente, probe şi teste pentru evaluarea
educaţională a copiilor cu dizabilităţi. - Bucureşti:
MarLink, 2 0 0 3
Bibliogr.
ISBN 973-8411-06-8

376

IMPRIMERIA
 CUPRINS

CUVÂNT ÎNAINTE

PREFAŢĂ
t

INTRODUCERE 1
Consideraţii generale 1
Reevaluarea evaluării 2
Psihodiagnoza şi prognoza în psihopedagogia specială 4
De la diagnoza predominant medicală
la evaluarea complexă şi continuă 7

STRUCTURA EVALUĂRII COMPLEXE 9

Fişa de evaluare primară 10
Fişa de evaluare şi cunoaştere a copilului 12
Grila de observare 16
Fişa de observare 18
Fişa psihologică 19
Fişa logopedică 24
Examinarea psihologică şi psihopedagogică 26

Secţiunea I - DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE 29

1. Scara Portage pentru educaţie timpurie 29
2. Ghidul progresului - Jim Dale 32
3. Fişa de dezvoltare psihomotorie a copiilor ( 0 - 6 ani) 37
4. Aprecierea dezvoltării psihice a copilului preşcolar 41
5. Scara de evaluare Denver 44
6. Scalele de dezvoltare Gesell 46
7. Scara Brunet - Lezine 46
8. Evaluarea iniţială a copiilor cu deficienţe motorii 52

Secţiunea a ll-a - EVALUAREA INTELIGENŢEI 54

1. Bateria experimentală privind nivelul de dezvoltare intelectuală
a copiilor de 6-10 ani 54
2. Scara metrică a inteligenţei - Binet Simon 55
3. Scala de inteligenţă Stanford-Binet 57
4. Scala de inteligenţă W.P.P.S.I. (Wechsler) 58
5. Scala W.I.S.C. (Wechsler) pentru şcolari 59
6. Testul Dearbon 60
7. Matricele progresive standard - Raven (A, B, C, D, E) 61
8. Scalele Mc Carthy 62
9. Testul de triere Mc Carthy (MST) 63
10. Scalele Bayley de dezvoltare a copilului 63
1.1. Testul Goodenough (omuleţul) 64
12. Testul Snijders-Oomen 66
13. Testul "Sans paroles" 67
14. Bateria de teste Borel-Maisonny pentru aprecierea nivelului mintal
al copiilor între 1 şi 5 ani 67
15. Scalele pentru diferenţierea abilităţilor - D.A.S 70
Secţiunea a lll-a - PROBE PSIHOGENETICE OPERATORII 72

Secţiunea a IV-a 75
PROCESE PSIHICE 75
1. Probe pentru determinarea nivelului abilităţilor perceptive 75
2. Proba perceptiv-motrică - Bender Santucci 76
3. Proba Rey de memorie auditivă a cuvintelor 77
4. Test de concentrare pentru primul an şcolar 78
PROBE DE LIMBAJ 79
1. Scala „C. Păunescu" pentru nivelul de dezvoltare a limbajului 79
2. Test de vocabular în imagini 82
3. Test T.A.C.L. - R 83
4. Proba de vocabular Rey 84
5. Test Wheldall 86
6. Test de limbaj Borel-Maisonny 86
7. Proba pentru cunoaşterea vârstei psihologice
a limbajului - A. Descoeudres 88
8. Proba de evaluare a progresului în învăţarea limbajului 91
9. Probe de evaluare a nivelului de dezvoltare a limbajului 92
10. Probe pentru examinarea limbajului oral 92
11. Fişa de examinare a copilului alalic 94
12. Probe de conştientizare fonologică 96
13. Proba Borel-Maisonny pentru scris/citit 97
14. Testul A.B.C. (L. Filho) 97
15. Probe pentru examinarea scrierii 99
16. Fişa de evaluare a dificultăţilor grafice 99
17. Evaluarea predispoziţiilor lexice - Fayasse 101
18. Scala de evaluare - Harvey 102
19. Proba de examinare a lexiei (N. Gheorghiţă, A. Fradis) 103
20. Proba de citire - Bovet 103
21. Proba de evaluare a capacităţii lexice - Lobrot 104
22. Test de înţelegere a lecturii 105
23. Fişa de monitorizare a copilului cu retard de limbaj 106

Secţiunea a V-a - PROBE DE MOTRICITATE 108

1. Proba Ozeretsky-Guillmain 108
2. Proba de orientare spaţială - Piaget Head 109
3. Proba de lateralitate - Harris 110
4. Probă pentru determinarea unor sincinezii digitale - Rey 111
5. Bateria de lateralitate - Galifret Granjon 111
6. Probe pentru examinarea praxiilor 114
7. Proba de bifare a unor semne 115
8. Proba de punctare - M. Stambak 116

Secţiunea a Vl-a - MATURIZAREA PSIHOSOCIALĂ 117

1. Scala de maturizare socială - Gunzburg 117
2. Scara Vineland 117
3. Lista de control pentru depistarea tulburărilor
de comportament - Werry, Quay 119
4. Chestionar privind dezvoltarea psihică generală
a copilului 121
5. Formarea timpurie a deprinderilor comportamentale - checklist 125
Secţiunea a Vll-a - PERSONALITATEA 127

Secţiunea a Vlll-a - ALTE PROBE DE EVALUARE 128

t

1. Evaluarea nivelului de dezvoltare a copiilor preşcolari

şi şcolari mici. Profil psihopedagogie 128
2. Probe pentru cunoaşterea profilului psihologic al preşcolarului 130
3. Scara de evaluare a educabilităţii preşcolarului 132
4. Bateria de probe de investigaţie psihopedagogică 135
5. Probe psihopedagogice de cunoaştere a copilului între 4 şi 11 ani 137
6. Chestionar de cunoştinţe pentru preşcolari 145
7. Probe de cunoştinţe pentru şcolarul mic 148
8. Evaluarea educaţională în surdocecitate 149

Secţiunea a IX-a - PLANUL DE SERVICII PERSONALIZAT

Şl PROGRAMUL DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT 152

BIBLIOGRAFIE 162
 CUVÂNT ÎNAINTE

în cadrul cooperării cu Guvernul României, UNICEF promovează drepturile tuturor

copiilor. Integrarea în comunitate a copiilor cu dizabilităţi presupune înţelegerea faptului că
fiecare copil este unic, valoros şi trebuie sprijinit să îşi găsească un loc între ceilalţi membri ai
societăţii. Această abordare este inerentă principiilor generoase ale Convenţiei cu Privire la
Drepturile Copilului, pe care parteneriatul menţionat şi-a propus să le aplice consecvent în
România.
în perioada 2000 - 2002 s-au derulat mai multe proiecte, seminarii şi grupuri de lucru pe
teme de evaluare a copiilor cu dizabilităţi. Aceste activităţi au instituit o colaborare susţinută
dintre Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţii, Ministerul
Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii şi Familiei, Secretariatul de Stat pentru Persoane cu
Handicap, USAID şi World Learning, CRTPS şi Asociaţia RENINCO România. UNICEF
România a acordat sprijinul tehnic şi financiar necesar.
Printre concluziile importante ale acestor proiecte a fost şi aceea că se poate realiza un
parteneriat real între autorităţile competente, instituţiile abilitate să facă evaluarea copiilor cu
dizabilităţi şi asociaţiile neguvernamentale. Documentele care au finalizat proiectele oferă un
exemplu pertinent de colaborare dintre guvernamental şi neguvernamental, în îmbunătăţirea
standardelor şi practicilor de lucru cu copiii.
în acelaşi timp s-a remarcat o acută nevoie de instrumente de lucru care să sprijine
dezvoltarea concepţiei adecvate cu privire la evaluare, pe baza principiilor:
• Fiecare copil este unic
• Orice copil poate învăţa
• Evaluarea dizabilităţilor trebuie făcută, din punctul de vedere al copilului şi
al familiei, ca beneficiari principali, în scopul identificării nevoilor de
intervenţie, prin servicii de suport şi reabilitare
• Evaluarea trebuie realizată pentru a se proiecta activităţi ţintite de stimulare
şi dezvoltare individuală şi socială.
Punem acest set de intrumente, probe şi teste, pentru evaluarea educaţională a copiilor
cu dizabilităţi, la dispoziţia profesioniştilor, a părinţilor care doresc să ştie mai mult despre
copilul lor, a tuturor celor lucrează cu copiii şi caută cu asiduitate informaţii, instrumente şi
modalităţi de evaluare.
Lucrarea de faţă doreşte să contribuie la creşterea colaborării între profesionişti şi
părinţi, în cadrul comisiilor, serviciilor şi persoanelor care realizează evaluarea
copiilor cu dizabilităţi.
Un alt obiectiv al lucrării este să aducă o contribuţie mică la schimbarea treptată a
viziunii predominant medicală într-una multidisciplinara, inclusiv psihopedagogică, cu
accent pe stimulare şi pozitivism în dezvoltarea umană.
UNICEF România, în cooperare cu Asociaţia RENINCO România, care a coordonat
această lucrare, speră ca ea să contribuie la înţelegerea mai bună a dezideratului că fiecare
copil poate fi sprijinit în mai mare măsură să se dezvolte în stilul şi ritmul său propriu, pentru
a se integra în comunitatea din care face parte.

KARIN HULSHOF
Reprezentant UNICEF în România

Decembrie 2002
 FORWARD

As part of the cooperation with the Romanian Government, UNICEF promotes the
rights of all children. Integrating the children with disabilities into the community means to
understand that each child is unique, has his/her own value and needs to be supported to
develop and to find his/her place among the other community members. This is the approach
inherent to the generous principles in the Convention on the Child's Rights, which the
partnership with the Romanian Government aims to consistently apply in Romania.
In the period between 2000-2002, there have been several projects, seminars and
workshops dealing with the assessment of the children with the disabilities. These activities
have established a consistent cooperation among the National Agency of Child Protection and
Adoptions, Ministry of Education and Research, Ministry of Health and Family, the State
Secretariat for Handicap Persons, USAID and World Learning, CRIPS and RENINCO
Association Romania. UNICEF provided the necessary technical and financial support.
Among other major conclusions of these projects, it has been proved that a real partnership
between the competent authorities, the institutions authorized to assess disabled children and the
non-governmental organizations is possible. The documents produced and resulted from such
projects represent relevant examples of real cooperation between the governmental and non­
governmental sectors, in improving the standards and working practices with children.
At the same time, it has been outlined an acute need of instruments, able to support the
development of the adequate vision upon assessment, based on the following principles:
• Each child is unique
• Any child can learn
• Assessment considers the perspective of the child and family, as main
beneficiaries, in order to identify the needed intervention, by support and
rehabilitation services.
• Assessment is achieved to design specific stimulation activities and
individual and social development.
We are pleased to make this set of instruments and tests for educational assessment of
disabled children available for professionals, for the parents who wish to know more about
their child, as well as for all the people working with children and are in a continuous search
for information, assessment approaches and instruments.
This work aims to contribute to the increase of the co-operation between professionals
and parents, in the commissions, services and the personnel dealing with the
assessment of the disabled children.
A second aim is to make a small contribution in gradually shifting the vision from the
prevailing medical one to a multidisciplinary one, including the psycho-pedagogical
assessment, with the emphasis placed on stimulation and positivism in the human
development.
UNICEF Romania, in co-operation with RENINCO Association Romania, the co­
ordinator pf this work, hopes that this will contribute to the better understanding of the
desideratum that each child is likely to be supported to a greater extent, to have his/her own
way and pace of development, in order to be better prepared to take part in the life of the
community he/she belongs to.

KARINHULSHOF

UNICEF Romania Representative

December 2002
 PREFAŢĂ

Am intrat posesia lucrării "Set de instrumente, probe şi teste pentru

evaluarea educaţională a copiilor cu dizabilităţi" şi ne-am bucurat foarte
mult. Lucrarea şi-a menţinut titlul la fel ca cel al atelierului de lucru, la care
am fost invitat, dar nu am putut participa, din motive mai presus de voinţa
noastră.
Ea intră, fără nici o discuţie, în categoria lucrărilor de psihodiagnostic
ce au apărut în perioada postdecembristă şi este unică în felul ei. Nu este o
lucrare de teorie psihodiagnostică şi nici una care să cuprindă exclusiv o
anumită categorie de instrumente folosite în măsurarea şi evaluarea psiho­
logică sau educaţională. Ea este o lucrare mai complexă, vizând o arie
problematică diversă şi care încearcă să ofere un răspuns legat de nevoia
stringentă de la noi din ţară privind asistenţa psihopedagogică a copiilor cu
dizabilităţi.
Deşi există preocupări, deşi există structuri şi microstructuri insti­
tuţionale şi organizatorice este necesară, înainte de orice, susţin autorii
acestei lucrări, unitate de acţiune în plan practic metodologic. Cum trebuie
procedat, reiese foarte clar. Trebuie să existe instrumente, probe, teste
pentru măsurarea şi evaluarea psihologică şi educaţională, care să fie
folosite unitar de către comisiile şi serviciile de evaluare din ţară. Acestea,
la rândul lor, trebuie să răspundă obligatoriu unor cerinţe de ordin ştiinţific.
Ele trebuie să prezinte o serie de caracteristici psihometrice care să le
confere un înalt grad de credibilitate.
Cum se prezintă situaţia, de fapt, în ţara noastră, aflăm cu uşurinţă
din lucrare. Autorii s-au străduit să facă o selecţie a celor mai cunoscute,
mai importante şi mai utilizate instrumente şi probe de măsurare şi
evaluare a copiilor, însă mare parte dintre ele ridică serioase probleme de
validitate. Unele sunt foarte vechi, deci nerevizuite, altele sunt preluate
întocmai din alte ţări şi, deci, neetalonate pe populaţie românească, iar
altele sunt construite fără ca ele să treacă prin toate etapele obligatorii de
construire a unor instrumente ştiinţifice. Dacă ne întrebăm şi unde se află
acestea, cine şi cum le foloseşte, lucrurile s-ar complica extrem de mult.
Din nefericire, aceasta este situaţia, în general, privind psihodiagnosticul
din România.
Noi am semnalat în mai multe rânduri faptul că psihodiagnosticul
românesc se află într-o situaţie de mare criză. Psihologii, psihopedagogii, peda­
gogii, deci toţi cei care folosesc instrumentar psihodiagnostic trebuia, după
Revoluţie, să înceapă obligatoriu cu revizuirea atentă şi severă a condiţiei în care
se află acesta şi să ia urgent măsuri de revizuire şi recalibrare ştiinţifică. Nu s-a
procedat aşa, şi s-a ajuns la situaţia evidenţiată în mare măsură şi de autorii
acestei lucrări. Desigur, vine proverbul care spune: "Niciodată nu-i prea târziu!".
Cine este specialist nu poate să rămână indiferent la apelurile făcute. Pentru ca în
România să avem instrumente, probe şi teste pentru măsurarea psihologică şi
evaluarea educaţională a copiilor obişnuiţi sau cu dizabilităţi este necesară unirea
eforturilor tuturor, deoarece etalonarea acestora presupune coparticiparea
specialiştilor la nivel naţional. Şi, desigur, presupune şi surse de finanţare pe
măsură.
 Dacă instrumentarul ar fi pus la punct, ar apărea obligaţia specialiştilor de
a depista cât mai devreme cazurile de copii care prezintă anumite dizabilităţi.
Diagnosticul trebuie să fie foarte clar şi precis, bazat pe o evaluare complexă
multidimensională: medicală, psihologică, socială, educaţională etc. Răspun­
derea este extrem de mare, iar eroarea de diagnostic se poate solda cu
consecinţe foarte grave. Măsurarea şi evaluarea psihologică şi educaţională
trebuie să fie realizate folosind cât mai multe şi mai variate instrumente,
deoarece nici unul dintre acestea nu are capacitatea de a surprinde cu exactitate
realitatea psiho-comportamentală a copilului.
După precizarea diagnosticului urmează intervenţia specialistului în
sens corectiv-constructiv şi terapeutic-recuperativ. Programul trebuie să fie
bine realizat, cu obiective clare, cu metode adecvate şi eficiente, cu
posibilităţi de verificare permanentă a rezultatelor.
Şi toate aceste activităţi şi acţiuni nu se pot întreprinde fără co­
participarea şi a altor factori ce se ocupă de creşterea, educarea şi formarea
copilului, cum ar fi: părinţi, personal educaţional, personal medical, asistenţi
sociali ş.a. Această colaborare reclamă, însă, obligatoriu, evitarea depăşirii
graniţelor de competenţă.
Autorii vorbesc şi de necesitatea unui Cod deontologic, deşi am
remarcat strădania lor de a respecta cu stricteţe, în prezentarea setului de
instrumente, probe şi teste, prevederile unor norme ale acestuia.
Noi considerăm lucrarea ca fiind o realizare semnificativă, de mare
utilitate practică.
Şi dacă autorii ei nu sunt convinşi de acest lucru, le oferim spusele lui
A. Kreindler. "Ca să nu greşeşti, nu trebuie să faci nimic, ori aceasta este
cea mai mare greşeală!"

Prof. univ. dr. NlCOLAE MlTROFAN

 INTRODUCERE

1. Consideraţii generale

Dizabilitatea face parte din experienţa umană, fiind o dimensiune universală a

umanităţii. Ea este cea mai puternică provocare la acceptarea diversităţii, pentru că limitele
sale sunt foarte fluide. în categoria persoanelor cu dizabilităţi poate intra oricine, în orice
moment, ca urmare a unor împrejurări nefericite (boli, accidente), şi există opinia că
segmentul de populaţie marcat de dizabilităţi este potenţial în creştere.
Sarcina evaluării persoanelor cu dizabilităţi nu este una uşoară. Rolul evaluatorului
este să ştie exact ce este dizabilitatea, care sunt coordonatele sale, dar şi s-o recunoască fie ca
pe o experienţă unică, fie ca pe o dimensiune a diversităţii umane. Numai astfel se poate
aprecia corect dacă programele de intervenţie educaţional/recuperatorii pe care le propune şi
le evaluează răspund necesităţilor celor cărora le sunt adresate.
Evaluarea trebuie să se realizeze de pe poziţii de empatie şi compatibilitate culturală
cu beneficiarii ei. Aceasta presupune facilitarea accesului persoanelor cu dizabilităţi şi
participarea acestora şi a aparţinătorilor la toate nivelurile evaluării. „Nimic despre NOI, fără
NOI", sloganul apărătorilor drepturilor persoanelor cu dizabilităţi, reclamă necesitatea parte -
neriatului în evaluare. Părinţii au dreptul să fie consultaţi, să participe la luarea deciziilor de
încadrare educaţională, să cunoască programele de intervenţie şi progresele pe care le
realizează copilul.
Evaluarea este un act de mare responsabilitate pentru toţi factorii implicaţi: copii,
părinţi, specialişti evaluatori. De aceea nu este lipsit de importanţă să notăm existenţa unor
atitudini greşite, discriminatorii în abordarea evaluării.
a) Evaluarea orientată spre descoperirea unei deficienţe a copilului (perspectiva
defectologică şi psihologizantă în evaluare). în practica evaluării, adesea singurele instru­
mente de care dispune examinatorul sunt testele psihologice şi, în consecinţă, dificultăţile cu
care se confruntă copilul la un moment dat sunt atribuite exclusiv unor disfuncţii psihice,
ignorându-se posibilitatea inducerii lor pe cale educaţională (lipsă de stimulare, metode
pedagogice greşite).
Deplasarea atenţiei către potenţialul copilului este singura abordare corectă şi nedis-
criminatorie, iar actul evaluativ trebuie să fie rezultatul muncii unei echipe pluridisciplinare
(psiholog, medic, psihopedagog, logoped, cadre didactice), probele administrate fiind diver­
sificate.
b) Evaluarea concepută ca diagnoză. în fapt, evaluarea nu înseamnă numai
diagnoză, notare, clasificare şi nu este o etichetă pe un destin. Cunoaştem copiii pentru a le
înţelege şi stimula dezvoltarea prin programe adecvate şi nu pentru a-i eticheta.
Astăzi, în foarte multe ţări, nu se mai absolutizează rolul Q.I. şi nu se ia o decizie
asupra copilului doar pe baza acestuia. Creşte rolul profesorului în evaluare şi scade rolul
clinicianului. Aceasta presupune recunoaşterea rolului evaluării educaţionale ca parte funda­
mentală a evaluării multidisciplinare şi necesitatea schimbării opticii preponderent medicale,
defectologice, într-una centrată pe stimulare şi pozitivism pedagogic. Evaluarea este mai mult
o bază pentru terapie decât o modalitate de diagnostic. Ea este prima etapă în orice intervenţie
asupra copilului, în care se stabilesc nivelul bazai şi nivelul proxim de abilităţi la care a ajuns
acesta.

1
 c) Evaluarea tardivă. Se vorbeşte tot mai des despre „depistare precoce" şi
„intervenţie timpurie". Din păcate, în practică ne menţinem la nivelul dezideratelor. Se
resimte acut nevoia unor instrumente de monitorizare a copilului (de tip screening), cât mai
devreme posibil, care să evalueze principalii parametri ai dezvoltării şi să dea posibilitatea
specialiştilor, educatorilor, părinţilor să intervină pe segmentele cu deficit de dezvoltare cât
mai timpuriu.
d) Evaluarea părtinitoare în raport de statutul economico-social al familiei
copilului cu dizabilităţi, fiind semnalate cazuri de evaluare incorectă a copiilor proveniţi din
medii defavorizate.
e) Stilul neadecvat al evaluatorilor în administrarea instrumentelor de investigare:
• asumarea rolului de persoană inaccesibilă, judecător şi arbitru al destinului
copilului;
• nu se admite accesul părinţilor la evaluare;
• nu se motivează suficient copilul în vederea anihilării inhibiţiilor inerente
situaţiei de evaluare;
• atitudini manipulatorii;
• timp redus de evaluare.

2. Reevaluarea evaluării
Reforma educaţională atinge, în desfăşurarea ei, compartimentul evaluării. Se derulează
programe speciale care au ca obiectiv reconsiderarea actului evaluării din perspectiva educaţiei
integrate.
Evaluarea este privită ca un proces complex, continuu, dinamic, de cunoaştere şi
estimare cantitativă şi calitativă a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţilor de învăţare a
copilului.
Evaluarea presupune colectare de informaţii, interpretare de date, punere şi rezolvare
de probleme în scopul orientării deciziei şi acţiunii educaţionale.
Evaluarea este parte a procesului educaţional şi nu un demers exterior intervenţiei
educaţional/recuperative. Demersul evaluativ nu se rezumă la o activitate constatativă, ci
investighează potenţialul de dezvoltare şi învăţare şi sugerează programe ameliorativ-form-
ative pe anumite paliere de dezvoltare.
Evaluarea statică, în care se punea accent pe ceea ce poate face efectiv copilul, pe
abilităţile pe care le are la un moment dat şi nu pe capacităţile sale de dezvoltare, a fost
înlocuită cu evaluarea dinamică, cea care estimează potenţialul de învăţare în scopul folosirii
lui ca suport în formarea ablilităţilor necesare dezvoltării şi învăţării (Campione).
Astfel, probele de evaluare nu au ca obiectiv evidenţierea deficienţei şi a blocajelor
pe care aceasta le determină în dezvoltare, ci determinarea abilităţilor şi a disponibilităţilor
imediate pentru dezvoltare (Vâgotski). O asemenea abordare exclude teza „irecuperabilităţii"
copilului cu dizabilităţi.
Evaluarea stabileşte elementele pozitive din dezvoltarea copilului, care vor constitui
punctul de plecare în activitatea de recuperare, cerinţele probelor de evaluare devenind
obiective operaţionale în proiectarea didactică.
Evaluarea fără intervenţie educaţional-recuperativă este un nonsens. Sistemul de
intervenţie în care este cuprins copilul cu dizabilităţi are următorii paşi: identificare - diagnoză -
orientare - intervenţie - reevaluare - recuperare/reabilitare - integrare socială.
In consecinţă, evaluarea este un proces continuu de planificare şi programare care
orientează elaborarea planului de servicii personalizate (PSP) şi programele de intervenţii
personalizate (PIP).
Evaluarea poate fi formală (teste, probe) şi informată. Evaluarea formală
implică utilizarea unor instrumente, cum ar fi: testul de inteligenţă, probe de măsurare a

2
unor abilităţi (motorii, de discriminare auditivă, vizuală, de limbaj etc), testele de per­
sonalitate etc.
Evaluarea informală include observaţia, analiza produselor activităţii, analiza
erorilor, analiza de sarcini, inventarele de abilităţi, chestionare, interviul etc.
Demersul evaluativ în cazul copiilor cu dizabilităţi parcurge următoarele etape:
a) Evaluare iniţială - constatativă
Obiectivele acesteia sunt:
• identificare, inventariere, clasificare, diagnosticare;
• stabilirea nivelului de performanţe actual al copilului;
• stabilirea încadrării educaţionale;
• stabilirea parametrilor programului de intervenţie personalizată (PIP).
Acest tip de evaluare utilizează teste de diagnosticare standard sau/şi probe de
evaluare informală.
Testele standard măsoară:
• nivelul inteligenţei (teste verbale şi non-verbale);
• nivelul activităţii psihice prin probe de percepţie, imaginaţie, atenţie,
memorie, gândire, limbaj, afectivitate;
• nivelul abilităţilor motorii: schema corporală, lateralitate, motricitate, ritm;
• structura personalităţii.
Evaluarea formală trebuie coroborată cu date informale care să cuprindă istoricul
dezvoltării copilului (anamneză), istoricul emoţional, analiza produselor activităţii, observaţia
directă şi sistematică, chestionare, date socio-culturale, informaţii despre status-ul medical şi
fizic, dialogul cu părinţii.
Metodele de evaluare informală sunt o alternativă la tehnicile specializate, la care nici un
specialist nu poate renunţa. Ele permit monitorizarea copilului în contexte naturale de viaţă, iar
informaţiile culese prin intermediul lor ne oferă o adevărată „hartă" a evoluţiei copilului şi a
comportamentelor sale în domenii fundamentale, precum relaţiile cu activitatea şi cu mediul,
relaţiile cu ceilalţi, relaţiile cu sine. Metoda observaţiei, spre exemplu, rămâne indispensabilă
oricărei încercări de diagnostic psihopedagogie, întrucât surprinde fenomene, atitudini, compor­
tamente în ritmul lor natural de manifestare. Observaţia sistematică, alături de celelalte probe
informale, completează probele formale de tipul testelor, cărora li se poate reproşa faptul că nu se
preocupă de modul cum ajunge un subiect la un anumit rezultat, cum rezolvă problema.
Aceste probe „metacognitive" furnizează date suplimentare, de nuanţă, inaccesibile
altor metode, oferind o posibilitate de diagnostic plurivalent (I. Holban).
b) Evaluarea formativă este un tip de evaluare continuă care evidenţiază „nivelul
potenţial" al dezvoltării şi urmăreşte iniţierea unor programe de antrenament a operaţiilor
mintale. Ea nu este centrată pe deficit, ci evidenţiază ceea ce ştie şi ce poate copilul, ce
deprinderi şi abilităţi are într-o anumită etapă a dezvoltării sale.
c)Evaluarea finală are ca obiective:
• estimarea eficacităţii programului;
• modificarea programului în raport de constatări;
• reevaluarea copilului şi reconsiderarea deciziei de încadrare educa­
ţională, dacă este cazul.
EVALUAREA trebuie să fie complexă şi să evite formalismul. Evaluare complexă
înseamnă:
• examinare medicală
• examinare psihologică
• examinare pedagogică
• evaluare socială.

3
 Rolul evaluării educaţionale este extrem de important şi de aceea, atunci când un
copil cu dizabilităţi este referit comisiei sau serviciului abilitat, demersul evaluativ nu trebuie
să se rezume la testarea psihologică.
Susţinem necesitatea evaluării educaţionale şi coroborarea probelor psihologice cu
cele pedagogice.
Evaluarea educaţională este indispensabilă întrucât instrumentele pe care le utilizează
evidenţiază nivelul deprinderilor, abilităţi, capacităţi, cunoştinţe, atitudini, tipuri de erori care
„scapă" altor tipuri de evaluări.
Avem în vedere:
• probele de maturitate care verifică dacă mecanismele şi achiziţiile
indispensabile pentru abordarea disciplinelor şcolare sunt sau nu
dezvoltate (probele de aptitudine pentru şcolaritate);
• probele diagnostic-analitice care evidenţiază dificultăţi particulare,
tipuri de erori şi cauzele lor, elemente deosebit de utile pentru
intervenţia corectivă şi pentru tratarea diferenţiată (ex. testele de
lectură);
• scalele de evaluare a educabilităţii preşcolarilor;
• probele de cunoştinţe etc.

3. Psihodiagnoza şi prognoza în psihopedagogia specială (Sinteza

articolului „Psihodiagnoza şi prognoza în psihopedagogia specială",
prof.univ. dr. Emil Verza)
Diferenţele psihoindividuale ale deficienţilor de diferite categorii conferă atât
psihodiagnozei, cât şi prognozei o serie de caracteristici specifice.
Psihodiagnoza şi prognoza de scurtă durată stau la baza construirii programelor
recuperativ-compensatorii şi adoptării unei metodologii adecvate procesului instructiv-educativ.
Activitatea psihodiagnostică şi de prognoză se corelează cu ideea considerării
deficienţei într-un proces în care acţionează factorii de dezvoltare specifici vârstei şi
raportabili la reperele psihogenetice generale şi la factorii compensatori naturali şi dobândiţi
prin programele recuperative.
Psihodiagnoza a permis diferenţierea între normalitate şi abatere de la aceasta.
Activitatea psihică se poate decela doar prin decodificarea comportamentelor prin intermediul
cărora se exprimă. La persoanele cu deficienţe sunt implicate două aspecte:
manifestările psihice se concretizează în răspunsuri fără ocol la
situaţiile stimulative, ceea ce facilitează pătrunderea în intimitatea
psihică şi evaluarea ei;
au mai puţine posibilităţi de a recepţiona stimulii înconjurători şi de a
elabora răspunsuri cantitative şi calitative, ceea ce îngreunează analiza
de ansamblu a expresiei psihice.
Actele comportamentale sunt rezultatul a două elemente:
natura persoanei/subiectului care acţionează/reacţionează;
natura situaţiei în care se află subiectul.
Situaţia este sursa de stimulare a comportamentului care poate fi evaluat, observat.
Diagnoza psihică are o valoare relativă datorită acţiunii recuperării şi compensării.
Recuperarea şi compensarea sunt deosebit de active pe toate palierele dezvoltării la
handicapaţii senzoriali, psihomotori şi de limbaj, dar există perioade de stagnare, de oscilaţie
la deficienţii de intelect.
Manifestările psihice (comportamentale) ce se iau în consideraţie în psihodiagnoza
au un caracter discontinuu şi dificil de evaluat la deficienţi faţă de normali. Pentru a spori

4
gradul de încredere în valoarea psihodiagnozei examinarea-reexaminarea se efectuează la un
interval de timp ce trebuie apreciat în raport de:
capacitatea ce se măsoară;
ritmul achiziţiilor subiectului;
calitatea-cantitatea procesului în care este implicat subiectul pe linia
informativă şi formativă, la un moment dat.
Retestarea la un interval de timp prea scurt prezintă pericolul ca subiectul să-şi
reamintească răspunsurile date în faza de testare, iar dacă intervalul este prea lung funcţia
măsurată se modifică atât de mult prin dezvoltare încât se ajunge la o nouă valoare
comportamentală. Această situaţie este limitată la deficienţii de intelect deoarece memoria
este deficitară şi achiziţia în dezvoltare este lentă. Pentru urmărirea nivelului de dezvoltare
psihică şi a modificărilor comportamentale bazate pe învăţare, reexaminarea periodică la
intervale de timp mai lungi are semnificaţia precizării noului Q.I. şi emiterea unor judecăţi cu
valoare de predicţie asupra subiectului. Funcţia de predicţie în psihopedagogia specială este
limitată în timp, ceea ce presupune periodic o astfel de examinare.
Pentru a efectua o psihodiagnoză validă în psihopedagogia specială este necesar să
se îndeplinească următoarele condiţii:
diferenţierea tulburărilor organice de cele funcţionale;
stabilirea rolului factorilor socio-culturali şi familiali;
depistarea factorilor etiologici;
estimarea nivelului deficienţei;
evaluarea prognozei şi stabilirea unei metodologii compensativ-recuperatorii.
Prognoza se referă la dezvoltarea probabilă a cazului şi este cu atât mai validă cu cât
este mai corect diagnosticul diferenţial şi etiologic.
în psihopedagogia specială probele (testele) care se folosesc cu scop de diagnoză
psihică pot fi întrebuinţate în cercetare şi în procesul de învăţare-dezvoltare a unor
cunoştinţe, deprinderi, aptitudini etc. Subiectul deficient este foarte receptiv dacă probele
respective au o componentă ludică sau dacă sunt aplicate sub forma unor jocuri.
Pentru o psihodiagnoză riguroasă şi pentru alcătuirea unui program recuperatoriu
eficient, analiza trebuie să cuprindă date obţinute prin anamneză, chestionar, observaţie etc.
Toate acestea permit constituirea profilului psihologic al persoanei şi evaluarea prin
prognoză a evoluţiei sale ulterioare.
Prin recuperare se stimulează motivaţia şi trăirile emoţional-afective ce contribuie la
crearea unor stări tensionale care să mobilizeze, să orienteze, să stimuleze pulsiunile subiectului
spre formarea şi dezvoltarea activismului, spre elaborarea unor comportamente practice sau
mentale independente. Dezvoltarea personalităţii şi manifestarea comportamentală se efectuează
în conformitate cu anumiţi paterni personali specifici. Psihodiagnosticianul trebuie să evidenţieze
diferenţele specifice ale persoanei testate. Testarea-evaluarea-diagnosticarea constituie triada prin
care se relevă competenţa psihodiagnosticianului. Prin urmare, predicţia se impune a fi efectuată
de acelaşi specialist atât din raţiuni de competenţă, cât şi practice, de organizare a procesului
instructiv-educativ în vederea recuperării deficienţilor. Modificarea periodică a prognozei se
impune datorită:
achiziţiilor din planul informativ-formativ al subiectului deficient;
variaţiilor Q.I.
fidelitatea unui Q.I. tinde să varieze invers proporţional cu mărimea sa.
Instabilitatea Q.I. pentru deficienţi în general şi în special pentru cei de intelect şi
senzorial este mai mare în unele sectoare psihice faţă de altele. In plus, variaţiile trăirilor
emoţional-afective şi motivaţionale, precum şi evoluţia sau involuţia somatică, lărgesc aria
dispersiilor pe toate palierele dezvoltării psihice. Pentru deficienţii sub 6 ani sau pentru cei ce

5
depăşesc 12 ani variaţiile sunt accentuate pe toate laturile dezvoltării psihismului, ceea ce face
ca prognoza să fie semnificativ probabilistică (datorită dificultăţilor de testare-evaluare sub
vârsta mentală de 6 ani şi schimbărilor rapide la peste 12 ani, ca urmare a influenţelor
factorilor înconjurători). Particularităţile activităţilor recuperatorii imprimă şi ele o anumită
specificitate actului psihodiagnostic şi celui prognostic. Marea labilitate a influenţelor
educative dă un caracter aleatoriu dezvoltării, mai evident la subiecţii cu deficienţe asociate
sau la cei cu deficienţă profundă.
In concluzie, se impune ideea că deficientul poate fi considerat într-un proces în care
acţionează:
factorii de dezvoltare specifici vârstei;
factorii compensatori naturali şi dobândiţi prin procesele recuperative.
Ca urmare, activitatea recuperatorie dobândeşte un caracter permanent prin depăşirea
stadiului acţiunii şi trecerea în cel de transformare.
Prognoza operează în vederea individualizării activităţilor de recuperare.
Prognoza de scurtă durată implică stabilirea rolului factorilor evocaţi mai sus pe
linia cea mai sensibilă de stimulare a dezvoltării psihice. Prognoza de scurtă durată se referă
la 10-12 luni (la copiii fără deficienţe se face pentru o perioadă de peste un an şi jumătate).
Estimaţia se nuanţează în funcţie de caracterul favorizant sau nu al mediului general de
dezvoltare. Reperele compensative de care dispune subiectul constituie punctul central şi forte
al prognozei de scurtă durată.
Prognoza de lungă durată implică organizarea treptată a statutelor şi rolurilor
sociale posibile de atins pentru fiecare deficient.
Intre cele două tipuri de prognoze există strânse legături şi ele nu trebuie concepute
separat, nici teoretic şi cu atât mai mult în demersul practic. Prognoza de scurtă durată, ca şi
prognoza de lungă durată sunt implicate în strategiile ce ţin de foarte mulţi factori imprevizibili şi
constituie împreună părţi componente ale tratării şi recuperării individuale. în această direcţie,
psihopedagogia specială pune în centrul atenţiei intervenţiile (instructive, educative sau
psihoterapeutice) care urmăresc modificarea structurilor comportamentale şi a substructurilor
psihice ce le energizează. Aceste intervenţii vor ţine seama de capacitatea organismului de a
răspunde cerinţelor care se bazează pe mijloacele de recuperare. Recuperarea este:
naturală, când acţionează prin subsistemul psihic aflat în stare critică;
de compensaţie sau supleantă, când funcţiile tulburate sunt preluate
de alte segmente ale sistemului psihic.
Prognozele de lungă durată pot fi:
individualizate la cazuri particulare
generale, cu valoare pe categorii de deficienţi sau pentru toate tipurile
de deficienţi.
Ambele implică :
procese de raţionalizare în abordarea „cazurilor" de deficienţi;
strategii de acţiuni recuperatorii ce asimilează efectele de progres în
dezvoltarea psihică şi efectele de recuperare compensatorie.
Organizarea activităţii devine operativă prin adoptarea următoarei strategii, ca
schemă generală de acţiune:
Activităţi ludice-activităţi de învăţare-activităţi recuperatorii-activităţi de profesiona-
lizare-activităţi integrative socioprofesionale-adaptare.
în realizarea prognozei trebuie să se ţină seama că prin educaţie se ajunge la un
anumit stadiu de organizare a personalităţii deficientului, care devine un factor de perspectivă
în evoluţia individului. La acest factor se adaugă noi valenţe prin considerarea relaţiei dintre
intern-extern şi a relaţiei dintre educaţie ca acţiune şi educaţie ca transformare.

6
 Prognoza trebuie să creeze posibilitatea ca deficientul să depăşească prezentul şi să
fie proiectat în viitor prin: oferirea de modele pozitive de viaţă, crearea de scopuri clare, a
motivaţiei tonifiante, a organizării intereselor şi menţinerea confortului psihic.
Psihodiagnoza în psihopedagogia specială este o etapă intermediară între:
- diagnoza organică;
- diagnoza funcţională;
- diagnoza socială;
- prognoza.

Diagnoza organică
X
Diagnoza funcţională, fiziologică şi acţională
i
Psihodiagnoza
i
Diagnoza socială
î
Prognoza

în actul psihodiagnostic o condiţie importantă este asigurarea încrederii

subiecţilor în examinator. Astfel se asigură colaborarea subiecţilor şi înlăturarea stării de
anxietate care este mai accentuată la deficienţii senzoriali şi de limbaj. La deficienţii de
intelect mai important este succesul sau insuccesul care determină o atitudine pozitivă sau
negativă faţă de sarcină. Labilitatea psihoafectivă a deficienţilor influenţează compor­
tamentul subiectului în faţa sarcinii. De aceea, psihodiagnosticianul va trebui să asigure
condiţia de confort pe timpul examinării, să înlăture orice influenţă exterioară ce ar putea
să distragă atenţia.
Rezultatele obţinute în urma examinării vor fi corelate cu elementele surprinse prin
analiza activităţii subiectului pentru a căpăta convingerea fixării unei diagnoze psihice
complete şi a prognozei care să valorifice în primul rând însuşirile definitorii ale componen­
telor viitoare.
în psihopedagogia specială este esenţială raportarea datelor obţinute pe baza probelor
aplicate la condiţia adaptării subiectului la mediul înconjurător. Adaptarea sau neadaptarea
este nu numai un indiciu al diferenţierii normalului de deficient, dar şi un parametru în
aprecierea eficienţei programelor noastre recuperative.

4. D e la diagnoza predominant medicală la evaluarea complexă

şi continuă
Categoria copiilor cu dizabilităţi este extrem de cuprinzătoare. Ea include atât copii
cu deficienţe propriu-zise (locomotorii, senzoriale, mintale, comportamentale), cât şi copii
fără deficienţe, dar care prezintă dificultăţi de învăţare.
Intervenţia educaţional-recuperativă în cazul tuturor acestor copii nu este posibilă
fără o cunoaştere a particularităţilor dezvoltării şi a capacităţilor de care dispun. Scopul
evaluării potenţialului de dezvoltare este integrarea şcolară în conformitate cu principiul
educaţiei personalizate.

7
 Proiectele „ecologice" de educaţie a copiilor cu dizabilităţi (V. Preda) se desfăşoară
în mai multe etape:
a) analiza situaţiei copilului în contextul său natural (familial);
b) evaluarea globală a capacităţilor reale ale copilului, a forţelor sale
psihice şi a şanselor de dezvoltare;
c) elaborarea unui program de integrare pe baza unui psihodiagnostic
formativ, dinamic şi a formulării unui prognostic în raport cu natura
şi gradul dizabilităţii prin conlucrarea cu părinţii şi cu personalul
serviciilor/instituţiilor;
d) planificarea şi coordonarea acţiunii partenerilor implicaţi în proiectul
ecologic de educaţie integrată;
e) evaluarea dinamică, periodică a programelor de intervenţie personalizată
şi a efectelor acestora asupra copilului cu dizabilităţi.
Ideea psihodiagnosticului formativ, cu origini în teoriile psihologice elaborate de J.
Piaget şi L. Vâgotski, este deosebită total faţă de evaluarea psihodiagnostică tra-diţională.
Diagnosticul formativ este centrat pe potenţialul de dezvoltare a copilului, este
diferenţial şi stimulativ. De asemenea, nu este lipsit de importanţă faptul că el este rezultatul
muncii în echipă a psihologului, părintelui, educatorului.

Scopul lucrării de faţă nu este de a prezenta în mod exhaustiv mijloacele de

investigaţie utilizabile în evaluarea copiilor cu dizabilităţi.
Ne propunem doar un inventar aproximativ de instrumente de lucru pentru cei
interesaţi să cunoască copiii şi să realizeze programe de intervenţie personalizate (psihologi,
psihopedagogi, logopezi, profesori, asistenţi sociali).
Este o provocare în intenţia de-a alcătui o metodologie unitară de evaluare/expertiză
a copiilor cu dizabilităţi.
Menţionăm că instrumentele inventariate în această lucrare sunt extrase din
literatura de specialitate şi multe din ele compun „bateriile" comisiilor sau serviciilor
abilitate din ţară.
Nu este lipsit de importanţă să amintim că multe din testele utilizate în evaluare nu
sunt etalonate pe populaţia românească, iar altele necesită reetalonări.
Desigur, prin conţinutul lor acestea pot fi utilizate ca probe formative care dezvoltă
anumite abilităţi şi capacităţi ale copilului.
Şcoala, părinţii şi sistemul de evaluare aşteaptă din partea specialiştilor:
• instrumente, probe, teste etalonate pe copiii din România, structurate
pe tipuri de dizabilităţi, vârste, procese psihice;
• alcătuirea unor seturi de obiective de referinţă la nivel curricular şi
inventarierea abilităţilor, priceperilor, deprinderilor şi capacităţilor
necesare pentru atingerea acestor obiective de către copil;
• inventarierea probelor de către o echipă multidisciplinara şi alcătuirea
unei baterii unitare la nivel naţional, însoţită de o metodologie bine
precizată şi unitară;
• demararea unui program naţional de depistare precoce a copiilor cu
dizabilităţi şi orientarea spre programe de intervenţie timpurie;
• M.E.C, M.S.F, A.N.P.C.A. să identifice modalităţi de a determina
părinţii să integreze obligatoriu copiii preşcolari în grădiniţe, fie să
prezinte periodic copiii la evaluare, îndeosebi dacă prezintă factori de
risc crescut sau au dizabilităţi diagnosticate.

8
 STRUCTURA EVALUĂRII COMPLEXE

Consideraţii preliminare

a) Abordarea medicală nu face obiectul acestei lucrări, ea solicitând strict

competenţele medicului de familie, medicului pediatru, psihiatru, neurolog etc.
b) în inventarierea instrumentelor care pot fi utilizate de specialişti psihopedagogi
în evaluare am avut în vedere următoarele aspecte:
• Nu toate testele, probele vor fi reproduse integral, dar se va indica
sursa bibliografică pentru date suplimentare privind administrarea;
• Pentru fiecare probă, instrument de evaluare se vor indica obiectivele
pe care le vizează, tipul de administrare (individual sau colectiv) şi
vârsta căreia se adresează;
• Unele instrumente de evaluare vor fi abordate mai explicit, intenţia
fiind ca fiecare arie de dezvoltare (motricitate, limbaj etc.) să dispună
de probe redate integral;
• Bateria de probe propuse este orientativă. Ea cuprinde instrumente
care au o mai mare circulaţie în literatura de specialitate şi în practica
evaluării. Majoritatea nu sunt etalonate pe copiii din România, iar
altele au fost etalonate cu 30 -50 ani în urmă.
Primul pas în evaluare este ÎNREGISTRAREA CAZULUI urmat de ANAMNEZĂ.
Există numeroase tipuri de fişe de anamneză. în general, o astfel de fişă trebuie să
consemneze date personale, elemente ce ţin de status-ul medical şi fizic al copilului, relaţii
intrafamiliale, antecedente heredocolaterale, dezvoltarea psihomotorie.

A l . Redăm mai jos două modele de fişă de evaluare:

1. FIŞA DE EVALUARE PRIMARA

Autori: Colectivul de specialişti de la Centrul „Primăvara", Reşiţa.

I. Date personale
Numele copilului - - - - - - - - - - - - - - - -
Data naşterii - - - - - - - - - - - Locul naşterii
Adresa - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Grădiniţa/şcoala - - - - - - - - - - - - -
Tatăl - - - - - - - - - - - - - - - vârsta ocupaţia
Mama- - - - - - - - - - - - - - -vârsta ocupaţia

II. Situaţia familială

Fraţi - - - - - - - - -
Surori - - - - - - - -
Alţi membri ai familiei care locuiesc cu copilul -
Condiţii de locuit - - - - - - - - - - - - - - -
Relaţiile între părinţi - - - - - - - - - - - - -
Relaţiile dintre părinţi şi copil - - - - - - - -
Atitudinea părinţilor faţă de problemele copilului

Relaţiile părinţilor cu şcoala

Cine se ocupă de educaţia copilului şi cât timp

Metode şi procedee folosite de părinţi în educarea copilului

Antecedente heredo-colaterale (afecţiuni ale membrilor familiei)

III. Antecedente fiziologice

Date despre sarcină:
• felul sarcinii - normală - - - - - - - - - -
- toxică - - - - - - - - - - -
• afecţiuni ale mamei în perioada sarcinii:
- viroze - - - - - - - - - - - - - - - -
- pneumonii - - - - - - - - - - - - - -
- infecţii renale
- disgravidie - - - - - - - - - - - - - -
• medicaţie şi tratamente în timpul sarcinii - - -

• Rh-ul părinţilor - - - - - - - - - - - - - - -
• Naştere: - la termen - - - - - - - - - - - -
- prematur - - - - - - - - - - - -
- postmatur - - - - - - - - - - -
- cezariană - - - - - - - - - - -
- forceps - - - - - - - - - - - - -
- videx - - - - - - - - - - - - -
- placenta praevia - - - - - - - - -
• durata travaliului - - - - - - - - - - - - - -
• cordon ombilical: - circulară de cordon - - -
- dublă circulară de cordon
• prezentaţie: - craniană - - - - - - - - - -
- pelviană - - - - - - - - - -
- transversală - - - - - - - -
• scor APGAR
• alte date: - icter prelungit - - - - - - - - - -
- incubator - - - - - - - - - - - -
- hrănire - - - - - - - - - - - - -
• Vaccinări - - - - - - - - - - - - - - - --

10
Antecedente patologice:
• boli - - - - - - - - -
• primele simptome - -
• istoricul bolii - - - -
• internări: - vârsta - -
- motivul -
- unde - -
- tratament

IV. Dezvoltarea psihomotorie

Repere: - când a ţinut capul - - - - - - - - - - - -
- când a stat în şezut - - - - - - - - - - -
- mersul în patru labe - - - - - - - - - - -
- când a început să meargă - - - - - - - -
- control sfincterian - - - - - - - - - - - -
- tonusul muscular general - - - - - - - -
- abilităţi normale - - - - - - - - - - - - -
- lateralitate - - - - - - - - - - - - - - -
- coordonare - - - - - - - - - - - - - - -

V. Dezvoltarea limbajului
Repere: - lalaţiunea - - - - - - - - - - - - - - - -
- primele silabe - - - - - - - - - - - - - -
- primele cuvinte - - - - - - - - - - - - -
- primele propoziţii - - - - - - - - - - - -
- nivelul vocabularului - - - - - - - - - - -
- înţelegerea limbajului - - - - - - - - - -
- scrierea - - - - - - - - - - - - - - - -
- citirea - - - - - - - - - - - - - - - - -
- dificultăţi de pronunţie - - - - - - - - - -

VI. Stadiul dezvoltării în momentul evaluării

• motricitate - - - - - - - - - - - - - - - -
• cogniţie - - - - - - - - - - - - - - - - -
• comunicare - - - - - - - - - - - - - - - -
• socializare - - - - - - - - - - - - - - - -
• grad de autonomie personală - - - - - - -
• situaţia şcolară - - - - - - - - - - - - - -
• diagnostic - - - - - - - - - - - - - - - -

VII. Consemnări în convorbirile cu părinţii

• Activităţi preferate - - - - - - - - - - - -
• Activităţi dezagreate - - - - - - - - - - -
• Jucării preferate - - - - - - - - - - - - -
• Manifestări de agresivitate, negativism, apatie

• Alte observaţii ale părinţilor -

11
VIII. Concluzii, recomandări:
• Nevoile copilului şi recomandarea P.I.P.

Tipul de asistenţă recomandat

• Recomandări speciale:
- consultaţii de specialitate
- recomandări curriculare

IX. Echipa de evaluare - - - - - - - - - --

F I Ş A D E E V A L U A R E ŞI C U N O A Ş T E R E A C O P I L U L U I

Sursa: E m i l Verza şi Florin Emil Verza ( 2 0 0 0 ) .

I. Date generale privitoare la copil şi familia lui:

- nume şi prenume:

- data naşterii:

- sexul:

- data înscrierii la grădiniţă:

- numele, vârsta, profesiunea şi locul de muncă al tatălui:

- numele, vârsta, profesiunea şi locul de muncă al mamei:

II. Situaţia familială:

- fraţi, surori, alţi membri care locuiesc cu copilul:

condiţii de locuit:

- relaţiile din familie şi atitudinea părinţilor faţă de problemele de educaţie ale

copilului:

- relaţiile părinţilor cu cadrele didactice şi implicarea lor în educarea copilului:

12
 - date semnalate de mamă privind comportamentul copilului în familie şi
în afara familiei, cât şi faţă de evenimentele inedite:

III. Date privind sănătatea şi dezvoltarea fizică a copilului:

IV. Particularităţi ale comportamentului motor şi activităţii fizice:

• descrierea mişcărilor (volum şi varietate; tempou şi ritm; coordonare şi
finalitate; combinatorică; transferul; lateralitate în execuţie; spontaneitate
şi iniţiativă în executare; plasticitate)

• alte particularităţi: sincinezii, tipuri de mişcări mai frecvente, abilităţi

motorii, tipuri de jocuri motorii

V. Dezvoltarea comportamentului şi activităţii intelectuale:

• de tip senzorial-motor:
A) De tip perceptiv-acţionai obiectual sau verbal (detectare, identificare,
recunoaştere, integritatea imaginii, raportul dintre imaginea perceptivă
şi denumirea ei, caracterul operant al percepţiei, perceperea relaţiilor
interobiectuale, tipuri de percepţii predominante, spirit de observaţie,
calităţi perceptive speciale):

B) De tip reprezentativ simbolic:

Caracteristici ale reprezentărilor (volum, completitudine, corecti­
tudine, claritate, intuitivitate, stabilitate, operante, generalizare,
selectivitate, sistematizare):

Raportul reprezentare-acţiune- cuvânt:

Tipuri şi forme specifice de reprezentări

• De tip noţional-imaginativ

Se vor avea în vedere particularităţile şi nivelul dezvoltării:

limbajului
gândirii
imaginaţiei
memoriei
atenţiei

• De tip acţional-verbal.

13
 VI. Dezvoltarea activităţilor praxice şi de tip artistic-creativ

- deprinderi, obişnuinţe uzuale şi tehnice:

- inclinaţii, aptitudini creative:

- aptitudini matematice:

VIL Integrarea socio-afectivă a copilului şi însuşiri ale personalităţii

• relaţiile socio-afective şi voliţionale:

- receptivitatea şi reactivitatea socio-afectivă:

- reactivitatea emoţională:

- reactivitatea afectivă complexă şi de mai lungă durată:

- manifestarea şi conţinutul expresiei afective:

• particularităţi ale voinţei manifestate în procesul de integrare, în

colectivitatea de copii şi faţă de activitate

• trăsături de caracter

aptitudini faţă de activitate:

atitudinea faţă de adult şi semeni:

atitudinea faţă de sine

• trăsături de temperament
gradul de intensitate, echilibru şi mobilitate al reactivităţii:

• indici de dezvoltare ai sociabilităţii şi al micro-relaţiilor de tip

socio-afectiv

gradul de integrare în colectivul grupei sau al clasei:

gradul de expansiune al copilului în colectivitate:

14
 receptivitatea şi disponibilitatea de a stabili relaţii referenţiale cu
ceilalţi copii:

poziţia şi rolul copilului în grup:

tipuri de relaţii (de comunicare, de cooperare, de dominare):

autonomie socială

structurarea micro-grupurilor - spontaneitatea - durată -

stabilitate:

VIII. Diagnoza şi prognoza subiectului

• concluzii cu privire la starea de sănătate fizică şi psihică a copilului

diagnoza organică:

diagnoza de stare:

diagnoza etiologică:

diagnoza funcţională:

• diagnoza psihică
prognoza de scurtă durată:

prognoza de lungă durată:

• recomandări

pentru subiect:

pentru familie:

pentru şcoală:

pentru perspectiva dezvoltării:

15
 O GRILĂ DE OBSERVARE trebuie construită pe comportamentele principale care
icturează programele de intervenţie educaţională personalizate (E. Vrăşmaş).
Se va nota „ce poate face" şi „cum face" copilul în următoarele arii:
• Intelectual: ce ştie, cum foloseşte ceea ce ştie, cum rezolvă problemele,
curiozitatea cunoaşterii, stilul de abordare şi metoda de învăţare, limbajul verbal
şi nonverbal, cum înţelege, cum analizează şi cum sintetizează, cum şi cât
memorează, cum ordonează datele.
• Motor: mişcare, coordonare generală şi coordonări particulare, motricitate fină
• Socio-emoţional: relaţiile cu ceilalţi copii şi cu adulţii, exprimarea relaţiilor,
gradul de dependenţă/independenţă, autocontrolul, anxietăţi, frustrări, imaginea
de sine, exprimarea emoţiilor şi a sentimentelor etc.
• Contextul educaţional: cum se adaptează la mediu, dacă mediul este potrivit
pentru copil, nevoi observate, adaptare la programul zilei

Astfel, FIŞA sau GRILA DE OBSERVARE poate avea următorii indicatori (E. Vrăşmaş):
1. Relaţiile copilului cu activitatea:
Activităţile predilecte ale copilului
Activităţi refuzate
Cum îşi alege activităţile
Cum îşi planifică ceea ce face
Cum începe/finalizează activităţile
Cât timp participă
Cum se mişcă
Cât este de atent
Cum priveşte/aude/ascultă
Cum manipulează obiectele
Cum se manifestă faţă de ceilalţi în cadrul activităţii
Cât de ordonat este
Interesul faţă de rezultate
Cum comunică/colaborează cu copiii şi educatorul
Dacă are iniţiativă
Reacţii la situaţii-problemă
Creativitatea soluţiilor
2. Relaţiile copilului cu obiectele şi spaţiul
Cum apucă
Cum mânuieşte
Cum identifică
Cum recunoaşte
Cum ordonează
Cum organizează
Cum denumeşte
Cum alege
Cum cunoaşte şi operează cu semnificaţia obiectelor
Cum cunoaşte şi foloseşte proprietăţile, calităţile, formele, dimen­
siunile, culorile etc.
Cum se mişcă în spaţiul educativ
Cum se orientează în spaţiul larg şi în cel restrâns al foii de hârtie etc.

16
Relaţiile copilului cu ceilalţi
• Cum comunică verbal cu ceilalţi copii
• Cum se adresează şi răspunde
• Cum comunică nonverbal, prin gesturi şi mimică
• Cum îşi exprimă sentimentele faţă de ceilalţi
• Cum îşi exprimă atitudinile faţă de ceilalţi: cooperare, izolare,
agresivitate, instabilitate

Relaţiile copilului cu sine

Plasarea cronologică şi spaţială (vârstă, apartenenţă, adresă)
Maniera în care se prezintă pe sine
Perceperea propriei persoane
Respectul de sine
Curajul în alegerea şi abordarea unei activităţi
Reacţiile în faţa produselor activităţii sale
Atitudinile în faţa activităţii

Alti indicatori
Cum e copilul în majoritatea timpului (activ, liniştit, gălăgios, serios,
timid, agresiv, sociabil)
Preferinţe
Cum se face înţeles când doreşte/nu doreşte să facă ceva
Care sunt obiectele, jucăriile, culorile, persoanele, mâncărurile, animalele
preferate
Cum se comportă faţă de persoane necunoscute
Cum explorează mediul
Dacă priveşte în ochii interlocutorilor
Dacă e stabilită lateralitatea la ochi, mână, picior
Dacă are probleme (handicap chiar) fizice, senzoriale, şi cum le com­
pensează
Care e reacţia la atingerea fizică cu alte persoane
Cum îşi exprimă frica, furia, tristeţea, bucuria, simpatia
Dacă îndeplineşte instrucţiunile verbale
Cât timp îşi poate concentra atenţia pe o activitate
Cât de repede oboseşte
Cum reacţionează la interdicţii
Ce îl recompensează şi cât de des trebuie recompensat
Dacă finalizează sarcinile primite
în ce perioadă a zilei lucrează cel mai bine
Cum reacţionează la tonul vocii
Care e lungimea propoziţiilor formulate spontan
Pune întrebări, răspunde, reacţionează la întrebări?
Cât de extins este vocabularul
Cum învaţă mai bine (vizual, auditiv, experienţial, combinat)
Are abilităţi, priceperi speciale?
Vocea, figura au expresivitate specifică sau sunt inexpresive mai tot
timpul
17
 Un model de FIŞĂ DE OBSERVARE a copilului cu dizabilităţi (elaborată de
specialiştii din Centrul „Primăvara" Reşiţa).

FIŞA DE OBSERVARE

1. Independenţa copilului:
deprinderi de autoajutorare:
comportament în situaţii cotidiene (masa, toaleta, baia, afară):
dacă are nevoie de ajutor special:
în ce constă acest ajutor:
în ce măsură este dependent de adult:
2. Relaţionarea cu mediul:
cum interacţionează cu alţi copii:
cum interacţionează cu adulţii:
• cunoscuţi:
• străini:
comportament în spaţii deschise:

3. Modul în care se joacă:

jocuri/jucării/activităţi preferate:
locul în care se joacă de obicei:
cu cine se joacă de obicei:
ce rol îşi atribuie în cadrul grupului:
concentrare şi atenţie în joc:

4. Probleme de comportament:
în ce constă problema (descrieţi):
când apare problema:
cum reacţionează copilul (descrieţi):
care credeţi că este cauza:
dacă există o strategie de rezolvare a problemei:

5. Modul în care comunică/se exprimă copilul:

sunete
gesturi
limbaj verbal
limbaj non-verbal/limbajul semnelor
alte modalităţi de comunicare

6. Dispoziţia afectivă şi temperamentul copilului:

este vioi, energic sau liniştit, apatic, dezinteresat:
plânge adesea sau e bine dispus mereu:
dacă şi cum îşi exprimă emoţiile, sentimentele:
dacă este înţeles de alţi copii:
dacă înţelege şi reacţionează la sentimentele celorlalţi:

7. Potenţialul actual al copilului:

ce ştie/ce poate să facă copilul:
manipulează obiecte
18
 recunoaşte/denumeşte obiectele
construieşte turnuri din cuburi
cunoaşte schema facială/corporală
grupează obiectele şi după ce criterii:
indică/denumeşte/deosebeşte culorile:
ştie să numere singur sau prin imitaţie:
altele.

8. Cine completează fişa - - - - - - - - - - - --

Data:

Centrul primăvara" din Reşiţa a pus la dispoziţia specialiştilor şi o FIŞĂ PSIHOLOGICĂ

cu următoarea structură:
Psiholog - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - Data - - - - - - - - - - - --

FIŞĂ PSIHOLOGICĂ

Numele/prenumele copilului - - - - - - - - - - - - - --
Data naşterii - - - - - - - - - - - - - - - - -
Şcoala/grădiniţa- - - - - - - - -

1. Procese cognitive senzoriale

a) Percepţii: - văzul - - - - - - - - - - - - -
- auzul - - - - - - - - - - - - -
- tactul - - - - - - - - - - - - -
- olfactul - - - - - - - - - - - -
• gustativul - - - - - - - - - - - - - - - -
• propriocepţia - -
• kinestezia - - - - - - - - - - - - - - - -
- integrale - - - - - - - - - - - -
- structurale - - - - - - - - - - -
- selective - - - - - - - - - - - -
• formei - - - - - - - - - - - - - - - - -
• mărimii - - - - - - - - - - - - - - - - -
• spaţiului - - - - - - - - - - - - - - - - -
• vederii tridimensionale - - - - - - - - - -
-poziţiei: sus-jos - - - -
dreapta - stânga
faţă - spate - -
• mişcării - - - - - - - - - - - - - - - - -
b) Reprezentări:
• vizuale - - - - - - - - - - - - - - - - -
• auditive - - - - - - - - - - - - - - - - -
• reproductive - statice - - - - - - - - - -
- cinetice - - - - - - - - - -
• anticipative - cinetice - - - - - - - - - -
- de transformare - - - - - -

19
Procese cognitive logice
a) Gândirea:
• inteligenţa senzorio-motorie ( 0 - 2 ani) - - - - - - - - - - - -
• reacţia de orientare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
• reacţia de investigaţie - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
• reacţii circulare primare ( 1 - 5 luni) - - - - - - - - - - - - - - - - -
(o reacţie declanşează o altă reacţie)
• reacţii circulare secundare (de la autocentrism la alocentrism)- - - - -
• percepţia succesiunii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
• orientarea acţiunii după criterii de eficienţă - - - - - - - - - - - -
• comportament de căutare - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
• prezenţa scopului în acţiune- - - - - - - - - - - - - - - - - - -
• prezenţa comportamentului anticipativ - - - - - - - - - - - - - -
• interiorizarea acţiunii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
• prezenţa acţiunilor simbolice - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
• apariţia posibilităţilor de schematizare (desen) - - - - - - - - - - -
• prezenţa operaţiilor de seriere - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
• prezenţa operaţiilor de clasificare - - - - - - - - - - - - - - - - -
• reversibilitatea, invarianta, identificarea - - - - - - - - - - - - - -
• prezenţa conceptelor, semiconceptelor, conceptelor superioare - - - -
• reversibilitatea prin inversiune (adunare-scădere) - - - - - - - - - -
• reciprocitate
• structura operaţiilor de coordonare - logică - - - - - - - - - - - -
- matematică
operaţii de calcul - - - - - -
stabilirea de relaţii între obiecte
prezenţa judecăţilor de valoare:
- gândire - anticipativă - - - - -
- divergentă - - - - -
- convergentă - - - -
- analogică - - - - - -
- reproductiva - - - -
- productivă, creatoare
prezenţa noţiunilor: abstracte, integratorii, categoriale
prezenţa operaţiilor de - analiză
- sinteză
- comparaţie
- abstractizare
- generalizare
• inteligenţa (QI)
b) Limbaj şi comunicare:
• modalităţi de stabilire a contactului: mimică
gesturi
sunete (ţipăt)
existenţa unor sunete funcţionale
prezenţa gânguritului (lalaţia): - vocale
- consoane
- imitaţii

20
 • prezenţa unor cuvinte - cu sens
- fără sens
• înţelege sensul cuvintelor, situaţiilor, persoane, obiecte
• prezenţa limbajului gestual (care?)
• prezenţa propoziţiilor simple, scurte
• interiorizarea limbajului
• propoziţii, fraze: - corecte gramatical
- cu topică defectuoasă
- eliptice
• prezenţa ecolaliilor
• deficienţe de vorbire
• deficienţe de articulare
• deficienţe de voce
• dislexo-disgrafie
• discalculie
• lateralitate
• vocabular: - sărac
- conceptual
- concret
- abstract
• intensitatea vocii
• intonaţie
• ritmul vorbirii: - tahilalic
- bradilalic
- normal

c) Memoria:
• memorarea - intenţionată - logică
- mecanică
- neintenţionată
• păstrarea
- reactualizarea prin - recunoaştere
- reproducere
• fidelitatea reactualizării
• prezenţa mijloacelor mnemotehnice
• prezenţa memoriei: - de lungă durată
- de scurtă durată
• volumul memoriei
• trăinicia păstrării
• promptitudinea reactualizării
d) Imaginaţia: - reproductiva
- creatoare
• desenul: - după model
- pe baza reprezentărilor anterioare
Comportamentul
• calm, liniştit, foarte activ
• timid sau adeziv (spontan)
• pasiv sau activ (cu iniţiativă)

21
 • socializarea: - fn familie
- în alte grupuri (grădiniţă, şcoală etc.)
- în acţiuni afară (stradă, magazine)
• comportament de apărare în faţa pericolelor
• este anxios? faţă de ce?
• prezenţa comportamentului agresiv (context)
• prezenţa comportamentului autostimulant (context)
• contactul social

Activităţi
a) Jocul: priveşte jucăria
- apucă jucăria
- duce jucăria la buze
- caută jucăria
- jocuri preferate: - educative
- simbolice
- cu obiecte
- de mişcare
- de construcţii
dacă se joacă cu un adult
dacă are un joc preferat
dacă se joacă în grup
desenează, pictează: - cu ajutor
- singur
dacă în grup se joacă tot singur
dacă are un obiect (animal) preferat pentru joc
b) învăţarea
volumul de cunoştinţe
capacitatea de înţelegere: - spontană
- discontinuă
integrarea activităţilor de joc în învăţare
se bazează pe memorie, pe gândire sau pe ambele
activităţi pentru care are aptitudini
ce deprinderi are

Procese reglatorii
a) Motivaţia: externă
internă
• cognitiva
• afectivă prezentarea unor interese (ce fel?)
- prezenţa trebuinţei
- convingeri
- idealuri
• aprecierea gradului de dificultate a sarcinii
b) Afectivitatea:
• contactul afectiv: - emoţia (mod de exprimare)
- mimica

22
 - intensitatea sunetelor
- modificări psihofiziologice
- pantomimica
• prezenţa emoţiilor (frecvenţa, în ce fel?)
• dispoziţie
• sentimente - intelectuale
- estetice
- morale
• pasiuni, vicii
• hobby-uri

c) Voinţa: prezenţa reglajului voluntar

• prezenţa autoreglajului în activităţi
• prezenţa scopului opţional
• prezenţa efortului voluntar - intensitate
- puterea voinţei
- perseverenţă
- încăpăţânarea
- independenţa
- promptitudinea deciziilor

d) Atenţia:
• frecvenţa stării de veghe în raport cu starea de somn
• reacţia la stimuli (involuntară)
• capacitatea de concentrare a atenţiei (modalităţi)
• capacitatea de concentrare intenţionată spre obiect
• prezenţa atenţiei post-voluntare: - stabilitatea pe un obiect
- distributivitatea atenţiei
- flexibilitatea atenţiei

6. Conştiinţa
• percepţia de sine
• imaginea de sine
• diferenţierea eu-lui de non eu

7. Personalitatea
• tipul de temperament
• rolul în familie/grup
• statutul în familie/grup

8. Concluzii, observaţii, recomandări

23
 FIŞA L O G O P E D I C Ă

I. Date personale
Numele/prenumele copilului
Data naşterii - - - - - - - Adresa
Şcoala/grădiniţa - - - - - - clasa/grupa - - - - - - -
Situaţia şcolară - Examen psihologic (QI)

Anamneză:
Tata- vârsta profesia
Mama vârsta profesia
Fraţi/surori

II. Examen complex

Atitudinea familiei faţă de dificultăţile de limbaj ale copilului

Alte persoane cu dificultăţi de limbaj în familie - - - - - -

Atitudinea copilului faţă de vorbire - - - - - - - - - - - -
Comportamentul copilului - - - - - - - - - - - - - - - -
Boli
Malformaţii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Tip respiraţie
Motricitate generală - - - - - - - - - - - - - - - mers -
Lateralitate - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Schema corporală - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Organizarea spaţio-temporală
Starea aparatului fono-articulator:
• auzul bilateral - - - - - - - - - - - - - - - -
• buzele - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
• limba (fren) - - - - - - - - - - - - - - - - -
• palatul tare, moale, uvula - - - - - - - - - - -
• mobilitatea acestor organe - - - - - - - - - - -

III. Dezvoltarea limbajului:

Gângurit - - - - - - - - - - - - - - - - - lalaţia - - - -
Primele cuvinte - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
înţelegerea vorbirii adultului - - - - - - - - - - - - - - -
Primele propoziţii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Dezvoltarea vocabularului activ - - - - - - - - - - - - -
Apariţia tulburării
Cauze - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Vorbirea independentă - - - - - - - - - - - - - - - - -
Vorbirea reflectată
Recitare - - - - - - - - - - - - - - - - - cânt - - - - -
Povestire liberă - - - - - - - - - - - - - - după imagine
Ritmul vorbirii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Structura gramaticală

24
 Expresivitatea vorbirii - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Vocea
Auz fonematic - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Autocontrol auditiv - - - - - - - - - - - - confuzii - - - - - - - - - - - -
Sunete prezente şi corecte - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Sunete prezente şi incorecte
Sunete absente - - - - -
Silabe, cuvinte - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Caracteristicile fonaţiei (consoane, grupuri consonantice, diftongi, triftongi) - -

Alte particularităţi ale vorbirii - - - - - - - - - -

Citire
Scriere: copiere - - - - - - - - - - - - - dictare
compunere
PROGNOZĂ

IV. DIAGNOSTIC:
Trimiteri la examinări medicale

V. Data începerii corectării Logoped

Terapia propusă
Obiectivele propuse - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Evoluţia vorbirii şi comportamentului copilului în timpul corectării (consemnări
periodice) - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -

25
 EXAMINAREA PSIHOLOGICĂ ŞI PSIHOPEDAGOGICĂ

Nr. Domeniul
crt. Instrumente, probe, teste Observaţii
(arie) vizat
0 1 2 3
1. Scara Portage
2. Ghidul progresului Jim Dale
3. Fişe de dezvoltare psiho-motorie (C.N.P.I.
Timişoara)
Dezvoltare
1. 4. Aprecierea dezvoltării psihice a copilului
Psiho-motorie
preşcolar (A. Chiţu, I. Chiriac)
5. Scara de dezvoltare Denver
6. Scalele de dezvoltare Gesell
7. Scala Brunet - Lezine
1. Bateria experimentală privind nivelul de
dezvoltare intelectuală a copiilor de 6 -10 ani
2. Scara metrică a inteligenţei Binet - Simon
3. Noua scară metrică a inteligenţei NEMI
(Zazzo)
4. Scala de inteligenţă Stanford - Binet
5. Scala de inteligenţă Wechsler (W.P.P.S.I.)
6. Scala W.I.S.C. (Wechsler) pentru şcolari
7. Testul Dearborn
8. Matricele progresive standard RAVEN
Dezvoltare
2. • seriile A, Ab, B (color)
Intelectuală
• seriile A, B, C, D, E
9. Scalele Mc Carthy
10. Scalele Bayley
11. Testul Goodenough
12. Testul Snijders - Oomen
13. Testul „Sans paroles"
14. Bateria Borel - Maisonny pentru evaluarea
nivelului mintal al copiilor surzi şi cu
tulburări de limbaj
15. Scale pentru diferenţierea abilităţilor (D.A.S.)
1. Probe psihogenetice operatorii (T. Kulcsar)
Nivelul
2. Probe de examinare a nivelului operatoriu ne­
3. operatoriu al
cesar pentru însuşirea numărului şi a operaţii­
Inteligenţei
lor aritmetice elementare (N. Obrocea)
1. Proba de atenţie distributivă „Praga" - în Bateria Bontilă
2. Proba de baraj Zazzo - în Bateria Bontilă
3. Labirinte
Procese psihice:
4. Teste de concentrare (Mohling - Raatz)
- atenţie
5. Proba de memorie auditivă a cuvintelor - în Bateria Bontilă
- memorie
4. (Rey) - în Bateria Bontilă
- nivelul per­
6. Proba de memorie a formelor geometrice - în Bateria Bontilă
ceptual
- limbaj (Pieron)
7. Probe de memorie a numerelor
8. Probe pentru examinarea praxiilor
9. Probe primare pentru abilităţi perceptive

26
 10. Proba perceptiv motrică Bender - Santucci
11. Scara de dezvoltare a limbajului (C.
Păunescu)
12. Scara Portage ( 0 - 6 ani) - aria limbaj
13. Test de vocabular în imagini
14. Test de limbaj T.A.C.L - R
15. Test Wheldall de înţelegere a limbajului
16. Teste de limbaj Borei - Maisonny
17. Probe pentru cunoaşterea vârstei lingvistice
(A. Descoeudres)
18. Derbyshire Language Scheme - pentru
evaluarea progresului în limbaj
19. Proba de vocabular Rey
20. Probe de examinare a limbajului oral
21. Fişa de examinare a copilului alalie
22. Probe de conştientizare fonologica
23. Probele Borei - Maisonny pentru scris - citit
24. Test A.B.C (L. Filho)
25. Probe de examinare a scrierii
26. Fişa de evaluare a dificultăţilor grafice
(E. Vrăşmaş)
27. Evaluarea predispoziţiilor lexice - Fayasse
28. Scala de evaluare Harvey
29. Probe de examinare a lexiei (N. Gheorghiţă,
A. Fradis)
30. Probe de citire Bovet
31. Proba Labrot de evaluare a lexiei
32. Test de înţelegere a lecturii
1. Proba Ozeretski - Guillmain
2. Proba de orientare spaţială Piaget - Head
3. Proba de lateralitate Harris
4. Proba Rey pentru sincinezii
5. Bateria pentru lateralitate Galifret - Granjon
6. Proba pentru punctare Binet - Vaschide
5. Motricitate 7. Proba de punctare M. Stambak
8. Proba „Tapping"
9. Proba „Perle"
10. Proba„Decupaj"
11. Proba „Discuri"
12. P r o b a b i l e "
13. Proba de bifare a semnelor - R. Zazzo
1. Scara de maturitate Gunzburg
2. Scara Vineland
3. Lista de control pentru depistarea
Maturizare
6. tulburărilor de comportament Werry -
Psihosocială
Quay
4. Indici ai dezvoltării psihice a copilului
preşcolar (U. Şchiopu)
1. Probe de desen (om, casă, familia, arborele)
7. Personalitate 2. Testul Rorschach
3. Testul Luscher

27
 4. Testul de apercepţie T.A.T.
5. Testul fabulelor - Duss
6. Testul de apercepţie CAT pentru copii
8. Maturitate 1. Chestionar de cunoştinţe pentru preşcolari
şcolară (U. Şchiopu)
(cunoştinţe, 2. Probe de cunoştinţe pentru şcolarul mic
priceperi, 3. Probe pentru cunoaşterea copilului preşcolar
deprinderi) 4. Scara de evaluare a educabilităţii
preşcolarului (A. Coaşan)
5. Bateria de probe pentru preşcolari (V. Piscoi)
6. Fişa de evaluare a nivelului de dezvoltare a
copiilor cu dizabilităţi
7. Probe psihopedagogice (E. Bonchiş)
9. Programe cadru 1. Planuri de servicii personalizate (PSP)
2. Programe de intervenţie personalizată (PIP)

ADDENDUM
Economia lucrării face imposibilă o prezentare integrală a tuturor instrumentelor de
evaluare menţionate în tabel. De asemenea, suntem conştienţi de faptul că tabelul este
incomplet şi deci perfectibil.
O lectură atentă va arăta că multe probe au obiective şi structură aproximativ
asemănătoare şi de aceea reiterăm ideea că scopul lucrării este în primul rând de a expune în
faţa lectorului avizat o parte din „zestrea" de instrumente de evaluare şi de a oferi alternative.
Această culegere poate deveni utilă tinerilor specialişti psihopedagogi care îşi
orientează cariera spre cunoaşterea copiilor (cu sau fără dizabilităţi).
Nu cu mult timp în urmă a apărut o lucrare deosebit de utilă mai ales psiho-
diagnosticienilor, dar şi specialiştilor psihopedagogi, pedagogi, sociologi, asistenţi sociali care
vor să se specializeze în aplicarea testelor psihologice. Este vorba de „Testarea psihologică a
copilului mic", de prof. univ. dr. Nicolae Mitrofan. Cartea a constituit una din sursele
bibliografice ale acestei lucrări.
Autorul atrage atenţia, în prefaţa lucrării, asupra lipsei unui cod deontologic şi a
oricărui control ştiinţific în aplicarea testelor psihologice. De asemenea, prof. Mitrofan
menţionează că publicarea integrală a unor teste reprezintă o gravă eroare, ele putând intra în
posesia unor nespecialişti.
In ce ne priveşte, vom prezenta probele menţionând sursa bibliografică şi de cele mai
multe ori făcând o prezentare generală.
Ideea de bază este aceea că evaluarea trebuie să dispună de instrumente variate care
să surprindă copilul cu dizabilităţi în toată gama manifestărilor sale.
într-o etapă ulterioară aceste probe trebuie triate, completate, adaptate şi constituite
într-un DOSAR UNIC la nivel naţional. în continuare, va trebui ca instrumentele de evaluare
să fie structurate pe tipuri de dizabilităţi şi pe grupe de vârstă. Aceasta înseamnă instrumente
proprii pentru: dificultăţi de învăţare; întârziere/deficienţă mintală/dizabilitate intelectuală;
dezordini de limbaj; deficienţe fizice/motorii; deficienţe vizuale; deficienţe auditive; tulburări
afective şi de comportament.
O sarcină deosebită revine autorilor şi deţinătorilor de instrumente de evaluare care
trebuie să pună la dispoziţia practicienilor specialişti probele şi testele în varianta integrală, cu
instrucţiuni de aplicare şi cotare.
Ne asumăm sarcina de a face acest început care trebuie să fie o provocare. Sugestiile,
adăugirile, criticile vor fi bine venite pentru că în fond ceea ce ne interesează este să acţionăm
cu toţi în interesul COPILULUI.

28
 Secţiunea I
DEZVOLTAREA PSIHOMOTORIE

1. SCARA P O R T A G E PENTRU EDUCAŢIE TIMPURIE

SCARA PORTAGE este un instrument care oferă specialiştilor indicii de normalitate

a dezvoltării pe cele 5 coordonate ale comportamentului psihomotor:
• socializare
• limbaj
• cognitiv
• motor
• autoservire

Scara PORTAGE este de fapt un ghid care cuprinde inventarul abilităţilor de care
trebuie să dispună copilul între 0 - 6 ani, precum şi sugestii educaţional-terapeutice pentru
învăţarea acestora.
Scara este structurată pe 6 secţiuni (arii de dezvoltare), şi anume: stimularea
sugarului, socializare, limbaj, cognitiv, motor şi autoservire.
Unele abilităţi se întâlnesc simultan în mai multe arii. De exemplu, abilităţile de
limbaj necesită abilităţi cognitive şi motorii, sau abilităţile de socializare presupun abilităţi de
limbaj.
Ghidul este realizat în intenţia de a fi utilizat ca instrument pentru întocmirea
planurilor de intervenţie educaţionale personalizate şi nu ca instrument de evaluare a vârstei
mintale.
întrucât ghidul este foarte voluminos, ~ 500 pagini, ne propunem să prezentăm
inventarul abilităţilor dintr-o singură grupă de vârstă pe toate cele 5 arii de dezvoltare.
Se adresează copiilor preşcolari şi copiilor cu deficienţă mintală/dizabilitate
intelectuală uşoară. Administrarea începe cu 1 an sub vârsta cronologică pentru copiii
obişnuiţi şi cu 2 ani în cazul DM uşoare. Programul începe cu primul item pe care copilul nu-1
poate realiza.

VÂRSTA 5-6ANI

a) Aria socializare
73. Numeşte sentimentele pe care le încearcă: furie, bucurie, iubire
74. Se joacă cu 4 - 5 copii, cooperând într-o activitate fără a fi supravegheat
permanent
75. Explică altora regulile unui joc sau ale unei activităţi
76. Imită roluri de adult
77. Participă la conversaţie în timpul mesei
78. Respectă regulile unui joc de raţionament verbal
79. îşi consolează prietenii de joacă atunci când sunt necăjiţi
80. îşi alege singur prietenii

29
 1

81. Planifică şi construieşte folosind unelte simple

82. îşi stabileşte singur obiective de îndeplinit şi duce la bun sfârşit activitatea
83. Joacă el însuşi roluri din poveşti sau foloseşte marionete

b) Aria limbaj
86. Poate indica: câteva, multe, sau mai multe obiecte
87. îşi spune adresa
88. îşi spune numărul de telefon
89. Indică: „cel mai mult, cel mai puţin, câteva (puţine) obiecte"
90. Spune glume simple
91. Relatează întâmplări din experienţa sa zilnică
92. Descrie locaţia sau mişcarea folosind prepoziţiile - de la, către, peste,
departe de
93. Răspunde cu o explicaţie la întrebarea „de ce ?"
94. Aşază 3-5 imagini în ordine corectă, reprezentând o poveste şi spune
povestea
95. Defineşte cuvinte
96. Poate să dea opusul (antonimul) unui cuvânt
97. Poate răspunde la întrebări de genul: „Ce se întâmplă dacă... Ex.:
...scapi un ou din mână?"
98. Foloseşte corect noţiunile de „ieri" şi „mâine"
99. întreabă ce înseamnă cuvintele noi sau nefamiliare lui

c) Aria autoservire
91. Este responsabil pentru o sarcină gospodărească săptămânală
92. îşi alege îmbrăcămintea potrivită în funcţie de temperatură şi de ocazie
93. Se opreşte la bordură, priveşte în ambele părţi şi traversează strada fără
să i se dea instrucţiuni verbale
94. Se serveşte singur la masă şi dă mai departe platoul de servit
95. îşi prepară singur o mâncare simplă care-i place
96. Este responsabil pentru o sarcină gospodăreasă zilnică (aşezarea mesei,
aruncatul gunoiului)
97. îşi potriveşte temperatura apei pentru duş sau baie
98. îşi prepară singur sandvişul
99. Merge singur la grădiniţă, la un teren de joacă sau la magazin, la distanţa
de până la două străzi de casă
100. Taie alimente moi cu cuţitul (banane, cartofi fierţi, pâine)
101. Găseşte WC-ul potrivit fiecărui sex într-un loc public
102. Ridică, duce, aşază tava de servit (la cantină)
103. Leagă şnurul la glugă
104. îşi încheie singur centura de siguranţă în maşină

d) Aria cognitivă
87. Numără până la 20 obiecte şi spune câte sunt
88. Numeşte 10 numerale scrise
89. Numeşte stânga - dreapta raportat la propriul corp
90. Spune în ordine literele alfabetului
91. îşi scrie numele cu litere de tipar
92. Citeşte 5 litere ale alfabetului
93. Aranjează obiecte în ordine, după lungime şi lăţime
94. Citeşte literele mari ale alfabetului
30
 95. Aşază cifrele de la 1 la 10 în ordine adecvată
96. Numeşte poziţiile obiectelor: primul, al doilea, al treilea
97. Citeşte literele mici ale alfabetului
98. Asociază literele mari cu cele mici ale alfabetului
99. Arată (indică) numerele numite de la 1 la 25
100. Copiază un romb
101. Completează un labirint simplu
102. Numeşte în ordine zilele săptămânii
103. Face adunări şi scăderi cu numere până la 3
104. îşi spune data naşterii (ziua şi luna)
105. Recunoaşte 10 cuvinte scrise
106. Poate prevedea ce va urma (după situaţie)
107. Arată obiecte întregi şi jumătăţi
108. Numără de la 1 la 100

e) Aria motorie
112. Scrie litere de tipar mari, disparate, la întâmplare pe hârtie
113. Merge în echilibru pe o bârnă, înainte, înapoi, lateral
114. Ţopăie
115. Se dă în leagăn, iniţiind şi menţinând mişcarea
116. Desface degetele şi cu cel mare le atinge pe celelalte pe fiecare în parte
117. Poate copia litere mici
118. Urcă scările de lemn sau treptele toboganului înalt de 3 m
119. Bate cu ciocanul un cui
120. Driblează mingea cu direcţie
121. Colorează în interiorul conturului 95%
122. Poate decupa poze din reviste, fără a depăşi mai mult de 0,5 cm de la contur
123. Foloseşte ascuţitoarea
124. Copiază desene complicate
125. Rupe forme simple din hârtie
126. îndoaie un pătrat de hârtie de două ori pe diagonală în imitaţie
127. Prinde mingea moale sau un săculeţ cu nisip cu o mână
128. Poate sări singur coarda
129. Loveşte mingea cu paleta sau cu băţul
130. Ridică de jos un obiect în timp ce aleargă
131. Patinează înainte aproximativ 3 m
132. Merge pe bicicletă
133. Se dă cu sania
134. Merge sau se joacă într-un bazin cu apă până la nivelul taliei
135. Conduce un vehicul de jucărie (camion) împingându-se cu un picior
136. Sare şi se învârteşte într-un picior
137. îşi scrie numele cu litere de tipar pe o foaie liniată
138. Sare de la înălţimea de 30 cm şi aterizează pe tălpi
139. Stă într-un picior fără sprijin, cu ochii închişi, 10 secunde
140. Stă atârnat de o bară orizontală 10 secunde, susţinându-şi greutatea în braţe
Subliniem importanţa deosebită a ghidului Portage în special pentru cei care lucrează
cu copiii cu dizabilităţi. Fiecare item al ariilor este prevăzut cu sugestii de exerciţii pentru
dezvoltarea abilităţii respective.
Astfel, scala este şi un instrument de evaluare a achiziţiilor în cele 5 arii, dar şi un
suport pentru alcătuirea programelor de intervenţie educaţională personalizate.

31
 2. GHIDUL PROGRESULUI Jim Dale (1983)

Acest Ghid a fost scris pentru a asista părinţii, profesorii şi alte persoane care
lucrează cu copiii cu dizabilităţi severe. Ghidul indică vârstele aproximative la care copiii fără
dizabilitaţi ating anumite praguri sau „borne" în dezvoltarea lor.
Ghidul este împărţit în opt arii ale dezvoltării: locomoţia; ocupaţia; domeniul social
sau personal; îmbrăcatul; hrănitul; spălarea; mersul la toaletă; comunicarea şi limbajul.
Autorul, Jim Dale, a mai scris „Ghidul Stimulării" în 1990, dând sfaturi detaliate
despre modalităţile de a ajuta copiii cu dizabilităţi să atingă pragurile dezvoltării menţionate
în „Ghidul Progresului".
Vom reda selectiv câteva pagini din acest ghid.

Dezvoltare locomotorie

Data evaluării
Vârsta Stadiile dezvoltării
10 luni (s) Stă bine în scaun
(s) Se poate târî (merge de-a buşilea) înainte şi înapoi
(p) Plăcere evidentă la încercarea de legănare
11 luni (s) Foloseşte mobila ca să se tragă şi să se ridice în
picioare
(1) Poate merge susţinut de mâini
12 luni (1) Merge sprijinit de mobilă sau de perete
(1) Umblă în „patru labe" (mâini şi picioare)
13 luni (s) Se prăbuşeşte pe spate de la stat în picioare la stat
în şezut
(s) Poate sta singur pentru câteva momente
14 luni (1) Merge ţinut de o mână
(1) Se târăşte pe scări
15 luni (l)(s) Merge singur nesigur pe sine pentru puţin timp
16 luni (s) Se caţără şi stă într-un scaun pentru adulţi
17 luni (1) Urcă şi coboară scările ţinut de o mână
(1) Poate să se ridice în picioare
(s) Stă fără să se ţină de nimic
18 luni (s) Merge în picioare pe o bază largă. Cade adesea.
(s) E capabil să ţină o jucărie în timp ce merge
19 luni (s) E capabil să tragă o jucărie în timp ce merge
(s) Merge bine. picioarele sunt numai puţin depărtate
20 luni (1) începe să sară fără să se ţină de nimic
21 luni (1) E capabil să meargă invers
22 luni (I) Urcă şi coboară scările cu două picioare pe scară
(ţinându-se de balustradă, şi nu de un adult)
23 luni (1) Fuge. Nu se poate opri brusc şi nici să ia curba
repede
2 ani (1) Loveşte o minge fără să se dezechilibreze
(1) Ridică un obiect de pe jos fără să se dezechilibreze
2 VA ani (p) Sare câţiva centimetri ca să aterizeze pe un picior.
Un pas-săritura

32
 (s) E capabil să stea pe vârfurile degetelor de la
picioare
2 % ani (g) împinge o jucărie cu o mişcare sigură
(p) Mişcări ample ale corpului în ritm puternic
3 ani (1) Urcă scările cu un picior pe treaptă
(1) Coboară scările cu două picioare pe treaptă
(g) Merge vertical şi e sigur de sine
3 Vi ani (s) Sare de pe ultima treaptă cu ambele picioare
(s) Stă într-un picior cu momente de balans
(g)Copilul poate merge de-a lungul unei scânduri
4 ani (1) Coboară scările cu un picior pe treaptă
(s) Poate alerga pe vârfurile degetelor de la picioare

Activităţile

Data evaluării
Vârsta Stadiile dezvoltării
19 luni (1) Va incerca să copieze o linie dreaptă; desenează
(p) E capabil să potrivească inserarea pătratelor şi a
cercurilor la locurile lor dacă îi este dat să aleagă
(s) începe să arate preferinţe de folosire a unei anumite
mâini
20 luni (g) Este capabil să potrivească triunghiul în tabla de
forme (incastru)
(p) Poate sorta două culori tari contrastante
(1) Mâzgăleşte fără încurajări
21 luni (1) încearcă să imite liniile de creion verticale
(1) Construieşte un turn din cinci cuburi
(s) Ii plac poeziile pentru copii şi încearcă să participe
22 luni (g) Dacă i se arată, poate îndoi o hârtie
(s) Explorează mediul înconjurător în mod energic
(1) Un carton cu 3 sau 4 imagini pe el: copilul poate
arăta imaginea cerută
1 1 1 1
• A ™ T T T " " ••' ............

23 luni (1) încearcă să imite liniile circulare

(p) E capabil să înşire mărgele mari (înşiră pe aţă cu un
vârf tare)
(g) Ii place să termine o acţiune/situaţie; să închidă
uşa, spre exemplu
2 ani (1) Poate răsuci mânerul rotund al unei uşi sau un şurub
etc.
(1) Construieşte un turn din şase cuburi
(1) Poate plasa trei sau patru cuburi în rând (tren)
(p) încearcă să imite liniile de creion orizontale
(1) 0 singură tablă de forme: cerc, pătrat şi triunghi
inserate corect
2 ani şi (g) Apa, nisipul şi lipiciul sunt foarte interesante
3 luni (apreciere tactilă: umplând şi golind vase)
(g) Poate potrivi jucăriile una cu alta (legături simple)

33
 (s) Multe lucruri zilnice sunt recunoscute atunci când
vede modelul mărimii
(p) Poate potrivi membrele mobile ale unei păpuşi cu
ale lui (braţ, picior, cap, trunchi, gură, ochi, urechi etc.)
2 ani şi (g) îi place să deseneze cu degetul
6 luni (1) Poate imita liniile orizontale
(1) Verbalizează în timp ce desenează: haina, lingura,
cana, etc.
(s) E capabil să taie cu foarfecă
2 ani şi (1) Construieşte un turn din opt cuburi
9 luni (p) Recunoaşte o acţiune din imagine
(g) Recunoaşte mărimile în mod grosolan: mare şi mic
(g) Este interesat în a face ordine (ajută să pună
lucrurile la locurile lor)
3 ani (s) Potriveşte trei culori primare
(1) Copiază un cerc (desenează)
(p) îi place să se joace pe podea cu cutii, cuburi,
cărămizi etc
(1) Construieşte un turn din nouă sau zece cuburi
(g) Ii place să aibă alternative
(p) Poate mânui o pensulă mare, nu doar atingere
3 ani şi (s) Ii plac foarte mult poeziile pentru copii (ştie
3 luni câteva?)
1
A — " •
(g) începe să aibă conceptul de număr (unu, doi, mai
multe)
(s) Desenează un bărbat cu cap şi de obicei o altă
componentă a corpului
(s) Poate identifica T de la „tata" (îl poate scrie cu
degetul?)

Hrănire

Data evaluării
Vârsta Stadiile dezvoltării
1 lună (s) Ţipă foarte tare când îi este foame
3 luni (s) Recunoaşte momentul hranei după biberon
(s) Face mişcări de întâmpinare nerăbdătoare
6 luni (s) Pune mâna pe biberon şi îl mângâie în timpul
hrănitului
(s) Pune mâinile pe cană când e ţinută între buze
9 luni (s) încearcă să apuce lingura când e hrănit
(s) Ţine, muşcă din biscuit: înmoaie conţinutul în gură
(s) Poate mesteca cu dinţii din faţă
1 an (p) Biberonul nu mai e folosit
(s) Bea din cană cu puţin ajutor
(g) Are preferinţe pentru anumite mâncăruri devenite
cunoscute
(g) Poate să se hrănească cu degetele pentru o parte
din hrană

34
 (s) Ţine lingura, dar nu o poate folosi singur
1 an şi (s) Când i se dă de băut, poate să se aibă încredere să i
3 luni se dea să ţină cana
(g) Duce lingura la gură singur, dar adultul trebuie să
umple lingura
1 an şi (p) Ridică şi ţine cana între amândouă mâinile. Se
6 luni poate să o scape din mână după ce termină
(g) Ţine lingura şi o duce la gură fără să o rotească sau
să o verse (sau foarte puţin)
1 an şi (s) Bea fără să o verse mult
9 luni (g) Poate să-i dea farfuria/cana „mamei" când e goală
2 ani (s) Ridică cana să bea şi o pune la loc pe masă
(1) Se hrăneşte cu lingura fară să verse
(s) Mestecă bine
2 ani şi (g) îi plac „ritualurile" din timpul mesei (să se
6 luni pregătească, să se servească etc.)
(g) Comportamentul variază în funcţie de cum îi place
o mâncare
(s) Mănâncă bine cu lingura şi poate folosi o furculiţă
(s) Cere mâncare şi de băut
3 ani (g) Legumele sunt acceptate acum în formă „semi-
solidă", nu strivite şi nici amestecate cu restul
(g) Are nevoie de puţin (sau deloc) ajutor la mâncat şi
băut
(s) Mănâncă cu furculiţa sau lingura. împinge
mâncarea
(p) Poate turna
4 ani (s) Mânuieşte cu grijă furculiţa şi lingura
(g) Ajută să se pună masa (nu doar tacâmurile)
(g) Poate avea nevoie de şerveţel. Nu de baveţică
5 ani (g) Copilul îşi curăţă farfuria, dar refuzurile sunt
definitive
(s) Foloseşte cuţitul şi furculiţa
(p) Poate spăla şi şterge vasele
6 ani (g) îi place şi vrea să încerce mâncăruri noi
(g) E capabil să folosească cuţitul pentru tăiat
(g) Ia mai multă mâncare decât poate mânca

Comunicarea şi limbajul

Data evaluării
Vârsta Stadiile dezvoltării
10 luni (g) E capabil să imite o mişcare de „pa-pa" (la
revedere)
(p) Răspunde la „Unde e pantoful tău?" sau
„Pantoful?" prin atingere sau indicare cu privirea
(p) Poate copia unele gesturi simple, naturale,
idiografice
11 luni (p) Scutură capul pentru „Nu"

35
 (p) Foloseşte sunete asociate cu obiecte (ex. „miau"=
pisica)
(p) Poate potrivi un obiect cu un alt obiect
£ ^ ± .
1 an
(s) înţelege comenzi simple asociate cu gesturi
(naturale), (ex. „vino aici", „deschide gura" etc.)
(g) Poate înţelege câteva expresii simple ((p) -
vorbite, gesticulate sau prin semne)
(p) Foloseşte un singur gest „natural" pentru a cere
ceva (când i se aduce aminte)
1 an şi (p) Poate aduce cuiva o cană ca să îi arate că îi este
3 luni sete
(p) Pronunţă cuvinte formate din două silabe la fel
(duplicate) (pa-pa, bau-bau, poc-poc)
(p) Foloseşte un singur gest natural în mod pozitiv şi
adecvat (nu trebuie să i se reamintească)
1 an şi (s) Cere un obiect prin indicare
6 luni (g) Poate face legătura dintre un obiect şi o imagine
(p) E capabil să copieze câteva semne idiografice (cu
promtitudine)
1 an şi (1) Trage o persoană ca să obţină ceva de la ea sau să
9 luni obţină o jucărie
(g) Poate spune „mulţumesc (mersi)"
(p) încearcă să imite câteva cuvinte (vorbite,
gesticulate sau prin semne)
2 ani (g) Numeşte imagini din carte
(s) E capabil să spună sau să facă semne pentru două
sau trei cuvinte cu înţeles
(p) Poate arăta sau atinge câteva părţi ale corpului
când e întrebat
2 ani şi (s) Foloseşte două cuvinte împreună (ex. „mami-
3 luni pălărie" sau „lapte-gata")
(p) Inventează gesturi proprii şi semne pentru a-şi face
cunoscute dorinţele
(s) îi place să asocieze obiectele la denumirile lor
2 ani şi (g) Ii place ritmul cuvintelor (îi plac poeziile pentru
6 luni copii)
(s) Ii plac poveştile simple din cărţile cu imagini
(s) Vorbeşte când se joacă şi gesticulează când
vorbeşte
2 ani şi (p) înţelege câteva poziţii (ex. în, pe, sub...)
9 luni (p) Poate face o propoziţie din două cuvinte şi o
prepoziţie, incorectă dar cu sens (ex. „cuţit în cutie")
(p) încercări spontane de a repeta majoritatea
cuvintelor
3 ani (g) Poate identifica câteva litere mari
(s) Foloseşte pluralul
(p) Asociază verbul cu substantivul (ex. pantofi -
merge)
3 ani şi (g) Poate asocia „M" cu „Mama"
6 luni (s) Foloseşte câteva pronume (eu, tu, mie, a mea)

36
 (p) Poate denumi câteva culori comune
4 ani (1) Cunoaşte câteva poezii pentru copii (nu doar le
recunoaşte)
(p) Poate folosi trecutul
(p) Răspunde la întrebări cu „da" şi „nu" (nu doar
acceptă sau refuză ceva ce i se oferă)
4 ani şi (1) începe să pună întrebări
6 luni (s) Confundă realitatea cu fantezia în poveştile pe care
le relatează
5 ani (g) Recunoaşte propriul nume (citit, scris sau Braille)
(s) îi plac mult poveştile şi le pune în practică în
detaliu mai târziu

FIŞA DE DEZVOLTARE PSIHOMOTORIE A COPIILOR ( 0 - 6 ani)

Autor: Centrul de neuro-psihiatrie infantilă - Timişoara.

Sursa bibliografică: P. Arcan, D . Ciumăgeanu - „Copilul deficient mintal", 1 9 8 0 .

Instrucţiuni de administrare şi notare se găsesc î n lucrare.
V o m reda itemii p e grupe de vârstă (3).

a) Fişa pentru 0 - 1 an
0 - 3 luni:
1. reflexul suptului
2. reflexul clipitului
3. ţine pumnul strâns
4. culcat pe burtă se sprijină pe antebraţe
5. ţinut în braţe, capul se clatină
6. culcat pe spate ţine capul lateral
7. ţine o jucărie în mână două secunde
8. apare surâsul
9. priveşte obiectele în mişcare
10. priveşte feţele celor din jur
11. se joacă cu mâinile
12. se înviorează la vederea biberonului
13. plânge la foame şi disconfort
14. gângureşte şi vocalizează prelungit

3 - 6 luni:
1. reflexul de pedalare
2. întoarcere de pe burtă pe spate şi invers
3. ţinut în braţe menţine capul drept
4. stă în şezut sprijinit
5. întinde mâna şi apucă jucăria
6. culcat pe spate îşi ridică puţin capul
7. distinge dulcele de amar
8. întoarce capul la sunete
9. urmăreşte cu ochii mişcarea unei persoane
10. se joacă cu obiecte sunătoare

37
 11. se agită în aşteptarea mâncării
12. râde la stimulul persoanelor din jur
13. trece o jucărie dintr-o mână în alta
14. deosebeşte membrii familiei de străini
15. vocalizează perfect, modulându-şi vocea

6 - 9 luni:
1. susţinut, apare reflexul de păşire
2. stă singur în şezut
3. se târăşte în patru labe
4. apucă cu palma şi degetele
5. întinde mâna după oameni şi jucării
6. menţine două cuburi în mână şi priveşte pe al treilea
7. imită lovirea în masă cu lingura
8. face: „pa - pa"
9. imită gestul: Bravo!
10. spune polisilabic: ma - ma, bo - bo, da - da
11. execută la cerere unele mişcări
12. stă singur, ţinându-se de obiecte
13. încearcă să meargă, ţinându-se de obiecte
14. se interesează de obiecte şi de jucării noi
15. caută şi găseşte obiecte din jur

9 - 1 2 luni:
1. reacţie de apărare la musca de pe faţă
2. se târăşte cu îndemânare
3. merge ţinut de o mână
4. se ridică în picioare pentru scurt timp
5. e atent şi ascultă muzica
6. localizează zgomote îndepărtate
7. arată locul ciupit
8. ajută la îmbrăcare
9. dă un obiect la cerere
10. încearcă să mănânce cu lingura
11. imită gestul de-a mâzgăli
12. înţelege interdicţia
13. merge singur
14. arată nasul, părul, gura, la cerere
15. are un vocabular de 1 - 3 cuvinte

Fişa pentru 1 - 3 ani

12 - 18 luni:
1. dispare reflexul suptului după luna 13
2. merge cu paşi inegali, baza lărgită
3. se caţără pe pat şi pe scaun
4. urcă scara ţinut de o mână
5. deschide cutii şi sertare
6. preferă culori vii, în special roşu
7. aude sunetele de la o distanţă mică
8. vede şi ridică obiecte mici
38
 9. respinge un miros neplăcut
10. arată interes pentru imagini colorate
11. arată la cerere ochii şi nasul
12. aduce o jucărie la cerere
13. trage o linie cu creionul, imitând
14. face o construcţie cu 3 - 4 cuburi
15. se serveşte de linguriţă
16. are un vocabular de 3 - 6 cuvinte
17. urmăreşte câteva poze din carte
18. execută: „hai la mama"

18 - 24 luni:
1. reflexul de urinare, indicat cu o secundă înainte
2. fuge bine, cade rar
3. urcă treptele, ţinându-se de balustradă
4. loveşte mingea cu piciorul, la cerere
5. poate răsfoi o carte
6. recunoaşte o melodie des auzită
7. îi place şi preferă dulcele
8. ridică şi aduce obiecte mici
9. aude sunetele fine din apropiere
10. face o construcţie din 4 - 6 cuburi
11. încearcă să îndoaie o foaie, imitând
12. scoate dopul de la o sticlă
13. desenează un cerc, imitând
14. aduce la cerere obiecte diferite
15. ajută la aranjatul lucrurilor sale
16. vocabular de minimum 12 cuvinte
17. începe să folosească propoziţii scurte
18. utilizează pronumele

24 - 36 luni:
1. control sfincterian format
2. se duce singur la oliţă
3. urcă şi coboară treptele
4. se joacă cu alţi copii
5. se orientează în spaţiul obişnuit
6. construieşte din cuburi
7. începe să danseze
8. priveşte imagini şi le înţelege
9. ajută la îmbrăcare şi dezbrăcare
10. cunoaşte animalele după imagini
11. numeşte părţile corpului său
12. numeşte obiecte din jur
13. numără până la doi
14. vocabular de sute de cuvinte
15. spune „bună ziua"
16. mulţumeşte când i se dă ceva
17. spune o poezie de o strofă
18. povesteşte istorioare scurte

39
 c) Fişa pentru 3 - 6 ani
3 - 4 ani:
1. spune numele şi prenumele
2. stă în echilibru pe un picior 5 secunde
3. sare la distanţă
4. se îmbracă singur sub îndrumare
5. asamblează figuri
6. arată nasul, ochii, gura la alte persoane, imagini
7. denumeşte cheia, cuţitul, moneda
8. desenează cercul şi crucea
9. recunoaşte linia mai lungă
10. construieşte un „pod" după model
11. execută 3 comenzi
12. arată atâtea obiecte câte degete

4 - 5 ani:
1. sare într-un picior
2. merge călcâi - deget
3. prinde mingea
4. cunoaşte culorile
5. desenează un pătrat
6. distinge dimineaţa, după masa, seara
7. analogii opuse (2 din 3)
8. desenează un omuleţ (3 părţi)
9. numără 4 - 5 jetoane
10. cunoaşte 13 verbe din 20
11. îndeplineşte 5 comenzi
12. cunoaşte utilitatea obiectelor

1. echilibru pe un picior (10 secunde)

2. mersul călcâi - deget înapoi
3. sesizează lacune în desene
4. repetă 12 silabe
5. ştie din ce sunt făcute lucrurile
6. desenează omuleţul (6 părţi)
7. compară două obiecte din amintire
8. copiază rombul
9. arată mâna dreaptă, ochiul stâng
10. numără 13 jetoane
11. spune o poezie de 3 - 4 strofe
12. defineşte noţiuni (6 din 9)

Pentru toate cele 3 fişe examinarea începe cu itemul 1 înscris în grupa de vârstă
căreia îi corespunde copilul. Dacă răspunsurile sunt negative la mai mult de 3 - 4 itemi
prevăzuţi pentru vârsta respectivă, examinatorul coboară la itemii din grupa de vârstă
inferioară. Dacă copilul reuşeşte la 9 - 10 itemi ai vârstei sale, investigaţia va continua la
grupa de vârstă imediat superioară.
Notare: Pentru fiecare performanţă se acordă 1 punct care se notează în rândul
corespunzător vârstei copilului examinat. Punctele vor fi unite cu o linie continuă care trebuie
40
comparată cu linia punctată ce indică dezvoltarea standard. Linia care uneşte punctele poate fi
discontinuă dacă unele performanţe n-au fost îndeplinite. In cazul liniei discontinui,
rămânerile în urmă pot fi uşor detectate şi urmărite ulterior în dezvoltarea copilului.

Scorul individual (SI) se calculează astfel:

_ (nr.puncte + 113) * 100

scorul standard

Scorul standard: 3 - 4 ani = 125 p

4 - 5 ani = 137 p
5 - 6 ani = 149 p

Se consideră ca normale şi valori de 90 - 95 din valoarea standard.

Dacă copilul nu rezolvă toţi itemii, atunci SI este dat de proporţia pe care o
reprezintă această parte din totalul itemilor vârstei.

[nr.puncte + (Sc.st - sv)]xl00

wjl— _ — ^ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _
Sc.st
în care:
Sc.st = scorul standard pentru vârsta respectivă, care cuprinde toţi itemii
de la naştere până la vârsta copilului,
sv = numărul de itemi cuprinşi în etapa de vârstă
cu care începe examinarea.

Copii cu un SI sub 85% vor fi orientaţi spre examinări neuro-psihiatrice pentru

precizarea cauzelor şi diagnostic.

4. APRECIEREA DEZVOLTĂRII PSIHICE A COPILULUI PREŞCOLAR

Sursa bibliografică: „Aprecierea dezvoltării psihice la copilul preşcolar (I. Chiriac, A. Chiţu) Ed.
Medicală Bucureşti 1980).

Este o metodă de investigare a dezvoltării psiho-motorii a cărei autori sunt dr. Irina
Chiriac şi psiholog Angela Chiţu.
Metoda urmăreşte investigarea copilului pe 4 arii de comportament: motor, cognitiv,
verbal, socio-afectiv.
Obiectiv:
cunoaşterea caracteristicilor de normalitate în dezvoltarea fizică şi psihică
între 3 - 6 ani;
depistarea timpurie a unor rămâneri în urmă în dezvoltarea psihică, în
vederea organizării unei intervenţii educational-recuperative.

a) Comportament motor (M)

M I. Echilibru în ortostatism:
MLI Poziţie de echilibru, mers echilibrat
M 1.2 Sărituri peste un obstacol sau de pe un picior pe altul

41
 M II. Coordonare oculomotorie;
M I I . 1 Plierea hârtiei şi mişcări de coordonare ochi-mână
M I I . 2 Desenarea după model a unei figuri geometrice
M III. Coordonare generală corp - segmente:
M III. 1 Mişcări de orientare în schema corporală proprie

b) Comportament cognitiv (C)

C I. Identificarea unor poziţii spaţiale, percepţia însuşirilor obiectelor
(lungime, mărime, greutate, culoare):
CLI Identificarea unor poziţii spaţiale
C. 1.2 Percepţia lungimii
C 1.3 Percepţia mărimii, greutăţii, culorilor
C II. Activitatea de reprezentare
C I L 1 Recunoaşterea unor lacune în desen
C III. Percepţia temporală, noţiuni de orientare temporală
C III. 1 Diferenţierea momentelor zilei
C III.2 Diferenţierea anotimpurilor
CUI.3 Cunoaşterea zilelor săptămânii
C IV. Activitatea de memorie şi gândire
C IV. 1 înţelegerea unor relaţii
C IV.2 Operarea în sfera unor noţiuni generale
C IV.3 Operarea mintală asupra noţiunii generale cu denumirea
de noţiuni subordonate
C I V . 4 Recunoaşterea utilităţii unor obiecte
C IV.5 Definire de noţiuni
C IV.6 Operaţii de gândire
C IV.7 Asimilarea simbolului numeric

c) Comportament verbal (V)

VI. Achiziţia de categorii gramaticale
V 1.1 Utilizarea unor categorii gramaticale
VII. Vorbire, exprimare corectă
V II. 1 Folosirea pluralului
V III. Limbaj vorbit, limbaj citit
V III. 1 Reproducerea unei poezii, relatarea de povestiri după imagini
V III.2 Recunoaşterea de litere

d) Comportament social - afectiv (S)

S I. Manifestări de independenţă, deprinderi de autoservire
S 1.1 Autonomie în îmbrăcare
S 1.2 Autonomie în dezbrăcare
S 1.3 Executarea unor sarcini casnice
S 1.4 Deprinderi igienice, simţul ordinii
S II. Activitatea de joc
S II. 1 Jocuri de diferite tipuri, individuale sau colective
S III. Relaţiile cu adulţii şi copiii
S III. 1 Tipuri de relaţii cu adulţii şi copiii

42
 Spre exemplificare, pentru vârsta de 6 ani sunt propuşi următorii itemi:

6 ANI

A) COMPORTAMENT MOTOR:
1) - merge corect într-un cerc desenat pe podea;
2) - desenează un romb după model;
3) - mişcări corecte de orientare în schema corporală proprie, cu multă uşurinţă.

B) COMPORTAMENT COGNITIV
1) - efectuează o construcţie cu 1 0 - 1 2 cuburi;
2) - indică şi denumeşte 6 - 7 culori sau nuanţe;
3) - denumeşte 3 momente principale ale zilei, relatează activităţi obişnuite
pentru aceste momente;
4) - cunoaşte şi denumeşte 3 - 4 anotimpuri;
5) - enumera 5 - 7 zile din săptămână;
6) - denumeşte din memorie noţiuni din sfera a 4 - 5 noţiuni integratoare
(îmbrăcăminte, mobilă, vehicule, jucării)
7) - defineşte 4 obiecte sau fiinţe (minge, pisică, haină, cal)
8) - stabileşte asemănări între 3 noţiuni date: câine - pisică
măr - pară
gheată - cizmă

9) - numără peste 10 culori.

C)
COMPORTAMENT VERBAL
1) - foloseşte corect 3 adverbe de timp (azi, mâine, ieri);
2) - relatează pe larg despre 3 imagini date;
3) - recunoaşte corect 2 - 3 litere.
D) COMPORTAMENT SOCIAL AFECTIV
1) - îşi ordonează singur lucrurile în mod ordonat;
2) - ştie să joace jocuri de îndemânare (decupaje);
3) - comunică mai uşor cu persoanele adulte străine, este mai receptiv şi răspun­
de mai prompt la solicitările acestora.

Material necesar:
• 15 cuburi de lemn, având o singură culoare, cu latura de 5 cm;
• jetoane de carton colorate în 5 culori: roşu, galben, albastru, verde, negru şi
3 nuanţe: bleu, roz, portocaliu;
• coli de scris pentru desen şi creioane;
• imagini cu animale, flori, jucării, fructe, păsări, îmbrăcăminte, legume,
mobilă;

• imagini pentru relatare şi povestire.

Notare: Fiecare probă rezolvată se cotează cu lp.

Se totalizează punctele şi se compară cu punctajul total estimat la 6 ani (18p),
calculându-se procentajul individual astfel:
Punctai individual ? x 100
= = %
Punctaj total 18

43
 Valorile cuprinse între 75-100 % reprezintă zona de normalitate psihică.
Valorile sub 75 % reprezintă subnormalitate psihică (retard psihic de diferite grade).
întârzierea poate fi globală dacă preşcolarul examinat are rezultate negative la unele
probe la nivelul tuturor celor 4 comportamente, sau parţială, când nu rezolvă probele la 1 - 2
comportamente.
Metoda Chiţu-Chiriac are valoare operativă, permiţând stabilirea unui diagnostic
individual de dezvoltare psihică pe cele 4 arii comportamentale.
Date suplimentare privind materialul tehnic necesar, tabelele cu caracteristicile de
normalitate ale dezvoltării, fişa individuală pentru înscrierea rezultatelor, notarea şi calcularea
nivelului de dezvoltare (normalitate, subnormalitate) se găsesc în lucrarea menţionată
anterior.
Amintim că autoarele au propus şi o scară de „Apreciere a dezvoltării neuro-
psihice la copiii între 1 şi 36 luni" (1977), structurată pe aceleaşi 4 arii de com­
portament.
Aceste probe pot semnala şi localiza anumite dizabilităţi - deficienţele în dezvoltare
indicând şi orientând astfel către măsuri adecvate de stimulare.

SCARA DE EVALUARE DENVER (TESTUL DENVER)

Adaptarea şi etalonarea lui pe populaţie de copii românească reprezintă cea mai mare
realizare în domeniul psiho-diagnosticului în ţara noastră, după 1989 (Mitrofan N.)
Testul cuprinde 105 itemi de dificultate crescândă, structuraţi în 4 grupe:
1. Comportamentul social (reacţiile copilului la factori sociali de mediu)
2. Comportamentul de adaptare (coordonarea oculo-manuală, abilităţi de
manipulare, rezolvare de probleme practice).
3. Comportament verbal (modul în care e folosit limbajul, vocabularul
activ/pasiv, asocieri de cuvinte, abstracţii)
4. Comportament motor (orientare spaţială, coordonare dinamică generală,
echilibru, abilităţi manuale etc).
Aplicarea testului necesită următoarele materiale:
• un ghem mic de lână roşie
• o jucărie pentru sugari care face zgomot
• 8 cuburi colorate de 2,5 x 2,5 x 2,5 cm (2 albastre, 2 galbene, 2 verzi, 2 roşii)
• o sticluţă transparentă cu gâtul de 1 cm
• un clopoţel
• o minge de tenis
• un creion
• stafide
• câteva coli de hârtie velină
Aplicarea acestui test nu se finalizează într-un coeficient de dezvoltare pentru fiecare
nivel de vârstă, dar permite conturarea unui scor care încadrează copiii examinaţi în: normali,
suspecţi, deficienţi, instabili (N. Mitrofan).

Iată comportamentele aşteptate în diferite arii de dezvoltare, pe o secvenţă de vârstă:

44
 DEPRINDERI
VÂRSTA LIMBAJ MIŞCĂRI GENERALE MIŞCĂRI FINE
PERSONAL-SOCIALE
Ţipă la naştere. Mişcări armonioase. Urmăreşte linia. Priveşte faţa.
Reacţionează la clopoţel. Ridică capul. Urmăreşte dincolo de mijloc. Zâmbeşte conştient.
0-3 luni Zâmbeşte. Gângureşte. Vocalizează. întoarce capul la 4 5 de grade, Zâmbeşte spontan,
Plânge tare, mult când se sperie. îşi priveşte mâinile.
întoarce capul la 9 0 de grade.
Se întoarce la chemare. îşi ţine capul. Apucă clopoţei. Manipulează jucăriile.
Emite silabe. Se sprijină pe picioare. îşi împreunează mâinile. Mănâncă singur.
3-6 luni Imită sunetele vorbirii. Se rostogoleşte. Se întoarce 180 de grade.
Stă î n şezut sprijinit. Priveşte bilele.
Se întinde ca să apuce.
Pronunţă „tata/mama"-nespecifice. Stă singur î n şezut. Caută u n obiect. Se joacă cu palmele.
Combină silabe. Stă î n picioare susţinut. Strânge bile. Indică ce doreşte.
6-9 luni
Se agaţă, încercând să se ridice. î m p i n g e cuburile.
Ia 2 cuburi.
Vorbeşte neclar (bolboroseşte). Stă î n picioare 2 secunde. Apucă între degete. Face cu mâna „Pa".
9-12 luni Pronunţă „tata/mama" - specifice. Stă î n picioare singur. Loveşte 2 cuburi pe care le ţine î n Se joacă cu mingea.
Pronunţă 1-2 cuvinte. mână.

Pronunţă 3-6 cuvinte. Se apleacă şi revine. Pune u n cub î n cană. Imită activităţi.
12-18 luni Arată două poze/fotografii la cerere. Face câţiva paşi. Mâzgăleşte. împrăştie bile. B e a din ceaşcă.
Face turn din 2 cuburi.
Combină/asociază cuvinte. M e r g e bine. Face turn din 4 cuburi, Ajută î n casă.
N u m e ş t e o poză/fotografie la cerere. M e r g e înapoi. împătureşte o foaie de hârtie. Foloseşte lingura şi furculiţa.
18-24 luni Arată 6 părţi ale corpului la cerere. Aleargă. Face turn din 6 cuburi.
Arată 4 poze/fotografii la cerere. Loveşte mingea cu piciorul.
Vorbeşte pe jumătate inteligibil. Sare în sus.
N u m e ş t e 4 fotografii/poze la cerere. Aruncă m i n g e a peste mână. Reproduce linia verticală şi orizontală. Se dezbracă.
D e n u m e ş t e 2 acţiuni la cerere. Sare în lungime. Face turn din 8 cuburi. Hrăneşte păpuşa.
Foloseşte corect pluralul. Balansează fiecare picior o secundă. Are control sfincterian şi în timpul
24 luni-3 ani nopţii.
Foloseşte pronumele personal.
Ştie 2 adjective/însuşiri,
întreabă „Ce e asta?"

45
 6. SCALELE DE DEZVOLTARE GESELL

Aceste scale se adresează vârstei 0-5 ani, au apărut în 1925 şi aparţin psihologului
Arnold Gesell. Ele au suferit de atunci numeroase revizii.
Obiective: identificarea copiilor cu risc crescut de deteriorare neorologică şi
întârziere mintală.
Conţinut: observarea şi evaluarea achiziţiilor copiilor mici în următoarele arii:
dezvoltarea limbajului, comportament adaptiv, motric general şi motric fin, comportament
personal social.
în variantele revizuite (1980, 1987) s-a propus utilizarea unei modalităţi de calcul al
coeficientului de dezvoltare (DQ), dar procedura suferă din cauza absenţei unor criterii
precise.
Deşi testul a avut şi mai are încă o largă utilizare, indicii de fidelitate şi validitate nu
justifică o decizie corectă în diagnostic, motiv pentru care se recomandă o mare precauţie în
utilizarea lui (N. Mitrofan).

7. SCARA BRUNET - LEZINE

Sursa bibliografică: U. Şchiopu „Introducere în psihodiagnostic".

Autoarele acestui test (O. Brunet şi I. Lezine) au adaptat pentru copiii francezi
bateria A. Gesell. Scala este alcătuită din 10 probe pentru fiecare etapă de dezvoltare.
Itemii sunt repartizaţi pe cele 4 domenii:
• motor - postural (P)
• limbaj (L)
• conduită de adaptare faţă de obiecte (C)
• relaţii sociale şi personale (S).

PREZENTAREA SCĂRII:
1 lună
Pi Ridică capul din când în când în poziţia şezând
P2 Pe burtă, ridică nesigur capul (clătinându-1)
P3 Pe burtă, se târăşte
P4 Reacţionează la zgomotul clopoţelului
C5 Urmăreşte inelul rotit cu 90°
Sa Fixează cu privirea faţa examinatorului.
întrebări:
P 7 Strânge degetul introdus în mâna sa?
Lg Emite sunete guturale?
S9 încetează să plângă la voce sau apropiere?
S10 Reacţie anticipată la supt?

2 luni
Pi în poziţie şezândă stă un moment cu capul ridicat
P2 Pe burtă, îşi ridică umerii şi capul
P3 Ţine capul ridicat, în poziţie şezândă

46
 C4 Urmăreşte cu ochii persoana care se deplasează
C5 Urmăreşte inelul rotit cu 180°
S6 Mimică de răspuns la faţa examinatorului.
întrebări:
P7 Se întoarce de pe o parte pe spate?
Lg Emite mai multe vocalize?
Sg Se mobilizează când i se vorbeşte?
Sio Surâde feţelor familiale?

3 luni
Pi în poziţie aşezată îşi menţine capul ridicat
P 2 Pe burtă, se sprijină pe antebraţe
C3 Priveşte cubul pus pe masă
C 4 Ţine jucăria, mişcare involuntară (de scuturare)
C 5 întoarce capul pentru a urmări un obiect
Só Surâde la surâsul examinatorului.
întrebări:
P7 Prinde scutecul (cearşaful) şi-1 trage spre el?
L Pălăvrăgeşte: vocalizare prelungită?
8

S9 Se animă la vederea biberonului sau a sânului?

Sio Se joacă cu mâinile sale?

4 luni
Pi Pe burtă, cu picioarele în extensie
P2 Pe burtă, ridică umerii şi capul
C Aşezat la masă, pipăie marginea mesei
3

C4 Priveşte pastila pusă pe masă

C Pe spate, mişcare de prindere a inelului
5

C Pe spate, scutură jucăria privind-o

6

întrebări:
P7 îşi acoperă faţa cu cearşaful?
Lg Vocalizează când i se vorbeşte?
S9 Râde în hohote?
Sio întoarce capul spre cel care-1 strigă?

5 luni
Pi Stă aşezat, cu susţinere uşoară
P2 Pe spate, face mişcări pentru înlăturarea şervetului care-i acoperă capul
C3 Apucă cubul de jucărie la contact
C Ţine în mână un cub şi-1 priveşte pe cel de-al doilea
4

C5 întinde mâna spre obiectul oferit

S6 Surâde în oglindă.
întrebări:
P7 Adună jucăria aflată la îndemâna lui?
Lg Ţipă de bucurie?
S9 Se descoperă prin mişcări de pedalare?
S1 o Râde şi vocalizează manipulându-şi jucăriile?

47
6 luni
Pi Ţinut vertical, suportă o parte din greutatea trupului său
P2 Pe spate, înlătură şervetul care-i acoperă capul
C Strânge-apucă atunci când îl vede
3

C4 Ţine 2 cuburi şi-1 priveşte pe al treilea

C5 Aşezat, apucă inelul cu o mână
C(, Loveşte în masă cu lingura
întrebări:
P7 Stă aşezat mai mult timp dacă e sprijinit?
Lg Gângureşte?
S9 îşi prinde picioarele cu mâinile?
S10 Distinge feţele familiare de cele necunoscute?

7 luni
Pi Aşezat, stă fără sprijin puţin timp
P2 Stând aşezat cu sprijin, înlătură şervetul care-i acoperă capul
C3 Apucă două cuburi - unul în fiecare mână
C4 Apucă pastila „şterpelind-o"
C5 Ridică ceaşca de toartă
56 întinde mâna spre oglindă
întrebări:
57 îşi trece jucăriile dintr-o mână în alta?
L8 Emite mai multe silabe?
S9 îşi duce picioarele la gură?
S10 Poate mânca griş cu linguriţa?

8 luni
Pi Se ridică până în poziţia aşezat
P2 Pe burtă, înlătură şervetul care-i acoperă capul
C3 Apucă al treilea cub, lăsându-le pe primele două
C Apucă pastila cu ajutorul degetului mare
4

C5 Caută lingura căzută

C6 Examinează clopoţelul
întrebări:
P? Se întoarce de pe spate pe burtă?
Lg Participă la „cucu-bau"?
S9 Se joacă aruncându-şi jucăriile?
S10 Se joacă cu mâinile sale?

9 luni
Pi Stă în picioare sprijinit
P2 Aşezat fără sprijin, înlătură şervetul
C3 Ridică ceaşca şi apucă cubul
C Apucă pastila între degetul mare şi arătător
4

C Trage inelul de sfoară

5

C6 Face să sune clopoţelul

întrebări:
P Mişcări de mers-susţinut sub braţ?
7

Lg Spune un cuvânt din două silabe?

48
 S Reacţionează la cuvinte familiare?
9

Sio Face „La revedere" şi „Bravo"?

10 luni
Pi în picioare sprijinit, ridică un picior
P2 Găseşte jucăria sub şervet
C3 Pune sau scoate un cub din ceaşcă
C4 Caută pastila prin flacon
C5 Scoate cercul din incastru
Caută limba clopoţelului
întrebări:
P7 Se ridică singur?
Lg Repetă un sunet auzit?
S înţelege o interdicţie?
9

Sio Bea din ceaşcă sau dintr-un pahar?

12 luni
Pi Merge ţinut de mână
P 2
Apucă un al treilea cub, ţinându-le pe primele două
c 3
Lasă un cub în ceaşcă
c 4
Imită zgomotul lingurii în ceaşcă
c 5 Pune cercul în incastru
c 6 Mâzgăleşte puţin dacă i se arată cum
întrebări:
P7 în picioare, se apleacă pentru a ridica 0 jucărie?
L Spune trei cuvinte?
8

S9 Oferă la ordin sau la gest?

Sio Repetă acte care au provocat râsul?

15 luni
Pi Merge singur
c 2
Turn de două cuburi
c 3
Umple ceaşca cu cuburi
c 4
Introduce pastila în flacon
c 5 Plasează cercul în incastru când i se cere
c 6 Mâzgăleşte când i se cere
întrebări:
P7 Urcă în patru labe scările?
Lg Spune cinci cuvinte?
s9
Arată cu degetul ce vrea?
Sio Bea singur din ceaşcă?

18 luni
Pi împinge mingea cu piciorul
C 2 Turn de trei cuburi
C 3 întoarce paginile unei cărţi
C4 Scoate pastila din flacon
C5 Se adaptează inversării planşetei
L 6 Numeşte una sau două imagini

49
 P7 Urcă scările ţinut de mână?
L 8 Spune cel puţin 8 cuvinte?
S9 S e foloseşte de linguriţă?
S10 îşi cere oliţa?

21 luni
Pi Dă cu piciorul în minge dacă i se arată cum
C2 Turn din cinci cuburi
C3 Aliniază cuburile pentru a imita un tren
S 4 Aşază 3 cuburi când i se cere
C5 Arată cinci părţi părţi ale corpului uman, pe imaginea păpuşii
L 6 Aşază pătratul în incastru
întrebări:
P? Coboară scara ţinut de mână?
L 8Asociază două cuvinte?
L 9Cere mâncare şi apă?
S10 Imită acţiuni simple ale adultului?

24 luni
P. Dă cu piciorul în minge când i se cere
c 2
Turn de 6 cuburi
c 3
încearcă să îndoaie 0 hârtie
c 4
Imită 0 linie
c 5
Pune trei piese în incastru
u Numeşte două sau arată patru imagini
întrebări:
P7 Urcă şi coboară singur scările?
L 8Propoziţii din mai multe cuvinte?
U Se numeşte prin prenume?
S10 Se joacă cu mâinile sale?

30 luni
Pi încearcă să stea într-un picior
C2 Turn din opt cuburi
C3 Pod din trei cuburi
C4 Imită linia verticală şi orizontală
C5 Se adaptează la întoarcerea planşetei pentru trei piese
L 6 Numeşte cinci sau arată şapte imagini
întrebări:
P 7Duce un pahar cu apă sau un obiect fragil?
L 8Utilizează pronumele „eu"?
S9 îşi pune papucii?
S10 E curat noaptea?

Examinatorul are nevoie de o masă la care mama se poate aşeza, ţinând comod
copilul pe genunchi. Suprafaţa mesei trebuie să fie netedă, având o culoare contrastantă cu cea
a obiectelor prezentate. în probele posturale, în care copilul trebuie să stea întins, masa va fi
acoperită cu un material moale. în cazul probelor de manipulare a obiectelor, examinatorul va

50
sta în stânga copilului. Obiectele vor fi prezentate în poziţie mediană pe masă, întâi la circa 50
cm, iar arjoi apropiate, pentru a fi la îndemâna copilului.
Intre o lună şi 6 luni se va începe cu probele în care copilul este culcat pe spate, se va
continua cu cele care vizează controlul postural, lăsând la final probele de vizualizare şi
prehensiune în care copilul este aşezat la masă.
După 6 luni se va începe cu probele de manipulare (copilul fiind aşezat la masă) şi se
va sfârşi cu probele posturale (2).
Materialul necesar cuprinde următoarele: clopoţel, inel, cuburi, ceşcuţă cu toartă,
flacon cu pastile, şervet, oglindă, jucărie pentru sugari, lingură, planşetă cu încastrare (cerc,
pătrat, triunghi), creion, hârtie, minge, carte cu imagini. Consultând itemii scalei se vor reţine
obiectele corespunzătoare vârstei cronologice a copilului şi a celor apropiate de aceasta.
In funcţie de vârsta copilului sau de nivelul sau presupus de dezvoltare, se vor aplica
probele nivelului corespunzător, coborând în caz de eşec la nivelurile inferioare, sau, în caz
contrar, continuând cu probele următoare, până la eşec.

Cotare:
Pentru fiecare sector, dintre cele patru investigate, se va obţine un număr de puncte
în funcţie de reuşitele copilului sau de răspunsurile afirmative date de persoanele din anturaj
la întrebările adresate. Astfel, se vor acorda:
1) 1 punct (corespunzând la 3 zile), pentru fiecare item de la 1 lună la 10 luni
2) 2 puncte (corespunzând la 6 zile), pentru fiecare item de la 12 luni
3) 3 puncte (corespunzând la 9 zile), pentru fiecare item de la 15 luni la 24 luni
4) 6 puncte (corespunzând la 18 zile), pentru fiecare item de la 30 luni
Totalul punctelor obţinute corespunde unei vârste de dezvoltare psihomotorie pentru
sectorul respectiv, care se estimează cu ajutorul Tabelului 1.

Tabelul I
Corespondenţa între puncte şi vârsta de dezvoltare

P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z.
1 7 9 10 17 5 25 20 33 11 53 21
2 14 10 20 18 » 10 26 8 35 12 56 22 15
o, 3 21 11 3 19 » 20 27 » 10 59 24
Uri
o 4 1 12 » 10 20 6 28 » 20 38 13 15
oO 5 » 7 13 » 20 21 » 10 29 9 41 15 65 27
oo 6 » 14 14 4 22 22 » 20 30 » 15 44 16 15 71 30
7 » 21 15 » 23 23 7 31 10 47 18
8 2 16 » 24 24 » 10 50 19 15
P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z.
1 15 10 21 19 10 28 21 36 12 56 14 12 83 21 22
2 1 11 4 20 20 29 9 38 24 59 15 86 22 14
3 » 15 12 » 10 21 7 30 » 6 40 11 6 62 » 22 89 23 6
c 4 2 13 » 20 22 » 7 31 » 12 42 » 18 65 16 14 92 24
5 » 10 14 5 23 » 14 32 » 18 44 12 68 17 6 »
6 » 20 15 » 7 24 » 21 33 » 24 » 71 18 98 25 15
7 3 16 » 14 25 8 34 10 47 » 8 74 19 104 27
8 » 7 17 » 21 26 » 7 » 50 13 6 77 20 110 28 15
9 » 17 18 6 27 » 14 » 53 » 24 80 21 116 30
P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z.
1 1 5 5 9 9 15 15 27 20 39 24
L 2 2 6 6 10 10 18 16 15 30 21
3 3 7 7 21 18 33 22 45 27
4 4 8 8 12 12 24 19 36 23 51 30

51
 p. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z. P. L. Z.
1 10 7 10 13 20 19 7 25 10 35 15
2 20 8 20 14 5 20 » 15 » 38 16 15 56 27
s 3 1 9 3 15 » 15 21 8 27 11 41 18 62 30
4 » 10 10 » 15 16 6 22 » 15 29 12 44 19 15
5 » 20 11 4 17 » 10 23 9 » 47 21
6 2 12 » 10 18 » 20 24 » 15 32 13 15 50 24
Notă: P = Puncte/L = Luni/Z = Zile
Etalonul nu a fost realizat pe populaţie românească, având doar u n caracter orientativ.

în cazul în care nivelul atins în cele patru sectoare este omogen, se va calcula un
coeficient de dezvoltare după formula:

V.D.
O.D. =
V.C.

unde: V.D. reprezintă vârsta de dezvoltare,

V.C. este vârsta cronologică, ambele exprimate în zile.
Schematic, valoarea acestui raport poate să indice o dezvoltare normală (raportul este
apropiat de 1), dezvoltare superioară (raport supraunitar) sau o dezvoltare deficitară (raport
subunitar).

8. EVALUAREA INIŢIALĂ A COPIILOR CU DEFICIENŢE MOTORII

Sursa: Evaluarea copiilor cu cerinţe educative speciale, în perspectiva integrării (coord. G. Boici,
1998).
Autori: (G. Stângă, D . Varga, F. Juncan, A. Răducanu).

Scop: cunoaşterea psihopedagogică a copilului preşcolar (grupa pregătitoare) cu

deficienţe motorii.

Conţinut:
I. Dezvoltarea psihomotorie
a) Cunoaşterea schemei corporale;
b) Reconstituirea părţilor componente ale corpului omenesc (forma
corpului omenesc desenat pe un carton este decupat în bucăţi);
c) Deprinderi motorii: Se cere copilului să execute anumite mişcări -
sărituri, târâre, căţărare e t c ;
d) Antrenament grafic: reproducerea de semne grafice orientate diferit.

II. Dezvoltarea intelectuală

1. Probe pentru abilităţi senzorio-perceptive:
a) probe pentru sensibilitate cromatică (denumiri culori)
b) probe pentru sensibilitate auditivă (discriminare sunete)
c) probe pentru sensibilitate gustativă
d) probe pentru sensibilitate olfactivă
e) probe pentru sensibilitate tactil-kinestezică
2. Abilităţi de orientare spaţio-temporală
3. Probe pentru determinarea greutăţii

52
4. Probe de sortare a obiectelor după anumite criterii:
a) culoare
b) mărime
c) formă
d) grosime
e) dimensiuni
5. Probe pentru limbaj şi comunicare
a) Fonetic - cu ce sunet începe cuvântul?
- cu ce silabă începe cuvântul?
- cu ce cuvânt începe propoziţia?
b) lexical: alcătuirea de propoziţii din cuvinte date
c) lacune în text
6. Gândire
a) analiză - sinteză: se cere copilului să formeze mulţimi de figuri
geometrice după formă, mărime
7. Atenţie: probe de barare a figurilor care nu sunt triunghiuri
8. Memorie: memorare şi reproducere de cuvinte
9. Imaginaţie: completarea unei povestiri cu început dat.

Dezvoltarea socio-afectivă
1. stabilirea deprinderilor de autonomie (îmbrăcat, dezbrăcat, servit masa,
ordine)
2. sociabilitate: - integrare în colectiv
- relaţia cu adultul
- relaţia cu grupul de copii.

53
 Secţiunea a ll-a
EVALUAREA INTELIGENTEI

BATERIA EXPERIMENTALĂ PRIVIND NIVELUL DE DEZVOLTARE

INTELECTUALĂ A COPIILOR DE 6-10 ani

Sursa: „Ghid pentru aplicarea bateriei experimentale privind nivelul de dezvoltare intelectuală a
copiilor de 6 - 10 ani", publicată în 1974 de Institutul de Psihologie al A c a d e m i e i de
Ştiinţe Sociale şi Politice în colaborare cu Ministerul Muncii.

Bateria este însoţită de un ghid de aplicare şi se adresează psihologilor care

evaluează copilul în vederea depistării deficienţelor mintale/dizabilităţilor intelectuale sau a
întârzierilor în dezvoltare.
Bateria cuprinde două teste verbale (Similitudini şi Fraze absurde) şi două teste non-
verbale (Raven şi Kohs), intelectul fiind abordat astfel global, rezultatele neputând fi utilizate
izolat pe fiecare test, ci numai în funcţie de scorul total referit la etalonul global. Bateria a fost
etalonată în România.
a) Matricele Progresive Raven seturile A, Ab, B, au fost concepute pentru copii sub
10 ani. Ele se pot aplica şi copiilor cu deficienţe mintale, indiferent de vârsta lor cronologică.
Obiective: - investigarea spiritului de observaţie şi a gândirii clare
- investigarea capacităţii copilului de a surprinde un algoritm şi
de a învăţa
- capacitatea de antrenare într-o sarcină
Testul este foarte cunoscut, astfel că nu insistăm asupra lui.
b) Testul „Similitudini"
Obiective: - evidenţierea capacităţii copilului de a sesiza asemănări şi deosebiri
(comparaţii) între două sau trei obiecte.
- investigarea operaţiilor de analiză, sinteză, clasificare
c) Testul Kohs cuprinde o serie de modele (figuri-mozaic) care trebuie reproduse
de copilul examinat, cu ajutorul unor cuburi. Rezolvarea corectă presupune pe lângă
funcţia perceptiv-discriminatorie a formelor şi culorilor şi participarea activă a
gândirii.
d) Testul „Fraze absurde" are ca obiectiv investigarea simţului critic al gândirii,
prin sesizarea absurdului în anumite construcţii verbale.

Proba cuprinde 17 fraze absurde care măsoară capacitatea de judecată logică.

Instrucţiunile de aplicare şi fişele de notare a răspunsurilor, criteriile de notare şi
prelucrarea datelor se găsesc în lucrarea menţionată (Ghid).
Spre exemplificare, redăm proba „Similitudini" care are 13 itemi.
Aplicări:
s Se spune subiectului: Am să-ţi spun: şarpe, vacă, tigru. Tu să-mi spui: Prin ce
se aseamănă? Prin ce sunt la fel?
Dacă nici atunci nu răspunde corect, examinatorul explică: Şarpele, vaca, tigrul
sunt toate animale.

54
 ^ Acum am să-ţi spun: cui, monedă, sârmă. Spune-mi prin ce se aseamănă
acestea? După consemnarea răspunsului se adaugă: Dar trandafir, cartof,
arbore prin ce aseamănă? După consemnarea răspunsului se spune copilului:
s Prin ce se aseamănă carte, radio, revistă. După consemnarea răspunsului se
continuă: ,/lcum am să-ţi spun altceva. Tu să-mi spui prin ce se aseamănă,
începem!"
1. prună - piersică
2. pisică - şoarece
3. pian - vioară
4. oră - săptămână
5. uşă - fereastră
6. munte - lac
7. pătrat - cerc
8. topire - ardere
9. metru - gram
10. primul - ultimul
11. p ă m â n t - l u n ă
12. tractor - strung
13. bicicletă - navă cosmică (rachetă)

2. SCARA METRICĂ A INTELIGENTEI - BINET SIMON

Sursa: E. Vlad - „Evaluarea în actul educaţional-terapeutic".

Este o scară de măsurare a QI cu 87 itemi, şi se poate aplica copiilor cu vârste între 3

şi 15 ani. Deşi i se reproşează faptul că are un pronunţat caracter verbal şi face apel la achiziţii
şcolare (se bazează mult pe memorie), ea investighează şi operaţiile gândirii (comparaţii),
înţelegerea, gândirea critică (absurdităţi în imagini, fraze), spiritul de observaţie, capacitatea
de percepţie şi reprezentare spaţială (lacune în imagini, combinaţii spaţiale), gândirea concret-
intuitivă (joc de combinare, poveste în imagini) şi cea formală (calcul mintal, cutii).
Scara a suportat în timp numeroase revizuiri. O revizuire realizată de R. Zazzo
(1966) a produs „Noua scară metrică de inteligenţă" - N.E.M.I.
Pentru a compensa caracterul excesiv verbal al testului iniţial şi apelul la achiziţii
educative, s-au introdus probe neverbale de performanţă (labirintele Porteus, cuburile Kohs,
scara Pinter - Paterson, testul Bender etc.)
La noi în ţară se mai utilizează încă varianta adaptată de FI. Ştefănescu - Goangă,
care se adresează vârstei cuprinse între 3 şi 17 ani, fiind un mijloc de depistare rapidă a
dizabilităţii mintale.

Testul are următoarea alcătuire:

3 ani: - numele de familie
- părţile corpului
- repetarea a 3 cifre
- repetarea unei propoziţii de 6 silabe
- numirea obiectelor familiare
- numirea culorilor
- precizarea sexului
- observarea unei imagini şi enumerarea elementelor

55
4 ani: - compararea liniilor
- distingerea figurilor geometrice
- copierea unui pătrat
- repetarea a 3 - 4 cifre
- repetarea unei propoziţii de 10 silabe
- înţelegere de gradul I (alternativ)

5 ani: - joc de răbdare (asambalarea dreptunghiului)

- repetarea unei propoziţii de 12 silabe
- numirea culorilor
- definirea prin întrebuinţare
- jocul loto
- atingerea cuburilor în ordine aleatorie
- compararea a două greutăţi (alternativ)
- precizarea vârstei (alternativ)

6 ani: - copierea rombului

- găsirea lacunelor în imagini
- înţelegere de gradul II
- repetarea unor propoziţii de 16 silabe
- atingerea cuburilor în ordine aleatorie (II)
- numărarea degetelor
- numărarea a 13 monede de 100 lei
- analogii (alternativ)

7 ani: - repetarea a 5 cifre

- absurdităţi în figuri
- noţiuni opuse
- numărare de la 20 la 1
- înţelegere de gradul III
- povestire în imagini

8 ani: - repetarea unei propoziţii de 20-22 silabe

- numirea zilelor săptămânii
- formarea unei propoziţii din 3 cuvinte date
- aşezarea a 5 greutăţi în ordine crescândă
- repetarea a 3 cifre în ordine inversă
- copierea a două desene din memorie
- compararea a două obiecte din memorie

9 ani: - ordine verbală

- probleme de calcul mintal I
- joc de cuvinte
- asemănări de două lucruri din memorie
- combinaţii spaţiale
- lacune în desene

10 ani: - repetarea a 4 cifre în ordine inversă

- asemănări între 3 obiecte
- deosebiri între obiecte (din memorie)
- noţiuni opuse
- întrebări dificile
- precizarea datei zilei

56
11 ani: - probleme de calcul mintal II
- figurile suprapuse ale lui Abelson
- povestire în imagini
- lunile anului
12 ani: - căutarea mingii pierdute
- probleme, fapte diverse
- repetarea a 6 cifre
- critica frazelor absurde
- expunere de 60 cuvinte în 3 minute
13 ani: - reproducerea de cuvinte în ordine inversă
- probleme de calcul mintal II
- aşezarea corectă în propoziţie a unor cuvinte date la întâmplare
- repetarea unor propoziţii de 28 silabe
14 ani: - repetarea a 5 cifre în ordine inversă
- probleme de calcul mintal II
- inversarea arătătoarelor ceasului
- problema cutiilor cuprinse una în alta
- interpretarea imaginilor (alternativ)
15 ani: - interpretarea proverbelor
- repetarea a 7 cifre
- repetarea inversă a 6 cifre
- desfacerea hârtiei tăiate
16 - 17 ani - diferenţa dintre cuvinte abstracte
- interpretarea unei cugetări
- repetarea a 8 cifre
- probleme de agerime mintală

Testul este însoţit de instrucţiuni de aplicare şi cotare.

SCALA DE INTELIGENŢĂ STANFORD BINET

Sursa: N . Mitrofan - „ Testarea psihologică a copilului mic ".

Revizuit a 4-a oară, testul se adresează subiecţilor cu vârste între 2 şi 23 ani.

Scala cuprinde 15 subteste grupate pe 4 arii ale dezvoltării intelectuale:

a) raţionament verbal
1) vocabular
2) înţelegere verbală
3) absurdităţi
4) relaţii verbale

b) raţionament cantitativ
1) cantitate: numere, deprinderi de calcul
2) serii de numere: raţionament logic, concepte matematice
3) construirea egalităţilor

57
 c) raţionament abstract vizual
1) analiza structurii: abilitatea şi coordonarea vizual-motrică
2) copierea: coordonare oculo-motorie, percepţie vizuală etc.
3) matrici: atenţie, concentrare, raţionament inductiv
4) îndoirea şi tăierea hârtiei: abilitate spaţială, percepţie vizuală

d) memoria de scurtă durată

1) memorarea mărgelelor
2) memoria verbală (propoziţii)
3) memoria cifrelor
4) memoria obiectelor
5) reconstruirea unui triunghi
6) repetare de cifre în ordine inversă (3 serii)

SCALA DE INTELIGENŢA W.P.P.S.I. (WECHSLER)

Este concepută pentru copii preşcolari şi şcolari mici, cu vârste între 3 şi 7,3 ani
(varianta revizuită în 1989). Testul evaluează capacitatea individuală de înţelegere şi de
raportare a copilului la lumea înconjurătoare şi cuprinde două subteste:

I. Subteste verbale - pentru măsurarea abilităţilor verbale

1. informaţii - 23 de întrebări de cunoştinţe generale (Ex: Ce culoare are
gutuia? Câte degete ai la o mână etc.)
2. vocabular - cu 22 de itemi care solicită subiectului precizarea înţelesului
unor cuvinte: (Ex: Ce este gura? Ce înseamnă cuminte?)
3. aritmetică - cu 20 de itemi de dificultate crescândă care solicită operare
cu concepte precum „mai mare", „mai mic", calcul elementar şi rezolvare
de probleme.
4. similitudini - cu 16 itemi, care cer completare de propoziţii cu analogii
opuse sau compararea (asemănări) a două noţiuni.
5. înţelegere - cu 15 itemi, pentru determinarea nivelului de înţelegere a
unor situaţii (Ex: De ce copiii trebuie să aibă batistă la ei? sau Ce trebuie
să faci dacă te pierzi în oraş?)
6. propoziţii - cu 12 itemi - presupune repetarea întocmai a unor
propoziţii.

II. Subtestele de performanţă - măsoară deprinderi vizual-spaţiale şi cer rezol­

vare în timp limitat.
1. casa animalului (în varianta revizuită „cuiele animalului"). I se oferă
copilului 20 de imagini a 4 animale. Imaginea fiecărui animal e asociată
cu un cui de o anumită culoare. Copilul trebuie să completeze locul gol
de lângă fiecare din cele 20 de imagini (din partea de jos a paginii) cu un
cui colorat corespunzător cu asocierea din modelul de sus. Se acordă 5
minute.
2. completare de imagini. Copilul trebuie să identifice elementul lipsă în
23 imagini lacunare.

58
 3. labirinte - cu 10 itemi, de dificultate crescândă care solicită copilului să
găsească drumul dintre puişori şi mama lor.
4. desen geometric - cu 10 itemi. Copilul trebuie să copieze figuri geome­
trice simple şi complexe.
5. testul cuburilor - cu 10 itemi care solicită reproducerea de către copil a
unor modele realizate din cuburi colorate.
Timpul necesar pentru aplicarea testului este de 1 5 - 3 0 minute.
Testul permite stabilirea a 3 tipuri de coeficienţi de inteligenţă, şi anume:
a) coeficient de inteligenţă verbală (V.I.Q.)
b) coeficient de inteligenţă practică (V.I.P.)
c) coeficient de inteligenţă generală (IQ total).

SCALA W.I.S.C. (WECHSLER) PENTRU ŞCOLARI

Are în componenţă două scări: verbală şi de performanţă, fiecare fiind formată din 5
subteste. Evaluarea permite obţinerea a aceloraşi 3 indici: QI global, QI verbal şi QI de
performanţă.
Se aplică pentru copii între 7 şi 16 ani.
Ariile vizate de test sunt următoarele:
percepţie
comprehensiune vizuală
planificare secvenţială a evenimentelor
operaţii ale gândirii
abilităţi de utilizare a conceptelor de număr, calcul
coordonare vizual-motorie
raţionament şi relaţii spaţiale

Conţinut:
1. informaţii (cunoştinţe generale). Cuprinde întrebări care vizează cultura
generală şi anumite cunoştinţe şcolare care nu solicită un nivel ridicat al
proceselor gândirii.
2. înţelegere. Este o probă de judecată care solicită cunoştinţe practice şi
evaluarea situaţiilor sociale, din viaţa cotidiană, implicând o anumită
maturitate socială.
3. aritmetică - conţine probe de calcul mintal relativ simple. Ultimele
probe ale seriei necesită însă raţionament logic, pentru că presupun
rezolvarea succesivă a mai multor operaţii.
4. analogii (asemănări). Este o probă de abstracţie verbală care studiază
formarea conceptelor verbale: copilul trebuie să compare două lucruri sau
evenimente, ceea ce implică raţionamente abstracte, generalizare.
5. memoria cifrelor - solicită, în afară de memoria imediată, atenţie şi
abilităţi de manipulare a simbolurilor. Proba cere copilului să reproducă o
serie de cifre în ordine directă şi inversă.
6. lacune - măsoară abilităţi perceptive, de observare şi atenţie. Copilul
trebuie să completeze imagini lacunare.

59
 7. aranjarea imaginilor: presupune aptitudini de înţelegere a unei situaţii
în ansamblul său, de-a anticipa, de-a face un plan, de-a organiza ele­
mentele într-un ansamblu. Proba solicită copilului aranjarea imaginilor
unei istorioare în ordine logică.
8. cuburi Kohs - solicită reproducerea unor mozaicuri realizate din
cuburi. Proba cere abilităţi analitice şi sintetice, o bună organizare
spaţială.
9. asamblarea obiectelor - necesită o bună coordonare oculo-motorie.
Pornind de la elemente, copilul trebuie să-şi reprezinte în plan mintal un
ansamblu şi să-1 reconstituie.
10. cod - proba permite aprecierea capacităţii de învăţare şi adaptare la o
situaţie inedită. Necesită percepţie vizuală, memorie vizuală, atenţie şi
coordonare vizual-motorie. Codul evaluează şi posibilităţile de concentrare,
capacitatea de efort şi aceea de-a asocia simboluri rapid şi precis.

Testul W.I.S.C. este unul din cele mai des folosite instrumente în determinarea
gradului de deficienţă mintală/dizabilitate intelectuală.
Se poate remarca faptul că, spre deosebire de testul Binet - Simon, subprobele sunt
aranjate în ordinea dificultăţilor crescânde, fără a se ţine cont de vârsta mintală.

TESTUL DEARBORN

Sursa: S. L u n g u - N i c o l a e - „Teste psihologice".

Este un test nonverbal de inteligenţă generală pentru copii între 8 şi 11 ani. A fost
etalonat pe copii cu deficienţă mintală/dizabilitate intelectuală din România.
Testul are 17 probe care reclamă din partea subiectului examinat abilităţi .motorii şi
perceptiv-motorii, dar şi gândire logică, abilităţi de adaptare, apel la cunoştinţe generale:
Proba 1. Se cere copilului să deseneze o altă minge (cerc), asemănătoare cu cea
desenată pe foaia de răspuns.
Proba 2. Se cere copilului să găsească desenul unui băiat care fuge (desen
schematic) şi apoi să deseneze şi el un alt băiat care să alerge după
primul. Apoi trebuie să identifice o pisică aleargând şi să deseneze o altă
pisică care aleargă.
Proba 3. Se cere copilului să identifice 3 obiecte (ceas, cheie, cuţit), să ţină minte
şi să execute în jurul acestora 3 desene simple (pătrat, cerc, cruce).
Proba 4. Se cere copilului să înconjoare cu un cerc numărul corespunzător vârstei
sale.
Proba 5. Se cere copilului să deseneze un măr (ca acela din test) şi să-1 taie cu o
linie în două părţi egale.
Proba 6. Se cere copilului să aprecieze care obiect din cele trei date e cel mai greu
şi care e cel mai uşor.
Proba 7. Se cere copilului să traseze o linie pe drumul cel mai scurt dintre două
drumuri date.
Proba 8. Se cere copilului să numere biluţele desenate în test, să le împartă în
jumătate şi să scrie alături cifra corespunzătoare.

60
 Proba 9. Se cere copilului să reproducă acelaşi număr de bastonaşe câte sunt în
test. Apoi să le numere şi să scrie alături cifra corespunzătoare.
Proba 10. Se cere copilului să deseneze mâna dreaptă (în test e dată mâna stângă) şi
să scrie alături numărul total al degetelor la cele două mâini.
Proba 12. Se cere copilului să deseneze o stea.
Proba 13. Se cere copilului să identifice moneda de 1 leu. Apoi să găsească în
desen toate cercurile care au aceeaşi mărime cu piesa de 1 leu, în care să
deseneze câte o linie. Apoi i se cere să identifice piesa de 3 lei şi să
găsească în desen cercurile de aceeaşi mărime. în fiecare cerc să
deseneze câte două linii. în continuare, copilul trebuie să numere
cercurile de mărimea piesei de 1 leu, pe cele de mărimea piesei de 3 lei,
şi să calculeze suma lor. (Nota: Proba trebuie adaptată la realitate).
Proba 14. Se cere copilului să găsească un obiect pierdut într-un parc (capacitatea
adaptativă).
Proba 15. Se cere copilului să identifice şi să însemneze (cu un cerc şi cruce) cele
mai scumpe şi cele mai ieftine mărci poştale.
Proba 16. Se cere copilului să identifice orele pe ceasurile desenate şi să deseneze
acele ceasului aşa încât să indice anumite ore.
Proba 17. Se cere copilului să stabilească numerele corespunzătoare (după
modelul dat) care să indice ce face fiecare personaj (probă de
substituire).

Testul se aplică colectiv la copilul normal şi individual la copilul cu deficienţe

mintale/dizabilităţi intelectuale. Fiecare probă este notată cu un număr de puncte (vezi
lucrarea menţionată ca sursă), însumarea lor permiţând stabilirea unui scor total care se
transformă în notă standard conform tabelelor testului, putându-se preciza astfel gradul de
deficit în dezvoltarea mintală: lejer, mediu, accentuat.

7. M A T R I C E L E PROGRESIVE STANDARD - R A V E N (A, B,C,D,E)

Este un test de inteligenţă non-verbală format din 5 serii a câte 12 itemi fiecare
(60 de itemi în total). Fiecare item constă dintr-un desen abstract sau un grupaj de figuri
(matrice) din care lipseşte o parte. Subiectul trebuie să demonstreze capacităţi ca: spirit de
observaţie, raţionament inductiv, înţelegerea relaţiilor spaţiale, abilităţi vizual-motrice,
operaţii de abstractizare şi sinteză dinamică. Se utilizează după vârsta de 8 ani, individual
sau colectiv.
Raportarea performanţei la etalon permite stabilirea (în centile sau QI) a nivelului
de inteligenţă generală a subiectului şi încadrarea în unul din cele 5 grade de inteligenţă.
inteligenţă superioară
inteligenţă deasupra nivelului mediu
inteligenţă de nivel mediu
inteligenţă submedie
deficienţă mintală
în varianta color, seriile A, Ab şi B, testul Raven se utilizează pentru vârsta 7 - 1 0
ani. Ambele teste sunt etalonate în România.

61
 SCALELE MCCARTHY

Sursa:bibliografică: N . Mitrofan - „ Testarea psihologică a copilului mic ".

Acest instrument este destinat copiilor cu vârste între 2 V2 şi 8 Vi ani şi măsoară

nivelul intelectual general, dar şi alte capacităţi şi abilităţi care permit diferenţierea copiilor cu
dizabilităţi de învăţare de restul copiilor.
Testul cuprinde 18 subteste grupate în 6 scale.

I. Scala verbală:
1. memoria picturală: copiii trebuie să-şi amintească numele obiectelor
desenate pe cartonaşe
2. cunoaşterea cuvintelor:
• identificarea imaginilor denumite de examinator
• definirea de cuvinte
3. memoria verbală:
• se cere copilului să repete serii de cuvinte şi propoziţii
• redarea unei poveşti citite de examinator
4. fluenţa verbală: timp de 20 de secunde copilul trebuie să spună cât mai multe
cuvinte dintr-o anumită categorie (Ex: cât mai multe fructe sau animale)
5. analogii - se cere copilului să completeze propoziţii şi să precizeze opusul
unor cuvinte (Ex: vara e cald, iarna este...).

II. Scala perceptiv-performanţială

1. construcţii de cuburi: să „copieze" o construcţie făcută de examinator
2. puzzle - copilul trebuie să asambleze bucăţi tăiate din imagini reprezentând
animale şi mâncăruri
3. succesiunea notelor muzicale: copilul trebuie să reproducă o succesiune de
note muzicale oferite de examinator cu ajutorul unui xilofon
4. orientarea dreapta - stânga
5. desenarea unei figuri - copilul trebuie să reproducă după model diferite
figuri geometrice
6. desenarea unui copil - copilul trebuie să deseneze un copil de acelaşi sex
cu el
7. gruparea conceptuală: copilul trebuie să clasifice diferite cuburi după
mărime, culoare, formă

III. Scala cantitativă

1. întrebări privind numărul: copilul trebuie să ofere răspunsuri implicând
informaţii referitoare la număr şi la calcule aritmetice simple
2. memorie numerică: copilul repetă serii de cifre în ordinea propusă de
examinator şi apoi în ordine inversă
3. numărare şi sortare - se cere copilului să numere cuburi şi să le sorteze în
grupuri egale

IV. Scala memoriei cu 4 subteste:

1. memoria picturală
2. succesiunea notelor muzicale
3. memoria verbală
4. memoria numerică

62
 V. Scala motrică
1. coordonarea piciorului - executare de mişcări cu piciorul
2. coordonarea braţului - să prindă o minge, să arunce la ţintă
3. acţiune imitată - să reproducă mişcări simple
4. desenarea unei figuri
5. desenarea unui copil

VI. Scala cunoaşterii generale - cuprinde toate subtestele din scalele: verbală,
perceptiv- performanţială şi cantitativă.

Testul se administrează individual şi cere o îndelungă pregătire pentru aplicarea lui.

Scala permite calcularea indexului cognitiv general (G.C.I) ale cărui valori pot fi
între 50 şi 150, iar subiecţii pot fi clasificaţi în raport de abilităţile lor cognitive astfel:
peste 130 - excepţional
120 - 129 - superior
110 - 128 - normal, peste mediu
80 - 109 - mediu
70 - 79 - liminar
sub 70 - întârziere (deficienţă) mintală/dizabilitate intelectuală

TESTUL D E TRIERE Mc C A R T H Y (MST)

Este o adaptare a Scalelor Mc Carthy pentru copii între 4 şi 6 ani jumătate, realizată
cu intenţia de-a ajuta şcolile să identifice copiii care necesită asistenţă educaţională specială.
Conţinut: sunt vizate următoarele arii comportamentale:
1. orientarea spaţială (la propria persoană şi în imagine)
2. memoria verbală (repetare de cuvinte şi propoziţii)
3. desen
4. memoria numerică (în ordine directă şi inversă)
5. grupări conceptuale (clasificare şi generalizare logică, folosind cuburi
colorate)
6. coordonarea piciorului
Se apreciază răspunsurile copilului la subteste ca fiind corecte sau nu şi fâcându-se
diferenţa între reuşite şi nereuşite, se estimează dacă există risc de dezvoltare.

10. SCALELE BAYLEY DE DEZVOLTARE A COPILULUI

Este considerat ca unul din cele mai eficiente instrumente, afirmându-se despre el că
a atins „vârful psihometriei" în domeniul psihodiagnozei copilului (N. Mitrofan).
Obiective: măsurarea dezvoltării copiilor în domeniul cognitiv şi motor, pentru etapa
de vârstă 1 lună - 42 luni.
Este vorba de 3 scale:
I. - Scala mintală
II. - Scala motrică
III. - Scala de evaluare a comportamentului
63
 I. Scala mintală măsoară următoarele abilităţi:
acuităţi senzorial-perceptuale
achiziţia constanţei obiectului
memorare, învăţare şi rezolvare de probleme
verbalizare, comunicare verbală
abilităţi timpurii de generalizare şi clasificare
habituarea
reprezentarea mintală
limbajul complex
formarea conceptului matematic
II. Scala motrică măsoară abilităţi ca:
nivelul controlului corporal
coordonarea musculară
motricitate fină (mâini, degete)
mişcare dinamică
praxis-ul dinamic
imitarea posturală
III. Scala de evaluare a comportamentului are 30 itemi şi măsoară:
atenţia
orientarea
reglarea emoţională
calitatea motrică
Această scală evaluează conduita copilului după ce au fost aplicate cele două scale.
Administrarea itemurilor începe de la un nivel inferior vârstei cronologice cu o lună. Dacă
există indicii că subiectul are probleme în dezvoltare se poate începe de la un nivel mult mai
scăzut faţă de vârsta cronologică a copilului.
Examinatorul trebuie să determine vârsta bazală şi vârsta plafon a copilului. Vârsta
bazală e dată de numărul itemilor succesivi cu răspuns corect, iar vârsta plafon e dată de
numărul itemilor succesivi la care copilul eşuează.
Scorul brut obţinut de copil (reuşite), incluzând toţi itemii mai jos de nivelul bazai,
este convertit într-un index al dezvoltării.
Testul este folosit mai ales pentru depistarea timpurie a copiilor cu întârzieri în
dezvoltare.

11. T E S T U L G O O D E N O U G H (omuleţul)

Deşi poate fi considerat şi ca probă de investigare a personalităţii, acest test permite

şi stabilirea nivelului de inteligenţă.
Aplicarea este foarte simplă. Se cere copilului să deseneze pe o foaie de hârtie un om.
Proba se poate da individual sau colectiv, în acest caz avându-se grijă să se evite copierea.
Este indicat să se evite orice sugestie din partea examinatorului. La orice întrebare i
se spune „Fă cum vrei".

Notare:
Categoria A:
1. Omuleţul de nerecunoscut (mâzgăleală) - 0 puncte
2. Există un control şi o ordonare a liniilor (cerc, triunghi, pătrat, spirală) - 1p
Dacă elementele sunt recunoscute ca părţi ale corpului, se integrează la Categoria B.

64
Categoria B:
1. Prezenţa capului - 1p
2. Prezenţa picioarelor (două când e în faţă, unul când e profil) - 1p
3. Prezenţa braţelor, chiar dacă degetele nu sunt evidente - 1p
4. a) Prezenţa trunchiului - 1 p
b) Lungimea mai mare ca lăţimea trunchiului - 1p
c) Prezenţa umerilor - 1p
5. a) Braţele şi picioarele tangente la corp - 1p
b) Braţele şi picioarele ataşate, dar incorect - 1p
6. a) Prezenţa gâtului - 1p
b) Conturul gâtului e o linie continuă între trunchi şi cap - 1p
7. a) Prezenţa ochilor (unul din profil) - 1p
b) Prezenţa nasului - 1p
c) Prezenţa gurii - 1 p
d) Nasul şi gura reprezentate corect, prezenţa buzelor -l p
e) Prezenţa nărilor - 1p
8. a) Prezenţa părului - 1 p
b) Părul bine plasat, dar capul să nu fie văzut (transparent) - 1p
9. a) Prezenţa hainelor (prin nasturi) - 1p
b) Lipsa transparenţei şi prezenţa a două elemente vestimentare - 1p
c) Desenul complet al veşmintelor - 1p
d) Patru articole vestimentare (pălărie, vestă, cravată, pantaloni etc.) -1 p
e) Costumul perfect, fără defecte - 1 p
10. a) Prezenţa degetelor - 1p
b) Numărul corect al degetelor - 1p
c) Detalii corecte ale degetelor - 1p
d) Poziţia policelui - 1 p
e) Evidenţierea palmei între degete şi braţe - 1 p
11. a) Braţele articulate la umeri şi coate - 1 p
b) Articularea gambelor la genunchi şi coapse -1 p
l
12. a) Proporţia capului (mai mic decât A din trunchi
şi mai mare de 1/10 din corp) - 1 p
b) Proporţia braţelor (egale în lungime cu trunchiul,
dar să nu atingă genunchiul) - 1p
c) Proporţia gambelor (inegale în lungime cu corpul sau puţin mai scurte) - 1p
d) Proporţia picioarelor (lungimea mai mare ca lăţimea
şi mai mică decât înălţimea corpului) - 1p
e) Prezenţa a două gambe şi a două braţe (articularea mâinii şi a picioarelor) -1 p
13. Prezenţa călcâiului - 1p
14. a) Coordonarea motrică a conturului - 1 p
b) Coordonarea motrică a articulaţiilor - 1p
c) Coordonarea motrică a articulaţiei capului -l p
d) Coordonarea motrică a braţelor şi gambelor - 1 p
e) Coordonarea motrică a fizionomiei - lp
0 Coordonarea motrică a articulaţiei trunchiului - 1p

65
 15. a) Prezenţa urechilor - 1p
b) Poziţia şi proporţia corectă a urechilor - 1p
16. a) Detalii oculare: gene, sprâncene - 1p
b) Detalii oculare: pupile - 1p
c) Detalii oculare: proporţia ovală a orbitei - 1 p
d) Detalii oculare: strălucirea lor - 1p
17. a) Prezenţa bărbiei şi a frunţii - 1p
b) Bărbia net distinctă faţa de buza inferioară - 1p
18. a) Capul, trunchiul şi picioarele din profil - 1 p
b) Profil perfect (fără transparenţa sau poziţia greşită a membrelor) -lp

Etalonul testului:
Vârsta 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15
Puncte 2 6 10 14 18 22 26 30 34 38 42 46 50

Pentru stabilirea QI se determină vârsta reală. Se consideră de 6 ani un copil cu

vârsta între 5 ani, 6 luni şi 1 zi şi 6 ani, 5 luni şi 29 zile.

V.Af.-10x100
QI =
V.Cxll

unde: V.M. = vârsta mintală (în luni)

V.C. = vârsta cronologică

Semnificaţia QI: 140 = excepţional

120- 139 = inteligenţă superioară
110- 119 = inteligenţă uşor superioară
90- 118 = inteligenţă medie (normală)
80- 89 = inteligenţă, submedie
70- 79 = inteligenţă de limită
69 = graniţa inferioară a normalului
5 0 - 68 = dizabilitate mintală medie (debilitate mintală)
4 9 - 20 = dizabilitate mintală severă (imbecilitate)
sub 20 == dizabilitate mintală profundă (idioţie)

12. TESTUL SNUDERS - OOMEN

Este un test non-verbal alcătuit din 8 subteste şi este elaborat pentru evaluarea
inteligenţei la copii hipoacuziei, dar s-a dovedit util şi în alte situaţii în care comunicarea
verbală este afectată: balbism, mutism psihogen, autism.
Se aplică copiilor cu vârste între 3 şi 16 ani.
Proba măsoară inteligenţa, prin investigarea următoarelor aspecte:
• percepţia formei
• recunoaşterea corelaţiilor
• capacitatea de abstractizare
• memoria imediată.
66
 13. TESTUL „SANS PAROLES"

Sursa: A m b e l e teste ( 1 1 , 12) au fost semnalate în banca de date R E N I N C O .

Elaborat pentru aprecierea nivelului mintal la copiii cu deficienţe de auz.

Cuprinde două subteste:
1. Subtestul pentru bebeluşi (18 luni - 3,5 ani)
2. Subtestul pentru copiii mici
Testul evaluează activitatea psihomotorie. Probele pot fi prezentate în orice ordine,
dar nu trebuie început cu probe care depăşesc vârsta mintală a copilului, evitând ca subiectul
să fie dezinteresat de test.

t . BATERIA DE TESTE BOREL - MAISONNY PENTRU APRECIEREA

A 4 ,
| N I V E L U L U I M I N T A L A L C O P I I L O R Î N T R E 1 şi 5 A N I

Sursa: S. Borel-Maisonny - „Langage oral et écrit".

Bateria a fost elaborată pentru a stabili „nivelul mintal al copiilor surzi sau cu
tulburări de limbaj" (S. Borel - Maisonny).
Este compusă din două teste, unul pentru copii între 18 luni şi 3,5 ani şi al doilea
pentru vârsta 3,5 şi 5 ani. Autoarea le-a grupat sub numele „teste fără cuvinte", şi în
consecinţă evaluează comportamentul psihomotor al copilului.

Structura bateriei:
I. Probe propriu-zise (materiale)
1. cutia cu obiecte (probă preliminară): o cutie cu mici obiecte familiare
2. tubul cu şiragul de perle: într-un tub rectangular trebuie introdus un şir de
perle
3. pătratul decupat, un pătrat din lemn cu o bucată în formă de pătrat
decupată
4. sticla cu perle: într-o sticlă sunt 3 mărgele colorate
5. sticla înşurubată: sticlă înşurubată cu o singură perlă
6. cele două paralelipipede
7. cele trei luni incastrate: un cerc (luna) şi două semiluni de mărimi diferite
8. ovalul decupat: un oval cu o parte decupată
9. "oul format din mai multe ouă": un ou mare din lemn format din două
bucăţi şi în interior sunt alte 5 ouă mai mici
10. plăcuţa cu găuri şi şnur: o plăcuţă de lemn cu găuri, un ac de lemn şi un
şnur
11. desene: cerc, pătrat, semicerc deschis în sus, semicerc deschis în jos,
semicerc deschis în dreapta, semicerc deschis în stânga, linii orientate
diferit
12. imagini de completat: o fetiţă şi o oaie fără cap; un cal şi o masă fără
picioare; două flori cu elemente lipsă
13. culori
14. scara jetoanelor de mărimi diferite
15. scara jetoanelor de grosimi diferite

67
 II. Probe suplimentare - pentru discriminare auditivă, tactilă, kinestezică şi
abilităţi motorii:
J. soneria ?i ciocanul
2. clopoţelul
3. clopoţelul şi soneria
4. morişca
5. titirezul
6. turnuri şi acoperişuri: un cilindru de lemn şi un con de lemn
7. pipăirea materialelor: o stofă reiată, o bucată de mătase moale
netedă
8. discriminarea mirosurilor: parfum, amoniac, apă, oţet

Lista comportamentelor aşteptate, în raport de vârstă:

Sub un an:
• cutia cu obiecte: aruncă, duce la gură, agită obiectele din cutie
• sticla cu perle: scutură sticla

Un an:
• cutia cu obiecte: scoate obiectele
• sticla cu perle: vrea să deşurubeze sticla

15 luni:
• cutia: mişcă obiectele
• sticla cu perle: varsă perlele intenţionat
• clopoţel: scutură clopoţelul ţinut în mână (nu de tijă)
• tubul şi perlele: urmăreşte cu ochii căderea perlelor
• sonerie şi ciocan, bate cu coada ciocanului în soneria aşezată pe genunchi
• lunile încastrate: nu reuşeşte să îmbuce decât două elemente din trei
• cusutul: scutură plăcuţa cu găuri şi şnur. Abandonează

18 luni:
• cutia: priveşte obiectele cu interes, le utilizează în joc
• sticla cu perle: înşurubează sticla
• pătratul decupat: încearcă să recompună pătratul
• clopoţel: scutură clopoţelul, dar nu-1 ţine de tijă
• tubul şi perlele: încearcă fără succes să introducă perlele
• sticla înşurubată: gesturi asociate de deşurubare, înşurubare, tragere fără succes
• paralelipipede: schiţează gestul de suprapunere a celor două piese
• sonerie şi ciocan: bate cu coada ciocănelului în sonerie
• luni încastrate: nu foloseşte decât două elemente
• cusutul: trage acul de lemn pe care-1 vede apărând într-o gaură a plăcuţei.
Abandonează.

2 ani:
• sticla cu perle: deşurubează şi reintroduce perlele
• pătratul decupat: reconstituie pătratul
• clopoţel: scutură clopoţelul ţinându-1 de mâner
• tubul şi perlele: introduce perlele, împingându-le
• sticla înşurubată: deşurubare reuşită
68
 paralelipipede: schiţează gestul
sonerie şi ciocan: le ţine pe rând în mână. Preferă ciocanul,
cusutul: înşiră şnurul; reuşită inconstantă

2,5 ani
tub şi perle: introduce rândul de perle ţinând şiragul de capăt
sticla înşurubată: înţelege şi rezolvă
sticla cu perle: încercări, tatonări
paralelipipede: succes inconstant
sonerie şi ciocan: prinde ciocanul de coadă
luni încastrate: aşază cercul între cele două semiluni
oval decupat: schiţează gestul de asamblare

sticla cu perle: reuşită fără tatonare

tub şi perle: reuşită completă
sticla înşurubată: reuşită
paralelipipede: reuşită
sonerie şi ciocan: manipulare corectă a celor două piese
luni încastrate: reuşită
oval decupat: reconstituire pe masă
cusut: se încurcă în şnur
oul format din mai multe ouă: dispune talmeş-balmeş ouăle şi capacele
desenele: închide semicercurile şi dublează liniile
culori: dispune jetoanele unul după altul
luni încastrate: reuşită aproximativă

oval decupat: reconstituire aproximativă

cusut: înşirare dezordonată a şnurului, întorcând plăcuţa pentru fiecare punct
oul: încearcă să reformeze oul mare, dar inserează numai una sau două piese
desene: semicercuri: deschise în sus şi deschise în jos; cercuri
culori: încearcă să le grupeze câte două
grosime: alege cea mai grea dintre prima şi a cincea piesă
scara jetoanelor de lungimi diferite: dispune în ordine trei jetoane
trei cutii: recunoaşte cutia cea mai uşoară

oul: execuţie reuşită

desene: linii drepte, oblice la dreapta, oblice la stânga, pătrat
culori: grupează culorile câte două. Preferă roşu şi portocaliu
imagini de completat: completează două din şase imagini (care nu au cap)
grosime: înşiră trei plăcuţe de grosimi diferite
sonerie şi clopoţel: discriminează cele două sunete

cusut: înşiră perfect şi complet, fără a întoarce plăcuţa pe cealaltă parte

scara jetoanelor de lungimi diferite: dispune 6 jetoane în linie orizontală,
dar fără să ţină cont de lungimea lor

69
 • desene: semicercuri deschise la stânga, deschise la dreapta
• culori: observă culorile şi le dispune câte două, dar folosind toate jetoanele
sau repetând culorile
• imagini de completat: completează încă două desene (care n-au picioare)
• grosime: înşiră toate plăcuţele fără a ţine cont de grosime

5 ani:
• scara: dispune corect 5-6 jetoane în ordinea mărimii, pe o axă mediană,
fără aliniament la bază
• culori: reuşită; dispunerea culorilor câte două, cu asortarea a cinci culori
• imagini de completat: cele mai dificile (florile) - reuşită

5,5 ani:
• grosime: reuşită
• scara: reuşită

15. S C A L E L E P E N T R U DIFERENŢIEREA A B I L I T Ă Ţ I L O R - D.A.S.

Sursa: N . Mitrofan - „ Testarea psihologică a copilului mic ".

Ni s-a părut util să prezentăm succint această scală (autor Elliot C D . ) din următorul
motiv. Colecţia de subteste a acestui instrument de evaluare acoperă o mare gamă de abilităţi care
pot diferenţia copiii cu dificultăţi de învăţare de restul copiilor. Ele pot constitui un suport
orientativ pentru structurarea unei scale autohtone de depistare a copiilor cu astfel de probleme.
Scalele cuprind 17 subteste cognitive şi 3 subteste de achiziţii şcolare, putându-se
aplica între 2,5 şi 18 ani.

Subteste pentru preşcolari şi şcolari:

1. Construcţii din cuburi: (2,5 - 4 ani şi 11 luni): măsoară abilităţi motorii
şi perceptive; copilul trebuie să reproducă construcţii din cuburi de lemn,
după modelul examinatorului.
2. înţelegere verbală (2,5 - 6 ani şi 1 Huni): măsoară abilităţile limbajului
receptiv; copilul trebuie să arate imaginile numite de examinator sau să
execute anumite comenzi verbale.
3. Similitudini de imagini (2,5 - 7 ani şi 11 luni): măsoară abilitatea raţiona­
mentului nonverbal. Copilului i se arată 4 imagini sau desene şi i se cere să
aleagă o imagine (desen) care se potriveşte cel mai bine cu cele arătate
anterior.
4. Vocabular (2,5 - 8 ani şi 11 luni): măsoară vocabularul expresiv,
cerându-se copilului să denumească obiecte şi imagini arătate.
5. Construcţia structurii (3 - 17 ani şi 11 luni) : măsoară abilitatea copilului de
a rezolva probleme vizual-spaţiale (structuri din cuburi de plastic).
6. Concepte numerice şi prenumerice (2,5 - 7 ani şi 11 luni): măsoară
concepte şi deprinderi numerice. Copilului i se cere să numere jetoane şi să
răspundă la întrebări.
7. Copiere (3,5 - 7 ani şi 11 luni): măsoară abilitatea de-a reproduce un
model şi abilitatea de-a identifica similitudini.

70
Subteste pentru şcolari
1. Memoria figurilor (5 - 17 ani şi 11 luni): măsoară memoria de scurtă
durată, abilităţile motorii şi vizualo-spaţiale. Copilului i se cere să
reproducă din memorie - după 5 secunde - o linie desenată.
2. Definiţii (5 - 17 ani şi 11 luni): măsoară înţelegerea verbală. Se cere
copilului să precizeze înţelesul unor cuvinte.
3. Construcţia structurii (3 - 17 ani şi 11 luni): identic cu cel din seria
precedentă.
4. Matrici (5 - 17 ani şi 11 luni): măsoară abilitatea raţionamentului non-
verbal. Copilului i se arată mai multe matrici şi i se cere să aleagă, din mai
multe variante, desenul care completează cel mai bine matricea (similar cu
Raven).
5. Similarităţi (5 - 17 ani şi 11 luni): măsoară raţionamentul verbal. Conţine
întrebări care solicită raţionamentul.
6. Raţionament secvenţial şi cantitativ (5 - 17 ani şi 11 luni): măsoară
abilităţile de-a percepe regulile secvenţiale în cadrul relaţiilor numerice.

Subteste diagnostice
1. Potrivirea formelor ce seamănă cu literele ( 4 - 7 ani şi 11 luni): măsoară
abilitatea de discriminare vizuală între figuri asimetrice care seamănă cu
literele. Copilului i se cere să potrivească anumite semne (rotite în pagină)
cu literele alfabetului.
2. Memoria cifrelor (2,5 - 17 ani şi 11 luni): măsoară memoria de scurtă
durată a seriilor de cifre (serii formate din 2 până la 9 cifre).
3. Memoria figurilor (4 - 17 ani şi 11 luni): măsoară memoria verbală de
scurtă şi lungă durată. I se prezintă copilului o planşă cu imagini şi acesta
trebuie să reproducă verbal cât mai multe din figurile desenate.
4. Recunoaşterea imaginilor (2,5 - 17 ani şi 11 luni): măsoară recunoaşterea
vizuală de scurtă durată, ca opus al memoriei vizuale. După ce i se arată un
cartonaş cu una sau mai multe imagini, timp de 5 - 10 secunde, copilul
trebuie să arate, pe un alt set de imagini, care dintre ele au fost pe primul
cartonaş.
5. Viteza procesării informaţiei (5 - 17 ani şi 11 luni): măsoară viteza şi
acurateţea operaţiilor mintale simple. Copilului i se arată o pagină cu figuri
şi numere şi el trebuie să marcheze, cât mai repede posibil, cercul care
conţine numărul cel mai mare de elemente sau numărul cel mai mare dintr-o
suită de numere prezentată aleatoriu.

Teste de achiziţie şcolară

1. Deprinderi numerice bazale (6 - 17 ani şi 11 luni): măsoară deprinderile
de calcul elementar.
2. Ortografie (6 - 17 ani şi 11 luni): măsoară abilităţile ortografice. în
raport de vârsta copiilor se cere acestora să scrie, după dictare, cuvinte şi
propoziţii cu diferite grade de dificultate.
3. Citire (5 - 17 ani şi 11 luni): se cere copilului să citească cuvinte scrise pe
un cartonaş (de la simple la dificile).

71
 Secţiunea a lll-a
9

PROBE PSIHOGENETICE OPERATORII

Probele psihogenetice concepute de diverşi psihologi (B. Inhelder, M. Nassefat, F.

Longeot, iar la noi în ţară T. Kulcsar, N. Obrocea) sunt aşa-numitele „probe operatorii" care
au la bază teoria lui J. Piaget, cu privire la structurarea inteligenţei.
Spre deosebire de testele clasice, scopul acestor probe nu e de a-i clasifica pe copii
unii în raport cu alţii, ci de-a evalua stadiul atins de inteligenţă în dezvoltarea ei (preoperator,
operator concret, intermediar, operator formal).
Prin itemii lor, aceste probe evidenţiază operaţiile de care copilul este capabil deja şi
cele de care încă nu este capabil.
Rezultatele probelor nu mai sunt interpretate după tabele-etalon pentru că ele nu
măsoară „randamentul", ci sunt concretizate în nota „prag", care evaluează structura calitativă
a inteligenţei.

P R E Z E N T A R E A P R O B E L O R E L A B O R A T E D E T. K U L C S A R

Sursa: „Studii de psihologie şcolară", (coordonatori B. Zorgo şi I. Radu).

I Probe pentru diagnosticarea nivelului psihogenetic al inteligenţei copiilor

de 6 - 9 ani:
Scop: diagnosticarea gradului de maturitate şcolară.

a) Proba de evaluare şi conservare a cantităţilor discontinue, omogene.

Material: 15 gume, monede de metal, jetoane, nasturi etc. de aceeaşi formă,
mărime, culoare etc.
Aplicare: se aşază pe masă în faţa copilului 6 gume, aliniate cu mici intervale
între ele. I se cere copilului să ia din grămada pe care o are la dispoziţie tot
atâtea gume şi să le aşeze la fel. După stabilirea egalităţii iniţiale a celor două
şiruri pe bază de corespondenţă termen cu termen (posibile la 5 ani), se trece la
deformări spaţiale ale colecţiei de obiecte, la unul din şiruri, respectiv lungirea
sau scurtarea şirului (schimbarea intervalului între piese). în total sunt expuse
4 deformări ale şirurilor.
Se cere copilului, de fiecare dată, să precizeze raportul cantitativ existent între
cele două şiruri şi să argumenteze.

b) Proba de evaluare şi conservare a cantităţilor discontinue, eterogene.

Material: 10 creioane, 6 ascuţitori sau 10 pahare şi 6 căni etc.
Aplicare: se aşază în faţa copilului 6 ascuţitori aliniate, cu mici intervale între
ele. Apoi i se pune la dispoziţie o cutie cu multe creioane.
I se cere să aşeze tot atâtea creioane câte ascuţitori sunt. După stabilirea
egalităţii iniţiale, pe bază de corespondenţă termen cu termen, colecţia de
obiecte se supune unor deformări spaţiale, la fel ca la proba a), cerându-i-se

72
 copilului să argumenteze de fiecare dată raportul cantitativ existent între cele
două şiruri.

c) Proba de evaluare şi conservare a cantităţilor continue

Material: mărgele (sau boabe de porumb) şi 10 pahare diferite: două pahare la
fel, de 200 gr; două pahare la fel, de 100 gr; un pahar de 100 gr, diferit ca
formă de celelalte două; două pahare la fel, de 150 gr. şi trei pahare la fel, de
50 gr.
Aplicare: se aşază în faţa copilului cele două pahare de 200 gr, unul plin cu
mărgele şi altul gol, precum şi o cutie cu mărgele. I se cere să pună tot atâtea
mărgele în al doilea pahar câte sunt în primul. După stabilirea egalităţii iniţiale
a cantităţilor din cele două pahare, se trece la transvazarea mărgelelor din al
doilea pahar în paharele de 100 gr. Paharul martor (cel de 200 gr) rămâne plin
în faţa copilului, împreună cu cel rămas gol.
Item 1 - Se cere copilului să explice raportul cantitativ între primul pahar-
martor şi cele două pahare de 100 gr.
Item 2 - Se stabileşte egalitatea iniţială a celor două pahare de 100 gr., apoi
conţinutul paharului al doilea se toarnă în paharul de 100 gr cu formă diferită.
Primul pahar de 100 gr rămâne pe masă, drept pahar-martor, alături de al
doilea care este gol.
Copilul trebuie să stabilească raporturile cantitative între paharul de 100 gr
rămas plin şi paharul de 100 gr cu formă diferită.
Item 3 - Se stabileşte identitatea între paharele de 150 gr, după care mărgelele
din al doilea pahar de 150 gr se toarnă în paharele de 50 gr. Se cere copilului
să compare cantitatea din primul pahar de 150 gr cu cea cuprinsă în cele 3
pahare de 50 gr.
Cotare: proba a) = 1 p (pentru rezolvare corectă)
proba b) = 2 p (pentru rezolvare corectă)
proba c) = 2 p (pentru rezolvare corectă)
eşec total = 0 puncte
rezolvare parţială = 0,5 p
nota maximă = 5 puncte

II Pentru evaluarea nivelului psihogenetic al inteligenţei elevilor cuprinşi între 11

şi 13 ani, T. Kulcsar propune o probă adaptată după M. Nassefat.
Conţinut: 1) proba de compunere a deplasărilor (7 itemi)
2) proba de raţionament verbal (6 itemi)
3) proba de conservare a volumului fizic şi de disociere a lui de
greutate (5 itemi)

III Pentru evaluarea operaţiilor formale, acelaşi autor propune 11 teste operatorii
formale pentru etapa de vârstă 11-16 ani (adaptare după F. Longeot):
1. Teste operatorii formale de combinare (T.O.F.C.)
Conţinut:
a) Tombolă
b) Dans
c) Magazin
d) Ping-pong
e) Anagrame

73
 2. Teste operatorii formale de proporţii şi probabilităţi (T.O.F.P.)
Conţinut:
a) Uzină
b) Bomboane
c) Echilibrul balanţelor

3. Teste operatorii formale de logica propoziţiilor (T.O.F.L.P.)

Conţinut:
a) Agilitate
b) Problemă
c) Portar

Pentru cotare şi instrucţiuni de aplicare a se consulta articolul „Repere psihogenetice

în cunoaşterea inteligenţei (probe operatorii)" - T. Kulcsar - în lucrarea „Studii de psihologie
şcolară" (coordonatori B. Zorgo şi I. Radu ).

74
 Secţiunea a IV-a
i
PROCESE PSIHICE

PROBE PENTRU DETERMINAREA ND7ELULUI ABILITAŢILOR

l. P E R C E P T I V E : A U D I T I V E , V I Z U A L E (adaptare)

Sursa: Arthur Kreindler - „Agnozii şi apraxii".

I. Percepţia auditivă şi auditiv-verbală

1. Probe neverbale. I se cere copilului să recunoască cu ochii închişi diverse
zgomote produse de obiecte sau fiinţe:
căderea unei monede
sunetul sticlei
sunetul unei legături de chei
tic-tac-ul ceasului
mototolirea unei hârtii
aplauze
sunete emise de diferite animale
voci ale unor persoane
strănutul
plânsul unui copil
sunetul unui instrument muzical
2. Probe verbale.
a) Examinatorul, având fixat în dreptul feţei un ecran (cartonaş),
pronunţă sunete, silabe, cuvinte, propoziţii, pe care copilul, aşezat la
distanţă de 1 m, trebuie să le reproducă. Cuvintele sunt pronunţate
fără accent, lent, monoton. Proba poate evidenţia deficienţe ale
auzului fonematic.
b) Proba „vocii şoptite" (ecranate):
- neînţelegerea vorbirii în şoaptă până la 4 - 6 m = hipoacuzie
uşoară
- neînţelegerea vorbirii în şoaptă până la 1 - 4 m = hipoacuzie
medie
- neînţelegerea vorbirii în şoaptă până la 1 m = hipoacuzie
gravă
Examenul trebuie să fie bilateral, pentru fiecare ureche (una fiind obturată).
Desigur, în cazul evidenţierii unei acuităţi auditive scăzute se recomandă examenul
audiometric, efectuat de medicul specialist.

II. Percepţia vizuală: Se cere copilului:

1. Să recunoască obiecte:
a) să descrie obiecte
b) să indice poziţia acestora unul faţă de altul

75
 c) să identifice un anumit obiect din mai multe
d) să deseneze un obiect la cerere
e) să identifice pe un desen în care sunt suprapuse mai multe
contururi de obiecte, câte sunt (figurile Abelson).

2. Să recunoască imagini:
a) să recunoască imagini simple (cerc, pătrat)
b) să discrimineze între imagini aproximativ similare (o lebădă şi
c) gâscă, o pisică şi un iepure)
d) să descrie un şir de imagini în ordine logică
e) să descrie, din memorie, obiecte
f) să completeze desene lacunare
g) să recunoască desene schematice

3. Să recunoască culorile:
a) să numească culorile unor obiecte
b) să grupeze obiectele după culoare
c) să copieze culori

2. PROBA PERCEPTIV-MOTRICA BENDER SANTUCCI

Sursa: E. Vlad - „Evaluarea în actul educaţional-terapeutic".

Proba evaluează o aptitudine intelectuală - funcţia perceptiv-motrică, adică

abilitatea copilului de-a percepe corect configuraţii spaţiale, de a le compara între ele şi de
a le reproduce. Ea oferă informaţii asupra nivelului de dezvoltare şi de organizare
perceptiv-motorie. Ea este considerată validă în condiţiile deficienţei mintale, pentru
studiul particularităţilor vizual-motorii care condiţionează achiziţia scris-cititului.
Din punct de vedere psihogenetic, abilitatea de a copia figuri apare după formarea
capacităţii de-a recunoaşte forme identice şi după apariţia gestului motor de-a urmări
conturul unei configuraţii. Deci funcţia perceptiv-motorie este superioară elementelor sale
constitutive, ea intrând în structura funcţională a inteligenţei practice, care este o formă
specifică a inteligenţei. Astfel încât constatarea unor deviaţii de la „rangul normal"
reflectă deficienţe ale capacităţii intelectuale, ale percepţiei, ale motricitatii şi chiar ale
stabilităţii emoţionale.
Proba este considerată utilă în evaluarea gradului de dezvoltare psihică la intrarea
în şcoală, pentru studierea particularităţilor maturizării şcolare.
Proba cuprinde 5 modele desenate pe câte un carton de 10/15 cm.
Se aplică individual.
Aplicare: se prezintă desenele succesiv, în ordinea arătată. Se dă subiectului o
coală de hârtie şi un creion ascuţit. Nu i se dă riglă sau gumă.
Instructaj: „Am să-ţi cer să copiezi nişte desene. Te rog să te străduieşti să le
copiezi cât mai exact, chiar aşa cum le vezi". I se arată primul desen şi i se spune „în total
sunt 5 desene. Acesta este primul. începe aici (i se arată colţul de sus al foii). Trebuie să ai
loc pentru toate". Se pun în faţa lui, succesiv, celelalte 4 desene, pe măsură ce termină.
Timpul este nelimitat.

76
 3. PROBA REY DE MEMORIE AUDITIVA A CUVINTELOR

Sursa: G.C. Bontilă - „Teste psihologice".

Testul cuprinde o listă de 30 cuvinte din vocabularul uzual, aranjate astfel încât să nu
permită legături prin asociere.
Aplicare: se citeşte lista de cuvinte (nu se spune câte sunt) cerându-se mai întâi
subiecţilor să fie foarte atenţi şi să încerce să reţină cât mai multe cuvinte.
După citirea listei se lasă un timp de 1 - 3 - 5 secunde şi apoi se începe proba: „Veţi
scrie cât mai multe cuvinte. Nu este necesar să le scrieţi în ordinea în care vi le-am citit. Când
credeţi că nu vă mai puteţi reaminti nici un cuvânt ridicaţi creionul în sus". Lista se va citi cu
o viteză de un cuvânt la fiecare două secunde, cu intonaţie clară, uniformă.
Lista cuvintelor:
1. carton 11. baston 21. manta
2. vagon 12. floare 22. oţet
3. şervet 13. castron 23. şoarece
4. clopoţel 14. plop 24. sugativă
5. coş 15. cărbune 25. supă
6. bătrân 16. copac 26.lucru
7. albină 17. prăjitură 27. buchet
8. tavă 18. călimară 28. cuţit
9. vânător 19. lămâie 29. barieră
10. pian 20. caiet 30. chibrit
Cotare: Se acordă 1 punct pentru fiecare cuvânt corect reprodus. Se iau în consi­
derare şi cuvintele scrise greşit. Totalul punctelor se raportează la etalon.
Proba este etalonată în România pentru copii peste 13 ani.

ETALON

Vârstă
Adulti
Centile 13 14 15 16 17
100 21 20 21 21 21 21
90 16 14 15 15 16 16
80 15 13 14 14 15 15
75 14 12 13 13 14 14
70 13 11 12 12 13 13
60 12 10 11 11 12 12
50 11 9 10 10 11 11
40 10 9 9 10 10 10
30 9 8 8 9 10 9
25 8 8 8 9 9 9
20 7 7 7 8 8 8
10 6 6 6 7 7 7
0 0 0 0 0 3 0

77
 4. TEST DE CONCENTRARE PENTRU PRIMUL AN ŞCOLAR

Autori: R. M o h l i n g şi U. Raatz.

Testul a fost conceput pentru măsurarea abilităţilor şcolarului începător, în ce

priveşte atenţia, capacitatea de concentrare şi de înţelegere a sarcinii, rapiditatea, memoria,
percepţia vizual-spaţială.
Aplicarea: se dă copilului o foaie de hârtie pe care sunt desenate pe 14 rânduri mere
şi pere, de aproximativ aceeaşi mărime. Fructele sunt desenate având orientări diferite spaţial.
Se cere copilului să bareze, cât mai repede posibil, toate perele pe care le găseşte pe
fiecare rând.
Proba se desfăşoară contra cronometru.
Se notează: omisiunile, greşelile.
Se calculează cota brută, valoarea medie şi rangul procentual pentru fiecare copil.
Se poate administra individual sau colectiv.

I T Q O O O Q o O O Q O Q

OO O OOQ Q O O 6 O O
POOOGQOOOOOO
0 O O O 6 0 0 O 9 O O O
O O O O P O O O O O 0 0
OOQ6OOOPOOo o
OOOO6QOOQOOO
O Q O OQ<DO O Q 6o o
0 0 O O O O O 9 O O o o

O O O OOOQOO 9 OQ
O 0 v> O O O O 6 o OOO
O 9 C C O ^; C C O o O O

OOO 6 " - o " o O 0 j 0 ] 5 0 0

o _ o p o o ' b o o o o _ o

78
 PROBE DE LIMBAJ

SCALA „ C . PĂUNESCU"
PENTRU NIVELUL DE DEZVOLTARE A LIMBAJULUI

Sursa: C. Păunescu - „ Tulburări de limbaj la copil".

Scala permite stabilirea corectă a diagnosticului de întârziere în apariţia şi dezvoltarea

limbajului. Scala are în vedere manifestările comportamentului verbal între 0 şi 3 ani.

0 - 3 luni Luna când apare

1) reacţii motorii generalizate la zgomote puternice 0,5 luni
2) ţipete diferenţiate după necesităţi 1
3) manifestări vocale/sunete guturale 1
4) producerea unor scurte manifestări vocale 1- 2
5) răspuns prin reacţie generalizată la vocea umană 1,15
6) vocalize: ah, ub, ab, eh 1,15
7) vocalize diverse 1,25
8) vocalizări în poziţia culcat 2
9) vocalizări diferenţiate afectiv 2
10) vocalizări în joc sonor/melodie 2
11) ascultarea spontană a vocii umane 2
12) reacţie de înviorare la vocea umană 2
13) gângurit în starea de bine 3-4
14) gângurit în joc sonor 3-4
15) silabe cu sunete uşor articulate 2-3
16) vocale şi consoane labiale 2-3
17) gângureşte la o relaţie interpersonală 3-4

3 - 6 luni
1) răspuns vocal la o relaţie interpersonală 4-5
2) lalalizare 4-5
3) mimică adecvată în timpul lalalizării 4-5
4) lalalizare în joc spontan 4
5) muzicalitate în gângurit 5
6) gângurit, ca expresie a stării de bine 5
7) traducere vocală a nemulţumirii 5
8) silabe în joc spontan 6
9) primele silabe bine articulate: ma-ma, ta-ta 6
10) utilizează spontan câteva silabe 6,15
11) expresia vocală a nerăbdării 6,15
12) exprimarea nerăbdării la dispariţia unui obiect îndrăgit 5-6
13) adresare vocală spre persoana cu care „vorbeşte" 5-6
14) discriminare între o vorbire afectivă şi alta dojenitoare 6
15) imitarea de sunete şi răspuns la pronunţarea lor 6

79
 16) repetă cu plăcere două silabe duble: ma-ma, pa-pa 5-6
17) utilizează silabe cu modulaţii afective, în dialog 6

6 - 9 luni
1) articulează bine mai multe silabe 6- 7
2) pronunţă distinct „da" 7
3) expresie vocală de satisfacţie în relaţiile cu jucăriile 7
4) variaţii tonale în lalalizare şi silabisire 7,3
5) reacţii vocale de surpriză 7,5
6) interjecţii vocale 8
7) reacţionează la comenzi verbale simple 7- 8
8) leagă două silabe într-o structură sonoră: mama, tata 7- 8
9) expresie vocală în acţiunea cu obiectele 8
10) imită pronunţia multor consoane 8
11) pronunţă singur unele consoane 8
12) reacţie de confuzie la cuvinte necunoscute 8
13) se adaptează la cuvinte cunoscute (conduită) 8,15
14) distinge cuvinte cunoscute de cele necunoscute 8- 9
15) înţelege sensul unor cuvinte şi ce reprezintă 9
16) înţelege sensul unor gesturi 9
17) răspunde la unele gesturi uzuale 9
18) rosteşte cuvinte articulate expresiv 9
19) imită majoritatea sunetelor 9

9 - 1 2 luni
1) îşi organizează comportamentul pe bază verbală 10 -12
2) "vorbeşte" cu jucăriile, vocalizând 10
3) imită silabe 10 - 11
4) răspunde prin acte sau atitudini la cuvinte 10 - 11
5) expresie vocală la vederea linguriţei şi a paharului 10
6) expresie vocală în faţa unor culori 10
7) pronunţă 2 - 3 cuvinte bisilabice 10 - 11
8) denumeşte cu o silabă obiectele 11
9) imită multe cuvinte la cerere 11 - 12
10) opune rezistenţă la un ordin 11 - 12
11) răspunde adecvat la ordine simple 12
12) înţelege şi execută sarcini simple 12
13) reacţie la cuvinte inhibitorii 12
14) expresie vocală când se priveşte în oglindă 12
15) utilizează cuvântul „mamă" în apel 12
16) utilizează silabe sau sunete speciale pentru apel 12

12- 8 luni
1) înţelege o cerere verbală şi o execută 12 -14
2) execută comenzi verbale în 2 - 3 secvenţe 13 - 14
3) înţelege sensul multor cuvinte în context 13 -14
4) înţelege gesturile adultului şi le imită 13 - 14
5) numeşte jucării sau imagini prin onomatopee 14
6) utilizează în conversaţie un jargon specific 13 - 14

80
 7) înţelege o întrebare simplă 15
8) înţelege gesturile adultului (protecţie, ameninţare) 15
9) înţelege interdicţia 17-18
10) pronunţă spontan 3 - 2 0 cuvinte 13 - 18
11) denumeşte câteva obiecte, corect 17
12) face apel prin intermediul cuvintelor 18
13) utilizează cuvinte cu sens în propoziţie 15-18

18 - 24 luni
1) cunoaşte şi se exprimă prin formule de politeţe 18 - 2 0
2) cunoaşte denumirea părţilor corpului şi feţei 18
3) indică la cerere aceste părţi 18 - 2 0
4) recunoaşte imagini într-o carte 18 - 19
5) denumeşte câteva imagini 19 - 2 0
6) pronunţă 20 - 50 cuvinte 18 - 2 4
7) uneşte două cuvinte (substantiv + verb) într-o propoziţie 18 - 2 4
8) face asociaţii de cuvinte căutând consonanţe 18 - 2 4
9) identifică obiecte după determinarea lor 23 - 2 4
10) poate denumi majoritatea obiectelor familiare 24
11) poate distinge, la cerere, 7 imagini din 10 24
12) apar primele propoziţii cu legătură între cuvinte 24
13) utilizează în conversaţie cu precădere propoziţii 24
14) cunoaşte sensul cuvintelor care arată poziţii spaţiale: sus, jos, pe 24
15) apar în vorbire pronumele, adjectivul (mai puţin) 24
16) vorbeşte despre sine, la persoana a IlI-a, spunându-şi numele mic 24
17) poate repeta cuvinte compuse din 2 - 5 silabe 24
18) stăpâneşte aproximativ 100 cuvinte 24
19) apar primele încercări de fraze 24

5 luni
1) se organizează structura gramaticală a limbii vorbite 24 -36
2) poate repeta 2 - 4 cuvinte (prin memorare) 26 -28
3) foloseşte propoziţii de 3 - 4 cuvinte 26 -28
4) foloseşte fraze cu relaţii de subordonare între propoziţii 28 -36
5) înţelege un expozeu de 3 - 6 propoziţii 30
6) înţelege un expozeu complet într-o conversaţie 36
7) foloseşte pronumele personal în mod curent 30
8) flexionează cuvinte (caz, număr, gen etc.) 24 - 3 0
9) "citeşte" o imagine compusă 28 - 3 4
10) utilizează timpul trecut 30
Notare: Fiecare item = 1 punct
Etapa 0 - 3 luni = 18 puncte
3 - 6 luni = 17 p
6 - 9 luni = 19 p
9 - 12 luni = 16 p
1 2 - 18 luni = 13 p
1 8 - 24 luni = 19 p
2 4 - 36 luni = 10 p

81
 Lipsa a 5 - 7 puncte pentru o etapă are semnificaţie negativă şi semnalează o
întârziere în dezvoltarea limbajului. Dar pentru că nu este bine să aştepţi 3-6 /uni sau l an ca
să poţi depista o întârziere, autorul oferă şi alt sistem de calcul.

Componente care
Vârsta Dezvoltare Număr de Grad de
trebuie urmărite
(luni) normală puncte întârziere
şi simulate
3 15-18 Se completează Se completează Se completează
30-35 de examinator de examinator de examinator
as

7 38-40
8 45-47
9 50-54
10 58-60
11 62-65
12 68-71
14 74-76
16 78-80
18 82-84
21 86-88
24 94-96
30 100-102
36 110-112

Gradul de întârziere se calculează scăzându-se 5 puncte din scorul maxim. Pentru

fiecare 5 puncte se consideră o lună de întârziere. întârzierea cu semnificaţie patologică
începe de la o diferenţă de 10 puncte.

T E S T D E V O C A B U L A R IN I M A G I N I

Testul este aplicabil copiilor între 3 şi 9 ani şi măsoară inteligenţa verbală. Are două
secţiuni (A şi B), fiind compusă din 103 imagini. Scala A se aplică înainte de terapie şi
dispune de un material verbal (imagini) de 80 substantive, 19 verbe şi 4 adjective, iar scala B
se aplică după terapie şi are 78 substantive, 19 verbe şi 6 adjective.
Administrarea permite stabilirea unui coeficient de dezvoltare QD care va fi
interpretat în termeni de nivel de dezvoltare a inteligenţei verbale. QD nu poate fi asimilat
unui coeficient de inteligenţă generală şi, în consecinţă, un QD inferior nu trebuie interpretat
în mod sistematic în termeni de debilitate mintală. Un QD inferior la acest test nu indică în
mod necesar o deficienţă globală în toate activităţile mintale care structurează inteligenţa, ci
poate fi expresia unor carenţe educative, structurale sau afective. Acest test clasifică copiii în
raport de performanţele lor verbale în 4 categorii: excelenţi, buni, medii şi slabi.
Testul vizează în primul rând calităţile limbajului receptiv şi poate fi folosit şi pentru
copiii cu deficienţe neuro-motorii (I.M.C., cuadriplegie spastică, atetoză dublă etc). De asemenea,
se adresează copiilor cu tulburări de fonaţie, mutism electiv, întârziere mintală uşoară.
Aplicare: copii nu trebuie să parcurgă toate cele 103 planşe. Pentru cei de 3 ani, 3 ani
şi 10 luni se va începe cu planşa 1. Pentru cei cuprinşi între 3 ani şi 11 luni şi 4 ani şi 10 luni,
se va începe cu planşa 1 şi dacă răspunsul e bun se va trece la planşele 2, 15, 16, 20 şi 25.

82
Dacă nu se înregistrează eşec la aceste planşe se va trece la următoarele. Dacă eşuează, se va
reveni la planşa 3 şi se va continua planşă cu planşă.
Pentru copiii de 4 ani şi 11 luni şi cei mai mari, se va începe de la planşa 35. Dacă
răspunsul este incorect la această planşă şi la următoarele 9 care urmează (deci până la planşa
44), i se vor arăta copilului planşele 34, 33, 32 e t c , coborându-se până când copilul atinge
reuşita la 10 planşe consecutive. în continuare se vor da planşele care urmează celei în care a
avut eşec. Trebuie oprită aplicarea dacă subiectul dă 12 răspunsuri eronate din 16 planşe
succesive.
Instructajul este simplu: i se arată copilului prima planşă şi i se spune: „Vezi, aici
sunt mai multe desene. Tu trebuie să-mi arăţi cu degetul desenul care reprezintă un cuvânt pe
care ţi—1 voi spune. Eu o să ţi-1 spun, iar tu o să mi-1 arăţi. Ai înţeles? De exemplu, aici (i se
arată planşa 1 seria A) arată-mi pisica. Dacă copilul ezită, se insistă". Dacă răspunde corect i
se spune: „Bravo, e foarte bine, ai găsit-o". După ce copilul a înţeles consemnul (să arate cu
degetul) se va elimina orice instrucţiune suplimentară, pronunţându-se doar cuvântul care
trebuie arătat.

3. T E S T U L T.A.C.L - R

Este tot un test de inteligenţă verbală care evidenţiază abilităţile de limbaj receptiv.
Are trei secţiuni, fiecare conţinând câte 40 itemi - imagini (total 120) şi se aplică la copiii cu
vârste între 3 - 10 ani.
Aplicare: este aproape identică cu cea de la testul de vocabular în imagine. Spre
deosebire de acesta, care nu are limite de timp în aplicare, TACL-R impune o limită de timp
de aproximativ 10 secunde pentru fiecare imagine.
Copilul trebuie să dea un singur răspuns. Dacă arată mai multe imagini, se consideră
eşec.
Instructaj: „îţi voi arăta nişte desene. Apoi am să-ţi spun un cuvânt sau mai multe
cuvinte. Tu trebuie să-mi arăţi desenul care se potriveşte cu ceea ce spun eu. Ascultă cu
atenţie. Eşti gata?".
Cele 120 de planşe au câte trei imagini fiecare, din care numai una se potriveşte cu
ceea ce spune examinatorul.
Imaginile testului sunt astfel alese încât să dea indicii asupra tuturor abilităţilor de
limbaj, permiţând decelarea întârzierilor în dezvoltarea limbajului şi alcătuirea de programe
de intervenţie personalizată.
Copilul trebuie să identifice substantive, verbe (acţiuni), sintagme verbale (substantiv
+ adjectiv), propoziţii, relaţii spaţiale, relaţii de succesiune temporală, liante gramaticale,
relaţii cantitative, de mărime, formă, categorii gramaticale flexionate.

83
 4. PROBA DE VOCABULAR REY (adaptată)

TEHNICA: Se citeşte copilului fiecare cuvânt în parte şi se cer două cuvinte din categoria respectivă.
Timp: 15 minute.

VÂRSTA (ani) VÂRSTA (ani)

Nr ITEMI Nr ITEMI
6-8/9 9/10-14 14-18 6-8/9 9/10-14 14-18
1. îmbrăcăminte X 0 0 31. Munci agricole 0 X 0
2. Arbori X 0 0 32. Personaje istorice 0 X 0
3. încălţăminte X 0 0 33. Fiinţe înotătoare 0 X 0
4. Construcţii navale X 0 0 34. Perioade de vârstă 0 X 0
5. Boli 0 0 0 35. Pictori români 0 0 X
6. Clădiri publice 0 0 0 36. Băuturi 0 0 X
7. Fiinţe zburătoare 0 X 0 37. Decoraţii 0 0 X
8. Cereale 0 X 0 38. Muzicieni 0 0 X
9 Textile 0 0 0 39. Tipuri de ape 0 X 0
10. Legume X 0 0 40. Animale exotice 0 X 0
11. Grade militare 0 X 0 41. Feluri de mâncare 0 0 X
12. Metale preţioase 0 X 0 42. Mijloace de locomoţie 0 X 0
13. Insecte 0 X 0 43. Organe de simţ 0 X 0
14. Părţi ale corpului X 0 0 44. Aparate de zbor 0 X 0
15. Maşini - unelte 0 0 X 45. Sporturi 0 X 0
16. Condimente 0 0 X 46. Capitale europene 0 X 0

84
17. Diviziuni ale timpului 0 X 0 47. Feluri de climă 0 X 0
18. Sentimente 0 X 0 48. împărţiri adinistrative 0 X 0
19. Verbe 0 X 0 49. Inventatori 0 0 X
20. Materii prime 0 X 0 50. Clase sociale 0 0 X
21. Mamifere 0 X 0 51. Instrumente muzicale 0 0 X
22. Arte 0 X 0 52. Personaje din opere literare 0 0 X
23. Grade de rudenie 0 X 0 53. Opere muzicale 0 0 X
24. Pietre preţioase 0 X 0 54. Unităţi de producţie industrială 0 0 X
25. Planete 0 0 0 55. Conducători politici actuali 0 0 X
26. Ştiinţe 0 0 X 56. Măsuri de lungime 0 X 0
27. Meserii 0 0 X 57. Scriitori 0 X 0
28. Forme geometrice 0 X X 58. Oceane 0 X 0
29. Arbori din ţările calde 0 0 X 59. Actori de teatru 0 0 X
30. Consoane 0 X X 60. Sportivi 0 X 0

Vârsta Studii
Profesiune
Diagnostic
Concluzii

VÂRSTA ITEMI
6 - 8/9 ani 1,2, 3,4, 10, 14
9/10 - 14 ani 7, 8, 11, 12, 13, 17, 18, 19, 20, 21, 22, 23, 24, 28, 30, 31, 32, 33, 34, 39, 40, 42, 43, 4 4 , 4 5 , 4 6 , 4 7 , 48, 52, 57, 58, 59,
14 - 18 ani 15, 16, 26, 27, 28, 29, 35, 36, 37, 38, 41, 49, 50, 51, 53, 54, 55, 56, 60

85
 5. TEST WHELDALL

Este un test de înţelegere a limbajului pentru etapa de vârstă de 3 - 5 ani. Are 60 de

itemi, structuraţi în 15 subteste cu 4 itemi fiecare.
Copilul trebuie să identifice, pe o planşă pe care sunt desenate 4 imagini, numai una
anume care să corespundă cu formularea dată de examinator.
De exemplu:
"Arată-mi băiatul care nu merge pe bicicletă", dintr-o serie de 4 imagini care au ca
element comun bicicleta dar nu şi acţiunea.
Sau: "Arată-mi imaginea în care calul este în faţa copacului", din 4 imagini în care
calul e lângă, în faţa, în spatele copacului sau sare peste copac.
Testul permite investigarea capacităţii de înţelegere a limbajului, înţelegerea sensului
cuvintelor, propoziţiilor, abilităţile de flexibilitate asociativă, operarea cu analogii opuse,
înţelegerea corectă a unor categorii gramaticale (pronume, verb la diferite timpuri, negaţie etc.) şi
utilizarea corectă a Hanţelor gramaticale.
Testul stabileşte categoria morfo-sintactică deficitară şi nu dă vârsta mintală.

TEST DE LIMBAJ BOREL - MAISONNY

6. ( p e n t r u copii c u vîrste c u p r i n s e î n t r e 1,5 şi 5 a n i )

Sursa: S. Borel-Maisonny - „Langage oral et écrit".

Scop: evaluarea nivelului limbajului la copiii mici cu întârziere în dezvoltarea

limbajului.
Bateria are 13 probe. Scopul probelor este, aşa cum spune autoarea, „de a descoperi dacă
copilul are capacitatea de-a folosi corect materialul lingvistic şi de-a preciza în ce măsură se
serveşte de limbaj." Cu alte cuvinte, se apreciază nivelul de înţelegere şi cel de utilizare.
Material: planşe color (în afara imaginilor cu câini şi pisici, care sunt negru pe alb),
format carte poştală.
I. Imaginea unui băiat ţinând în faţa Iui un câine în lesă.
Culori: chilot roşu, şosete bleu, pantofi roşii.
Se arată imaginea copilului şi este întrebat:
1. Ce vezi aici? I se cere să identifice următoarele detalii, arătându-i-le: capul
copilului, braţele, picioarele, părul, pantalonii, bluza, şosetele.
2. Se cere să identifice aceleaşi lucruri la propria-i persoană.
3. La câine - să identifice capul, coada, labele, urechile.
4. Ce vezi în faţa băiatului din imagine?
5. Ce vezi în faţa ta?

II. Imaginea unui scul de lână bleu

Se cere copilului să spună ce este şi la ce foloseşte.

III. Imaginea unei perechi de pantofi pentru copil

Culori: exterior bleu, interior bleu deschis.
întrebări. Ce vezi aici?
Pentru cine sunt?
Arată-mi-l pe cel care e un pic ascuns în spatele celuilalt.

86
 IV. a) Imaginea a 3 flori (albăstrele)
b) Desenul a 3 puncte aşezate vertical (culoare bleu)
întrebări: Ce vezi?
Arată-mi tulpina florilor
Câte flori sunt?
Arată-mi punctul negru din mijloc
Arată-mi punctul negru de sus
Arată-mi punctul negru de jos

V. Imaginea a 2 câini de mărimi diferite. Culoare neagră

întrebări: Ce vezi?
Arată-mi câinele mic
Arată-mi câinele mare
VI. Imaginea a trei pisici orientate diferit. Culoare neagră
întrebări: Ce vezi?
Arată-mi care pisică e cu spatele la noi
Arată-mi care pisică e în picioare şi cu coada ridicată
Arată-mi care pisică mănâncă
VII. a) Imaginea a 2 căni identice.
Culori: ambele gri, dar prima pe fond gri deschis, alta pe fond orange.
întrebări: Ce vezi?
Arată toarta cănii
Sunt la fel?
b) Imaginea a 2 vase diferite ca formă.
întrebări: Ce vezi?
Este o diferenţă între ele?
Care e mai drăguţă?
De ce e mai drăguţă?
Pe care ai vrea să o ai?
VIII. Imaginea unor lebede.
Culori: imaginile nu diferă decât prin fond care e alb la prima şi bleu la a doua.
întrebări: Ce vezi?
Unde sunt lebedele?
Arată-mi apa
Unde sunt picioarele lebedelor?
IX. Imaginea unui băiat, în picioare, întors cu spatele şi ţinând în mână un pahar.
Culori: pantaloni bleu, bluză în dungi negru cu roşu, şosete bleu cu dungi,
lichidul din pahar roşu, păr şi pantofi negri.
întrebări: Ce vezi?
Cum este băiatul?
E cu faţa sau cu spatele?
Cum e îmbrăcat?
X. Imaginea a 2 ursuleţi, unul aşezat, altul în picioare (care merge).
Culori: urşi maro, fundiţe albe.
întrebări: Ce vezi?
Arată ursul aşezat
Arată ursul în picioare
Arată ursul care merge

87
 XI. Imaginea bustului unei fete care ţine în mână un balon.
Culori: rochie bleu, balon roşu, păr negru, buze roşii.
întrebări: Ce vezi?
Arată balonul
Ce culoare are balonul?
Ce lipseşte din imaginea fetiţei (ce nu este desenat)?
XII. Imaginea a două picioare de băiat şi a unui balon atârnând.
Culori: balon bleu, sandale şi marginea pantalonilor scurţi, roşii.
întrebări: Ce vezi?
Ce lipseşte?
XIII. Imaginea a două perechi de pantofi într-un sertar.
Culori: sertar maro, pantofi bărbăteşti gri, pantofi de damă roşii.
întrebări: Ce vezi?
Arată pantofii bărbăteşti (ai lui tata)
Arată pantofii de damă (ai mamei)

Durata aplicării probelor, 20 de minute.

Aprecierea răspunsurilor se face în dublu sens:
înţelegerea întrebărilor
utilizarea formelor lingvistice
Autoarea dă şi o evaluare a capacităţii de înţelegere în raport cu vârsta:
1. Substantive
a) care denumesc persoane, animale, părţi ale corpului şi anumite piese de
îmbrăcăminte - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 1 8 luni
b) care denumesc alte părţi ale corpului (gât, genunchi, cot), alte piese de
îmbrăcăminte (bluză), alte obiecte, animale decât cele din test 2 ani
c) substantive abstracte (culoare, diferenţă) - - - - - - - - - - 3,5 - 4,5 ani
2. Adjective
a) implicând dimensiunea - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 3 ani
a) implicând asemănarea 4 ani
între 4 şi 5 ani se precizează înţelesul substantivelor abstracte şi al adjectivelor mai
complexe.

7 PROBA PENTRU CUNOAŞTEREA VÂRSTEI PSIHOLOGICE

'* I A L I M B A J U L U I - A L I C E D E S C O E U D R E S (adaptată)

Sursa: E. Vrăşmaş, C. Stanică - „ Terapia tulburărilor de limbaj ".

Este alcătuită din 7 probe şi permite observarea unor abateri în dezvoltarea

limbajului în raport cu vârsta cronologică. Se aplică copiilor cu vârste între 3 şi 7 ani.

Conţinut:
Proba I: CONTRARII (cu obiecte şi imagini)
Se prezintă copilului 10 obiecte şi imagini cu însuşiri contrare.
1. imaginea unei ciuperci MARI şi a uneia MICI.
2. o carte NOUĂ şi una VECHE.

88
 3. o bucată de fier TARE şi un cauciuc MOALE.
4. imaginea unui bloc ÎNALT şi a unei case SCUNDE.
5. o hârtie NETEDĂ şi un abraziv (ceva ZGRUNŢUROS).
6. imaginea unui BĂTRÂN şi a unui TÂNĂR.
7. o bucată de stofă CĂLCATĂ şi una MOTOTOLITĂ.
8. imaginea unui copil VESEL şi a altuia TRIST.
9. desenul unei linii DREPTE şi al uneia CURBE.
10. două cutii la fel: una GOALĂ, una PLINĂ cu cuie (se aşază în mână).
Instructaj: Se prezintă obiectele(imaginile) succesiv, spunând. Această ciupercă este
mare - i se arată imaginea - , iar aceasta e.. .(copilul spune adjectivul).
Alt calificativ nu e luat în consideraţie.
Se consemnează numărul de răspunsuri corecte.
Se reia proba invers. Se prezintă întâi imaginea ciupercii mici.
Se consemnează răspunsurile exacte, se adună cu primele şi se face media.

Proba II: COMPLETARE LACUNE

Instructaj: îţi voi spune o mică poveste. Acolo unde mă opresc, trebuie să mă ajuţi tu
să găsesc cuvântul potrivit.
Se notează numărul de răspunsuri corecte:
1. S-a făcut frumos, cerul e
2. Soarele este foarte
3. Ioana şi Măria se plimbă pe câmp. Ele adună
4. Ele sunt încântate de ciripitul micilor
5. Deodată cerul se întunecă, se acoperă de
6. Fetiţele se grăbesc să se întoarcă
7. începe o mare
8. Fetiţele se sperie de zgomotul
9. Ele roagă să fie adăpostite într-o casă, deoarece plouă tare, iar ele
10. n-au Hainele lor sunt complet

Proba III: REPETARE DE NUMERE

Anunţăm: ,JEu îţi spun nişte numere. Tu trebuie să repeţi aceste numere."
Dacă copilul n-a înţeles, se repetă chiar de 3 ori, dar seria respectivă nu se ia în
considerare.
Dacă se repetă doar prima serie primeşte coeficient=2.
Pentru seria a-II-a = 3; a-III-a = 4; a-IV-a = 5; a-V-a = 6.
Se consemnează coeficientul ultimei serii reproduse:
Seria I: 2-4
II: 5-6 3
III: 4-7 3-2
IV: 8-4 6-5-9
V: 6-9 2-3-4-8

Proba IV: MATERII

Instructaj: Din ce sunt făcute: - cheia
- masa
- lingura
- fereastra
- pantofii
89
 - casele (cel puţin 3 materiale: cărămidă, ciment, lemn)
- Consemnăm răspunsurile corecte.

Proba V: CONTRARII
Instructaj: Se explică ce înseamnă contrar prin exemple concrete.
Vom expune 8 termeni. Copilul va da termenul contrar.
1. cald (frig/rece)
2. uscat
3. frumos
4. neascultător (ascultător/cuminte)
5. curat
6. mare
7. uşor
8. vesel

Proba VI: CULORI

Se prezintă culorile: VERDE, NEGRU, ROZ, ALB, VIOLET, GRI, GALBEN,
MARO, ALBASTRU.
Se cere să le denumească. Se notează răspunsurile de la 0... 10, după numărul exact
de răspunsuri corecte.

Proba VII: CUNOAŞTEREA SENSULUI VERBELOR

Seria I: a tuşi, a frecţiona, a câştiga, a arunca, a spăla, a respira (mimăm tuşea etc).
Seria II: Imită (arată-mi prin acţiune) sensul verbelor: a scrie, a se apleca, a se
balansa, a se ridica, a sări, a împinge (ceva).
Se consemnează numărul de răspunsuri corecte.
Se notează de la 0 la 12.

Având valorile realizate de fiecare copil la cele 7 probe, le scriem în ordine pe

verticală şi în dreptul lor scriem vârsta limbajului corespunzător din tabelul următor.
ADUNĂM CELE 7 vârste ale limbajului şi suma o împărţim la 7. Obţinem VÂRSTA
PSIHOLOGICĂ A LIMBAJULUI care corespunde sau nu vârstei cronologice.

Coeficientul corespunzător vârstei

Proba
3 ani 4 ani 5 ani 6 ani 7 ani
I. CONTRARII (cu obiecte şi imagini) 4 5 6 8 12
II. LACUNE 2 3 4 6 8
III. CIFRE 3 3 4 5 5
IV. MATERII 3 4 5 6 6
V. CONTRARII (fără obiecte şi imagini) 4 5 6 7 8
VI. CULORI 2 3 4 6 8
VII.VERBE 4 8 9 11

90
 PROBA DE EVALUARE A PROGRESULUI
8
' ÎN Î N V Ă Ţ A R E A L I M B A J U L U I

Sursa: C. Stanică, E . Vrăşmaş - „ Terapia tulburărilor de limbaj ", 1 9 9 7 .

Proba este o adaptare după „DERBYSHIRE LANGUAGE SCHEME" (1982) şi

evaluează limbajul receptiv şi expresiv al copiilor mici.
Evaluarea se face pe trei niveluri:
1) stadiu] vocabularului timpuriu - un singur cuvânt
2) stadiul propoziţiilor simple - 2-4 cuvinte
3) stadiul propoziţiilor complexe
Proba evidenţiază capacitatea de stăpânire a vocabularului bazai de către copil şi
abilităţile de manipulare ale acestuia.

I. Stadiul vocabularului timpuriu - un singur cuvânt

Pe cele două coordonate, înţelegere (î) şi exprimare (E), se notează comportamentul
verbal al copilului în 4 etape de evoluţie:
a) etapa preverbală (sunete, gesturi, expresii)
b) vocabularul timpuriu: se dau liste de cuvinte şi expresii uzuale din
vocabularul bazai, care trebuie bifate (I şi E).
c) vocabularul ulterior: cuvinte, expresii, structuri verbale mai
complexe
d) vocabular difícil (utilizat în relaţia cu lumea reală şi cu imagini)

II. Stadiul propoziţiilor simple

- nivelul de 2 cuvinte;
- nivelul de 3 cuvinte;
- nivelul de 4 cuvinte.
Aici, înregistrarea progresului în învăţarea limbajului se realizează în raport de:
- înţelegere;
- exprimare;
- lungimea termenilor şi a expresiilor tipice;
- dimensiunea celor mai lungi expresii;
- exemple.

III. Stadiul propoziţiilor complexe

Se notează abilităţile copilului (I şi E) cu privire la folosirea următoarelor categorii
gramaticale:
- negaţie;
- întrebări;
- verbe;
- pronume;
- articole;
- plurale;
- liante gramaticale.

în plus, se notează folosirea frazelor, a comparaţiilor, a conceptelor.

91
 9. PROBE DE EVALUARE A NIVELULUI DE DEZVOLTARE A LIMBAJULUI

Obiective: investigarea limbajului pe cele două coordonate, limbaj receptiv, limbaj

expresiv şi al abilităţilor de flexibilitate asociativă.
Se poate aplica între 4 şi 7/8 ani.

I. Abilităţi la nivelul cuvintelor

Materiale: 5-10 obiecte (păpuşă, maşină, cuţit, lingură, farfurie, minge, pieptene)
Cerem copilului să arate un obiect anume şi să ni-1 dea sau să-1 pună într-un coşuleţ.
Observăm:
dacă găseşte imediat obiectul sau ezită;
cât de repede învaţă jocul;
cum manipulează obiectele.
Dacă reuşeşte, aşezăm în faţă obiecte nu tocmai uzuale.
Se cere să denumească cuvântul şi să-1 explice.

II. Abilităţi la nivelul frazei

a) să execute ordine: „Ridică-te! Vino la mine! Pune creionul în cutie!
Du-te la uşă şi închide-o!";
b) Proba de flexibilitate asociativă (U. Şchiopu, M. Gârboveanu, A.
Turcu).
Se dau succesiv copilului 4 categorii de cuvinte. Se cronometrează timpul de realizare.
1) avion, zăpadă, turtă dulce, portocală;
2) poimâine, cel mai mic, ridică;
3) lup, veveriţă, alune, izvor;
4) stradă, ploaie, tramvai, vitrină.
Se cere copilului să alcătuiască povestiri cu aceste cuvinte. Se notează textul
compunerii, făcându-se o pauză de 5 minute între cele patru categorii.
Notarea se face cu + şi - în funcţie de:
- numărul de cuvinte folosite, asociate cu cuvintele date;
- numărul de imagini artistice;
- modul de compoziţie.
Pentru vârsta mică se pot folosi următoarele categorii:
- iarnă, fulgi, sanie;
- pisică, pasăre, colivie;
- soare, lumină, dimineaţa;
- parc, copii, soare;
- toamnă, ploaie, târziu.

10. PROBE PENTRU EXAMINAREA LIMBAJULUI ORAL

Este vorba de un set de probe care evaluaeză nivelul limbajului şi evidenţiază

dizabilităţi ale limbajului.
Sunt probe folosite pentru depistarea logopatiilor şi se aplică preşcolarilor şi
şcolarilor mici.

92
 Conţinut:
1. proba Alice Descoeudres pentru cunoaşterea vârstei psihologice a limbajului
(proba este prezentată pe larg în lucrare);
2. proba de definiţii (adaptată după R. Zazzo)
Se cere copilului să răspundă la următoarele întrebări:
- ce este un scaun?
- ce este o păpuşă?
- ce este un cal?
- ce este o găină?
- ce este o furculiţă?
- ce este un măr?
- ce este o masă?
- ce este ploaia?
- ce este mama?
- ce este şoferul?
întrebările se pun în ordinea indicată. Se insistă să se obţină răspunsul după ce
copilul repetă cuvântul.
Cotare: 1 punct pentru fiecare răspuns corect.
3) proba de flexibilitate asociativă (U. Şchiopu, M. Gârboveanu, A. Turcu) este
redată în lucrare
4) proba vorbiri independente:
a) se foloseşte un material ilustrat (alfabetul în imagini) în care sunetele
apar în cuvinte la început, la mijloc, la sfâşit. Se cere copilului să le
pronunţe.
Notare: se identifică sunetele pronunţate greşit sau omise în cuvinte.
b) i se cere copilului să spună:
- automatisme verbale/numărat până la 10, zilele săptămânii
- culori
- recitare
- povestire

5) proba vorbirii reflectate

Se pronunţă de către examinator cuvinte în care sunetele apar în diferite poziţii
(iniţial, mediu, final) şi propoziţii. Ca şi la proba vorbirii independente, lista cuvintelor şi a
propoziţiilor cuprinde toate sunetele limbii;

6) proba logatomi (Borel - Maisonny)

Se cere copilului să reproducă următoarele structuri verbale fără sens (logatomi):
1. mu-co 2. ri-ka-pe 3. man-dur-na-lo 4. va-fi-ta-ru-der
bar-tim nu-ron-li o-tru-di-re san-zi-bi-de-lu
fon-ve si-za-do i-pa-ben-du pu-do-nu-ri-tal
ie-roi fa-vi-ker es-art-da-li mu-ni-gna-me-so
lin-ou ji-fa-zin mo-lu-ni-vo pul-bla-go-ri-tel
şan-du co-gu-ci sin-zan-şu-jou zol-ti-du-sel-tor
gon-tra di-mon-co gon-ti-du-ran an-slin-ge-li-til
zul-sen mo-lu-ne a-ku-te-bo var-du-os-ti-var
lu-lir bi-min-dal
pon-bi to-don-kin

93
 7) povestire după imagini
Se notează.
- fluenţa vorbirii
- amplitudinea vocii şi ritmul vorbirii
- vocabularul
- sesizarea esenţialului
- detalii reţinute etc.
8) proba de ritm
Se determină tempoul spontan şi reproducerea de structuri ritmice.
Materiale:
- un metronom
- un cronometru
- un creion.
Se activează metronomul la un anumit interval de timp.
Se cere copilului să ia un creion în mână şi să lovească cu creionul în masă, în ritmul
metronomului (nici mai tare, nici mai slab, nici mai repede, nici mai încet). începe! După 21
de lovituri, se spune: încetează!
Se notează timpul de execuţie a celor 21 lovituri, precum şi eventualele accelerări,
încetiniri, neregularităţi de interval, slăbiri, intensificări de lovituri (la a câta lovitură).
Proba identifică tulburări de ritm în cazul copiilor bâlbâiţi, tahilalici sau bradilalici.

9) Proba de completare a lacunelor

Se cere copiilor să completeze propoziţii cu început dat:
Exemplu: Primăvara este...
Copiii se joacă...
Se aude...
Proba se poate da oral sau scris, şi se urmăreşte:
- dacă completează corect propoziţia
- bogăţia vocabularului
- imaginaţie lingvistică
- caligrafie, ortografie
10) Proba de verificare a auzului (dacă este necesar)
Se mai pot folosi: - probe de vocabular
- probe de antonime
- probe de comparaţii
Menţionăm că ordinea probelor este la latitudinea examinatorului.

11. FIŞA DE EXAMINARE A COPILULUI ALALIC

Sursa bibliografică: C. Stanică, E. Vrăşmaş - "Terapia tulburărilor de limbaj".

Fişa a fost concepută de prof. logoped C. Stanică şi evaluează comportamentul

copilului alalic pe 8 coordonate: limbaj, motricitate, atitudine faţă de vorbire, atenţie, percepţii
şi reprezentări spaţiale, memorie, conduită generală şi joc.
Este o fişă de evaluare preterapeutică cu următoarele obiective:
- inventarul vocabularului
- inventarul sunetelor pronunţate: izolat şi în cuvinte, repetat şi independent
- înţelegerea limbajului

94
 - indicarea obiectelor la cerere şi executarea de comenzi verbale simple şi complexe
- identificarea obiectelor prezentate într-o serie dublă de imagini
- reconstituirea imaginilor sau a obiectelor din părţile componente
- sortarea de imagini după criterii de formă, culoare, categorie
- copiere de figuri: linie, cerc, pătrat, casă

FIŞA D E E X A M I N A R E

I. Limbaj:
1. impresiv
a) posibilităţi de receptare: auz, citire pe buze, gesturi
b) înţelegerea vorbirii celor din jur: sonoră, mimică, raportat la vârstă
2. expresiv
a) pronunţarea de sunete izolate: - omise
b) alterate
c) reflectat
d) independent
e) posibilitatea de articulare - imitare model verbal
f) vocabular - bogăţie, ce cuprinde, ce categorii gramaticale predomină
g) structuri gramaticale - sunt sau nu operaţionale
II. Motricitate:
1. generală - alergări, diverse mişcări
2. mişcări mici: - precizie
- îndemânare
- mişcări supraadăugate
Exemple: - încheiat nasturi
- legat şireturi
- înşirat mărgele
- tăiat cu foarfecă
3. aparat fonator: limbă, buze, maxilare
III. Atitudine faţă de vorbire: - fuga de efort
- încredere în forţele proprii
- indiferenţă, inconştienţă
- sentiment de superioritate
IV. Atenţie: - concentrare-joc mozaic: "ce lipseşte"
- stabilitate
- atenţia faţă de vorbire
- capacitatea de a asculta poveşti, propoziţii, cuvinte

V. Percepţii şi reprezentări spaţiale :

- reconstruirea întregului din părţi disparate
- jocuri cu cuburi
- orientarea corpului faţă de obiectele din jur
VI. Memorie:
- numărul de repetiţii necesar pentru fixarea mnezică a schemei motorii
cuvântului
- numărul de repetiţii necesar pentru fixarea semnificaţiei cuvântului
- păstrarea celor însuşite
95
 VII. Conduita generală: - agerime
- apatie
VIII. Jocul: - stereotip
- organizat
- independent
- raportat la vârsta copilului

12. PROBE DE CONŞTIENTIZARE FONOLOGICA

Este vorba de un set de probe pentru evaluarea competenţelor fonologice ale

copilului preşcolar şi şcolar mic.
Conştientizarea fonologică este un concept nou în literatura logopedică şi ea se referă
la capacitatea copilului de-a manipula, în mod explicit, unităţile discrete ale limbii şi de-a
efectua operaţii cu ele (foneme, silabe).
Se consideră că existenţa sau non-existenţa acestor abilităţi explică progresul sau,
dimpotrivă, accesul dificil în învăţarea lexiei.
Probele pot fi folosite şi în diagnosticarea retardului de limbaj şi în afazie.
Pe baza lor se pot întocmi programe de intervenţie personalizate, întrucât detectează
clar segmentele deficitare.
Sursa bibliografică: Reeducaîion orthophonique nr. 197/1999 (număr tematic).
Structura probelor:
1) recunoaşterea rimelor (8 itemi)
Se cere copilului să găsească, din 3 cuvinte date, cuvântul care rimează cu un
cuvânt "ţintă". Ex.: se dă cuvântul ţintă avion şi alte 3 cuvinte: palton, baston, cartof (se
dau imagini).
2) numărarea silabelor (8 itemi)
Copilul trebuie să spună sau să arate cu degetele numărul de silabe al unor cuvinte.
3) eliminarea silabică (12 itemi)
Se cere copilului să îndepărteze, mintal, prima silabă a cuvântului, ultima silabă sau
cea din mijloc şi să spună ce-a rămas din cuvânt.
4) identificarea consoanelor (8 itemi)
Se cere copilului să găsească pe o fişă în care sunt 3 cuvinte (imagini), cuvântul care
nu începe cu aceeaşi consoană ca şi cuvântul "ţintă". Ex.: se dau cuvintele: pară, pâine, coş,
iar cuvântul ţintă este "pat".
5) numirea consoanei iniţiale (8 itemi)
Se cere copilului să identifice consoana iniţială a unui cuvânt şi să pronunţe fonemul
respectiv.
6) eliminarea fonemelor (8 itemi)
Se cere copilului să suprime primul sunet din cuvânt şi să spună ce-a rămas. Ex.:
braţe->raţe.

Pornind de la aceste probe, şcoala logopedică franceză a alcătuit un Program de

antrenament al conştientizării fonologice intitulat "Phonorama", utilizat în depistarea
precoce a dislexiilor şi în intervenţia terapeutică.
Se aplică începând de la vârsta de 5 ani.

96
 13. PROBA BOREL - MAISONNY PENTRU SCRIS/CITIT

Aplicarea lor trebuie să ţină cont de câteva reguli:

- literele să fie scrise cu caractere cu care copilul e obişnuit
- să nu se întrerupă examinarea chiar dacă se fac erori
- să se noteze la fiecare exerciţiu timpul necesar execuţiei şi toate erorile.
Structura probei:
1) Denumirea literelor alfabetului (prezentate aleatoriu) şi a semnelor de
punctuaţie;
2) Silaba - se dau silabe directe şi inverse, inclusiv silabe predispuse confuziilor
auditive sau vizuale (consoane surde/sonore, litere predispuse confuziilor cinetice: p, d, b, d; u, n);
3) Citirea structurilor consonantice: logatomi tip: arc, pla, era, ast, apl, ble, glo,
psi e t c ;
4) Citire de cifre şi numere;
5) Controlul continuităţii în deplasarea stânga/dreapta a citirii (respectarea rândurilor);
6) Lectura cuvintelor, propoziţiilor, textelor de dificultate crescândă, cu povestire
consecutivă.
Se notează dacă lectura este silabică, globală, "pe ghicite", precipitată, dacă se
respectă semnele de punctuaţie, dacă înţelege mesajul textului.

14. T E S T A.B.C. (L. F I L H O ) - adaptat

Testul verifică maturitatea psihomotorie a copilului, ca suport pentru învăţarea citit-

scrisului, şi are şapte probe.

PROBA 1: Copiere de figuri

Se notează numărul figurilor reproduse corect.

2: Denumire de figuri
PROBA
Pe un carton sunt desenate 7 obiecte familiare. Se prezintă copilului 30", după care
trebuie să le identifice. Nu se fixează timp limită pentru răspuns. E suficient ca subiectul să
recunoască şi să explice.

a r a

97
 PROBA 3; Reproducere de fisuri
Examinatorul face o mişcare simplă cu degetul în aer: o spirală, un M, un V, un A,
un L, un C, un cerc, o sinusoidă, un zig-zag. Subiectul trebuie să reproducă pe hârtie.
Rezultatul depinde de calitatea reproducerii şi de existenţa sau absenţa mişcărilor inverse.

PROBA4: Reproducere de cuvinte:

Se pronunţă în faţa copilului o serie de cuvinte pe care acesta trebuie să le repete. Se
ţine seama de reproducere, nu de corectitudinea pronunţării.
Material verbal: zahăr, cireşe, trandafir, portocale, locomotivă, televizor, motocicletă,
arc, crocodil, gogoşi, doamnă, pantof.
5: Reproducerea unei povestiri:
PROBA
Examinatorul povesteşte o istorioară pe care copilul trebuie să o reproducă. Se
număra toîaM ideilor şi aJ detaliilor reţinute.
TEXT:
Sandu avea două mere mari şi frumoase. El s-a ascuns să le mănânce singur.
Deodată a auzit-o pe sora lui, Geta, strigându-l:
- Sandule, Sandule, unde eşti?
Sandu s-a făcut că nu aude. După ce a terminat de mâncat merele, a ieşit
din ascunzătoare şi a întrebat-o pe sora sa de ce l-a căutat.
- Am două prăjituri şi vreau să-ţi dau şi ţie una. Uite, poftim!
Sandu a luat-o şi s-a ruşinat de fapta sa.

PROBA 6: Reproducere de polisilabe

Se notează reproducerile corecte:
Material verbal:
ri - ca - pe mon - dur - va - lo no - fi - ta - du - ren
mi - ron - bi o - tru - ci - re son - zi - bi - de - lu
fa-vi-ker sin - zan - el - j o u mu - ni - va - me - ta
ta - con - din cu - ti - du - ron sal - ti - du - rel - tor
ji - fa - zen a - cu - te - bo pul - bla - go - ri - til
ţa - ci - jon
PROBA 7: Decupai
Copilul trebuie să decupeze o bandă de hârtie, urmând o linie ondulată şi o linie în
zig-zag.
Se acordă 1' pentru executarea probei.
Grosimea liniei este de 3 mm. Rezultatul depinde de extensiunea (ce lungime
parcurge) şi perfecţiunea executării.

PROBA 8: Punctare
Pe hârtie de caiet cu pătrăţele se cere copilului să pună un punct în fiecare pătrăţel.
Scorul depinde de numărul de puncte marcate în 30".
Toate punctele sunt numărate, chiar dacă au fost marcate mai multe în acelaşi
pătrăţel.

TESTUL A . B . C relevă date cu privire la:

1. coordonare vizual-motrică (1 -2-1)
2. rezistenţa la inversiuni în copiere de figuri (3)
3. memorie vizuală (2)
4. rezistenţa la ecolalie (4 - 6)
5. coordonare auditivo-motrică (6)
6. capacitate de pronunţare (6)

98
 7. memorie auditivă (4)
8. gradul de oboseală (5, 7)
9. gradul de atenţie dirijată (2, 5, 7, 8)
10. vocabular şi înţelegere generală (2 şi mai ales 5)

15. PROBE PENTRU EXAMINAREA SCRIERII

Sursa: C. Stanică, E. Vrăşmaş "Terapia tulburărilor de limbaj".

Proba are următoarele etape:

1) examinarea alfabetului. Se cere copilului:
a) să copieze litere din alfabet;
b) să scrie după dictare litere.
2) examinarea silabelor. Se cere la fel:
a) copiere de silabe simple (directe şi indirecte), dar şi complexe:
cu grupuri consonantice tip, cro şi bla;
b) să scrie aceste silabe după dictare.
3) examinarea cuvintelor: copiere şi dictare.
4) examinarea scrierii cifrelor şi numerelor (copiere, dictare).
5) scriere (copiere şi dictare) de structuri în care apar anumite reguli de ortografie
(ortograme) pe care elevul ar trebui să le cunoască.
6) completare: - de litere lipsă în cuvinte;
- de cuvinte lipsă în propoziţii.
7) segregare. Se cere copilului să reconstituie textul: Ni-cu-şor-a-ple-cat-d-e-a-cas-ă-
să-s-e-s-ca4-de4-n-D-u-n-ă-r-e-p-r-i-e4e-nuls-ău-i-a-sp-u-sc-a-ap-a-est-e-pr-ea etc.
8) copiere şi dictare de texte.
9) compunere după imagini.
Se noteză:
recunoşterea literelor;
reproducerea literelor: tipuri de erori;
nivelul scrierii silabice şi al cuvintelor, înregistrându-se posibilităţile de
sinteză a silabei şi a cuvântului;
tipurile de erori: inversiuni, omisiuni, substituiri, adăugiri;
fidelitatea copierii;
orientarea în spaţiul grafic;
ritmul scrierii;
semnele de punctuaţie.

16. FIŞA D E EVALUARE A DIFICULTĂŢILOR GRAFICE

Sursa: C. Stanică, E . Vrăşmaş, "Terapia tulburărilor de limbaj".

Este un instrument util în construcţia programului de intervenţie personalizată, pe

aria scriere, întrucât identifică dificultăţile, tipurile de erori întâmpinate de copil în actul
grafic. Cele mai frecvente deformări ale scrisului sunt redate în 6 categorii (în total 22 itemi)
cu grade de dificultate diferite (U=uşor; M-mediu; G=grav).

99
 Itemurile 5, 9, 10, 11, 21 sunt cea mai puternică abatere, evidenţiind în mod clar o
disgrafie.
Itemurile 3, 4, 7, 11, 12, 15 evidenţiază nerespectarea regulilor, iar 20 (combinat cu
1) poate semnala o disgrafie motorie.
Notare: itemurile G = 3 p
itemurile M = 2 p
itemurile U = 1 p
între 0-14 p tulburări uşoare
14-28 p semnal de alarmă
28-44 p necesită intervenţie complexă şi terapie adecvată
44 p disgrafie certă

Categoria I: deformări la nivelul literei (formă, proporţie, dimensiuni)

Item: lizibilitate:
- formă
- mărime T T

- proporţie ^
- distanţă
- contopiri ale literelor

Categoria II: deformări în scrierea cuvintelor

Item: 2. omisiuni de litere - U
3. omisiuni de silabe - M
4. confuzii de litere:
- tipice: f/v; c/g; t/d; p/b etc. - M
- atipice - M
5. inversiuni de silabe - G
6. adăugiri de litere - M
7. substituiri de litere - M
Categoria III: deformări în scrierea propoziţiei şi frazei
8. lipsa majusculei - U
9. omisiuni de cuvinte - U
10. contopiri de cuvinte - G
11. agramatisme atipice - G
12. semne de punctuaţie - U
13. scrierea diftongilor, triftongilor, a grupurilor consonantice - M
14. grupurile de litere: ce/ci, che/chi, ge/gi, ghe/ghi - U
15. articulări - M
16. conjugări - M
17. erori socio-lingvistice (de context cultural) - U
18. vocabular deficitar în scris (calitate şi cantitate) - M
19. inversiuni de cuvinte - M
Categoria IV: pagina
20. proasta organizare a paginii, rânduri coborâtoare, suitoare, frânte,
alineat, îngrămădiri, titlu, aşezarea în pagină etc. - M
Categoria V: alte criterii
21. scrisul în oglindă - G
100
Categoria VI: cifre şi numere
22. scrierea cifrelor şi numerelor - M

17. EVALUAREA PREDISPOZIŢIILOR LEXICE - FAYASSE (1981)

Sursa: Ghid de predare- învăţare pentru copiii cu cerinţe educative speciale, UNICEF
& R E N I N C O , 2000.
a) Urmărire cu privirea
- urmăreşte obiectele de la stânga la dreapta;
- urmăreşte cu degetul o linie de la stânga la dreapta;
- denumeşte imagini de la stânga la dreapta;
- trece la linia următoare;
- denumeşte imagini de la stânga la dreapta cu trecere la linia următoare.
b) Schema corporală
- identifică stânga-dreapta asupra propriului corp, prin imitaţie;
- identifică stânga-dreapta asupra propriului corp, după indicare;
- identifică stânga-dreapta asupra propriului corp, după numire.
c) Discriminare auditivă:
- discriminare între 2 zgomote diferite;
- discriminare între 2 sunete diferite executate de acelaşi instrument muzical;
- discriminare între 2 cuvinte ce diferă printr-un fonem.
d) Discriminare vizuală.
- discriminarea culorilor: prin imitare (corespondenţă), desemnare.
- discriminarea formelor: prin imitare, desemnare, denumire.
- discriminarea detaliilor într-o imagine.
e) Organizare temporală:
- reproducerea a 2 acţiuni într-o ordine determinată;
- reproducerea a 3 acţiuni într-o ordine determinată;
- reproducerea prin imitare verbală a unei succesiuni de 2 cuvinte;
- imitarea verbală a 3 cuvinte legate;
- diferenţierea între două ritmuri;
- reproducerea unei structuri ritmice formate din 2 elemente;
- reproducerea unei structuri ritmice formate din 3 elemente;
- ordonarea a 2 imagini în ordine temporală;
- ordonarea a 3 imagini în ordine temporală;
- identificarea relaţiei înainte şi după într-o imagine;
- repetarea unei secvenţe de două cuvinte;
- repetarea unei secvenţe de trei cuvinte.
f) Organizarea spaţială
- punerea în corespondenţă a unor imagini cu introducerea de coordonate
spaţiale de bază (sus-jos; stânga-dreapta; deasupra-dedesubt)
- indicarea coordonatelor spaţiale de bază într-o imagine;
- numirea coordonatelor spaţiale de bază într-o imagine.
g) Memorare:
- reproducerea unui gest;
- reproducerea unei secvenţe de 3 culori;
- reproducerea aranjării a 3 imagini;
- recunoaşterea obiectelor din imagini.

101
 h) Clasificare şi seriere
- găsirea elementului în plus;
- ordonarea după mărime.

18. 1 SCALA DE EVALUARE ~ H A R V E Y (preşcolari)

Sursa: C. Stanică, E. Vrăşmaş - "Terapia tulburărilor de limbaj".

Conţinut:
1. Mişcarea orizontală a ochilor 2p
2. Mişcarea verticală a ochilor 2p
3. Explorează mediul ambiant 2p
4. Caută un obiect căzut pe jos 2p
5. Prinde cu 2 degete 2p
6. Poate indica cu degetul 2p
7. Are preferinţă pentru o mână 2p
8. Construieşte un turn cu 2 cuburi 2p
9. Construieşte un turn cu 3 cuburi 2p
10. Construieşte un turn cu 4 cuburi 2p
11. Poate arunca o minge 2p
12. Mâzgăleşte 2p
13. Trasează linii verticale 3p
14. Trasează linii orizontale 3p
15. Construieşte un turn din 8 cuburi 3p
16. Trasează un cerc 3p
17. Pliază o hârtie în două 3p
18. Pliază o hârtie în patru 3p
19. Desenează o scară 3p
20. Desenează un om 3p
21. Trasează perfect o cruce 3p
22. Desenează un cerc (nivelul II) - fără ezitări 3p
23. Trasează un pătrat 3p
24. Desenează o casă 3p
25. Desenează un triunghi 3p
26. Scrie 3 litere şi 3 cifre 3p
27. Scrie prenumele 3p
28. Desenează un omuleţ (nivelul II) 3p
29. Trasează lejer un pătrat 3p
30. Trasează lejer un romb 3p
31. Scrie cifrele de la 1 la 9 3p
32. Scrie numele şi prenumele 3p
33. Scrie 12 litere 3p
34. Trasează perfect o fereastră 3p
35. Scrie 24 de litere 3p

Scala, după cum se observă, înregistrează abilităţile copilului în domeniul psiho-

motor şi evaluează potenţialul de învăţare, în etapa pre-grafică.

102
 19. P R O B E DE EXAMINARE A LEXIEI ( N . GHEORGHIŢĂ, A. FRADIS)

Sursa: C. Păunescu - "Tulburări de limbaj la copil".

Au fost concepute de autori pentru examinarea lexiei la afazici.

Probele au următoarea structură:
1. Examen la nivelul literelor
a) Se prezintă copilului 20 de litere mari de tipar şi se cere să găsească
litera de tipar mică. Literele de tipar mari sunt aşezate în ordine
alfabetică, iar cele mici în ordine aleatorie.
b) Se cere copilului să găsească litera de tipar mare după litera auzită
(pronunţia literelor e aleatorie).
c) Lectură expresivă. Se cere copilului să citească cu voce tare cele 20 de
litere (de tipar mare).

2. Examen la nivelul cuvintelor

a) Se cere copilului să găsească imaginea corespunzătoare unui cuvânt scris,
pentru a aprecia capacitatea de a înţelege cele citite (lexie receptivă).
Se prezintă 15 imagini: greblă, cui, cheie, ciocan, găleată, cană, stropi­
toare, gheaţă, foarfece, geantă, furcă, mănuşă, baie, sapă, pieptene.
Se arată cuvântul scris şi se cere imaginea corespunzătoare.
b) Pentru aprecierea capacităţii de înţelegere auditivă a ceea ce citeşte se
prezintă copilului în ordine aleatorie un cuvânt şi se cere să arate cuvântul
scris pe cartonaş.
c) Lectura expresivă. Se cere copilului să citească cu voce cuvintele
scrise pe cartonaşe reprezentând imaginile amintite.

3. Examen la nivel propoziţional

a) Lectura receptivă. Din 10 serii de 3 propoziţii scrise pe cartonaşe şi 10
imagini trebuie să stabilească corespondenţa dintre propoziţia corectă
(una din trei) şi imaginea corespunzătoare.
Exemplu de 3 propoziţii:
Cizmarul repară ghete (corectă).
Cizmarul repară un scaun (asemănătoare la început).
Cizmarul porneşte maşina (complet diferită).
b) Lectură expresivă. Se cere copilului să citescă un text în care apar şi
cuvinte cu un anumit grad de dificultate.

20. PROBA D E CITIRE - B O V E T

Sursa: C. Stanică, E . Vrăşmaş - "Terapia tulburărilor de limbaj".

Se utilizează pentru înregistrarea tipurilor de erori în actul lexic. Se poate aplica de

la vârsta de 7 ani.
Se citeşte un text, de către copil, timp de 1 minut. Examinatorul notează, în acest
timp, numărul de cuvinte citite şi numărul de erori:

103
 Număr cuvinte citite

Număr cuvinte greşite

Tipuri de greşeli:
- omisiuni
- confuzii litere
- confuzii cuvinte
- deformări
- reluări
- repetări
- greşeli punctuaţie
- greşeli de orientare(rânduri sărite)

Se împarte numărul de cuvinte citite la numărul erorilor şi se obţine un coeficient de

corecţie, care este cu atât mai mare cu cât citirea este mai corectă.

21. PROBA DE EVALUARE A CAPACITĂŢII LEXICE - L Q B R O T

Sursa: M. Lobrot - "Lire avec épreuves pour évaluer la capacité de lecture", Paris, 1980.

Este o probă de tip predictiv care permite depistarea predispoziţiilor în lectură şi

evaluează capacităţile lexice.
Proba are 3 serii:
1) Seria "predispoziţii" (prelexie) este folosită pentru preşcolari şi are 2
subprobe ( D l şi D2).
D l : are 20 itemi şi 4 serii de iniţiere şi cere copilului să identifice termenii
complementari celor daţi (antonime).
D2: are 20 itemi şi 4 serii de iniţiere şi cere copilului să precizeze elemente
comune în anumite cuvinte (exemplu: balon, baston, bilet sau pat, pod, par).
2) Seria lectură: are 4 subprobe (LI, L2, L3, L4)
LI: text cu dificultăţi progresive în care apar 5 propoziţii, cuvinte monosilabice
dificile, cuvinte bi şi polisilabice cu grupuri consonantice, diftongi, triftongi
L2: evaluează capacitatea de citire "în gând" a cuvintelor uzuale. Se cere
bararea anumitor cuvinte dintr-o serie de 120 (numele de animale, de băieţi etc.)
L3: este o subprobă de completare de propoziţii cu un cuvânt corespunzător ce
trebuie ales din mai multe cuvinte
L4: evaluează capacitatea de citire şi înţelegere a mesajului unui text (răspuns
la întrebări)
3) Seria ortografie: are 4 subprobe (Ol, 0 2 , 0 3 , 0 4 )
Ol: probă de dictare foneme
02: probă de dictare cuvinte uzuale
03: probă de ortografie lexicală pe bază de imagini
04: probă de ortografie sintagmatică

104
 22. TEST DE ÎNŢELEGERE A LECTURII

Adaptare realizată de V. Oprea după textul de lectură Hainaut - Morlanwelz.

Structura probei:
1. Subliniază cuvântul corespunzător imaginii:

1. casa, rana, cana

2. CANA, RANA, CASA

2. Arată imaginea corespunzătoare cuvântului:

A
pahar

3. Adaugă litera care lipseşte acestui cuvânt:

asa

4. Desenează capacul pe sticla cea mai mare:

5. Care este cel mai mic dintre cele trei animale?

PISICĂ, ELEFANT, MUSCĂ

6. Subliniază fructele: CAL, PRUNĂ, ARDEI, PERE, ROŞIE, MERE.

7. Măria, Radu, Horia, Paula şi Ion pleacă în excursie. încercuieşte numărul

persoanelor care pleacă.
1 2 3 4 5 6 7 8 9

8. Andrei spune: Când voi fi mare voi naviga pe un vapor mare. Ce va fi Andrei?
Subliniază răspunsul corect.
MINER MEDIC MARINAR

9. Elevul care va rezolva acest exerciţiu va primi nota zece.

Scrie primele trei cuvinte din frază.
Scrie numele tău şi subliniază-1.
Scrie ultimele două cuvinte ale frazei.

Cotare:
Primele 5 itemuri IP
Itemurile 6, 7, 8 2p
Itemul 9 3p
Total 14 p (100 %).

105
 23. FIŞA DE MONITORIZARE A COPILULUI CU RETARD DE LIMBAJ (V. OPREA)

Nume/prenume .
Vârsta
Gradiniţa/şcoala
Data evaluării ...

SCOR SCOR SCOR

ARIE ITEMI
ESTIMAT INDIVIDUAL FINAL

1. recunoaşterea rimelor 2
2. numărarea silabelor 2
3. eliminare silabică 2
Fonetic
4. identificarea fonemului 2
5. numirea fonemului iniţial 2
6. eliminare fonemică 2
1. vocabular 2
2. definiţii 2
3. integrare 2
4. antonime 2
5. relaţii cauzale 2
Semantic
6. sesizarea absurdului 2
7. înţelegerea conceptelor abstracte 2
8. completare lacune 2
9. comparaţii 2
10. cunoaşterea utilităţii unor obiecte 2
1. propoziţii după imagini 2
Structura 2. liante gramaticale 2
gramaticală 3. povestire după imagini 2
4. ordonare logică a imaginilor 2
1. probe de memorie: cifre, cuvinte 2
2. probe de orientare spatio- temporală 2
Alte probe 3. probe de motricitate (copiere figuri) 2
4. probe de atenţie 2
5. culori 2
Scor total 50

Cotare:
2 puncte pentru rezolvare totală
1 punct rezolvare parţială (în jur de 50%)
0 puncte nu rezolvă nici un item sau 1-2

Se totalizează punctele şi se compară cu punctajul total estimat la 6-7 ani = 50 p,

calculându-se procentajul individual.

Scor individual ? x 100

Scor total 50

106
 Estimare: 75 - 100 % - limbaj normal dezvoltat
75 - 50 % - retard mediu
sub 50 % - retard sever

Fişa de evaluare a retardului de limbaj se poate aplica copiilor între 5 şi 8/9 ani şi
oferă un profil al competenţelor şi dificultăţilor copilului în cele trei arii ale limbajului, dar şi
în unele abilităţi necesare în dezvoltarea comunicării.
Ea este însoţită de materiale verbale pentru toate cele 25 de subprobe.

107
 Secţiunea a V-a
t

PROBE DE MOTRICITATE

1. PROBA OZERETSKI - GUILLMAIN

Sursa bibliografică: Elena Vlad - "Evaluarea în actul educaţional terapeutic".

Obiectivele probei:
s evaluarea comportamentului motor:
- viteză
- forţă
- îndemânare
- rezistenţă: - coordonare dinamică a mâinilor
- coordonare dinamică generală
- echilibru
- rapiditate
- orientare spaţială
Indicatori:
gradul de întârziere psihomotorie
dificultăţi motorii
precizarea gradului deficienţei
Mod de administrare: individual
vârsta 4-11 ani
Spre exemplificare, redăm proba de rapiditate.
Materiale: - o coală de hârtie pe care sunt desenate pătrăţele cu latura de 1 cm: 10
pătrăţele în înălţime, 25 în lungime; 1 creion; 1 cronometru.
Administrare: Se dă copilului coala de hârtie şi i se spune că în fiecare pătrăţel va
trebui să traseze o liniuţă (orizontală sau verticală), dar cât mai repede cu putinţă. Nu trebuie
să sară peste nici un pătrăţel şi nu are voie să revină asupra celor sărite. I se va repeta insistent
că trebuie să execute foarte rapid.
Durata probei este de 1 minut. Se repetă proba cu cealaltă mână, tot un minut. Pe
parcurs, copilul va fi încurajat să lucreze cât mai repede. Dacă nu respectă indicaţia, se
întrerupe proba şi se reia de la capăt.
In timpul probei se va nota: slaba coordonare motorie, instabilitatea, impulsivitatea,
conştiinciozitatea, neliniştea.
Tabel cu corespondentul vârstei controlate:

Număr de liniuţe
Vârsta
(cel mai bun la ambele mâini)
6 ani 57
7 ani 74
8 ani 91
9 ani 100
10 ani 107
Hani 115

108
 PROBA D E ORIENTARE SPAŢIALĂ - P I A G E T H E A D

Sursa: E. Vlad - "Evaluarea în actul educational".

Nr de probe
la care trebuie
Vârsta Descriere
să se răspundă
corect
Se cere copilului să recunoască partea dreaptă şi stângă, la propria
persoană
6 ani 1. Arată mâna stângă 3/3
2. Arată mâna dreaptă
3. Arată ochiul stâng
A. Executarea de mişcări la comandă
1. Du mâna dreaptă la urechea stângă
2. Du mâna stângă la ochiul drept
3. Du mâna dreaptă la ochiul stâng
7 ani 5/6
4. Du mâna stângă la urechea dreaptă
B. Poziţia a 2 obiecte (două mingi de culori diferite)
5. Mingea roşie e la dreapta sau la stânga?
6. Mingea albastră e la dreapta sau la stânga?
Recunoaşterea dreapta/stânga la altă persoană care stă în faţă.
1. Atinge mâna mea stângă
8 ani 2. Atinge mâna mea dreaptă 3/3
3. Profesorul ţine mingea în mâna dreaptă
"In ce mână am mingea? "
Imitarea mişcărilor făcute de profesor, aflat în faţa lui
1. Mâna stângă la ochiul drept
2. Mâna dreaptă la ochiul drept
3. Mâna dreaptă la ochiul stâng
9 ani 4. Mâna stângă la urechea stângă 6/8
5. Mâna dreaptă la urechea dreaptă
6. Mâna stângă la urechea dreaptă
7. Mâna dreaptă la urechea stângă
8. Mâna stângă la ochiul stâng
Reproducerea mişcărilor după anumite figuri schematice
10 ani 6/8
(opt mişcări de executat după desen)
Recunoaşterea poziţiilor a trei obiecte
Material: 3 minei depărtate una de alta. la 15 cm. aşezate de la
stânga la dreapta.
Explicaţia: Trebuie săfiifoarte atent. Vezi cele 3 minei? Spune
11 ani cât mai repede posibil. 5/6
1. Mingea roşie e la dreapta sau la stânga celei albastre?
2. Mingea roşie e la dreapta sau la stânga celei galbene?
3. Mingea albastră e la dreapta sau la stânga celei roşii?
4. Mingea albastră e la dreapta sau la stânga celei galbene?
5. Mingea galbenă e la dreapta sau la stânga celei roşii?
Notare: - se notează cu + probele reuşite
- se notează cu - + probele corectate spontan
- se notează cu - probele nereuşite
- două greşeli corectate spontan (-, +) se consideră reuşită

109
3. PROBA DE LATERALITATE " HARRIS

Sursa:Elena Vlad, "Evaluarea în actul educaţional terapeutic ".

Obiective: Stabilirea lateralităţii pe coordonatele ochi - mână - picior.

a) Dominanţa mâinilor
Se cere copilului să mimeze următoarele acţiuni:
1. aruncarea mingii
2. întoarcerea ceasului deşteptător
3. răsucirea unei chei
4. perierea dinţilor
5. pieptănatul părului
6. întoarcerea unui buton
7. ştergerea nasului
8. tăierea cu foarfecă
9. tăierea cu un cuţit
10. scrisul
Se notează ce mână a folosit copilul: D = dreapta; S = stânga; 2 = ambele mâini
b) Dominanţa ochilor
Material: - un carton 25 cm x 15 cm găurit în centru, cu un orificiu de 0,5 cm în diametru.
Se cere copilului să ia cartonul şi să privească prin orificiu.
- un telescop (tub lung de carton)
Se cere copilului să privească prin tub, într-o anumită direcţie.
- o puşcă jucărie
Se cere copilului să imite vânătorul când ţinteşte.
Se notează ochiul folosit la fiecare probă: D=ochiul drept; S=ochiul stâng; 2=ambii ochi.

c) Dominanţa piciorului
1. Şotron
2. Aruncarea mingii
Notare: se notează piciorul folosit: D=piciorul drept; S=piciorul stâng; 2=ambele picioare.

Formula lateralităţii
a) Dominanţa mâinilor: notarea se face cu literă mare sau mică.
D - când 10 probe (1 - 10) sunt efectuate cu mâna dreaptă
d - când probele 7, 8, 9 sunt efectuate cu mâna dreaptă
S - când 10 probe sunt efectuate cu mâna stângă
s - când probele 7, 8, 9 sunt efectuate cu mâna stângă
M - toate celelalte cazuri
b) Dominanţa ochilor:
D - dacă foloseşte ochiul drept la trei probe
d - dacă la două din trei, foloseşte ochiul drept
S - dacă foloseşte ochiul stâng la trei probe
s - dacă la două din trei, foloseşte ochiul stâng
M - cazurile rare, când priveşte cu ambii ochi
c) Dominanţa piciorului:
D - dacă foloseşte dreptul
S - dacă foloseşte stângul
M - dacă la o probă foloseşte dreptul şi la cealaltă stângul

110
 Interpretare:
Dreptaci: D D D
Lateralitate încrucişată: D S D
Lateralitate neprecizată: d d D sau s s D
Stângaci: S S S

PROBĂ PENTRU DETERMINAREA

U N O R SINCINEZII D I G I T A L E - R E Y (adaptată)

Sursa: C. Stanică, E . Vrăşmaş - "Terapia tulburărilor de limbaj ".

Materiale: o foaie de hârtie şi un creion

Aplicare: Se cere copilului să pună ambele mâini, palmele cu degetele răsfirate pe
foaie. Profesorul trasează cu creionul conturul celor 10 degete.
Instructaj: Iţi arăt câte un deget la fiecare mână şi tu trebuie să le ridici pe ambele în
acelaşi timp. Fii atent, să le ridici numai pe acestea, fără să le mişti pe celelalte. începe!
Modelul succesiunii grupelor de degete:

Mâna dreaptă Mâna stângă

1. index 1. major
2. major 2. index
3. inelar 3. auricular
4. auricular 4. inelar
5. index

Notare: Se notează cu + şi - pentru fiecare grupă.

Proba e corectă (lipsa sincineziei) atunci când copilul nu ridică omologul mâinii opuse.

BATERIA DE LATERALITATE - GALIFRET GRANJON

Sursa: R. Z a z z o - ,JWanuel pour Vexamen psychologique de Venfant".

Obiectiv: observarea comportamentului motric al copilului şi stabilirea dominanţei

laterale.Ea vizează să evalueze şi să determine dinamica lateralizării la nivelul mâinii,
ochiului şi piciorului.

TEHNICA DE APLICARE:

I. Dominanţa manuală
A. Gesturi. Copilul aflat în faţa examinatorului e rugat să execute anumite
mişcări după modelul acestuia.
a) „încrucişează braţele"
Cotare: se notează D sau S, după cum mâna stângă sau dreapta e
deasupra.

111
 b) „încrucişează degetele"
Cotare: se notează cu D sau S, după cum degetul mic drept sau stâng
este în exterior.
c) „pune o mână peste alta"
Cotare: se notează cu D sau S, în funcţie de mâna aflată deasupra.
d) „fă o cruce cu degetele arătătoare"
Cotare: se notează cu D sau S, în funcţie de prezenţa arătătorului
drept sau stâng deasupra.
e) „pune un pumn peste altul, ca mine"
Cotare: se notează cu D sau S, în funcţie de mâna care e deasupra.
0 „întoarce-te şi prinde-ţi palmele"
Cotare: se notează cu D sau S, în funcţie de mâna care apucă.
B. Acţiuni:
a) Acţiuni cu o singură mână: Se cere copilului să execute anumite acţiuni:
1. să bată un cui cu ciocanul, cu o singură mână
2. să scoată cuiul, cu cleştele, cu o singură mână
3. să-şi pieptene părul
Se notează la toate cele trei activităţi S sau D după mâna folosită
4. punctare - Copilul trebuie să facă puncte pe o hârtie, timp de 1
minut, pentru fiecare mână. Se repetă de trei ori. Se notează
scorul pentru fiecare repriză şi se calculează totalul pentru fiecare
mână.
b) Acţiuni bimanuale
1. deşurubarea unui dop.
Se notează D sau S, după ce mână utilizează aprinderea chi­
britului. Se notează la fel.
C. Distribuirea cărţilor de joc.
Se dă copilului un pachet de cărţi de joc şi i se spune: Trebuie să pui
cărţile una câte una, în faţa ta, cât de repede poţi. Trebuie să le iei astfel
(se face gestul prinderii cărţii între arătător şi police). Eşti gata? începe!
Se declanşează cronometrul. Se notează mâna activă D sau S. Se notează
timpul total.
în etapa a doua, se cere să facă acelaşi lucru cu cealaltă mână. Se notează la fel, D
sau S, în funcţie de mâna dominantă sau = dacă timpul este egal între cele două mâini.
D. Gesturi II.
Se repetă toate probele de la a) la f) şi se observă dacă comportamentul se
schimbă sau nu.

II. Dominanta oculară

A. Privirea unui obiect: se cere copilului să privească un obiect printr-un
carton care are tăiat un orificiu la mijloc.
Se notează ochiul director D sau S.
Apoi se cere să privească un alt obiect, ţinând cartonul în mâna opusă ochiului
director. Se notează ochiul folosit.

112
 A treia oară se schimbă iar direcţia privirii şi mâna care ţine cartonul. Se
notează iar ochiul director.
în total sunt trei încercări. La prima încercare cartonul e ţinut cu ambele mâini,
la a doua cu o mână opusă ochiului director, la a treia cu cealaltă mână.
B. Ochirea. Se cere copilului să privească în interiorul unui flacon (sticlă)
pentru a spune ce este înăuntru.
Se notează D sau S, în funcţie de ochiul folosit.

III. Dominanţa picioarelor

A. Săritura într-un picior. Se notează piciorul utilizat.
B. Urcatul pe scaun. Se notează piciorul care se ridică primul.
C. împingerea cu piciorul a unui lucru
D. Şutul în minge. Se notează piciorul folosit.

FIŞA DE Î N R E G I S T R A R E

Numele copilului

I. Performanţe manuale
A. Gesturi
Prima dată A doua oară
a) încrucişarea braţelor
b) încrucişarea mâinilor
c) Suprapunerea palmelor
d) Crucea
e) Suprapunerea pumnilor
0 Prinderea mâinilor la spate

B. Acţiuni
a) cu o singură mână:
1. ciocanul
2. scoaterea cuielor.
3. pieptănatul
4. punctare

M.D. 1. M.S. 1_
2_ 2.
3. 3_
Total Total

b) Acţiuni bimanuale:
1. deşurubarea dopului
2. aprinderea chibritului
3. cărţi de joc 1..
2..

113
 II. Dominanta oculară
A. Privirea prin orificiu: 1
2
3
B. Ochirea

III. Dominanţa la nivelul picioarelor

A.
B.
C.
D.
în funcţie de rezultate se stabileşte profilul dominanţei laterale.

PROBE PENTRU EXAMINAREA PRAXIILOR (adaptare)

Sursa: A . Kreindler - "Agnozii şi apraxii".

Scop: evidenţierea abilităţilor de a efectua anumite gesturi, mişcări, de a aprecia şi

analiza relaţiile spaţiale şi de a executa construcţii simple sau complicate.
Probele pot identifica caracteristicile funcţiei vizual-motorii care condiţionează
reuşita în lexie şi grafie.
1. Mişcări
a) se cere copilului să execute, prin imitaţie, gesturile examinatorului:
a pune mâna sub bărbie
a atinge urechea cu degetul arătător
a saluta
a trimite bezele
a se pieptăna
a chema pe cineva cu un gest
a bate cu ciocanul
a merge în jurul unui obiect
a se ruga
a aplauda
a face cercuri, zig-zag-uri cu mâna în aer
a cânta la pian
a reproduce un ritm
b) se cere copilului să ia în mână o serie de 8 obiecte (ciocan, perie de dinţi,
foarfecă, pistol, gumă, lacăt, cheie, lumânare) şi, prin cuvinte şi gesturi, să
arate cum le întrebuinţează.
2. Desen
a) desen din memorie: se cere copilului să deseneze un arc, o cruce, un om,
un copac, figuri geometrice.
b) desen copiat: se foloseşte seria de figuri Bender-Santucci. în plus, se cere
copilului:
- marcarea centrului unui cerc
- marcarea arătătoarelor pe un ceas desenat

114
 3. Construcţii
Se cere copilului:
- să construiască din chibrituri un pătrat, un dreptunghi
- să construiască din cuburi un gard, un turn etc.
- să recompună un om din părţile lui componente tăiate din carton
- să aleagă dintr-un număr de beţe pe cele cu dimensiuni egale
- să modeleze din plastilină
- să reproducă construcţii de cuburi
- să urmărească cu creioane diferit colorate conturul figurilor suprapuse
(Abelson)
Exemplu: sunt desenate suprapus conturul unei căni de apă, al unui
pahar cu picior, acoperit cu un dreptunghi pe care sunt
aşezaţi ochelari.

7. PROBA DE BIFARE A UNOR SEMNE

Sursa: M. Gilly - "Elev bun, elev slab".

Proba aparţine lui R. Zazzo (inspirat din H. Pieron)

Material: Se dau copilului două foi de hârtie, una pentru bifarea unui semn, cealaltă
pentru bifarea a două semne. Fiecare foaie are 40 rânduri, cu câte 25 semne, adică 1.000
semne în total. Fiecare semn este alcătuit dintr-un pătrăţel cu latura de 3 mm, la care este
alăturat un bastonaş situat exterior, fie în prelungirea unei diagonale, fie perpendicular pe
mijlocul unei laturi. Cele opt poziţii posibile ale bastonaşului determină opt categorii a câte
125 semne fiecare.
Proba are două niveluri de dificultate:
Nivelul 1: copilul trebuie să bifeze toate semnele având un bastonaş perpendicular pe
mijlocul laturii superioare.
Nivelul 2: copilul trebuie să bifeze toate semnele ce aparţin altor două categorii.
Modelul semnului ce trebuie bifat este tipărit în partea de sus a foii.
Aplicare: Esenţial în instrucţie este să se precizeze: "Trebuie să lucrezi bine şi
repede. Bine înseamnă să fii atent pentru a nu uita nimic. Repede înseamnă cât de repede eşti
tu în stare, dar să fii atent să nu uiţi ceva. Dacă greşeşti, ai voie să corectezi. Atenţie
începe! "
în varianta adaptată M. Gilly execuţia probei se face pe fond muzical, însoţit de o
poveste.
Notare: proba de bifare a unui singur semn nu se cronometrează, dar se notează
timpul de execuţie. El este notat după fiecare 4 rânduri. La proba de bifare a două semne se
acordă 10 minute.
Se calculează: - viteza (numărul de semne/minut);
- inexactitatea = raportul dintre numărul total de erori (omisiuni +
adăugiri) şi numărul de semne ce trebuia bifat, plus numărul
adăugirilor (semne bifate greşit).
Vom avea astfel 2 indici de viteză (VI şi V2) şi 2 indici de inexactitate (Ini şi In 2).
Indicele de randament corespunde numărului de semne bifate corect în unitatea de timp.

115
 Probele de bifare (există şi probe de bifare a unor litere) se folosesc pentru testarea:
- capacităţii de discriminare vizuală
- gradului percepţiei
- fenomenelor de oboseală
- eficienţei psihomotorii
- atenţiei voluntare

8. PROBA DE PUNCTARE - M. STAMBAK

Sursa: M. Gilly - "Elev bun, elev slab ".

Proba aparţine lui M. Stambak. N i v e l de vârstă 6 - 1 6 ani.

Scop: aprecierea proceselor de mobilizare: viteză, rapiditate, precizie.

Material: foaie de hârtie format 27/42 cm pe care ese desenat un cadrilaj de 25/36
cm. Fiecare pătrăţel are latura de 1 cm. Foaia se prezintă copilului în lăţime.
Aplicare: I se spune copilului: "Vei trage o liniuţă în interiorul fiecărui pătrăţel cât
mai repede cu putinţă. O poţi trasa oricum vrei, dar nu uita că nu trebuie să fie decât una
singură în fiecare pătrăţel. Nu ai voie să te întorci înapoi să completezi. Contează să mergi cât
mai repede, până te opresc eu. Eşti gata? începe!"
Se porneşte cronometrul. Proba se opreşte la 8 minute. Se notează numărul de liniuţe
la fiecare 30 de secunde.
Se calculează:
- numărul de liniuţe marcate pe minut
- totalul liniuţelor marcate în 6 minute
- precizia execuţiei
- erori
- viteza medie
- indicele de randament

Pentru evaluarea motricitatii se mai poate folosi bateria de probe G.C. Bontilă. Este
vorba de 6 probe:
a) proba de punctare Binet-Vaschide - probă de rapiditate
b) proba 'Tapping" (C.Walther) - probă pentru rapiditate şi lateralitate
c) proba "Perle" (Claparede, Walther) - probă pentru lateralitate
d) proba "Decupaj" (Claparede, Walther) - probă de precizie şi îndemânare
e) proba "Discuri" (Walther) - probă pentru lateralitate
f) proba "Bile" (Walther) - probă pentru precizie şi coordonare senzoro-motorie

O descriere completă a lor se găseşte în lucrarea recent publicată "Evaluarea în

actul educaţional-terapeutic", autor Elena Vlad, şi în lucrarea de referinţă: G.C. Bontilă
"Teste psihologice". Aceste probe au fost etalonate în România pe copii începând cu vârsta
de 5 - 6 ani.

116
 Secţiunea a Vl-a
i

MATURIZAREA PSIHOSOCIALĂ

SCALA DE MATURIZARE SOCIALĂ - GUNZBURG

Pentru evaluarea nivelului de M A T U R I Z A R E P S I H O S O C I A L A există mai

multe scale.
Una din cele la care se face cel mai des referinţă este aceea a lui H. Gunzburg
(P.P.A.G., P.A.C.l, P.A.C.2).
Completarea ei de către specialist/educator dă putinţa realizării unei „hărţi de evaluare
progresivă a dezvoltării sociale" în 4 arii principale: autoservire, comunicare, socializare, ocupaţie.
Pe această hartă (P.A.C.) sunt evidenţiate abilităţi, comportamente, performanţe, dar
şi dizabilităţi.
Harta reliefează (zonele gri) abilităţile asupra cărora trebuie să se intervină
educaţional pentru stimulare şi dezvoltare.
Din acest motiv, acest instrument este deosebit de valoros pentru alcătuirea planului
de intervenţie personalizată.
Scala fiind foarte extinsă, nu poate fi reprodusă în această lucrare. Pentru detalii, se
va consulta lucrarea „Evaluarea în actul educaţional terapeutic" (E. Vlad) - paginile 265-286.
în aceeaşi lucrare se află şi o SCALĂ A COMPORTAMENTELOR DE
ADAPTARE, la fel de extinsă (pag. 287-324).
în literatura de specialitate şi în practică mai circulă Scara Hurtig-Zazzo, pentru
măsurarea dezvoltării psihosociale, şi scara VINELAND.

2. SCARA VINELAND

O versiune adaptată a acestei scări a fost realizată pentru preşcolari de Centrul de

ştiinţe sociale al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca.
Ea are 37 de itemi, fiecare apreciindu-se cu semnul + sau - .
Astfel: - dacă copilul răspunde integral întrebării nota este +;
- dacă corespunde numai parţial sau deloc, se notează cu - .
Numele şi prenumele
Data naşterii: anul luna ziua
Data examinării: anul luna ziua
Adresa grădiniţei:
COTARE
DA NU
1. Se spală şi se şterge singur pe mâini
2. Denumeşte obiectele din anturajul său imediat

3. Mănâncă singur, utilizând corespunzător tacâmurile

117
 4. Este precaut (evită pericolul)

5. Se îmbracă singur

6. încheie, descheie şi agaţă veşmintele singur

7. Contribuie la rezolvarea unor sarcini simple în gospodărie

8. Ţine corect creionul sau creioanele colorate în timp ce desenează

9. Taie cu foarfecă

10. Foloseşte adecvat pieptenele şi periuţa de dinţi

11. Circulă în incinta grădiniţei fără însoţitor

12. Se culcă în pat fără ajutor

13. Povesteşte trăirile

14. Se dă cu săniuţa, trotineta

15. îndeplineşte independent (singur) sarcini ocazionale de

gospodărie

16. Este impresionat de cărţile, revistele şi jurnalele cu imagini

17. Comunică cunoştinţele dobândite şi altora

18. Are deprinderi de mânuire a uneltelor (cleştele, ciocanul etc.)

19. Imită roluri cu diferite jucării

20. Participă la mici jocuri de concurs

21. Participă la jocuri colective şi respectă regulile jocului

22. Face baie singur (cu mic ajutor)

23. Merge la grădiniţă fară însoţitor

24. Ştie să facă cumpărături cu o sumă mică

25. Concepe şi confecţionează o jucărie sau o unealtă simplă

26. Execută munci, comisioane de dragul recompensei

27. Redă prin mimică şi gesturi personaje imaginare din poveşti

28. Poate fi lăsat singur pentru ore întregi, şi în acest timp este în
stare să aibă grijă de sine însuşi şi de alţii

29. Deosebeşte realitatea de poveste

118
 30. Recepţionează şi transmite corect mesaje verbale sau
obiectuale

31. Se joacă în mod adecvat cu jucării de construcţie

32. Se orientează singur şi circulă, conform regulilor de circulaţie,

în jurul domiciliului

33. Redă independent un fragment dintr-un basm şi formulează

morala

34. Este capabil să redea unele semne (elemente) grafice

Totalul cotelor preşcolarului:

35. Scrie cuvinte simple (utilizează rechizite de scris)

36. Citeşte din proprie iniţiativă

Totalul cotelor şcolarului:

EXAMINATOR:

LISTA D E C O N T R O L PENTRU DEPISTAREA

T U L B U R Ă R I L O R D E C O M P O R T A M E N T - W E R R Y , Q U A Y (adaptare)

Sursa: Ghid de predare - învăţare pentru copiii cu cerinţe educative speciale, UNICEF &
RENINCO, 2002).

Numele elevului:
Data evaluării: -
Examinator: - -

Nr. Foarte
COPILUL Niciodată Uneori Frecvent
crt des
1. se comportă straniu sau inadecvat
2. se agită, nu poate sta liniştit
3. solicită atenţie, vrea să fie remarcat
4. nu ştie să se distreze, se comportă ca un
adult
5. este timid
6. are privirea fixă, fară expresie, fară reacţii
emotive
7. deranjează pe ceilalţi
8. fură
9. este turbulent
10. plânge uşor
11. este preocupat de propria viaţă interioară
12. este retras, preferă să se joace singur
13. este gelos pe alţi copii

119
14. e s t e neatent, n u s e p o a t e c o n c e n t r a
15. n u are î n c r e d e r e î n s i n e , îi e frică s ă î n c e r c e
activităţi n o i
16. n u e s t e atent c â n d i s e v o r b e ş t e
17. se tulbură uşor
18. f o l o s e ş t e u n l i m b a j i n c o e r e n t , dificil d e
înţeles; debit verbal rapid
19. se bate cu colegii
20. are a c c e s e colerice, e x p l o d e a z ă fără motiv
21. este ascuns, are secrete, nu-şi arată
sentimentele
22. e s t e h i p e r s e n s i b i l , u ş o r d e rănit
23. e s t e l e n e ş l a ş c o a l ă şi î n o r i c e a c t i v i t a t e
24. îi e frică d e o r i c e
25. e s t e c u c a p u l î n nori
26. este încordat, incapabil să se destindă
27. este impulsiv
28. e s t e n e a s c u l t ă t o r , dificil d e s t ă p â n i t
29. e s t e d e p r i m a t , m e r e u trist
30. refuză s ă colaboreze, s ă împartă, lucrează
g r e u în e c h i p ă
31. e s t e inhibat
32. este distant, e v i t ă p r e z e n ţ a celorlalţi
33. este pasiv, uşor de influenţat, imită p e alţii
34. e s t e s t â n g a c i , îşi c o o r d o n e a z ă g r e u
mişcările
35. s e a g i t ă c o n t i n u u , n u s t ă într-un l o c
36. e s t e distrat
37. d i s t r u g e b u n u r i l e s a l e s a u a l e altora, s p a r g e
obiecte
38. este negativist, f a c e p e d o s c e e a c e i s e s p u n e
39. e s t e impertinent, n e p o l i t i c o s
40. nu termină ce a început
41. e lipsit d e e n e r g i e
42. n u ţine s e a m a d e instrucţiuni
43. este nervos
44. este grosolan
45. e s t e irascibil
46. are raporturi d i f i c i l e c u c o l e g i i , e s t e i z o l a t
d e ei
47. s e p l â n g e adesea d e dureri d e c a p , d e s t o m a c
etc.
48. îşi schimbă des activitatea
49. f a c e p e el z i u a s a u n o a p t e a
50. e s o m n o l e n t , lent î n m i ş c ă r i

( ) ( ) ( ) ( )
X 0 X 1 X 2 X 3

Total parţial
Total

Atenţie: Un rezultat de 60 puncte sau mai mult indică o dificultate de învăţare,

asociată cu o gravă tulburare de atenţie şi hiperactivitate.

120
 CHESTIONAR PRIVIND DEZVOLTAREA PSIHICĂ GENERALĂ
A COPILULUI (selecţie)

Sursa: Ursula Şchiopu din „Copilăria, fundament al personalităţii".

Este un ghid de cunoaştere a copilului preşcolar, care presupune în administrare

colaborarea părinţilor şi a educatoarelor.

I. în primul an de viaţă:
la ce vârstă s-a ridicat din pătuţ
la ce vârstă a început să spună primele cuvinte
la ce vârstă a început să meargă independent
a fost un copil liniştit sau nervos, bolnăvicios, cu somn agitat
la ce vârstă a solicitat ieşiri la plimbare
în al doilea an:
la ce vârstă a început să aibă echilibru în mers
la ce vârstă a început să fugă
cum urcă şi coboară scările
dacă se joacă cu obiectele şi le mânuieşte cu interes
când a început să povestească mici întâmplări
care este starea afectivă de bază (nervos, oboseşte uşor, agitat, dezordonat)
este sociabil cu persoanele ce vin în familie
a avut şi are o jucărie preferată
îi place să se joace cu alţi copii
acaparează jucăriile altor copii
deschide şi închide, repetând mereu, uşi şi sertare
trăieşte sentimentul de vinovăţie când a stricat ceva
se culcă cu o jucărie preferată
ştie care sunt lucrurile lui de îmbrăcăminte
este dezordonat cu obiectele personale
are un control relativ al urinei
are enurezis nocturn
se simte vinovat dacă face pe el
are strategii de dezvinovăţire
în al treilea an:
a început să meargă singur la oliţă sau să folosească WC-ul
cum urcă şi coboară scările
doreşte să se spele pe mâini dacă este murdar
conduita la masă este zgomotoasă, liniştită
are poftă de mâncare
Reveniri validante:
la ce vârstă a început să solicite jucării speciale
la ce vârstă a început să solicite să i se spună poveşti
care este povestea preferată
la ce vârstă a început să imite conduite de medic, poliţist etc
la ce vârstă a început să ceară mâncare
la ce vârstă a început să se urce şi să coboare pe scări, cu interes
la ce vârstă a început:
să fugă
să ceară oliţa
121
 să caute oliţa
să meargă singur la WC
să folosească hârtia igienică
să folosească normal lingura la masă
să se joace cu roluri
să caute prin dulapuri
să ştie locul lucrurilor
să ceară permisiunea să stea la TV
să încerce să povestească un film T V
să imite personaje mai nostime
plânge când i se ia o jucărie sau nu o găseşte
face schimburi de jucării cu alţi copii
este agresiv sau tolerant în jocuri cu alţi copii
este curios faţă de jucăriile cu mecanisme şi le strică din curiozitate
Ştie mânui:
robinete
comutatoare
TV, radio
să tragă apa la WC
trotineta
Ii place să se joace:
cu nisip, construcţii
cu cuburi, construcţii
cu plastilină
desene
cu instrumente muzicale
scenarii cu jucării
Starea generală a copilului:
este activ, cu tendinţe pregnante de independenţă
este activ, dar doreşte să vină cu el şi mama
este liniştit şi se joacă mult cu o jucărie
îi place să privească cum se joacă alţi copii sau nu
trece uşor de la un joc la altul, de la râs la plâns
are tendinţe distructive sau nu
dacă are sentimentul vinovăţiei şi cum se descurcă
îi place să i se povestească anumite poveşti:
spune şi el păpuşii poveştile agreate
îi plac animalele sau nu
îi plac poveştile SF
îi este frică de Baba Cloanţa, spiriduşi, stafii
este obsedat de întrebarea "de ce"
are momente în care e trist şi spune că va pleca în lume
îi place să coloreze desene
îi place să construiască peisaje din desene decupate (puzzle)

Conduita la culcare:
vrea să i se spună o poveste şi să rămână lumina aprinsă
are somn bun sau agitat
ştie să se îmbrace şi cât

122
Adaptarea după venirea la grădiniţă:
este tensionat la venirea în grădiniţă, nu o lasă pe mama să plece
adaptarea este lentă şi tensionată, cât durează
este timid şi nu se angajează în activităţi
deşi e timid, e curios
stă mai aproape de educatoare, de cele mai multe ori
are o adaptare bună
se angajează cu interes în activităţile curente din grădiniţă

Reperaj vizual:
caută obiectele fără ezitare
îi place să urmărească obiecte mişcătoare
recunoaşte persoanele după faţă
recunoaşte dispoziţia persoanelor după faţă
recunoaşte persoanele după poze
imită mersul şi gestica unor perosane

Reperaj auditiv:
recunoaşte după zgomote diferite situaţii
recunoaşte direcţia de unde vin
recunoaşte diferite persoane după paşi, voce, tuse
imită onomatopee

Lateralitate:
poate arăta mâna dreaptă şi mâna stângă
poate arăta în oglindă părţi ale corpului cu mâna dreaptă şi ci
mâna stângă
faţă în faţă cu altcineva, poate imita gesturi cu aceeaşi mână
poate desena lungimi diferite cu mâna dreaptă, apoi cu stânga
poate desena linii verticale, deodată, cu ambele mâini
poate determina cu mâna o direcţie solicitată
poate evalua greutăţi ale unor obiecte diferite
poate evalua mărimi de obiecte similare

Evaluarea timpului:
poate evalua momentul zilei
cunoaşte anotimpurile
poate evalua ceasul
ştie ora la care trebuie să fie la grădiniţă

Desenarea:
îi place să deseneze
îi place să coloreze şi ce culori preferă
cum trage liniile (apăsat, subţiri, tremurate)
dacă are talent la desen

Comunicarea verbală:
debitul verbal (lent, rapid, mediu, coerent, defecte de vorbire)
relaţionarea verbală (facilă, reţinută, oficială, politicoasă)
vorbeşte cu jucăriile, cu obiectele, cu animalele
tulburări de limbaj (dislalii, agramatisme, tahilalii, bradilalii, logo
nevroze)

123
 interes pentru poveşti
interes pentru animale cunoscute şi necunoscute
interes pentru monştri
Tematici preferate:
războaie, moarte, aventuri, boli, sport, excursii, palate, zâne, feţi-
frumoşi, extraterestri, lucruri misterioase
timbre, fotografii, muzică, sport şi sportivi, pieile roşii, filme,
desene animate, calculatoare, probleme mecanice
Modalităţi curente de a vorbi:
dialoguri cu pauze lungi
dialoguri incoerente
multe divagaţii
vorbeşte cu propoziţii scurte, context sărac
vorbeşte cu fraze
Aspecte gramaticale:
vorbeşte cu cuvinte corecte, acorduri gramaticale corecte
vorbeşte cu numeroase dezacorduri gramaticale
are accente regionale în vorbire
povesteşte cu haz întâmplări şi are o strategie orală de povestire
foloseşte cuvinte pretenţioase pe care adesea nu le înţelege

III. Inteligenţa generală:

Algoritmi, clasificări şi abstractizări:
ştie număra până la 10 sau, dacă nu, până la cât
recunoaşte cantităţi diferite de nasturi de două culori
dar de trei culori?
recunoaşte dintr-un grup de imagini pe cele asemănătoare (categorii)
recunoaşte lacunele în imagini lacunare
poate face clasificări după culoare, formă, mărime
poate aduna jetoane de aceeaşi culoare şi mărime
Tendinţe psihopatice:
este de obicei nervos
este anxios
este timid
este emotiv
este sensibil şi fragil
este lipsit de încredere în sine
este nesociabil
este egocentrist
îi place să mintă
are tendinţe cleptomane
are obiceiul să chinuiască animalele
este bătăuş, distrugător, negativist
este pasiv, nehotărât, capricios
este obraznic, orgolios
alte manifestări

124
 FORMAREA TIMPURIE
A DEPRINDERILOR COMPORTAMENTALE CHECKLIST

Sursa: N . Mitrofan din „Testarea psihologică a copiilor mici". Autor J. Kalesnik, 1994.

Copilul Adresa Vârsta -

Examinator Data

Instrucţiuni: Marcaţi numai acele deprinderi pe care credeţi că le posedă copilul şi

vârsta la care le-a achiziţionat.
Tabelul cuprinde următoarele etape de vârstă:
- 0 - 3 luni
- 4 - 6 luni
- 7 - 1 2 luni
- 1 3 - 1 8 luni
- 1 9 - 2 4 luni
- 2 - 3 ani
- 3 - 4 ani
- 4 - 5 ani
- nu ştiu când

I. Hrănirea şi mâncarea:
1) înţărcare: piept şi biberon
2) mâncat hrană solidă
3) utilizarea degetelor pentru a se hrăni singur
4) folosirea linguriţei şi a furculiţei
5) băutul din ceaşcă
6) procurarea autonomă a hranei

II. Somn:
7) doarme toată noaptea
8) doarme în pat (nu în pătuţ)
9) durata somnului prognozată
Alte probleme:
coşmaruri insomnii legănat
somnambulism somn greu

III. Motricil tate bazală şi fină:

10) întoarcerea de pe o parte pe alta
11) statul în şezut fără ajutor
12) mersul în „patru labe"
13) mersul fără ajutor
14) urcatul scărilor fără ajutor
15) mers pe bicicletă
Os

prinde o minge mare

17) aruncă o minge mare
18) taie cu cuţitul (pâine)
19) aleargă
20) îşi ţine echilibrul
21) ţine creionul în mână pentru a desena

125
 Alte probleme:
căderi frecvente lipsa echilibrului
apucare slabă - - tremuratul mâinii altele

IV. Nevoi fiziologice:

22) controlul urinei
23) controlul defecaţiei
Alte probleme

V. Limbajul:
24) emite sunete la vederea oamenilor
25) pronunţarea primelor cuvinte
26) legarea unor cuvinte
27) folosirea unor propoziţii din 2 - 3 cuvinte
28) vorbire clară şi inteligibilă
29) denumeşte corect lucrurile
Alte probleme

VI. Imbrăcarea:
30) îmbrăcarea pantalonilor
31) îmbrăcarea cămăşii
32) punerea şosetelor şi a pantofilor
33) cunoaşterea direcţiilor stânga /dreapta
34) închide fermoarul
35) închide nasturii
36) face pantofii
37) leagă şireturile
38) diferenţiază îmbrăcămintea
Alte probleme

VII. Interacţiunea şi comunicarea socială:

39) arată interes faţă de alte persoane
40) se joacă cu alţi copii
41) se joacă cu adulţii şi cu persoane mai în vârstă
42) împarte cu alţii ceea ce are
43) oferă puncte de vedere
44) respectă regulile în joc
45) îi lasă pe alţii să-i cunoască dorinţele şi nevoile
Alte probleme

Informaţii suplimentare
A) Temperamentul şi dispoziţia copilului:
calm, liniştit, rezervat posomorât
superactiv nervos anxios
A fost cineva preocupat de temperamentul sau dispoziţia copilului?
Dacă da, de ce?

126
 B) Stilul de exprimare a emoţiilor şi sentimentelor:
le ţine în el plânge foarte mult
le exteriorizează vorbeşte despre ele
a avut 'temper tamtrums' (accese de furie)
A fost cineva preocupat de stilul de exprimare a emoţiilor şi sentimentelor?
Dacă da, de ce?
C) Contacte timpurii în afara familiei:
- în vecinătate
- în cadrul familiei (rude)
- la creşă sau la grădiniţă
- în grupurile de joacă structurate
- în cadrul programelor de intervenţie timpurie
- în centrele sau programele de tratament medical

Secţiunea a VII-a
PERSONALITATEA

TESTE DE PERSONALITATE

Instrumentele de evaluare a personalităţii la care se face cel mai des referinţă în

literatura de specialitate sunt:
- probele de desen (omuleţul, Familia, Casa, Arborele)
- testul T.A.T (tematic de aperceţie)
- testul Liischer (al culorilor)
- testul Cat (de apercepţie, pentru copii)
- testul fabulelor (Duss)
- testul Wartegg
întrucât sunt teste foarte complexe şi necesită o bună specializare în administrare şi
interpretare, fiind de competenţa exclusivă a psihologilor, ne mărginim să semnalăm lucrări
recente pe această temă: Pavel Mureşan „Culoarea în viaţa noastră " (testul Liischer), Anca
Rozorea, Mihaela Sterian „Testul arborelui".

127
 Secţiunea a Vlll-a
ALTE PROBE DE EVALUARE
(PSIHOPEDAGOGICE, DE CUNOŞTINŢE)

EVALUAREA NIVELULUI DE DEZVOLTARE

A C O P H L O R P R E Ş C O L A R I ŞI Ş C O L A R I M I C L P R O F I L P S I H O P E D A G O G I C

Notare: + = corect
- = incorect
x = parţial corect

I. Abilităţi generale:
a) Motricitate:
poate realiza o construcţie (turn) din câteva cuburi
poate decupa, cu foarfecă, o foaie de hârtie
poate reproduce o mişcare efectuată de examinator cu degetul în
aer: spirală, zig-zag etc.
e capabil să apuce corect creionul în mână
b) Cunoaşterea schemei corporale:
identifică mâinile şi ştie câte sunt
identifică degetele şi ştie câte sunt
identifică picioarele şi ştie câte sunt
cunoaşte părţile corpului (cap, gât, trunchi, membre)
lateralitate: precizată/neprecizată
c) Capacitatea de orientare spaţială:
arată mâna dreaptă şi piciorul drept la el şi la alt copil
arată mâna stângă şi piciorul stâng la el şi la alt copil
arată partea de sus a camerei (tavanul)
arată partea de jos a camerei
spune ce lucruri se află în faţa lui
spune ce lucruri se află în spatele lui
indică coordonatele spaţiale într-o imagine
discriminează între: mare-mic; lung-scurt; primul-la mijloc-
ultimul
d) Capacitatea de orientare temporală:
ştie cum se numeşte partea din zi când te scoli
ştie cum se numeşte partea din zi când te culci
ştie cum se numeşte ziua care a trecut
ştie cum se numeşte ziua care vine după ziua de azi
denumeşte anotimpurile
enumera zilele săptămânii
se raportează corect la timp
redă în ordine cronologică un eveniment (o zi din viaţa lui)

128
e) Capacitatea de redare grafică a unui model:
desenează un pătrat după model
desenează o minge (închide cercul)
trasează o cruce
desenează o casă şi un copac
plasează bine desenul în pagină
desenează un omuleţ (copil)
recunoaşte şi denumeşte culorile (roşu, verde, galben, albastru,
negru, alb)

Comportament cognitiv;
denumeşte din memorie noţiuni din sfera a 4 - 5 categorii (îmbră­
căminte, mobilă, jucării, animale, fructe); (şi invers - denumeşte
categorii)
poate surprinde elementul intrus într-o categorie
defineşte obiecte sau fiinţe: scaun, păpuşă, cal, haină, mama,
şofer, furculiţă şi altfel decât prin întrebuinţare (gen proxim,
diferenţă specifică)
indică imaginea unor obiecte descrise prin funcţie
sabileşte asemănări între 2 noţiuni date: câine - pisică, maşină -
avion, măr - pară
indică lacunele în imagini (un cap fără un ochi, o masă fără un
picior, o maşină fără roţi, o casă fără uşă, un ceas fără arătătoare)
înţelege relaţia cauză - efect: Dacă pun mâna pe flacără, atunci...
Dacă plouă când plec la şcoală... Dacă mi-e sete... Dacă e culoa­
rea roşu la stop...
poate completa cuvintele lipsă în perechi de analogii opuse: Vara
e cald, iarna e... Tata e bărbat, mama e... Ziua e lumină, noaptea
e... Aici înseamnă aproape, acolo înseamnă... Melcul merge
încet, maşina...
sesizează absurdul în imagini
copiază un romb
numeşte poziţiile obiectelor şi imaginilor: primul, al doilea, urmă­
torul, la mijloc, ultimul

Comportament verbal:
a) limbaj - comunicare:
îşi spune numele, prenumele. Ştie câţi ani are
spune adresa unde locuieşte şi numărul de telefon
îşi cunoaşte membrii familiei
execută ordine simple (trei, patru comenzi) în ordine cronologică
(Vino la masă! Ia caietul! Deschide-lşi du-te la uşă!)
repetă o serie de foneme, logotomi
poate identifica fonemul cu care începe cuvântul
repetă fraze de 14 - 18 silabe:
- Ce frumoase sunt florile din camera asta
- Vasile a plecat în excursie şi e tare bucuros
înţelege întrebări simple şi răspunde prin DA sau NU
foloseşte adecvat cuvintele în context (completarea lacunelor):
Primăvara este... Copiii se joacă... Mama pregăteşte... Se aude...
răspunde cu o explicaţie la întrebarea „De ce?"
129
 răspunde Ia întrebări de genul „Ce se întâmplă dacă?"
povesteşte după imagini, sesizează esenţialul
poate susţine un dialog (conversaţie) cu examinatorul
b) lexie - grafie:
scrie câteva litere pronunţate de examinator
recunoaşte literele arătate pe un tabel
asociază literele mari cu cele mici
identifică cuvântul corespunzător unei imagini
poate scrie o propoziţie după o imagine
poate scrie după dictare
poate copia un text scurt
citeşte cuvinte scrise pe un cartonaş
citeşte corect silaba
citeşte corect, expresiv

IV. Abilităţi logico - matematice:

poate separa două mulţimi de obiecte desenate pe un cartonaş
poate stabili corespondenţa între elementele unei mulţimi şi
simbolul numeric
poate număra cel puţin 10 cuburi etc.
poate ordona după mărime
poate clasifica după formă
diferenţiază între: nici unul - unul, mult - puţin
cunoaşte noţiunile: mai mare, mai mic, la fel (identic), mai lung -
mai scurt, mai gros - mai subţire, mai greu - mai uşor
identifică forme geometrice: pătrat, cerc, triunghi, dreptunghi
rezolvă calcule simple de adunare, scădere, înmulţire, împărţire
cunoaşte valoarea banilor
Observaţii: - înţelege uşor, greu
răspunde cu latenţă mare, mică
atent - neatent
emotiv sau nu
oboseşte uşor, greu
Recomandări: - -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --

PROBE PENTRU CUNOAŞTEREA PROFILULUI PSIHOLOGIC

AL PREŞCOLARULUI

Sursa: S. D i m a (coordonator) - „ Copilăria fundament al personalităţii".

Sunt probe propuse de A. Coaşan şi pot fi folosite pentru evaluarea aptitudinii pentru
itate.
Bateria de probe investighează:
- comprehensiunea
- aprecierea dimensiunilor
- organizare spaţio-temporală
- sesizarea absurdului în imagini
- coordonarea motorie

130
 - capacitatea de memorare
- concentrarea atenţiei
- operativitatea gândirii
Probele pot fi folosite şi de către educatoare sau învăţătoare.
Structura bateriei:
1) Memoria imediată a cifrelor:
Se dau 4 serii progresive de cifre (de la 2 la 7 cifre) şi se cere reproducerea lor.
2) Memoria imediată a cuvintelor:
Se citeşte o listă de 55 cuvinte şi se cere copilului să spună cuvintele pe care şi le
aminteşte.
3) Memoria imaginilor:
Se cere copilului, după ce i s-a prezentat un cartonaş cu 12 imagini familiare, să
spună ce imagine a reţinut.
Notare: Se acordă atâtea puncte câte cifre, cuvinte sau imagini a reţinut corect.
4) Comprehensiunea:
Se cere copilului să răspundă la 15 întrebări. Ex: De ce nu trebuie să ne jucăm cu
chibriturile? De ce purtăm haine etc?
5) Informaţii:
Copilul trebuie să precizeze materialele din care sunt făcute anumite lucruri (cheia,
casa, masa e t c ) .
6) Orientare spaţială:
Se cere copilului să execute anumite mişcări în schema corporală (Ex: prinde cu
mâna stângă, urechea dreaptă).
7) Orientare temporală:
Se cere copilului să răspundă la 12 întrebări cu privire la identificarea
coordonatelor temporale (Cum se numeşte ziua care a trecut? Ce zi urmează după ziua de
azi? e t c ) .
8) Abilităţi de pronunţie corectă - pentru identificarea tulburărilor de vorbire. Se
cere copilului să pronunţe cuvinte cu grade de dificultate crescândă (grupuri consonantice,
diftongi, polisilabice complexe) şi cuvinte cu sunete predispuse tulburărilor la această vârstă
(R, S, Z, Ş, J, Ţ, CI, GI etc).
9) Analogii prin opoziţie:
într-o serie de 9 propoziţii lacunare se cere copilului să spună cuvîntul care lipseşte
(Ex.: Fratele este băiat, sora este ). Se acordă câte un punct pentru fiecare
răspuns corect.
10) Noţiuni integratoare:
Se cere copilului să numească categoria care integrează mai multe elemente (Ex.:
lupul, vulpea, ursul sunt ). Sunt date 10 categorii şi se acordă 1 punct de
fiecare răspuns corect.
11) Antonime:
Se dă o listă de 46 cuvinte şi se cere copilului să spună cuvântul opus pentru fiecare
(i se explică ce înseamnă cuvânt opus).
12) Vocabular: Este o probă de definiţie. Copilul trebuie să spună semnificaţia
unor cuvinte (22).

Bateria cuprinde şi un test de aptitudine pentru şcolaritate cu 9 subprobe.

131
 Se dă fiecărui copil, succesiv, câte o fişă din cele 9, fiecare având o sarcină de lucru:
1. bararea obiectului mai uşor dintr-un grup de 4. Cotare = 2p
2. bararea elementului intrus într-o categorie = 3p
3. bararea tuturor elementelor care fac parte din aceeaşi grupă şi
însemnarea (+) imaginii care nu se potriveşte = 2 + 2p
4. bararea elementelor de acelaşi fel = 2p
5. discriminarea a 2 categorii = 2p
6. identificarea elementelor mai multe de acelaşi fel = 2p
7. identificarea unor poziţii spaţiale = 3p
8. completarea de lacune în imagini = 3p
9. corespondenţa: se dau 5 imagini care au desenat sub fiecare un
semn (punct, linie, bastonaş, oval). Desenele se repetă în partea
de jos a paginii, copilul trebuind să pună sub fiecare imagine
semnul adecvat

3. SCARA D E EVALUARE A EDUCABILITAŢIIPEŞCOLARULUI

Sursa: A . Coaşan î n „ Copilăria, fundament al personalităţii".

Scara urmăreşte convertirea cunoştinţelor şi abilităţilor copilului preşcolar, într-un

coeficient de educabilitate care să poată identifica nivelul la care se află acesta în raport cu
cerinţele didactice din şcoală.
Autoarea apreciază că scara propusă este şi o probă de evaluare formativă, care
stabileşte nivelul actual al dezvoltării copilului, dar anticipează şi "zona proximei dezvoltări",
fiind deci utilă în întocmirea planurilor de intervenţie personalizată.
Mai menţionăm că structura probelor se bazează pe cunoştinţe şi abilităţi incluse în
programa de activităţi instructiv-educative din grădiniţe.
Probele pot fi folosite pentru preşcolari din grupa mică, mijlocie şi mare şi evaluarea
durează aproximativ 10 - 20 minute.
în total, scara are 10 categorii de cerinţe/sarcini şi 46 de probe:
I. Recunoaşterea raporturilor şi a poziţiilor spaţiale (probele 1-7).
II. Aprecierea unor dimensiuni şi proprietăţi fizice relative prin comparaţie:
mărime, greutate, penetrabilitate (probele 8-11).
III. Capacitatea de verbalizare a unor activităţi specifice preşcolarului, şcolarului,
adultului (probele 12-14), a unor acţiuni specifice altor vieţuitoare (probele 15-16)
şi capacitatea de percepere şi denumirea corectă a părţilor componente ale unei
plante (pom) şi a fructului (proba 17).
IV. Stabilirea relaţiei adecvate dintre unele vieţuitoare şi hrana lor specifică
(probele 1-22).
V. Recunoaşterea relaţiei dintre o mulţime de adăposturi (locuinţe) şi aceea care
este proprie unor fiinţe şi lucruri (probele 23-26).
VI. Identificarea căilor de comunicaţie adecvată unor mijloace de transport
(probele 27-30).
VII. Orientarea în timp şi perceperea diferenţiată a momentelor zilei, eventual şi
succesiunea acestora (probele 35-38).

132
VIII. Identificarea anotimpurilor, eventual succesiunea lor după fenomene
caracteristice (probele 35-38).
IX. Identificarea relaţiilor matematice cantitative a mulţimilor aparţinând aceleiaşi
categorii (probele 39-41).
X. Categorii integratoare şi surprinderea elemetelor intruse, cu denumirea
categoriilor respective (probele 42-46).

Instrucţiuni de aplicare
Nr. probei
1-2 Arată maşinuţa care se află pe masă. Acum arată maşinuţa care e în faţa
mesei.
3-4 Arată fetiţa care se află în faţa blocului şi mingea din spatele blocului.
Care e mâna dreaptă a fetiţei ? (eventual).
5-6 Arată geamul cel mai de jos şi pe urmă geamul cel mai de sus şi pe cel
din mijloc.
7 Arată floarea care e cea mai departe de fetiţă.
8-9 Aici avem mai multe căni. Arată cana cea mai înaltă. Care e cea mai
largă? în care încape mai multă apă?
10 Aici sunt desenate o carte, o frunză, o sticlă. Arată care e mai uşoară.
11 Pe această scândură sunt desenate mai multe cuie. Arată care din aceste
cuie, dacă le loveşti cu ciocanul, intră mai uşor.
12 Spune ce fac aici copiii?
13 Spune ce fac aceşti copii?
14 Ce face femeia?
15 Ce fac raţele, lebăda?
16 Ce fac păsările, avionul?
17 Aici e desenată o plantă/un pom/un ghiocel. Care sunt părţile lui
componente? Are frunze? Şi ce mai are? Din floare ce se dezvoltă? Tu
ai mâncat un măr? Ce-ai văzut că avea el? (coajă, sâmburi, miez)
18-22 Sus sunt desenate nişte animale, iar jos mâncarea potrivită. Arată ce
mănâncă fiecare.
23 - 26 Aici sunt mai multe desene, iar jos e locuinţa fiecăruia. Arată unde stă
fiecare.
27 - 30 Vezi mai multe mijloace de transport. Arată pe unde circulă fiecare.
31-34 începem cu 34. Când doarme copilul? Sau ce e atunci când se scoală
copilul din somn? (dimineaţă, amiază, seară)
35-38 Se cere precizarea momentelor zilei, succesiunea acestora şi identifi­
carea anotimpurilor după fenomene caracteristice
39-41 Arată unde sunt mai multe frunze. Dar cele mai puţine? Dar la fel?
42 - 46 Denumeşte cu un singur cuvânt. Care nu se potriveşte aici? Ce sunt cele
mai multe? (categorii)

133
 COTAREA P R O B E L O R

Pentru fiecare răspuns corect se acordă un punct. Unele probe (17, 31, 34, 35 - 38)
comportă răspunsuri directe sau indirecte. Deci cotarea se diferenţiază conform dificultăţii
probei, după cum urmează.

Nr. probei 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21

Cota acordată 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1

Cote însumate 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 18 19 20 21 22

Nr. probei 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39

1 1 1 1 1 1 1 1
Cota acordată 1 1 1 1 1 1 1 1 1 1
1 1 1 1 1 1 1 1

Cote însumate 23 24 25 26 27 28 29 30 31 33 35 37 39 41 43 45 47 48

Nr. probei 40 41 42 43 44 45 46

1 1 1 1 1
Cota acordată 1 1
1 1 1 1 1

Cote însumate 49 50 52 54 56 58 60

Numărul maxim de probe (sarcini) este de 46.

Numărul maxim de puncte este 60.
La proba 11 se acordă un punct dacă denumeşte următoarele părţi ale plantei: frunze,
flori, fruct (grupa mică) şi rădăcină, tulpină (copii mai mari). Se acordă încă un punct dacă
cunosc compoziţia fructului: coajă, miez, sâmburi. Dacă specifică un singur element (ex.
seminţe) nu se acordă punctul.
Pentru probele 3 1 - 3 4 şi 3 5 - 3 8 se acordă 2p pentru fiecare probă dacă denumeşte
corect momentul zilei sau anotimpul (35 - 38). Se acordă lp dacă indică tabloul care
reprezintă momentul zilei şi anotimpul.
Pentru probele 42 - 46 se acordă 2p dacă recunoaşte noţiunea opusă şi dacă
denumeşte categoria (îmbrăcăminte, flori, meserii etc). Se acordă lp dacă indică numai
desenul care se opune categoriei integratoare.
Pentru imagini, a se consulta lucrarea menţionată.

134
 4. BATERIA D E P R B E D E INVESTIGAŢIE P S I H O P E D A G O G I C Ă

Sursa: S. D i m a (coordonator) - „Copilăria, fundament al personalităţii".

Este o baterie de evaluare educaţională care poate fi utilizată pentru cunoaşterea

particularităţilor psihologice şi de vârstă ale preşcolarilor.
Autoarea, V. Piscoi, a sistematizat aceste probe cu scopul de a servi cadrelor
didactice pentru evaluarea cunoştinţelor şi capacităţilor copiilor şi pentru a orienta acţiunea
educaţională spre programe de stimulare adecvate.

1. Să compare două obiecte cu înfăţişare identică şi greutate diferită.

Material: 2 cutii pline cu obiecte de greutăţi sensibil diferite.
Desfăşurare: copilul ia fiecare cutie cu mâna şi e întrebat care e mai grea. Se
aplică de 3 ori.
Evaluare: FOARTE BINE, dacă reuşeşte de la prima încercare.

2. Recunoaşterea culorilor
Material: 4 tăieturi de hârtie în formă de pătrat sau altă formă şi colorate diferit
(roşu, galben, albastru, verde).

3. Probă de percepţie
Scop: percepţia formelor şi a inteligenţei practice;
Material: un dreptunghi de carton şi 2 triunghiuri dreptunghice.
Desfăşurare: se aşază pe masă dreptunghiul şi cele 2 triunghiuri.
Se cere copilului: cu aceste 2 cartonaşe să-mi faci o figură ca aceasta (i se arată
dreptunghiul).

4. Să execute în ordine trei sarcini date deodată

Scop: evaluarea capacităţii de înţelegere, a inteligenţei practice.
Material: cheie, carte, creion etc. aşezate pe masă.
Desfăşurare: Se cere copilului: Adu-mi cheia, apoi pune creionul pe masa mea
şi deschide cartea.
Evaluare: Nu se admit erori în succesiunea secvenţelor.

5. înţelegere şi rezolvare de probleme

1. Ce facem când ne e somn?
2. Ce facem când ne e foame?
3. Ce facem când ne e frig?
Timp: 20 de secunde
6. Repetare de fraze de 11 - 13 silabe
Scop: memoria verbală şi atenţia.
Desfăşurare: Copilul e invitat să asculte ce i se spune şi să repete:
Şcolarii harnici învaţă cu plăcere.
Soldaţii luptă eroic pentru patrie.
Ţăranii lucrează pământul.
Evaluare: repetarea corectă a celor 3 fraze.

7. Să se găsească lipsurile din anumite figuri

Scop: sensibilitate vizuală, percepţia formei, atenţie.

135
 Material: pe un cartonaş sunt desenate trei profile cărora le lipseşte uneia un
ochi, alteia nasul, alteia gura şi un corp fără braţe.
Timp: 30 de secunde.
Evaluare: 4 răspunsuri corecte - foarte bine
3 răspunsuri corecte - bine
2 răspunsuri corecte - mediu
1 răspuns corect - slab
8. Comportament practic
Scop: raţionament şi inteligenţă practică
1. Dacă plouă când ieşi din casă, ce trebuie să faci?
2. Dacă vezi arzând o casă, ce trebuie să faci?
3. Dacă ajungi în gară şi trenul a plecat, ce trebuie să faci?

9. Să repete o frază de 16 - 18 silabe

- Ce frumos cântă o păsărică în copac!
- Nicuşor a plecat la bunici şi e tare bucuros.
- Toamna frunzele cad, dar există multe fructe.

10. Să recunoască o figură din 3 bucăţi.

Scop: percepţia formei, posibilităţi motrice.
Material: un cartonaş pe care e desenată o figură (ex. Un cap de cal, un câine, 2
pisicuţe) tăiată în 3 bucăţi inegale.
Desfăşurare: Pune la un loc bucăţile din faţa ta.
Timp: 30 de secunde

11. Să răspundă la întrebări de ordin general

Scop: inteligenţa practică, raţionament.
Ce trebuie să faci dacă te tai la un deget?
Ce faci dacă mergi să cumperi pâine şi vânzătorul îţi spune că nu
mai are?
Ce faci dacă ai pierdut mingea pe care ţi-a împrumutat-o un
prieten?
Evaluare: 3 răspunsuri bune - foarte bine.

12. Să copieze un romb.

13. Să indice diferenţa dintre două obiecte ce nu sunt prezentate.

Scop: reprezentare, înţelegere, analiză.
Desfăşurare: - Ştii să-mi spui care e deosebirea între un fluture şi o muscă?
Ştii să-mi spui ce deosebire e între o bicicletă şi o motocicletă?
Ştii să-mi spui ce deosebire e între o poartă şi un om?

14. Vocabular
A. Din ce sunt făcute? Copiii pot da cel puţin 4 răspunsuri la fiecare întrebare.
1. zidurile 10. cămaşa
2. podurile 11. pantalonii
3. mesele 12. paharele
4. trotuarele 13. prăjitura
5. gardurile 14. sucul
6. cheile 15. dulapul

136
 7. farfuriile 16. rachetele
8. furculiţele 17. florile
9. pantofii 18. ceasurile
B Meserii
1. Cine clădeşte locuinţele?
2. Cine zugrăveşte locuinţele?
3. Cine plombează dinţii?
4. Cine face operaţii?
5. Cine face injecţii?
6. Cine face cărţi?
7. Cine face pâine?
8. Cine face mezeluri?
9. Cine face prăjituri?
10. Cine conduce maşina?
11. Cine lucrează cu tractorul?
12. Cine repară pantofii?
13. Cine conduce vaporul?
14. Cine repară instalaţia electrică?
15. Cine zboară în cosmos?

PROBE PSIHOPEDAGOGICE DE CUNOAŞTERE

A C O P I L U L U I Î N T R E 4 Ş I 11 A N I

Autor: E l e n a B o n c h i ş î n „ Copilăria, fundament al personalităţii". (Coordonator S. Dima.)

Structura bateriei:

CONSERVAREA CANTITĂŢII
Obiectiv: evidenţierea capacităţii de conservare a cantităţii; evidenţierea posibili­
tăţilor de abstractizare.
Desfăşurare, se poate realiza individual sau cu grupe de câte 3-4 copii.
Se vor folosi ca materiale următoarele:
- 7 jetoane pătrate de culoare roşie;
- 10 jetoane rotunde de culoare albastră.
a) Aşezăm în faţa copilului cele 7 jetoane pătrate, pe linie orizontală, şi-i cerem să
aşeze şi el tot atâtea jetoane rotunde albastre câte pătrate am aşezat noi. După ce
le-am aşezat, întrebăm: "Avem tot atâtea jetoane pătrate roşii câte jetoane
rotunde albastre?"
b) Apropiem jetoanele pătrate (pe cele rotunde le lăsăm la locul lor) şi întrebăm:
"Avem tot atâtea pătrate roşii câte jetoane rotunde albastre? "
c) îndepărtăm pătratele şi punem aceeaşi întrebare ca la pinctul b.
Interpretare: Capacitatea de conservare a cantităţii este un indiciu al existenţei
operaţiilor concrete ale gândirii (analiză, sinteză, comparare) şi una din condiţiile ce asigură
formarea noţiunilor matematice.
Răspuns corect: "sunt tot atâtea".
Pentru copiii cuprinşi între 6/7 şi 10/11 ani se pot aplica următoarele probe ce
vizează operaţiile gândirii (generalizare, abstractizare, comparare), precum şi definirea unor
noţiuni.

137
 EVIDENŢIEREA CAPACITĂŢII DE ABSTRACTIZARE

Se va recurge la diferite tipuri de clasificări după un criteriu (formă), după două

criterii (formă şi culoare):
a) clasificarea simplă: cerem copilului să realizeze grupări de obiecte (figuri
geometrice) care au aceeaşi formă cu un model prezentat de adult;
b) clasificare complexă: cerem copilului să clasifice un ansamblu de figuri
geometrice folosind drept criterii forma şi culoarea;
c) clasificare de complexitate crescută: se utilizează obiecte diferite ca formă,
culoare, utilitate şi se realizează o grupare după trei forme şi patru culori.

EVIDENŢIEREA POSIBILITĂŢILOR DE GENERALIZARE

Se va folosi următorul text:

a) Un câine, un peşte, o pasăre ce sunt ? (animale)
b) O rochie, o bluză, o cămaşă, ce sunt ? (haine, îmbrăcăminte).
c) Ionel salută politicos de fiecare dată când întâlneşte un cunoscut. Cum este
Ionel? (politicos).
d) Vasile mănâncă tot ce i se dă, mai cere şi nu se opreşte decât atunci când simte
că i se face rău. Cum este Vasile? (lacom, mâncăcios).
e) Un copil a fost blocat într-o casă în flăcări. Petrică s-a aruncat în flăcări şi 1-a
salvat. Cum este Petrică? (curajos).
f) Un copac, o floare, legume, ce sunt ? (plante).
g) învăţătorul laudă pe elevii buni şi îi pedepseşte pe cei răi. Cum este învăţătorul?
(drept, obiectiv).
h) Costel a spart un geam din greşeală. A fost acuzat însă un alt coleg. Costel a
aflat şi a spus imediat că el 1-a spart. Cum a fost Costel? (cinstit, prieten bun).
i) Un muncitor a pus din fiecare salariu bani la C.E.C. Banii adunaţi i-a folosit
pentru a-şi lua cele necesare. Cum este el? (econom, chibzuit).

NOTA: Proba se poate aplica individual sau colectiv.

DEFINIREA UNOR NOŢIUNI

Reuşita la probă este condiţionată de bogăţia vocabularului, de volumul de

cunoştinţe. Se va utiliza următoarea listă de cuvinte:
a) lingură c) scaun
b) masă d) cal
e) minge g) sobă
f) pălărie h) mamă
Copilul va fi întrebat: "Tu ai văzut o lingură? Spune-mi ce este o lingură? ". Răspunsul
se consemnează, apoi se trece la următorul cuvânt.
OPERAREA CU NOŢIUNI OPUSE
Analogii prin opoziţie.
Instructaj: se spune copilului: „îţi voi citi ceva (o propoziţie, un text) din care lipseşte
ultimul cuvânt, tu trebuie să-mi spui cuvântul care lipseşte!"
Se vor utiliza următoarele fraze:
a) Fratele este un băiat, sora este...
b) O masă este făcută din lemn. O fereastră din...

138
 c) Lămăia este acră, mierea este...
d) O pasăre zboară, un peşte...
e) Câinele muşcă, pisica...
f) Vara plouă, iarna...
g) Ziua este lumină, noaptea este...
h) Vara este cald, iarna este...
i) Se merge cu picioarele şi se aruncă cu...
j) Crescând, băieţii devin bărbaţi, fetele devin...

INDICAREA OPUSULUI UNEI NOŢIUNI

Se spune copilului: «Iţi voi spune un cuvânt, iar tu să-mi răspunzi printr-un alt
cuvânt care este contrariul. De exemplu: spun "bogat", iar tu îmi vei răspunde "sărac"; spun
"alb", tu îmi vei răspunde "negru"».
Se vor utiliza următoarele cuvinte :
a) repede f frumos
b) gras g) rău
c) plin h) curat
d) frig i) uşor
e) uscat j) vesel

COMPARAREA UNOR NOŢIUNI

a) Stabilirea deosebirilor: se cere copilului să stabiliească deosebirile dintre

două noţiuni, de exemplu "prin ce se deosebeşte câinele de pisică?". Se
notează răspunsul copilului şi se prezintă în continuare următoarea listă de
noţiuni:
- mărul şi para - fereastra şi uşa
- câinele şi vrabia - paharul şi ceaşca
b) Stabilirea asemănărilor: se procedează la fel ca la proba anterioară, cu
sublinierea că de data aceasta copilul trebuie să stabilească asemănările dintre
două noţiuni, de exemplu: "prin ce se aseamănă o prună şi o piersică?". Se vor
folosi următoarele noţiuni:
- prună şi piersică - vapor şi automobil
- pisică şi şoarece - fier şi argint
- bere şi vin
c) Stabilirea asemănărilor şi deosebirilor se realizează prezentând copilului
următoarea listă de cuvinte perechi:
mingea şi portocala
avionul şi uliul
marea şi râul

După ce copilul răspunde, este întrebat: "Prin ce se aseamănă şi prin ce se deosebesc

mingea şi portocala? " Se continuă cu celelalte perechi de noţiuni şi se consemnează răspunsurile.

139
 PROBA PENTRU EVIDENŢIEREA ÎNŢELEGERII CA MOMENT
AL UNEI SITUAŢII PROBLEMĂ

Se vor utiliza următoarele întrebări:

a) Când ţi-e somn, ce trebuie să faci?
b) Când ţi-e frig, ce trebuie să faci?
c) Când ţi-e foame, ce trebuie să faci?
d) Dacă plouă atunci când mergi la şcoală, ce trebuie să faci?
e) Dacă arde casa în care locuieşti, ce trebuie să faci?
f) Dacă distrugi un lucru care nu este al tău, ce trebuie să faci?
g) Dacă te tai la un deget, ce trebuie să faci?
h) Dacă în drum spre şcoală constaţi că ai întârziat, ce trebuie să faci?
i) Dacă cineva mai mic vrea să se bată cu tine, ce trebuie să faci?
j) Dacă un prieten te loveşte din greşeală, ce trebuie să faci ?
k) De ce este mai bine să se construiască casele din cărămidă şi nu din lemn?
1) De ce sunt închişi criminalii în închisoare?
NOTĂ: Răspunsurile individuale sunt consemnate şi cotate, după care se fac
aprecierile individuale.

PROBA PENTRU EVIDENŢIEREA MEMORIEI VIZUALE

(copii între 5 şi 10 ani)

Obiectiv: evidenţierea proceselor memoriei: fixare, păstrare, actualizare.

Material: 10 cartonaşe având următoarele dimensiuni: lungime = 25 cm; lăţime = 15 cm
pe care desenăm (sau lipim) imagini ale unor obiecte familiare copiilor (cuţit, pasăre, floare etc).
Se va proceda astfel: pe un carton se lipeşte o imagine; pe al doilea două imagini (altele decât pe
primul); se va proceda astfel până la al zecelea cartonaş ce cuprinde 10 imagini diferite.
Desfăşurare: Se va lucra individual, spunându-i-se copilului. "îţi voi arăta câteva
cartonaşe pe care sunt lipite nişte imagini ale unor obiecte cunoscute de tine. Vom denumi
împreună imaginile respective, apoi vei spune tu singur ceea ce ai văzut". Se pune cartonul cu
o singură imagine pe masă, se denumeşte împreună cu copilul imaginea, se repetă de trei ori,
se pune cartonul de o parte, apoi îl întrebăm pe copil: "Spune ce ai văzut pe cartonul pe care ţi
l-am arătat?". Continuăm cu celelalte cartoane cu 2 - 3 - 4 ... imagini şi ne oprim la acel
cartonaş pe care copilul nu a reuşit să-1 reproducă exact.
Se acordă o notă egală cu numărul cartonului care a fost reprodus complet.

PROBA PENTRU EVIDENŢIEREA MEMORIEI AUDITIVE

(cifre)
Material: următorul şir de numere. Numere de la 1 la 10, realizate din carton colorat. Se
pot folosi pe o tablă sau pe un suport de magnet. Acesta se prezintă copiilor sub forma următoare:
a) 2-7
b) 4-8-3
c) 5 - 9 - 7 -2
d) 6-3- 1-5 -8
e) 7-1-3 -9 -6 -2
f) 1-7 - 3 - 5 -9 -6-8
g) 5-2-4 -6 -3 -1-9-7

140
 Desfăşurare: Se cere subiectului să repete după examinator (educatoare, învăţător,
profesor) cifrele de mai sus. Ne oprim la şirul pe care subiectul nu-1 mai poate reproduce corect.
Nota acordată este egală cu numărul ultimului şir corect reprodus.

PROBA PENTRU EVIDENŢIEREA MEMORĂRII VERBAL-LOGICE

A UNOR DATE DIN POVESTIRI
(se aplică colectiv elevilor din cls. a Il-a - a IV-a)

Ca material se va utiliza următoarea povestire, pe care o citim copiilor în prima oră

de curs, a unei zi de şcoală. Li se atrage atenţia elevilor că vor fi verificaţi a doua zi.
"Lenuţa şi Costel sunt colegi de bancă. Lor le place foarte mult să deseneze şi să
modeleze din plastilină. învăţătoarea le-a spus că dacă vor să înveţe mai bine să
deseneze şi să modeleze ar fi bine să se înscrie la cercul de la Clubul copiilor. Ei au
discutat cu părinţii lor, care s-au bucurat, şi au fost de acord ca să se înscrie la cercul
de desen şi modelaj. Lenuţa şi Costel s-au dus la Clubul copiilor şi s-au înscris. După
câtva timp s-a ţinut un concurs. Lenuţa a desenat pentru concurs un peisaj foarte
frumos, pe care l-a văzut ea la Marea Neagră; peisajul reprezenta o barcă de culoare
verde cu pânza de culoare albă, care plutea pe mare. Pe cer zburau pescăruşi. "
A doua zi se dă fiecărui elev o foaie pe care este scris următorul text cu lacune, copiii
având sarcina să-1 completeze :
"Lenuţa şi Costel sunt... Lenuţa şi Costel s-au dus la... şi s-au înscris la... După
câtva timp la acest cerc s-a ţinut un... Lenuţa a desenat pentru concurs un... foarte
frumos pe care l-a văzut la... Peisajul reprezenta... de culoare... cu pânze de culoare...
care plutea pe... Pe cer zburau..."
învăţătorul va însoţi prezentarea textului cu următoarele indicaţii: "Ieri v-am citit o
poveste despre doi colegi, Lenuţa şi Costel. Astăzi voi va trebui să completaţi textul cu
cuvintele din povestirea pe care aţi auzit-o ieri".
Se noteză pentru fiecare elev numărul de cuvinte corect memorate şi redate, se stabilesc
diferenţele individuale şi se coroborează cu rezultatele obţinute la probele de memorie vizuală.

PROBA PENTRU EVIDENŢIEREA ÎNVĂŢĂRII

UNOR ASOCIAŢII VERBALE
( raport - memorie - învăţare)

Varianta pentru preşcolari

1. Asociere mecanică.
Material: pe un carton desenăm sau lipim imaginile următoarelor cupluri de cuvinte:
a) lista nr. 1
1. un tren - un copac
2. un baston - o pasăre
3. o cheie - ochelari
4. o mână - un cerc
5. o păpuşă - o floare
6. o maşină - un şoarece
7. o casă - un iepuraş
8. un copil - un ciocan
b) lista nr. 2 cuprinde numai câte o imagine din cuplurile de pe lista nr. 1
1. păpuşă
2. mână

141
 3. maşină
4. casă
5. copil
6. cheie
7. baston
8. tren
Desfăşurare: Se dă subiectului lista nr.l, acoperită cu o coală prevăzută cu o fantă
(tăietură). Copilul trebuie să facă să alunece coala în jos în aşa fel încât fanta să vină în
dreptul primului cuplu de imagini care vor fi denumite de către copil. Se procedează
asemănător cu celelalte cupluri de imagini. în faza a doua se oferă copilului lista nr. 2. Se
acoperă cu coala de hârtie prevăzută cu fantă. Sarcina copilului este să denumească imaginea
pe care o vede prin deschizătură şi să spună cu ce imagine a fost asociată în lista nr. 1.
NOTĂ: Copilul trebuie să memoreze cuplurile de cuvinte din lista nr. 1. Se cronome­
trează timpul necesar acestei acţiuni.
Se va consemna: - timpul necesar pentru parcurgerea listei nr. 1;
- timpul necesar pentru parcurgerea listei nr.2;
- numărul de repetiţii necesar;
- timpul total
Se vor stabili apoi diferenţele individuale între copii.

2. Asociere logică.
Material: pe un carton desenăm sau lipim imaginile următoarelor cupluri de cuvinte:
a) lista nr. 1
1. o casă o fereastră
2. un cap de om o şapcă
3. un copil o femeie
4. un picior o gheată
5. o farfurie o lingură
6. o umbrelă ploaie
7. o floare o frunză
8. o maşină o roată
b) lista nr. 2 care cuprinde o imagine din lista nr. 1
1. un copil
2. o umbrelă
3. un cap de om
4. o floare
5. o farfurie
6. o maşină
7. o casă
8. un picior
NOTĂ: Se procedează la fel ca la "Asociere mecanică".

II. Varianta pentru şcolari

1. Asociere mecanică:
Material: o listă dactilografiată, cuprinzând 8 cupluri de cuvinte:
a) lista nr. 1
1. tren - prun
2. păr - stol
3. chei - lan

142
 4. cerb - braţ
5. gram -gust
6. mal - corn
7. plop - larg
8. brav - mic
b) lista nr. 2 cuprinde numai câte un cuvânt din fiecare cuplu de pe lista nr. 1
1. gram
2. cerb
3. mal
4. chei
5. plop
6. păr
7. brav
8. tren

2. Asociere logică:
a) lista nr. 1
1. foame leşin
2 lumină strălucire
3 luptă victorie
4 frecare căldură
5 duşman ură
6 sârguinţă laudă
7. noroc bucurie
8. ploaie revărsare
b) lista nr. 2
1. luptă
2. sârguinţă
3. foame
4. ploaie
5. noroc
6. duşman
7. lumină
8. frecare
NOTA: Se aplică instrucţiunile de la varianta pentru preşcolari, copilul rosteşte
cuvântul pereche (şi nu denumeşte imagini).

PROBE PENTRU CUNOAŞTEREA CARACTERISTICILOR

GÂNDIRII ŞI IMAGINAŢIEI CREATOARE

PREŞCOLARI
Material şi desfăşurare: diferite imagini ale unor obiecte, animale, flori etc.
- I se spune copilului: "Eu ştiu că ţie îţi plac pozele, uite, am şi eu aici câteva
(se aşază pozele pe masă). Poţi să te uiţi la ele; acum alege din ele pe cele
care îţi plac cel mai mult şi încearcă să alcătuieşti o poveste".

143
 - Se aşteaptă ca subiectul să aleagă pozele şi apoi i se spune:"acum te rog să-
mi spui şi mie povestea pe care tu ai facut-o!". După ce copilul a terminat
de povestit i se cere să dea un titlu (proba se poate repeta cu alte imagini
alese de copil).
Interpretare:
se notează pozele alese de copil pentru a realiza poveştile,
se notează timpul fiecărei povestiri;
se notează întrebările puse de copil;
se notează povestirea realizată de copil.
Ş C O L A R I (6 - 10 A N I )
Material şi desfăşurare: jetoane pe care sunt înscrise literele a, b, c, d. Se dau
copilului cele patru jetoane şi i se cere să le aranjeze în diverse combinaţii; timpul de lucru
este de 1 minut. I se spune: "iată patru jetoane pe care sunt înscrise literele: a, b, c, d. Va
trebui să le aranjezi în toate modurile posibile, în aşa fel încât fiecare literă să fe prezentă în
fiecare aranjament. Nu ai voie să repeţi un aranjament".
Interpretare: numărul total de permutări posibile este de 23 (nu se indică elevului
acest număr).
Ed. Claparede oferă următoarele rezultate în procente:

Vârsta
Procent
7 ani 8 ani 9 ani 10 ani 11 ani 12 ani
îoo 8 8 11 9 11 15
75 5 5 5 5 6 7
50 4 4 4 4 5 6
25 3 3 3 3 3 4
0 0 0 0 0 0 0

Dacă un copil de 9 ani a realizat 5 combinaţii, el se încadrează în procentul de 75%,

ceea ce înseamn» în opinia lui Ed. Claparede - imaginaţie creatoare bună; celelalte valori
sunt:
100% - imaginaţie creatoare foarte bună
75% - imaginaţie creatoare bună
50% - imaginaţie creatoare mijlocie
25% - imaginaţie creatoare mediocră
0 %- imaginaţie creatoare foarte slabă
NOTA: Rezultatele au valoare orientativă, întrucât etalonarea nu s-a realizat pe o populaţie
românească.

EXERCIŢII CREATIVE DE GRUP ŞI INDIVIDUALE

Pentru elevii claselor a IlI-a - a IV-a, precum şi a V-a - a VUI-a se pot utiliza probe
de genul:
a) Găsiţi 6 titluri pentru cântece noi cu tema "apărarea păcii".
b) Găsiţi, pentru un copil de 8 ani, 10 forme de a se amuza utilizând imaginaţia lui,
într-o zi ploioasă şi friguroasă când nu poate ieşi afară.
c) întocmiţi o listă care să cuprindă cât mai multe idei pentru celebrarea zilei de
naştere a unui coleg (sau colege).

144
 d) Sugeraţi cât mai multe modalităţi de a face mai spectaculoasă ceremonia de
acordare a premiilor şcolare.
e) Ce alte utilizări puteţi enumera pentru o pălărie de formă înaltă decât aceea de
acoperământ pentru cap.
f) Descrieţi îmbunătăţiri aplicabile la o lopăţică de zăpadă.
g) Imaginaţi-vă că vă aflaţi într-o sală de teatru sau concert plină. Din spatele
scenei se aud deodată strigăte: "foc". Ce veţi face?
h) Ce titluri senzaţionale puteţi da într-un ziar pentru:
- doi oameni se întâlnesc la un colţ de stradă;
- o bătaie de pisici;
- jucăria unui copil;
- o mănuşă.
i) Găsiţi 6 mijloace de a utiliza o bicicletă în interiorul unui apartament.
j) Sugeraţi cel puţin 6 idei pentru a face mai agreabilă o sală de clasă.
k) Care din următoarele obiecte ar fi cele mai susceptibile de a produce un
incendiu: un stilou, o ceapă, un ceas de buzunar, un bec electric?
1) Noteză titlul ultimului film pe care l-ai văzut. Sugerează alte cinci titluri care s-
ar potrivi în egală măsură.
m) Enumera 6 profesiuni pentru care socoteşti că eşti dotat.

6. CHESTIONAR DE CUNOŞTINŢE PENTRU PRESCOLARI

Autor: U. Şchiopu î n „ Copilăria, fundament al personalităţii", (coordonator S. D i m a ) .

Evaluează cunoştinţele generale, relaţiile cu mediul, abilităţi de comunicare, identi­

tatea de sine, dar şi capacităţi de înţelegere şi psihomotorii.

Cunoştinţe generale:
Ştii de unde se cumpără pâine?
Dar de unde se cumpără jucării?
De unde se cumpără pantofi?
De unde se cumpără ilustraţii şi cărţi?
De unde se cumpără prăjituri?
Dar medicamente?
Ştii unde se pun scrisorile ca să ajungă la cei cărora le scrii?
Ştii din ce se fac zidurile caselor?
Dar cum se cheamă locul de unde pleci cu trenul?
Ştii de unde se conduce trenul pe şine?
Ştii cu ce se închide uşa când pleacă toţi de acasă?
Ştii cum poţi ajunge la etajul trei într-un bloc, în afară de scări?
Ştii cum se cheamă locul din casă în care se pun borcanele cu dulceaţă
şi cu murături şi alte preparate pentru iarnă?
Ştii care sunt tacâmurile cele mai obişnuite?
Ştii din ce este făcută podeaua casei?
Dar a băii?
Ştii cum se cheamă locul în care se spală rufele?
Ştii de unde se cumpără fructe şi zarzavaturi?

145
Ştii când înfloresc pomii?
Ce pomi cunoşti?
Ce flori cunoşti?
Ce fructe îţi plac mai mult?
Ce mai cunoşti?
Ce fructe care nu cresc în pomi cunoşti?
Căpşunile, fragii şi zmeura cresc în pomi?
Când se coc cireşile?
Dar piersicile?
Piersicile se coc deodată cu caisele?
Când se coc strugurii?
Ce fructe cunoşti în afară de cele ce cresc în grădinile noastre?
Câţi bani ai vrea să ai?
Ce ţi-ai cumpăra cu ei?
Ce animale cunoşti?
Ce animale de casă cunoşti?
Când pleacă rândunelele?
Când se întorc rândunelele?
Ştii ce sunt veveriţele?
Care e mai mare: şoarecele sau şobolanul?
Ştii cu ce conduce şoferul maşina?
Dar bicicleta cu ce se conduce?
Ştii cum se cheamă străzile foarte largi şi lungi?
Ce face dentistul?
Dar medicul?
Ştii ce face un instalator?
Dar poştaşul?
Ştii ce face un geamgiu?
Ştii cum se cheamă medicul care face operaţii?
Ştii ce fac poliţiştii?
Ştii ce este un semafor?
Ştii care culoare a semaforului îţi spune că nu ai voie să treci strada?
Care este culoarea semaforului care îţi dă voie să treci strada?
Şi care înseamnă că trebuie să fii atent?
Ce culori are drapelul ţării?
De ce drapelul ţării este pus la primărie şi la alte clădiri? (sunt clădiri
oficiale)
Ştii care sunt zilele săptămânii?
în ce zile nu merg oamenii mari Ia serviciu?
în ce zile nu trebuie să mergi la grădiniţă?
Care este sărbătoarea la care aştepţi să vină daruri şi jucării, dacă ai
fost cuminte?
La ce oră trebuie să te duci la grădiniţă?
La ce oră termini programul la grădiniţă?
La ce oră trebuie să te culci seara?
La ce oră trebuie să te scoli dimineaţa?
Câţi copii sunteţi în grupa voastră de la grădiniţă?
Până la cât ştii să numeri?

146
 Ce numere ştii să scrii?
Care îţi place cel mai mult?
Ce litere ştii să desenezi?
Ce litere citeşti mai repede?
Care literă se scrie mai repede?
Care literă o scrii cel mai greu?
Ştii să scrii mama ?
Dar tata ?
Dar eu ?
Dar tu ?

Identitatea corporală:
Câţi ani ai?
Ştii câte mâini ai?
Dar câţi ochi?
Ce ai pe faţă numai unul?
Ce ai pe faţă şi pe corp câte două?
Câte nări are nasul?
Câte limbi ai în gură?
Ştii câte degete ai?
Care e mâna dreaptă?
Care din picioarele tale este piciorul stâng?
Unde este burta ta?
Dar inima ta?
Ştii câţi dinţi ai?
Dar inima mea ştii unde este?
Ştii cu ce gândeşte omul?
Ştii cum se cheamă fiecare din degetele mâinii?
Unde e mintea ta?
Dacă te uiţi la creionul de pe masă şi apoi închizi ochii, poţi să-1 iei cu
mâna dreaptă?
Acum, din nou, poţi să-1 iei cu mâna stângă?
Vezi aici patru ceasuri desenate. Spune ce oră arată fiecare?
Ce vezi cel mai departe cu ochii, acum?
Ce vezi aici, în această cameră?
Poţi merge cu ochii închişi doi paşi de la locul unde eşti până la mine
(sunt trei paşi)?
Care este degetul tău mijlociu de la mâna dreaptă?
Dar degetul arătător de la mâna dreaptă?
Poţi mişca degetul mare de la piciorul drept?
Dar degetul mic de la piciorul stâng?

îmbrăcămintea personală:
îţi cunoşti hainele de casă?
Dar pe cele de grădiniţă?
Dar pe cele de culcare?
Ştii să-ţi pui ciorapii în picioare?
Ştii să-ţi pui pantofii în picioare?
Poţi să-ţi pui cămaşa?

147
 Dar fusta?
Dar pantalonaşii?
Dar jerseul?
îţi pierzi fularul?
îţi plac insignele?
Unde îţi aranjezi lucrurile când te dezbraci?
Ce culori, pentru haine, îţi plac mai mult?
Eşti nervos când te mudăreşti pe haine? De ce?

Apartenenţa la familie:
Ştii cum se numeşte mama ta?
Cum se numeşte tatăl tău?
Câţi ani are mama ta?
Câţi ani are tatăl tău?
Ce serviciu (profesie) are mama ta?
Ce profesie are tatăl tău?
Cine stă mai mult cu tine? (mama, tata, altcineva)
Cine te ceartă mai mult? (mama, tata)?
Cu cine din casă te joci mai mult? Cu mama, cu tata? Cu fraţi sau
surori dacă este cazul...
Cu ce se ocupă mama acasă?
Cu ce se ocupă tata acasă?
Care este mai nervos?
Prietenii părinţilor tăi îţi plac?
Care sunt prietenii tăi cei mai buni?

Cu cât numărul răspunsurilor este mai mare, cu atât copilul are un grad de sociabili­
tate mai dezvoltat.

7. PROBE DE CUNOŞTINŢE PENTRU ŞCOLARUL MIC

Sursa: u n set de probe de cunoştinţe sintetizate de U. Şchiopu şi V. Piscoi.

Autoarele propun probe pentru evaluarea vârstei în anumite discipline şcolare.

a) Pentru vârsta aritmetică se probează contra cronometru câte 4 calcule (de
dificultate crescândă) pentru fiecare operaţie aritmetică, 3 exerciţii cu adunări,
scăderi, împărţiri şi 2 probleme pe cât posibil asemănătoare ca structură de
succesiune a operaţiilor cu exerciţiile dinainte.
b) Vârsta de lectură se stabileşte prin citirea unui text şi încadrarea copilului în
unul din cele 5 niveluri şi grade de lectură:
1) lectură subsilabică
2) lectură silabică cu pauze între silabe (la clasa I)
3) lectură ezitantă pe grupuri de silabe cu opriri, repetări (clasa a II -a)
4) lectură curentă cu opriri la semne de punctuaţie, dar monotonă (cls. a IlI-a)
5) lectură expresivă, corectă
c) Vârsta de scriere se evaluează prin dictare şi copiere (număr de cuvinte în 5
minute). Pentru şcolarii mai mari se pot da probe de segregare care cer separarea
cuvintelor dintr-un text în care acestea apar lipite.
d) Vârsta lingvistică se evaluează după testul Alice Descoeudres care se găseşte în
această lucrare.

148
 8. EVALUAREA EDUCAŢIONALA IN SURDOCECITATE

Sursa: J. M. M c . Innes, J. A . Treffry - „ Copilul cu surdocecitate. Ghid de dezvoltare ".

Scop: Evaluarea copiilor cu surdocecitate.

Cele 3 instrumente presupun colaborarea familiei în administrare.

I. Fişa de evaluare
Numele copilului - - - Data naşterii
Numele specialistului -

1. Care este cauza deficienţei vizuale:

2. Este necesar un tratament special
Specificaţi Nu Da
3. Există simptome sau semne specifice care să arate că e nevoie Nu Da
de specialişti
4. Ce restricţii trebuie făcute în activităţile copilului Nici una
După cum urmează:
5. Copilul trebuie să poarte ochelari
în ce situaţii/condiţii
6. Poate fi determinată acuitatea vizuală a copilului Nu Da
OS OD
7. Dacă determinarea acuităţii vizuale nu a fost posibilă, care este
opţiunea dvs. în privinţa capacităţii vizuale a copilului
8. Copilul poate să urmărească cu privirea un obiect care se
deplasează: Nu Da
a) de la stânga la dreapta Nu Da
b) de la dreapta la stânga Nu Da
c) de sus în jos Nu Da
d) în diagonală Nu Da
e) în cerc Nu Da
f) convergent
Nu Da
g) divergent
9. Copilul ar trebui să folosească instrumente optice specifice Nu Da
ambliopiei. în ce situaţii, condiţii?
10. Copilul lucrează mai bine cu obiecte sau desene de dimensiuni Mare mic
mari sau cu cele de dimensiuni mici La ce distanţă?
11. Care sunt condiţiile optime de iluminat pentru a-i permite
copilului să funcţioneze vizual?
12. Ce recomandări specifice puteţi face, referitor la felul cum
foloseşte copilul vederea, în situaţii de învăţare convenţională:
13. Când trebuie să fie examinat copilul, din nou?
14. Vă aşteptaţi la o deteriorare a vederii copilului?
15. Ce activităţi sugeraţi pentru a pregăti copilul în vederea
următoarei examinări
16. Dacă aveţi alte comentarii sau indicaţii, pe care doriţi să le
transmiteţi

149
II. Fişă de evaluare cu specific auditiv

1. Zgomotele puternice sau sunetele ciudate îl sperie pe copil sau îl interesează?

Nu Rareori Ocazional Frecvent
Ce tip de zgomot?
în ce circumstanţe?
2. Copilul: întoarce capul spre sunet? se opreşte din activitate?
devine tensionat? manifestă alt răspuns?
3. Copilul pare că reacţionează la: zgomote de paşi care se apropie?
lătratul câinelui? soneria de la uşă?
4. Când mama vorbeşte, copilul: îşi schimbă activitatea?
nu îi acordă atenţie? pare surescitat?
5. Copilul încearcă să investigheze sursele de sunet?
din apropiere de la distanţă
6. Copilul pare atent la sunete provenite dintr-o anumită parte:
din dreapta din stânga
Ce fel de sunete?
7. Copilul emite sunete când nu plânge: Nu Da
8. Copilul emite sunete variate: Nu Da
Enumeraţi-le:
9. Copilului îi face plăcere când emite sunete Nu Da
10. Copilul pare să vorbească persoanelor din jur: Nu Da
11. Copilului îi place: să gângurească să repete aceeaşi silabă la nesfârşit
12. Copilul foloseşte vocea pentru: a atrage atenţia?
a arăta că este nefericit? a manifesta entuziasm?
13. Copilul: face deosebiri între sunete puternice?
se joacă cu jucării care produc zgomote? bate într-o tobă sau oală?
suflă într-un fluier? scutură o zornăitoare lângă ureche?
14. Copilului îi place muzica: discuri? radio? TV?
Cum îşi manifestă plăcerea?
15. Copilul încearcă să imite sunete? Nu Da
16. Răspunsurile copilului la sunete sunt consistente?
Nu Da Când consideraţi că el pare atent la sunete?
17. Descrieţi ceea ce se întâmplă atunci când consideraţi că el este atent la sunete:

150
III. Nivelul actual al dezvoltării cognitive.
Se notează:
1. Prezenţa sau absenţa curiozităţii
2. Tehnicile de explorare pe care le utilizează copilul
3. încercările pe care le face pentru a-şi organiza mediul
4. Recunoaşterea cauzei şi a efectului
5. Anticiparea evenimentelor următoare
6. Prezenţa/lipsa modului cum funcţionează memoria pe termen scurt şi pe
termen lung
7. Modele de bază
8. înţelegerea stării de permanenţă a obiectului
9. Recunoaşterea funcţiei unui obiect
10. Nivelul de joacă
11. Capacitatea de a raţiona spaţial
12. Nivelul de rezolvare a unei situaţii
NOTĂ: Cartea „Copilul cu surdocecitate" menţionată ca sursă este un ghid de
dezvoltare care oferă tipuri de programe individuale de stimulare pentru copiii
cu deficienţe multisenzoriale.

151
 Secţiunea a IX-a
PLANUL DE SERVICII PERSONALIZAT
Şl PROGRAMUL DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

Evaluarea prin instrumente formale şi informale este, cum spuneam în introducerea

lucrării, primul pas într-o suită de acţiuni care vizează recuperarea sau compensarea
deficienţelor constatate în urma măsurării dezvoltării. Al doilea pas este, desigur, intervenţia
educaţional-recuperativă. După cum am specificat, unele instrumente (ex: Scara Portage)
cuprind şi sugestii şi tipuri de activităţi care pot fi folosite de cei care lucrează cu copilul.
Depistarea timpurie şi intervenţia precoce sunt cele două obiective care trebuie să
orienteze acţiunea specialiştilor. în urma evaluării, ei trebuie să întocmească programe de
intervenţie educaţional-recuperativă personalizate, prevenind astfel instalarea unor abateri
grave, greu recuperabile sau chiar irecuperabile.
în concluzie, etapele acestui amplu şi complex proces sunt:
1. Depistarea
2. Evaluarea complexă
3. Precizarea nevoilor copilului
4. Elaborarea planului de servicii personalizate (PSP)
5. Elaborarea programului de intervenţie personalizat (PIP)
6. Evaluarea eficienţei planului şi programului şi oferirea (dacă este
cazul) de programe suplimentare

în continuare vom face unele precizări cu privire la cele două instrumente: PSP şi
PIP. PSP şi PIP sunt două instrumente diferite, dar complementare.
1) în timp ce PSP fixează obiectivele generale şi stabileşte priorităţile pentru a
răspunde nevoilor globale de dezvoltare ale copilului, PIP identifică modalităţile
de intervenţie prin care se operaţionalizează obiectivele generale propuse în
PSP.
2) Dacă PSP vizează satisfacerea ansamblului cerinţelor copilului, câmpul de
aplicare al PIP se limitează la un singur domeniu de dezvoltare şi învăţare
3) PSP se derulează pe o perioadă de timp mult mai mare decât PIP (care cuprinde
o perioadă restrânsă de 3 - 6 luni)
4) PSP presupune participarea unei echipe multidisciplinare (medic, psiholog,
psihopedagog, profesor, kinetoterapeut, asistent social), iar PIP poate fi realizat
de o echipă restrânsă sau de un singur specialist.

A. Planul de Servicii Personalizate (PSP) are următoarele funcţii:

a) stabilirea cerinţelor prioritare ale dezvoltării copilului, în raport de capa­
cităţile şi potenţialul său, pe domenii de intervenţie
b) stabilirea scopurilor, serviciilor, programelor sau intervenţiilor asupra
copilului
c) precizarea responsabilităţilor, identificarea resurselor şi a serviciilor dispo­
nibile în comunitate
d) stabilirea unui program de realizare a acestor obiective.

152
 După identificarea forţelor şi necesităţilor copilului şi stabilirea priorităţilor cerinţe­
lor de dezvoltare şi învăţare, PSP trebuie să specifice:
1. scopurile dezvoltării şi învăţării
2. repartizarea responsabilităţilor între membrii echipei pluridisciplinare. In funcţie
de dificultatea dominantă a copilului, trebuie numit un responsabil de caz
3. stabilirea termenelor de realizare a PSP (PSP trebuie evaluat şi revizuit anual).
Scopurile şi obiectivele generale sunt enunţuri generale cu privire la aşteptările de
dezvoltare preconizate. Ele trebuie clasificate în funcţie de priorităţi, să fie realiste, limitate ca
număr (3-4) şi să fie exprimate într-un limbaj clar, accesibil, ca să poată fi înţelese atât de
copil, cât şi de alte persoane implicate în derularea programului.

STRUCTURA UNUI PLAN DE SERVICII PERSONALIZAT

Numele şi prenumele copilului - -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- -

Data realizării PSP - - - - - -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --
Responsabil de caz - - - - - -- -- -- -- -- -- -- -- -- -- --
Membrii echipei - - - - - - - -- -- -- -- -- -- -- - - - - - - --

TIPURI DE
COMPETENŢE DIFICULTĂŢI PRIORITĂŢI SCOPURI
SERVICII

Ce poate face C e nu poate face Ce ar trebui să

copilul.Ce-i place? copilul achiziţioneze
1
2
3
4
Educaţional
Social
Medical şi
psihoterapeutic
Alte tipuri de
servicii

B. Programul de intervenţie personalizat (PIP)

Ca şi PSP, PIP este un instrument de planificare şi coordonare. El este un instrument
de lucru permanent, în direcţia realizării obiectivelor propuse în PSP, pentru un anumit copil.
PIP este o parte a PSP care precizează modalităţile de intervenţie prin care se ating
scopurile PSP.
PIP prinde viaţă acolo unde se încheie PSP.
Echipa restrânsă, care coordonează PIP, se compune din persoane calificate pe
domenii: logopedie, kinetoterapie, terapie ocupaţională etc.
PIP vizează deci un anumit obiectiv de învăţare, într-un anumit domeniu.

STRUCTURA PLANULUI DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

Un PIP trebuie să cuprindă următoarele elemente:
1) Obiectivele învăţării, care sunt mai specifice şi mai precise decât scopurile.
Enunţul obiectivului învăţării conţine descrierea comportamentului reprezentativ
pentru achiziţia vizată, a condiţiilor de realizare a acestui comportament şi pragul
minim de reuşită pe scara achiziţiilor.
2) Strategiile de intervenţie

153
 3) Evaluarea învăţării şi a intervenţiilor
4) Revizuirea PIP şi luarea deciziilor

Explicaţii:
1. Definirea obiectivelor învăţării presupune deci demersul de transformare a
scopurilor descrise în PSP, în obiective de învăţare concretă.
După identificarea comportamentelor „ţintă" enunţul obiectivelor se face în termeni
de comportament observabil şi măsurabil (ex: verbe: merge, vorbeşte reflectat, îşi încheie
singur haina, ştie tabla înmulţirii etc.)
Precizarea condiţiilor presupune indicarea unor informaţii privind timpul, locul,
materialul, ajutorul acordat pentru manifestarea unui anumit comportament.
Pragul reuşitei este un indice cantitativ care stabileşte minimumul ce trebuie realizat
pentru ca obiectivul să fie declarat atins. Atingerea pragului stabileşte momentul în care
intervenţia poate înceta. El se formulează sub formă de procentaj, proporţie, frecvenţă, durată.
Un ultim demers în formularea unui obiectiv este precizarea duratei de realizare (ex:
într-o lună elevul X va învăţa tabla înmulţirii cu 5).
2. Strategiile de intervenţie şi învăţare
Este o a doua etapă în elaborarea PIP, care inventariază mijloacele utilizate pentru a
ajuta elevul să realizeze obiectivele vizate.
Descrierea strategiilor indică ce trebuie să facă specialistul şi sarcina pe care trebuie
să o execute elevul pentru a atinge un obiectiv.
Strategiile stabilesc: CINE execută ; CÂND execută; CUM execută.
Strategia de învăţare este un mod de-a selecţiona informaţii, de-a le organiza, de-a le
memora şi un mod de utilizare pentru a răspunde eficient diverselor situaţii. înainte de a alege
aceste strategii, trebuie identificate obstacolele ce pot împiedeca atingerea obiectivului şi
soluţiile de contracarare.
3. Evaluarea învăţării şi a intervenţiilor
Această evaluare trebuie să permită atât aprecierea gradului în care elevul a atins
obiectivele învăţării, cât şi eficienţa strategiilor de intervenţie folosite.
Măsurarea precede evaluarea. Măsurarea constă în determinarea valorii unei acţiuni
cu ajutorul cifrelor, în timp ce evaluarea este aprecierea fenomenului cu ajutorul datelor
obţinute prin măsurare.
Pentru PIP este indicată forma de măsurare şi evaluare prin obiective, numită şi
criterială. Ea constă în a stabili dacă subiectul a achiziţionat comportamentul-ţintă, enunţat
prin obiectivele învăţării, depăşind pragul de reuşită stabilit.
Procesul de măsurare şi evaluare este continuu, realizându-se înaintea conceperii sau
la începutul derulării PIP, în timpul sau la sfârşitul demersului de intervenţie şi învăţare.
4. Evaluarea şi revizuirea PIP
Această revizuire nu trebuie efectuată la perioade mai mari de 3 luni.
In această a patra etapă a PIP se estimează dacă obiectivele au fost atinse sau nu şi se
iau decizii în consecinţă. Dacă, de exemplu, un obiectiv a fost atins, se trece la alt obiectiv.
Dacă nu este atins, se poate decide, pur şi simplu, continuarea programului încă o perioadă.
Dacă este evident că elevul n-a făcut nici un progres, trebuie revizuite strategiile de
intervenţie. în general, se va începe cu modificarea elementelor din PIP, cele mai uşor de
efectuat şi mai sigure ca impact asupra învăţării. De exemplu, se poate decide acordarea unui
sprijin suplimentar sau alegerea unei alte metode de la care se aşteaptă o reacţie mai bună din
partea elevului. Dacă nici aşa nu se obţin rezultate, se poate schimba tehnica de prezentare a
sarcinii. Şi astfel modificările vor continua până la atingerea obiectivului vizat.
PIP implică în realizarea sa: specialiştii care realizează intervenţia, copilul, părinţii.

154
 STRUCTURA UNUI PIP

Numele/prenumele copilului
Vârsta - - - - - - - - - -
Domeniul de intervenţie - -
Specialişti implicaţi - - - -
Data realizării PIP - - - - -
Data revizuirii PIP - - - - -

Metode Criterii minimale Metode

Perioada
OBIECTIVE şi mijloace de apreciere şi instrumente
de intervenţie
de realizare a progreselor de evaluare
1.
2.
3.

în continuare prezentăm un exemplu de PIP realizat de prof. psiholog P. Lungu.

PROGRAM DE INTERVENŢIE PERSONALIZAT

ÎN CADRUL ACTIVITĂŢILOR
DE TERAPDX EDUCAŢIONALĂ COMPLEXĂ ŞI INTEGRATĂ

I. Informaţii de bază:
Nume elev: XX
Data naşterii: 1987
Psihodiagnostic: deficienţă mintală medie la limita inferioară/DM Severă
Q.I. 45 (Binet-Simon)
Tulburări de coordonare psihomotrică
Infantilism afectiv accentuat
Stări de disonanţă afectiv-raţională
Data de elaborare a programului septembrie 1999

II. Starea actuală a subiectului:

Sector de referinţă: probleme de sănătate, enurezis, epilepsie, fatigabilitate accentuată,
răceli frecvente)
rezultate obţinute în urma aplicării testului Gunsburg de evaluare progresivă
a dezvoltării sociale
Comportament cognitiv
Limbaj şi comunicare: nu sunt formate deprinderile de scris-citit, dar recunoaşte o
mare parte din litere şi scrie şi citeşte cuvinte monosilabice în mod mecanic (dislexie,
disgrafie accentuată pe fond de dislalie polimorfă)
vocabular sărac, posibilităţi de exprimare reduse, tulburări semantice
accentuate
Matematica:
parţial realizate deprinderile de numeraţie 1 - 2 0
nu sunt realizate deprinderile de calcul oral în limita 1 - 1 0
realizează în plan concret adunări şi scăderi în activităţile dirijate de
profesor
cunoaşte parţial monedele şi bancnotele, ştie parţial preţul alimen­
telor de bază

155
 Autonomie personală:
aria de autoservire - schema corporală este realizată relativ slab, deprin­
derile de igienă personală şi de păstrare a sănătăţii parţial dezvoltate
aria de autonomie personală în mediul ambiant: cunoştinţe incomplete şi
deprinderi parţial dezvoltate
aria de relaţii sociale - conduite şi atitudini dominante de infantilism
afectiv şi stări de disonanţă (stări de afect contradictorii)
posibilităţi relativ bune pentru dezvoltarea atitudinilor de relaţionare pozitivă
în grup datorită dorinţei de a fi impreună cu alţii/altele: familia manifestă o
atitudine de supraprotecţie, dar se ocupă de copil (o duce/aduce la/de la şcoală,
cere periodic informaţii despre evoluţia copilului, este receptivă la sugestiile
date de factorii educativi din şcoală, prezentând informaţii cu privire la
comportamentul ei in familie şi în diverse situaţii sociale);
din partea colectivului clasei se manifestă în general atitudini de acceptare
a ei şi de a o ajuta pentru a realiza diverse sarcini motiv de referinţă -
prezintă posibilităţi relativ bune pentru dezvoltarea deprinderilor de
autoservire şi a capacităţilor de autonomie socială şi personală;
manifestă dorinţa de a se integra în grup.

III. Instrumente utilizate în evaluare:

Testul Binet-Simon
Matricele progresive Raven
Testul de motricitate generală Ozeretski
Proba Harris
Testul de orientare spaţială Head
Probe curriculare
„Scala de evaluare a dezvoltării sociale", adaptare după Gunzburg (PAC I):
Chestionare pentru familie
Convorbirea individuală şi în grup
Observaţia spontană şi dirijată

IV. Capacităţi, competenţe, abilităţi, lacune, slăbiciuni, nevoi:

Posibilităţi relativ bune de comunicare orală, gestuală, expresivă
Capacitate relativ bună de învăţare comportamentală prin imitaţie
Sociabilitate relativă
Dorinţa de relaţionare în grup blocată de timiditate
Lipsa încrederii în sine
Slaba coordonare psihomotrică
Stări de disonanţă afectiv-relaţională
Nevoie de afecţiune, de integrare, de modele socio-umane şi de sprijin
permanent din partea celorlalţi
Obiectivele programului:
Programul încearcă o contracarare a deficienţelor psihice (recuperare/compensare)
prin faptul că oferă elevului posibilitatea:
a. de a întâlni o mare varietate de stimuli în cadrul activităţilor terapeutice
b. de a efectua direct o gamă variată de exerciţii în cadrul unor activităţi simple,
accesibile şi în ritm propriu atât la clasă, cât şi individual, în cadrul cabinetelor de
terapie
c. de a cunoaşte lumea prin intermediul tuturor canalelor de recepţie: tactil,
kinestezic, văz, auz, limbaj etc.

156
 abilitarea subiectului pe planurile motric, senzorial, perceptiv, de
gândire, de limbaj şi comportamental, astfel încât să devină mai
apt pentru activitatea educativ-terapeutică din şcoală şi pentru
activi-tăţile sociale, în general
descoperirea şi folosirea potenţialităţilor psihice de învăţare ale
subiectului, a ritmului propriu de achiziţie prin observarea zilnică a
comportamentului acestuia şi prin concentrarea tuturor informaţiilor
din cadrul familiei şi de la toţi factorii educativi din şcoală
diminuarea dizabilităţilor sale printr-un antrenament continuu şi
gradual, atât la clasă, cât şi în cabinetele de terapie pentru
aducerea subiectului la un nivel mai bun de funcţionalitate
psihică generală, pentru a putea dobândi o experienţă cognitivă şi
superioară celei dobândite spontan
abilitarea copilului pentru o mai bună inserţie socială în şcoală,
familie şi societate, în general.
Scopurile prog amului:
dezvoltarea motricităţtii generale
dezvoltarea finei motricitati
educarea echilibrului şi a ritmului mişcărilor
exersarea dominantei laterale
formarea unei imagini corecte a schemei corporale
dezvoltarea capacităţilor necesare pentru autoservire şi pentru
efectuarea diferitelor activităţi practice simple
dezvoltarea capacităţii de discriminare vizuală şi a memoriei
vizuale
dezvoltarea percepţiei spaţiale
dezvoltarea capacităţii de a desprinde obiectul de fondul perceptiv
dezvoltarea capacităţii de discriminare auditivă
dezvoltarea capacităţii tactil-kinestezice
dezvoltarea capacităţii de a raţiona în plan perceptiv
îmbogăţirea limbajului
dezvoltarea înţelegerii
dezvoltarea capacităţii de orientare şi adaptare la mediu
dezvoltarea deprinderilor de autoservire şi de autonomie personală
(activităţi practice simple de igienă şi păstrare a sănătăţii)
dezvoltarea atitudinilor pozitive de relaţionare în grup.

Pornind de la câteva obiective ale ludoterapiei şi ale organizării şi formării

autonomiei sociale şi personale, am întocmit un proiect de intervenţie personalizat de
scurtă durată (secvenţial) care are ca temă familia, având ca obiectiv central reglarea
comportamentului socio-afectiv relaţional în şcoală şi în familie (diminuarea stărilor de
disonanţă afectiv-comportamentală).

CONCLUZII, OBSERVAŢII, RECOMANDĂRI

Evaluarea rezultatelor obţinute la şase săptămâni după aplicarea acestui
subprogram, folosind cu precădere tehnica modelării şi simulării comportamentelor socio­
afective şi a psihoterapiei de expresie, a evidenţiat o reducere parţială a disonanţei afectiv-
relaţionale şi o relativă dezvoltare a deprinderilor de activitate practică simplă, dar şi
necesitatea reproiectării unui nou subprogram de intervenţie personalizat care urmează să
fie realizat în echipă.

157
Concluzionând, se constată necesitatea:
• reluării unor activităţi ce ţin de autoservire, motricitate fină,
coordonare oculo-motorie
• colaborării periodice a asistentului social cu familia, aceasta din
urmă urmând să devină coparticipantă la program
• consilierii periodice a familiei pentru renunţarea la atitudinea de
supraprotecţie şi pentru redarea încrederii în sine a subiectului
• elaborării de programe complementare şi pe structura altor sub-
module din curriculumul şcolii speciale privind şcoala, locuinţa,
alimentaţia, sănătatea, autoservirea, mijloacele de transport, oraşul,
timpul şi mai ales activităţile cu conţinut practic (deprinderi de
conduită civică)
Se recomandă:
• folosirea testului situational: subiectul să fie pus în situaţii de viaţă
reale (de ex. serbarea zilei onomastice îh mediul familial, vizite în
muzee, vizionarea de spectacole cu clasa, cu familia, cu clasa în
cofetărie, etc.)
• să i se dea subiectului sarcini gospodăreşti în clasă şi în familie
• în cadrul tuturor activităţilor, subiectul să fie stimulat pozitiv
pentru dezvoltarea motivaţiei intrinseci privind activitatea de
invăţare-terapie
• activităţi periodice de schimb reciproc de informaţii în cadrul
echipei a tuturor factorilor educativi din şcoală, care să conducă
la acţiuni instructiv-educative unitare.
• implicarea comunităţii în cadrul activităţilor educative (familie,
medic de familie, biserică etc.)

158
 REZULTATE OBŢINUTE
SCOP OBIECTIVE DE ÎNVĂŢARE STRATEGIE
COMENTARII
1 2 3 4
LUDOTERAPIE
Joc didactic: Pe cine invit de ziua mea? elevul necesită ajutorul colegilor şi al
copiii clasei vor spune, pe rând, care le sunt educatorului.
invitaţii la petrecerea de ziua lor;
elevul va spune şi el pe cine invită;
se simulează o petrecere în familie.

TERAPIA COGNITIVĂ TIP B

Joc didactic: Cu familia în vacantă elevul se află în imposibilitatea de a
se stabileşte împreună cu elevii clasei ce interpreta corect rolul dat, mecanismul
membrii ai familiei ar putea merge împreună imitaţiei fiind relativ eficient;
în vacanţă; necesită o activitate individualizată în cadrul
elevul va spune pe cine preferă din familie să cabinetelor de terapie.
In două săptămâni, elevul va meargă cu el în vacanţă;
Va cunoaşte şi va putea spune care sunt membrii se va face o mică scenetă în care fiecare
identifica membrii familiei sale: mama, tata, sora, copil va avea rolul unui membru al familiei;
propriei familii fratele, bunicii, mătuşa, elevul va primi şi el un rol.
unchiul

TERAPIE OCUPAŢIONALĂ
Desen cu tema: "Familia mea". elevul nu poate desena silete umane decât
după contur, cu sprijinul profesorului.

TERAPIE PSIHOMOTRICĂ
Colaj: Familia mea. subiectul mânuieşte cu greu foarfecă,
copiii vor decupa diferite siluete desenate pe decupează cu foarte mare greutate şi nu
hârtie glasată şi le vor lipi pe coli din bloc de poare urmări corect conturul siluetei;
desen, sub forma unui colaj; lipeşte greşit şi foloseşte multă pastă de lipit;
pentru a le lipi, siluetele vor fi deja decupate, nu poate alcătui singur un colaj;
exceptând una la alegerea elevului/ei. necesită sprijinul profesorului şi execiţii
suplimentare individualizate în cadrul
cabinetelor de terapie.

159
 3 4

LUDOTERAPIE
Joc didactic: O zi a familiei mele omite unele acţiuni şi nu le poate reda în ordine
elevii vor interpreta rolul a câte unui membru cronologică;
al familiei respective, adică ce anume face necesită exerciţii individualizate în cadrul
acesta într-o zi de lucru, de dimineaţă până cabinetelor de terapie pentru corectarea
seară: cum se trezeşte, cum se pregăteşte tulburărilor de orientare în timp şi spaţiu.
pentru plecarea de acasă către locul de muncă,
întoarcerea acasă, masa în familie, seara în
familie, pregătirea de culcare;
elevul va primi şi el un rol în care va arăta ce
face, începând de dimineaţa până seara în
familie, într-o zi lucrătoare.

TERAPIA COGNITIVĂ TIP B elevului i se explică, individual, ce înseamnă

Joc didactic: Ce meserie avem în familie fiecare meserie. Este pus să repete şi îi este
elevii vor spune, pe rând, ce ocupaţie are corectată pronunţia defectuoasă;
fiecare membru al familiei; este ajutat de profesor şi copiii care mimează
Va cunoaşte ocupaţia In zece zile, elevul va putea
vor mima activitatea acestora; activitatea spusă de el;
membrilor propriei spune care sunt ocupaţiile
elevul va spune cu ce se ocupă mama, tata, necesită exerciţii individuale în cadrul
familii membrilor familiei
fraţii, unchiul, bunicul. cabinetelor de terapie, unde va viziona
diapozitive din lumea meseriilor;
- joc individualizat cu păpuşi marionete.
TERAPIE OCUPAŢIONALĂ
Desen cu temă dată: O zi a...
elevii vor desena ceea ce face unul din părinţi elevul nu corelează spaţiile integral şi nu
la locul de muncă; respectă limitele acestuia;
elevul va primi o fişă pe care este desenată recunoaşte numai pe baza întrebărilor
activitatea mamei şi va trebui să recunoască ajutătoare pe cine reprezintă fişa.
despre cine este vorba şi să o coloreze.

TERAPIE PSMOMOTRICĂ elevul decupează greu şi reuşeşte să decupeze

Abilitare manuală (uneltele) o singură unealtă aflată la întâmplare în
unelte necesare pentru diverse meserii; cabinetul de terapie;
elevul va decupa uneltele de muncă folosite de exerciţii de sortare a unor cartonaşe
tatăl lui la locul de muncă. reprezentând diferite unelte de muncă.
160
 1 2 3 4
TERAPIE COGNITIVĂ TIP B
Ce face mama în gospodărie reuşeşte să imite destul de bine maturatul.
copiii vor denumi activităţile din gospodărie
ale mamei, vor spune cu ce o ajută şi cum
fac acest lucru (simulare);
elevul va imita una din activităţile mamei.

LUDOTERAPIE
Joc didactic: Aşteptăm musafiri slaba coordonare oculo-motorie.
elevii vor fi împărţiţi pe grupuri de lucru:
unii fac curat în dormitor, alţii în sufragerie,
alţii în bucătărie, fiecare având sarcina lui;
elevul va da cu mătura în dormitor.

îşi va însuşi activităţile Va şti în termen de o lună de TERAPIE OCUPAŢIONALĂ

ce se desfăşoară în zile să aranjeze patul, să facă Colorare după contur
gospodăria proprie ordine în dulap, să măture şi să copiii vor primi câte o planşă în care sunt elevul colorează, parţial, fără să se încadreze
spele pe jos, să şteargă praful, desenate diferite acţiuni din gospodărie, în spaţiu;
să şteargă masa urmând să o coloreze; necesită sprijin şi exerciţii individuale în
elevul primeşte o planşă care conţine o cabinetul de terapie pentru corectarea
imagine a unei fetiţe ce aranjează masa; tulburărilor spaţiio-temporale;
în finalul activităţii, elevii vor aranja se folosesc seturile pentru păpuşi (baia,
planşele, întâi după locul în care se bucătăria, sufrageria, dormitorul).
desfăşoară acţiunea ilustrată (baie, bucătărie,
sufragerie, dormitor) şi apoi, după
succesiunea acţiunilor ilustrate.

TERAPIE PSmOMOTRICĂ
E zi de curăţenie
elevii vor face curat în clasă, având sarcini rezolvă bine şi cu plăcere sarcina.
precise;
elevul va şterge praful de pe bănci.

161
 BIBLIOGRAFIE

1. ARCAN P., CIUMÀGEANU D. - Copilul deficient mintal, Ed. Facla 1980.

2. BLUMA şi colab. - Ghidul Portage, 1976.

3. BONTILĂ G. C. - Teste psihologice, 1969.

4. BOREL - MAISONNY S. - Langage oral et écrit, Vol. I - II, Ed. Delachaux et Niestlé,
Paris 1 9 5 6 .
5. BoiCl G. (coord.) - Evaluarea copiilor cu cerinţe educative speciale în perspectiva
integrării, Ed. Timpul, Reşiţa 1 9 9 8 .
6. DALE J. - Ghidul progresului. 1 9 7 2 .
7. Dima S. (coord) - Copilăria, fundament al personalităţii, Ed. Revista învăţă­
mântului preşcolar, Bucureşti 1997.
8. Ghid de predare-învăţare pentru copii cu cerinţe educative speciale, UNICEF &
RENINCO, 2 0 0 0 .
9. GlLLY M. - Elev bun, elev slab, E.D.P. 1976.
10. GHEORGHIŢA N., FRADIS A. - Metodologia recuperării lexiei şi grafiei la afazici,
Academia de ştiinţe medicale, I.N.P., Bucureşti, 1 9 7 8 .
11. KULCSAR T. - Factori psihologici ai reuşitei şcolare, E.D.P. 1978.
12. KREINDLER A. - Agnozii şi apraxii, Ed. Academiei 1977.
13. LUNGU - NlCOLAE S. - Teste psihologice, Bucureşti, 1 9 9 1 .
14. LOBROT M. - Lire avec épreuves pour évaluer la capacité de lecture, Paris, Editions
ESF, 1 9 8 0
15. MTTROFAN N. - Testarea psihologică a copilului mic, Ed. PRESS Mihaela SRL,
Bucureşti, 1 9 9 7 .
16. Muşu I. TAFLAN A. (coord.) - Terapia educaţională integrată, Ed. Pro Humanitate,
1999.
17. MclNNES J.M., T. REFFRY J. A. - Copilul cu surdocecitate. Ghid de dezvoltare,
Bucureşti, 2 0 0 1 .
18. PÀUNESCU C. - Tulburări de limbaj la copil, Ed. Medicală Bucureşti ,1984.
19. PLANCHARD E. - Cercetarea în pedagogie, E.D.P., 1972.
20. Rééducation ortophonique nr. 197/1999.
21. ŞCHIOPU U., PISCOIV. - Psihologia generală şi a copilului, E.D.P., Bucureşti, 1982.
22. VERZA E., PĂUN E. (coord.) - Educaţia integrată a copiilor cu handicap, As.
RENINCO - UNICEF, Bucureşti, 1 9 9 8 .
23. VERZA E., VERZA FL. - Repere psihogenetice şi psihodinamice în cunoaşterea şi
evaluarea copilului, Bucureşti, 2 0 0 0 .
24. VLAD E., - Evaluarea în actul educaţional-terapeutic, Ed. Pro Humanitate
Bucureşti, 1 9 9 9 .
25. Vrăşmaş E., Stanică C. - Terapia tulburărilor de limbaj. Intervenţii logopedice,
E.D.P., Bucureşti, 1997.
26. Vrăşmaş Ecaterina, - Educaţia copilului preşcolar. Ed. Pro Humaninate, Bucureşti,
1999.

27. Zôrgô B., Radu I. - Studii de psihologie şcolară

162
 United Nations Children's Fund
Bucureşti, R o m â n i a
[email protected]
www.unicef.org

Lucrare tipărită în 2.500 de e x e m p l a r e

cu spriinul Reprezentanţei U N I C E F în R o m â n i a ,
cu fonduri primite de la Agenţia C a n a d i a n ă pentru Dezvoltare Internaţională (C.I.D.A.)