UNIVERSITATEA MARITIMĂ CONSTANŢA

FACULTATEA DE ELECTROMECANICĂ NAVALĂ

SPECIALIZAREA ELECTROTEHNICĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Șl.dr.Ing. DORDESCU MARIAN
ABSOLVENT,
GHEORGHE THEODOR COSMIN

CONSTANŢA, 2014
 UNIVERSITATEA MARITIMĂ CONSTANŢA
FACULTATEA DE ELECTROMECANICĂ NAVALĂ
SPECIALIZAREA ELECTROTEHNICĂ

PROIECT DE DIPLOMĂ
“PROIECTAREA INSTALAȚIIEI ELECTRICE DE JOASĂ
TENSIUNE A UNEI SECŢII DE REPARAŢII NAVALE”

COORDONATOR ȘTIINȚIFIC,
Șl.dr.Ing. DORDESCU MARIAN
ABSOLVENT,
GHEORGHE THEODOR COSMIN

CONSTANŢA, 2015
 Declaraţie

Prin prezenta declar că Lucrarea de licenţă cu titlul “Proiectarea instalaţiei electrice de joasă
tensiune a unei secţii de reparaţii navale” este scrisă de mine şi nu a mai fost prezentată niciodată la
o altă facultate sau instituţie de învăţământ superior din ţară sau străinătate. De asemenea, declar că
toate sursele utilizate, inclusiv cele de pe Internet, sunt indicate în lucrare, cu respectarea regulilor
de evitare a plagiatului:
-toate fragmentele de text reproduse exact, chiar şi în traducere proprie din altă limbă, sunt
scrise între ghilimele şi deţin referinţa precisă a sursei;
-reformularea în cuvinte proprii a textelor scrise de către alţi autori deţine referinţa precisă;
-rezumarea ideilor altor autori deţine referinţa precisă la textul original.

Constanţa,

Gheorghe Theodor Cosmin

_________________________
(semnătura în original)
 CUPRINS
Introducere

Capitolul I Generalități
I.1. Noţiuni generale privind instalaţiile electrice industriale de joasă tensiune......................6
I.2.Probleme de proiectare a reţelelor electice de joasă tensiune …...……………………...10
I.3. Solicitări în reţele electrice de joasă tensiune ……...........................................................11
I.4. Condiţii și date de proiectare ………………………………………………….……..........12
I.4.1. Influențe climatice.............................................................................................13
I.4.2. Datele temei de proiectare.................................................................................14
I.4.3. Prezentarea generală..........................................................................................15

I.4.4. Instalaţia electrică de alimentare.......................................................................15

Capitolul II Etape ale proiectării

II.1. Stabilirea puterilor de calcul.........................................................................................18

II.2. Determinarea curentului de vârf și curentului de calcul...............................................21
II.3. Calculul curenţilor de scurtcircuit. Solicitări în regim de avarie.......................................22

II.4. Factorul de putere. Generalități. Efecte și modalități de compensare ...............................28

II.5. Pierderi de tensiune ......................................................................................................30

Capitolul III Dimensionarea și alegerea echipamentelor instalației electrice de alimentare cu

energie electrică de joasă tensiune

III.1. Calculul fotometric al instalației de iluminat din secția de reparații.............................31

III.2. Breviar de calculul al instalaţiei de forță şi iluminat....................................................37

III.2.1 Calcul de echilibrare al sistemului trifazat......................................................45

III.2.2 Calculul curenţilor de scurtcircuit....................................................................47
III.2.3 Alegerea declanşatoarelor, întreruptoarelor electromagnetice.........................60
Capitolul IV Protecția muncii în instalațiile electrice..................................................................62

Anexe..................................................................................................................................................69

Concluziile lucrării..............................................................................................................................71

Bibliografie.........................................................................................................................................72
 Introducere

Încă din antichitate a fost remarcat fenomenul de electrizare a corpurilor. Au trecut secole
până la elaborarea unei teorii electromagnetice riguroase, prin contribuțiile unor mari fizicieni
ca: Ampère, Faraday, Maxwell. Einstein realizează unificarea dintre teoriile mecanicii clasice și
ale electromagnetismului.
Civilizația zilelor noastre nu poate fi concepută fără utilizarea energiei electrice în aproape
toate sectoarele de activitate ale societăţii omeneşti.
Satisfacerea necesităţilor de energie electrică, constituie o problemă majoră a lumii datorită
micşorării rezervelor de resurse clasice (cărbunele, petrolul, gaze) şi a tendinţei monopolizării
impuse de marile puteri.
Am ales şi tratat această temă , utilă şi pasionantă deoarece îmi oferă posibilitatea de a îmi
perfecţiona şi pune în practică cunoştintele dobândite la cursurile de specialitate.
Tema este incitantă prin actualitatea, extinderea şi importanţa ei, necesitând o laborioasă
muncă de cercetare şi documentare, de coroborare şi asamblare a informaţiilor şi cunoştinţelor
necesare dezvoltării ei.
Această lucrare este structurată pe 4 capitole.
În primul capitol, denumit „Noţiuni generale”, sunt prezentate datele temei de proiectare dar
şi noţiuni privind instalaţiile electrice de joasă tensiune împreună cu dificultăţile întâmpinate în
proiectarea acestora.
În cel de-al doilea capitol intitulat ”Etape ale proiectării” am pus în evidenţă două metode de
stabilire a puterilor de calcul, modul de determinare al curenţilor de calcul, de vârf şi de scurtcircuit
cât şi noţiuni referitoare la factorul de putere şi modul de compensare.
Cel de-al treilea capitol "Dimensionarea și alegerea echipamentelor instalației electrice de
alimentare cu energie electrică de joasă tensiune ",este structurat la rândul său în două subcapitole. S-
au realizat calcule fotometrice ale instalației de iluminat pentru a crea o iluminare optimă condiţiilor
de lucru cât şi calculul de alegere al echipamentelor de protecţie.
În ultimul capitol "Protecția muncii în instalațiile electrice" au fost enumerate principalele
măsuri care trebuie urmate pentru evitarea accidentelor ce pot apare în timpul lucrului cu un curent
electric mai mare decât cel suportat de corpul omenesc, cât și măsurile necesare pentru a nu polua
mediul înconjurător.

5
 CAPITOLUL I
GENERALITĂŢI

I.1. Noţiuni generale privind instalaţiile electrice industriale de joasă tensiune

Instalaţiile electrice industriale de joasă tensiune realizează distribuţia energiei electrice la

receptoare indeplinind scopul final al intregului proces de producere, transport si distribuţie a
energiei electrice.
Receptoarele electrice alimentate in joasă tensiune au o mare diversitate, ocupând în general
o pondere însemnată în valoarea puterii instalate la consumator. Având în vedere rolul instalațiilor
de joasă tensiune, rezultă că proiectarea acestora este în strânsă legatură cu caracteristicile tehnico-
funcționale ale receptoarelor electrice.
Un mare număr de receptoare electrice se află, în mod obișnuit, montate în cadrul utilajelor
tehnologice, acesta cuprinzând unul sau mai multe receptoare. Prin fabricație, aceste utilaje au o
instalație electrică proprie care, cuprinde o parte de forță cât si parte de comandă, automatizare,
masură si control.
Rețelele electrice de joasă tensiune sunt constituite din totalitatea coloanelor si circuitelor de
utilaj sau receptor. Prin coloană se denumește ansamblul elementelor conductoare de curent care
alimentează un tablou de distribuție, iar prin circuit ansamblul elementelor conductoare de curent
care alimentează unul sau mai multe receptoare.
Rețelele electrice de joasă tensiune se pot grupa astfel :
- rețele de alimentare, care leaga barele de joasă tensiune ale posturilor de transformare la punctele
de distribuție, cuprinzând totalitatea coloanelor electrice.
- rețele de distribuție, care fac legătura între punctele de distribuție și receptoare sau utilaje,
incluzând totalitatea circuitelor de receptor , respectiv utilaj.
In România se utilizează următoarele tensiuni standardizate pentru reţelele electrice de
distribuţie :
● Reţele electrice de joasă tensiune (sub 1 kV) ;
● Reţele electrice de medie tensiune (între 1 kV şi 35/60 kV) ;
● Reţele electrice de înaltă tensiune (110 kV) ;

6
● Reţele electrice de foarte înaltă tensiune (220, 400 şi 750 kV ).

Tensiunile nominale standardizate în reţelele electrice trifazate din țara noastră sunt
conform tabelelor de mai jos :
Tabelul nr. 1.1

CATEGORIA TENSIUNILOR JOASE ( Un < 1KV )

NR. Tensiunea de linie (Ul) Tensiunea de fază (Uf)
1. 400 V 230 V
2. 690V 400 V
3. 1200 V 690V

Tabelul nr. 1.2

CATEGORIA TENSIUNILOR ÎNALTE ( Un > 1KV )

NR.
MT ÎT FÎT
1 UN <kv> 6 10 20 35 110 220 400 750

2 UMe 7,2 12 24 46 123 245 420 765

3 UMr +20% +10% +5%

Notații folosite :
Uf = a unui circuit al LEA este tensiunea dintre oricare conductor de fază și neutrul
sistemului trifazat ;
Ul = este tensiunea dintre doua conductoare de faza ;
UMe = reprezintă tensiunea cea mai mare pentru care echipamentul este specificat ;
UMr = reprezintă valoarea cea mai mare a tensiunii care poate apare la un moment dat într-un
punct oarecare al rețelei în condiții de funcționare normale.

Schemele rețelelor de distribuție

Racordarea receptoarelor și utilajelor la tablourile de distribuție se poate face :
- radial;
- cu linie principală.
7
 În figura 1.1 este prezentată o rețea de distribuție radială cu trei circuite, unul de receptor
pentru motorul m1 și doua de utilaj pentru utilajele u1 și u2. Configurația radială este cea mai des
utilizată pentru rețelele de joasă tensiune.
Pentru alimentarea receptoarelor și utiljelor electrice de o mai mica importanţă, aflate la o
distanță îndepartată de punctele de distribuție însă amplasate apropiat între ele, se poate utiliza
distribuția cu linie principală, numită conexiune în lanț ( figura 1.2 ).

Schema de alimentare radială aferentă TD Schema unui tablou cu linie principală

Gruparea receptoarelor pe tablouri de distribuție secundare trebuie sa se realizeze în baza

următoarelor considerente :
- existența unor corelații funcționale în cadrul procesului tehnologic deservit ;
- amplasarea învecinată în cadrul secției ;
- lipsa perturbațiilor reciproce supărătoare între diferite tipuri de receptoare ;
- receptoarele de categorii diferite se grupează pe diferite tablouri.
În concluzie, problema gruparii utilajelor și receptoarelor dintr-o secție pe tablouri de
distribuție, poate fi soluționată dacă se cunosc amplasamentele utilajelor și receptoarelor ( schema
tehnologică), caracteristicile tehnico-funcționale ale acestora și procesul tehnologic din secție.

Schemele rețelelor de alimentare

Rețelele de alimentare de joasă tensiune se pot organiza conform schemelor de alimentare:
- radiale;
- cu linii principale;

8
- buclate ;
- combinate.
a) Schemele radiale sunt utilizate pentru alimentarea unor tablouri de distribuție suficient de
încarcate, montate relativ apropiat unele de altele, cât și în cazul tablourilor de distributie cu puteri
cerute mari, distanțate, față de care tabloul general ocupă o poziție aproximativ centrală. Acestea
asigură și limitarea valorilor curenților de scurtcircuit.
Rețelele de alimentare radiale, se pot realiza cu o singură treaptă (fig. 1.3), cu doua sau în cascadă
(fig 1.4).

Schema rețelelor de alimentare radială Schema rețelelor de alimentare radială

cu o singura treaptă în cascadă

b) Schemele cu linii principale (fig.1.5) se folosesc pentru alimentarea unor tablouri de distribuție
amplasate pe o aceeași direcție față de tabloul general, la distanțe relativ mici, iar mărimea încărcării
acestor tablouri nu justifică folosirea schemei radiale.

9
 Rețele de alimentare cu linii principale:
a - nesecționată, cu sarcini distribuite
b - nesecționată, cu sarcini concentrate
c - secționată
c) Schemele buclate se obțin prin reintroducerea capătului liniei principale secționate la punctul de
alimentare de plecare. Aceste rețele asigură în punctele de distribuție pe care le alimentează o
rezervă în linii, putând fi utilizate în cazul unor grupe de receptoare de categoria a doua.
În figura 1.6 este reprezentată o rețea de alimentare în inel ( simplu buclată ), obţinută prin
buclarea unei linii principale secţionate.

Rețea de alimentare în schemă combinată, cu linii principale și buclate

d) Schemele combinate, cuprinzând liniile radiale, principale și buclate se utilizează în mod curent,
dată fiind diversitatea condițiilor practice, în care trebuie realizată distribuția în joasă tensiune. În
figura 1.6 este prezentată o exemplificare de rețea combinată.
Dacă se folosesc puncte de distribuție intermediare, atunci alimentarea tablourilor principale
se poate realiza după o schemă, iar a celor secundare dupa o altă schemă. Având în vedere aceste
lucruri, se pot obține scheme combinate între trepte de distribuție.
Variantele tehnice ale schemelor rețelelor de joasă tensiune se analizează din punct de vedere
al siguranței în funcționare, se compară între ele pe baza calculelor economice și în funcție de
acestea se alege varianta finală.

10
 I.2. Probleme de proiectare a reţelelor electrice de joasă tensiune

Instalațiile electrice de joasă tensiune constituie ultimul element prin care sunt alimentați
consumatorii de putere mică sau medie. Acești consumatori pot fi impărțiți în doua categotii :
- consumatori casnici ;
- consumatori industriali.
Problema creșterii siguranței în alimentarea consumatorilor constitue o preocupare continuă
pentru companiile producatoare de echipamente, centrele de proiectare cât și pentru întreprinderile
de exploatare.
Căile principale pentru atingerea acestor deziderate sunt următoarele :
- ameliorarea performanțelor și a calității aparatajului de protecție, comutație și a materialelor
izolante;
- stabilirea unor configurații optime ale rețelelor și dimensionarea corectă a elementelor instalațiilor;
- execuția și respectarea principiilor ce stau la baza mentenabilității.
În paragrafele următoare se vor prezenta câteva tipuri de solicitări ce apar in rețelele electrice
de joasă tensiune.

I.3. Solicitări în reţele electrice de joasă tensiune

Cunoaşterea solicitărilor produse în reţele în timpul funcţionării acestora este necesară pentru
alegerea corespunzătoare a elementelor reţelelor (material conductor, aparate electrice).
Solicitările reţelelor se pot împărţi în două grupe:
- solicitări în regim normal de funcţionare, care trebuie să fie suportate timp îndelungat de
elementele reţelei;
- solicitări în regimul de avarie produs de funcţionarea defectuoasă a utilajelor sau de defecte
ale reţelei, care trebuie eliminate în cel mai scurt timp, prin acţiunea aparatelor de protecţie
prevăzute în scheme, înainte ca elementele reţelei să depăşească parametrii admisibili care
condiţionează funcţionarea lor corectă în continuare.

11
 Solicitări în regim normal de funcţionare

Solicitările normale ale instalaţiei sunt produse de sarcinile electrice normale, determinate de
funcţionarea receptoarelor conform proceselor tehnologice, în condiţiile menţinerii în stare corectă a
reţelelor (continuitate, izolaţie).
Prin sarcină electrică se înţelege în primul rând, intensitatea curentului electric care parcurge
reţeaua. La o anumită valoare a tensiunii reţelei, sarcină electrică se poate exprima prin puterea
electrică absorbită de receptoare, îndeosebi puterea activă P dar şi puterea reactivă Q şi aparentă S
care se determină în funcţie de puterea activă şi de factorul de putere ( Q= P · tg ϕ , S= P/cos ϕ ).
În regim normal de funcţionare, se deosebesc:
- curenţi de durată, care nu depăşesc valori nominale caracteristice receptoarelor;
- supracurenţi funcţionali de scurtă durată (vârfuri de curent), care rezultă din principiul de
funcţionare al receptoarelor şi care depăşesc de câteva ori curentul nominal; în această
categorie intră curenţii de pornire ale motoarelor electrice, şocurile de curent la cuptoarele
electrice cu arc şi la transformatoarele de sudură, curenţii de conectare la lămpile electrice.
Curenţii de durată produc încălzirea conductoarelor şi a tuturor elementelor reţelei, în
conformitate cu serviciul în care funcţionează receptoarele, determinând, în acelaşi timp, pierderi de
tensiune în reţea.
Valorile lor se au în vedere, în primul rând, la dimensionarea reţelei, astfel încât solicitările
produse să nu depăşească limitele admisibile.
Supracurenţii funcţionali provoacă încălzirea suplimentară a elementelor reţelei, creşterea
momentană a pierderilor de tensiune şi solicitarea suplimentară a aparatelor de protecţie.
Consecinţele lor se înlătură prin supradimensionarea corespunzătoare a elementelor reţelei
(conductoare şi aparate de protecţie), astfel încât solicitările să rămână în limitele admisibile, iar
aparatele de protecţie să nu interpreteze valorile respective drept un regim de avarie şi, ca atare, să
nu funcţioneze.
I.4. Condiţii și date de proiectare

Amplasarea instalaţiilor electrice trebuie să se realizeze ţinând seama de condiţiile climatice

ale mediului ambiant, altitudine, pericolul de pătrundere a apei şi prafului, pericolul de
coroziune, pericolul de incendiu şi pericolul de deteriorări mecanice.

12
 Secția de reparații navale este situată în S-E României, la țărmul Mării Negre, în partea de
sud a orașului Mangalia, la 45 km distanță de portul Constanța.
I.4.1. Influențe climatice :
a) Influențe pontice - pe litoral:
- ierni blânde ( temperatura medie fiind de 0.2°C)
- veri calde (temperatura medie vara de 22.8°C)
- temperatura medie anuală având 11.4°C
b) Influențe de ariditate:
- veri fierbinți
- secete frecvente
- ierni foarte reci
c) Precipitaţii : 378.8 mm
d) Mediile anuale ale umezelii relative a aerului oscilează de-a lungul litoralului, intre cca
81% - 82% la Gura Portiței, Constanța și Mangalia
La amplasarea instalaţiilor electrice se va ţine seama de posibilitatea de extindere a acestora.
În mod obișnuit, intervalul de timp pentru care se va asigura această posibilitate de extindere va fi de
circa 10 – 15 ani.
Secția de reparații navale este situată în Dobrogea, jud. Constanţa încadrându-se conform
STAS 10101/20-90 în categoria B a zonelor climatice din România.
Tabelul nr 1.3

Coordonatele geografice ale oraşului Mangalia :

- longitudine E - 28°34’58’’
- latitudine N - 43°49’02’’
Valori medii absolute multianuale ale temperaturii în Mangalia se regăsesc în tabelului nr.
1.4 :

13
 Tabelul nr 1.4
Temperatură Ian. Feb. Mar. Apr. Mai. Iun. Iul. Aug. Sep. Oct. Noi. Dec
Val.Maximă 5 6 9 12 19 23 26 26 22 17 11 6
°C (°F) (41) (43) (48) (54) (66) (73) (79) (79) (72) (63) (52) (43)
Val.minimă -1 0 2 7 12 16 18 18 14 10 4 1
°C (°F) (30) (32) (36) (45) (54) (61) (64) (64) (54) (50) (39) (34)

I.4.2. Datele temei de proiectare

1) Dimensiunile construcției:
- sectia de reparații, AxBxH = 12x9x10 [m]
- anexa socială AxBxH = 8,5x9x3 [m]
2) Iluminare medie:
- sectia de reparații, Emed = 400 [lx]
- anexa socială:
 biroul de gestiune, Emed = 300 [lx]
 vestiarul de bărbaţi, Emed = 200 [lx]
 grup sanitar + duşuri, Emed = 50 [lx]
 culoar de acces, Emed = 130[lx]
3) Coeficienţi de reflexie:

- secţia de reparații, pt = 0,3; pp = 0,3

- anexa socială, pt = 0,3; pp = 0,3

4) Coeficienţi de depreciere:
- sectia de reparații, Kdepr = 1,3
- anexă socială:
 biroul de gestiune, Kdepr = 1,25
 vestiarul de bărbaţi, Kdepr = 1,25
 grup sanitar + duşuri, Kdepr = 1,3
 culoar de acces, Kdepr = 1,25
 Varianta transformatorului: anvelopă.

14
I.4.3. Prezentarea generală

Secția de reparații navale este o construcţie cu structură de rezistenţă din grinzi şi stâlpi din
beton armat, acoperită, prevăzută cu geamuri ce permit, în timpul zilei, pătrunderea luminii naturale.
Pardoseala secției este realizată din planşeu de beton, cu canal de cable pe partea de nord,
vest şi sud a halei. Înălţimea halei este de 9 m.
În cadrul secției navale au loc activitați de reparații și prelucrări mecanice, în două
schimburi, nu prezintă pericol de explozie sau de incendiu.
În secție sunt amplasate 5 maşini-unelte, acestea fiind dispuse în așa fel încât distanța dintre
mașini să fie de minim 1 m iar față de tablourile electrice de minim 1,5 m.
Anexa socială cuprinde un birou de gestiune, un vestiar, grup sanitar, duș și un culoar de
acces având uși de acces spre zona de lucru.
Podeau în această zonă a secției este realizată din lemn în biroul de gestiune și vestiar iar în
zona grupului sanitar și a holului de acces din mozaic.

I.4.4. Instalaţia electrică de alimentare

Alimentarea instalaţiilor interioare de 400/230 V de iluminat şi forţă pentru secția de
reparații industriale şi pentru anexa socială se prevede o alimentare dintr-un post de transformare
20/0,4 kV în varianta constructivă de tip anvelopă.
Din postul trafo se va alimenta tabloul electric general de distribuţie ( TGD ) aflat în secția
de reparații, la care se vor conecta:
- un tablou electric de forță ( TF ), situat în interiorul secției de reparații, pentru
alimentarea circuitelor de forţă a maşinilor-unelte din atelier.
- un tablou electric de serviciu, amplasat tot în interiorul secției de reparații, pentru
alimentarea circuitelor electrice de iluminat din anexa socială.

Instalaţia electrică de iluminat normal ( 230 V )

Sistemul de iluminat normal asigură executarea în condiții propice a unor activităţi umane
într-o incintă, conform destinaţiei acesteia în condiţiile în care iluminatul natural nu este satisfăcător.
Ansamblul corpurilor de iluminat echipate cu surse de lumină corespunzătoare, amplasate
după o dispunere logică într-o incintă (încăpere) dependentă de considerente funcţionale şi/sau
estetice, în scopul realizării mediului luminos confortabil capabil să asigure desfăşurarea unei

15
activităţi umane (impuse) sau realizării unei anumite funcţiuni, defineşte noţiunea de SISTEM DE
ILUMINAT.
Conform temei de proiectare, în secția de reparaţie s-a proiectat o instalaţie de iluminat
normal cu corpuri de iluminat echipate cu tuburi fluorescente cu vapori de mercur de joasă presiune.
În grupurile sanitare se vor prevedea corpuri de lampă fluorescente cu un grad de protecţie IP
corespunzător mediului umed şi coroziv tipic încăperii.

Iluminarea medie pentru fiecare încăpere este precizată în lista datelor temei de proiectare.

Datele nivelelor normate pentru iluminarea medie precum şi ale coeficienţilor de depreciere,
caracteristice activităţiilor din încăperi care s-au luat în considerare la proiectare, sunt precizate în
lista datelor temei de proiectare.

Instalația electrică de forță

Având în vedere cunoașterea amplasării mașinilor unelte cât și a caracteristicilor electrice,

alimentarea se va realiza cu circuite trifazate, conductoarele fiind amplasate în canalul de cable.

Rețeaua de alimentare cu energie electrică este de tip radial deoarece acestea asigură
limitarea valorilor curenților de scurtcircuit.

După stabilirea modului în care se vor conecta receptorii trifazați care vor fi alimentati de la
tabloul de forţă, se va realiza schema monofilară a tabloului respectiv, pe care se vor nota:
- aparatele de protecţie şi separaţie
- materialele din care se realizează circuitul (conductoare, tuburi de protecţie şi
dimensiunile acestora).
- numele receptoarelor
- puterea instalată a acestora şi curentul cerut al receptoarelor.

16
 CAPITOLUL II
ETAPE ALE PROIECTĂRII

II.1. Stabilirea puterilor de calcul

Puterea activă de calcul “Pi” a unui consumator reprezintă suma puterilor nominale ale
tuturor receptoarelor, fixe sau mobile, ale consumatorului respectiv.
În cazul în care nu se cunosc date certe Pi se va aprecia după valori constante ale
consumatorilor similari. Clasificarea consumatorilor industriali se face în raport cu :
- variante de dotare cu receptoare industriale;
- variante posibile de puteri instalate;
- puteri de calcul diferenţiate funcţie de dezvoltarea zonei geografice (minime
şi maxime).
Pentru restul consumatorilor, în cazul în care nu se cunosc date certe, la dimensionarea
reţelelor de alimentare se vor lua în consideraţie consumurile de putere şi energie electrică
constatate la consumatori similari existenţi . În situaţia concretă a unui consumator se vor lua datele
precizate de acesta prin chestionarul energetic.

Puterea activă absorbită de un consumator individual într-un interval de timp (de regulă 1
an) variază de la o valoare minimă “Pmin” la o valoare maximă “Pmax”.
Pentru dimensionarea reţelelor de alimentare a consumatorului, se va lua în considerare
valoarea maximă a puterii absorbite, ”Pmax”, care, pentru consumatorii noi, este valoarea precizată
de aceştia în cererea de racordare şi furnizare a energieie electrice, iar la consumatorii existenţi,
acolo unde nu există măsurători, se va deduce din energia anuală totală furnizată, prin formula:
Wa
Pmax = [kW] ( 2.1)
TU max
unde :
Wa (Kwh) - reprezintă energia electrică activă consumată într-un an, cunoscută din facturile pe acest
interval de timp;

17
TUmax – reprezintă o valoare de calcul pentru durata de utilizare a puterii maxime într-un an,
respectiv intervalul de timp în care, dacă un consumator ar solicita o putere constantă şi
egală cu o putere maximă, el ar consuma aceeaşi cantitate de energie ca şi în cazul real.
Pentru determinarea puterii active absorbite de un consummator se definesc următoarele
mărimi:
- energia electrică activă consumată într-un interval de timp, de regulă
un an Wa (Kwh), cunoscută din facturările pe acest interval de timp;
- durata de utilizare a puterii maxime (h); această durată este în funcţie de tipul
consumatorilor şi este cuprinsă, de regulă, între 2000 ÷ 5000 h anual.
Atunci când nu se cunosc datele specifice categoriei consumatorului respectiv, aceasta se
precizează după consumatori similari în intervalul sus – menţionat.
Pentru consumul casnic, de regulă, din experienţă şi măsurătorile anterioare, valoarea duratei
de utilizare a puterii maxime se situează în prezent în jurul a 2500 h, cu tendinţa de creştere spre
3000 h.
Factorul de utilizare a puterii instalate “Kui” pentru un consumator se defineşte ca raportul
între puterea activă medie absorbită şi puterea activă instalată .

Kui = Pmed (2.2)

Pi
Ti
Kui = (2.3)
T0
in care:
Pmed – este puterea medie consumată în intervalul de timp dat;
Wa
Pmed = (2.4)
Pi  T 0
Wa – este energia electrica activa consumata in intervalul de timp dat;
Pi – puterea activă instalată;
Ti – este o valoare fictivă şi reprezintă durata de utilizare a puterii instalate într-un anume interval de
timp;
Wa
Ti = [h] (2.5)
Pi  T 0

T0 = durata intervalului dat;

18
 Puterea activă de calcul, “Pc” (sau puterea cerută) este puterea activă pentru care se
dimensionează un element de reţea la care se va racorda un grup de “n” consumatori.
Puterea activă de calcul pentru un element de reţea (linie de J.T., P.T-M.T./J.T., linie de
medie tensiune , staţie de transformare) reprezintă suma puterilor active absorbite simultan de
consumatorii alimentaţi prin acelaşi element de reţea.
n
Pc = Ksi ∙ ∑ Pj [ kW] (2.6)
j=1

unde: Pc – este puterea activă de calcul pentru un element de reţea;

Ksi – este factorul de simultaneitate care arată contribuţia unui consumator, la
încărcarea elementului de reţea care se dimensionează;
Pj – puterea maxima absorbita de consumatorii de tip “j” , racordati la acelasi element
de retea si care urmeaza a fi dimensionat;

Puterea reactivă de calcul, “Q”, este suma puterilor reactive maxim absorbite la un moment
dat de un grup de receptoare sau consumatori.

Factorul de puterea mediu la care este consumată energia de către un consumatori sau la
care se tranzitează energia electrică printr-un element de reţea într-un anumit interval de timp se
determină astfel :
Wa
cosφ med = (2.7)
Wai  Wri
2 2

unde :
Wai – energia electrică activă consumată în intervalul de timp “i”;
Wri – energia electrică reactivă consumată în intervalul de timp “i”;

Densitatea de sarcină este o valoare de dimensionare a unui ansamblu de reţele electrice ce

alimentează un grup de consumatori, de regulă, de acelaşi tip şi caracterizează o zonă de consum
(casnic, terţiar, mici consumatori industriali).
Densitatea de sarcină reprezintă raportul între puterea maximă simultan absorbită de
consumatori şi unitatea de suprafaţă.
Prin unitatea de suprafaţă se înţelege suprafaţa construită.

19
 II.2. Determinarea curentului de vârf și a curentului de calcul

Curentul de vârf
Unele receptoare electrice absorb, în anumite regimuri din funcționarea lor cu durate relaiv
reduse, curenți mai mari decât cei nominali, numiți curenți de vârf. Din această categorie fac parte
motoarele electrice, al caror curent de pornire poate fi de câteva ori mai mare decât curentul
nominal.
Pornirea directă a motoarelor electrice este admisă în următoarele condiții:
- puterea acestora sa nu depașească 20% din puterea transformatoarelor funcționând în paralel;
- la consumatorii racordați direct la rețeaua de joasă tensiune a furnizorului, motoare cu puteri pană
la 4 kW inclusiv, sau 5.5 kW inclusiv, după cum tensiunea de linie a rețelei este de 220 V, respectiv
380 V.
Curentul de pornire Ip al motoarelor cuplate direct la rețea se determină cu ajutorul
curentului relativ de pornire λ, conform relatiei:
Ip = λIn (2.8)
In - este curentul nominal al motorului
λ- curentul relativ de pornire.
Curentul nominal al motorului este dat în datele de catalog a motoarelor, valorile uzuale
fiind:
- 6.5 .....8 - pentru motoare asincrone cu rotor în colivie;
- 2.........2.5 - pentru motoare asincrone cu rotor bobinat;
- 3........7 - la pornirea în asincron a motoarelor sincron;
- 1.7 ....2 - pentru motoare de curent continuu.
În situația în care pornirea nu se realizează prin cuplare directă, calculul curentului de
pornire se poate realiza cu relația:
Ip = λ’In (2.9)
λ’ - curentul relative de pornire corespunzător situației reale
Pentru motoarele asincrone se cunosc relațiile:
- λ’ = λ/3 la pornirea stea-triunghi;
- λ’= λ/K 2 la pornirea prin autotransformator, K fiind raportul de transformare;
- λ’= λ/1,2…2 la pornirea cu rheostat de pornire.

20
 Curentul de vârf pe coloana de alimentare a unui grup de receptoare care conține motoare
asincrone sau sincrone se determină în ipoteza că pornește motorul cu curentul de pornire cel mai
mare I pmax , restul receptoarelor fiind în funcțiune și rezultă prin însumarea algebrică a curentului I pmax

cu sarcina maximă (în curent) a receptoarelor din grupă I c , dată de relația (2.10), mai puțin curentul

motorului care pornește k u I n ( ku - coeficientul de utilizare, iar I n – curentul nominal raportat la

durata de acționare DA  1, pentru motorul considerat):
I v  I pmax  I c  ku I n 

Curentul de calcul rezultă pe baza puterii de calcul:

Pc Pc2  Qc2
- pentru reţelele trifazate: Ic   (2.10)
3  U n cos  c 3 U n

Pc
- pentru reţelele monofazate: Ic  (2.11)
U f n cos  c

Factorul de putere mediu cerut cos c se obţine calculându-se în prealabil:

Qc
tg c  (2.12)
Pc
Pentru coloanele care alimentează tablourile secundare, se pot utiliza relaţii empirice care dau
direct valoarea curentului în funcţie de puterile receptoarelor, pentru fiecare grupă de receptoare
racordate la tablou, curentul de calcul al coloanei determinându-se ca suma valorilor rezultate. În
realtiile respective, Pn reprezintă putera totală a celor n receptoare din grupă, în ordinea

descrescătoare a puterilor, iar Pn j , puterea receptoarelor rămase din grupă.

II.3. Calculul curenţilor de scurtcircuit. Solicitări în regim de avarie

Curentul de scurtcircuit
Efectele curenților de scurtcircuit în instalațiile electrice sunt urmatoarele:
- termice, când produc încălzirea puternică a conductoarelor și a altor componente ale aparatelor
- dinamice, produse de efectul electrodimanic al curenților.

21
 Calcularea acestor curenți de scurcircuit este importantă să se efectueze pentru:
- calcularea solicitarilor dinamice si termice în vederea dimensionării instalațiilor electrice;
- stabilirea protecțiilor prin relee din instalațiile electrice și a automatizărilor de sistem.
Intensitatea curentului de scurtcircuit reiese din tensiunea sursei de alimentare U şi

impedanţa reţelei de alimentare între sursa de alimentare şi zona defectului. Cel mai important
curent de scurtcircuit din reţea îl reprezintă valoarea efectivă a curentului de scurtcircuit trifazat de
durată. Acesta serveşte pentru verificarea stabilităţii termice a elementelor reţelei.

U U
I sc = = (2.13)
3Z  3 R2  X 2

Valoarea curentului de scurtcircuit este dată de rezistenţa totală 𝑅∑ şi de reactanţa inductivă

totală 𝑋∑ care cuprind valorile corespunzătoare sistemului extern, cât şi sistemului intern de
alimentare a consumatorilor.
În imaginile de mai jos sunt prezentate diferite tipuri de scurtcircuite:

22
 Fig.2.1 Tipuri de scurtcircuite

Pentru a își îndeplini funcțiile, aparatele din instalațiile electrice sunt alese pe baza unor
curenți de scurtcircuit calculați acoperitor, in ideea că impedanța sistemului până la barele primare
ale postului de transformare este nulă.
În această situație, tensiunea de calcul reprezintă tensiunea secundară (400V) și rămân de
luat în seamă doar impedanța transformatorului și ale liniilor electrice până la zona defectului.
Acestea se determină prin intermediul nomogramelor specifice pentru transformatoare (Fig.2.4):

Fig.2.2 Nomograma impendanțelor cablurilor și conductelor

23
 Fig2.3 Nomograma impendanțelor barelor de distribuție

Fig.2.4 Nomograma impendanțelor transformatorului

Calculul curentului de scurtcircuit de șoc este necesar pentru verificarea elementelor rețelei la
stabilitatea dinamică, utilizând relația (2.14). Acesta s-a obținut prin multiplicarea curentului de
scurtcircuit de durată cu factorul de șoc  .

I soc    2  I sc (2.14)

24
 Factorul de șoc  se obține in funcție de factorul de putere al rețelei scurtcircuitate, relația
(2.15), din curba reprezentată in nomograma factorului de putere din figura (2.5).

R R
cos  sc   (2.15)
Z R  X 2
2


Fig.2.5 Nomograma factorului de putere al rețelei scurtcircuitate

O rețea electrică reală, imprdanța sursei electrice este compusă din combinarea tuturor
impedanțelor elementelor rețelei.

Fig.2.6 Schema simplificată a rețelei

În figura 2.6 este reprezentată schema simplificată a unei rețele de alimentare în care dacă
contactul K este închis, curentul care apare are valoarea celui proiectat, în regim normal.
În situația în care apare un scurtcircuit intre punctele A si B, impedanța neglijabilă dintre
aceste două puncte dă naștere unui curent de defect de valoare mare I sc limitat doar de impedanţa

Z sc . Acest curent de defect se dezvoltă în condiții de regim tranzitoriu, depinzând de reactanţa X şi

de rezistenţa R care determină impedanţa Z sc .

Z sc  R 2  X 2 (2.16)
25
 Fig,2.7 Schema simplificată a circuitului trifazat scurtcircuitat

Solicitări în regim de avarie

Suprasarcinile și scurtcircuitele sunt solicitări, în regim de avarie, prezente în instalațiile
electrice.
Scurtcircuitele sunt defecte datorate funcționării necorespunzătoare ale unor receptoare sau
rețelei. Acestea se manifestă prin deteriorarea izolației și stabilirea unui contact direct între
conductoarele de fază sau între fază și pământ. Curenții apăruți depășesc valoarea curenților de
calcul și al celor de vârf.
Curenții de scurtcircuit ce parcurg rețeaua electrica dau naștere unor efecte termice și
electrodinamice importante care produc deteriorarea liniilor electrice. Pentru a se evita aceste
aspecte se impune deconectarea imediată a tronsonului defect prin acțiunea aparatelor de protecție la
scurtcircit corelată cu limitarea curenților de scurtcircuit.

Suprasarcinile sunt curenţi de ordinul 1,05  1,5I n sau mai mari.

Apariția acestora se regăsește în circuitele motoarelor electrice având următoarele cauze:
- creşterea cuplului rezistent M r peste valoarea cuplului electromagnetic nominal M n prin
supraîncărcarea mecanismului antrenat de motor sau prin frecări în lagăr;
- scăderea tensiunii de alimentare, datorită pierderilor de tensiune în reţea, având ca efect
scăderea cuplului electromagnetic;
- întreruperea unei faze în timpul funcţionării, ceea ce echivalează cu o suprasarcină până la
1,7  1,8,5I n
- dispariţia tensiunii fără deconectarea motorului de la reţea, urmată de revenirea la tensiune;
dacă în acest caz M r  M p ,în circuit se menţine timp îndelungat un curentm I  I p .

Suprasarcinile au ca efect supraîncălzirea receptorului şi a reţelei şi trebuie eliminate prin

acţiunea protecţiei la suprasarcină realizată uzual cu elemente bimetalice conţinute în relee sau

26
declanşatoare termice. Timpul de eliminare a suprasarcinii depinde de valoarea curentului de
suprasarcină şi de caracteristica timp-curent a aparatului de protecţie.

II.4. Factorul de putere. Generalități. Efecte și modalități de compensare

Generalități
Instalațiile de compensare a factorului de putere sunt destinate compensarii energiei electrice
reactive consumate de receptoarele inductive, pentru obținerea unui cosφ > 0,92.
Aceste instalații de compensare se compun din:
- stelaje cu condensatoare;
- legături ale circuitelor primare și secundare;
- tabloul electric impreuna cu aparatele de protecție, conectare, masură, semnalizare și descărcare.
Factorul de putere se definește ca fiind raportul dintre puterea activă și puterea aparentă
transferată pe la bornele unui circuit, conform relației (2.17). Această relație este valabilă circuitelor
monofazate într-un regim sinusoidal.
P
k (2.17)
S
În cazul circuitelor monofazate în regim nesinusoidal, factorul de putere devine:
P U  I  cos 
k   cos  (2.18)
S U I
φ - reprezintă defazajul dintre U si I;
P - puterea activa;
S - putrea aparentă.
În situația circuitelor trifazate în regim sinusoidal simetric, când defazajele dintre U si I,
aferente celor trei faze sunt aceleași, factorul de putere devine:
P 3U f I f cos 
k   cos  (2.18)
S 3U f I f

Efecte și modalități de compensare

Apariția consumului de putere reactivă determină apariția unor efecte negative asupra
procesului de producere, transport, distribuție și utilizare a energiei electrice, printre acestea se
enumeră:

27
- creșterea pierderilor de tensiune la transport;
- creșterea pierderilor de putere și energie activă, la producerea și transportul energiei electrice;
- nevoia de supradimensionare a instalațiilor electrice;
- valoarea ridicată a facturilor de energie electrică anuale;
- creșterea curentului permanent de scurtcircuit.
Principalele receptoare care consumă putere reactivă sunt: motoarele sincrone, mașinile
sincrone subexcitate, transformatoarele, cuptoarele cu inducție electromagnetică, bobine, lămpile cu
descărcări în gaze și vapori metalici.
Elementele care produc putere reactivă sunt maşinile sincrone supraexcitate, condensatoarele
statice, liniile electrice aeriene de înaltă tensiune sau liniile electrice în cablu etc.
Motoarele asincrone reprezintă cel mai important consumator de putere reactivă. Curentul de
magnetizare şi puterea reactivă consumată de acestea, sunt, procentual, mai mari decât la
transformatoare, aceasta deoarece la puteri egale, volumul circuitului feromagnetic este mai mare în
cazul motoarelor. În plus, în cazul motoarelor asincrone, o deosebită importanţă o are existenţa
întrefierului dintre stator şi rotor.
La proiectarea instalațiilor electrice, tehnologice se va urmării compensarea consumului de
putere reactivă ținând cont de următoarele aspecte:
- stabilirea unor procese tehnologice caracterizate prin factor de putere ridicat;
- stabilirea tipului de motoare și transformatoare astfel încât supradimensionarea sa nu fie necesară;
- limitarea mersului în gol al motoarelor asincrone și al transformatoarelor de sudură;
- utilizarea motoarelor sincrone la limita maximă a capacității de producere a puterii reactive.
Pentru a îmbunătăți factorul de putere se folosesc compensatoare sincrone sau baterii de
condensatoare.
Compensatoarele sincrone sunt mașini sincrone care funcționează în gol, în regim
supraexcitat, producând numai energie reactivă. Unul din principalele dezavantaje ale utilizării
compensatoarelor sincrone se referă la costul ridicat al mașinilor, cât și mentenanța acestora.
În funcție de posibilități, compensatoarele sincrone sunt înlocuite cu compensatoare statice.
Compensatoarele statice prezintă o fiabilitate mai bună și o exploatare mai economică.
Bateriile de condensatoare pot fi instalate în rețeaua de MT sau în cea de JT și sunt fixe sau
reglabile. Cele reglabile pot fi prevăzute cu comutare manuală sau autonomă a treptelor. Alegerea
tipului bateriei de condensatoare este în funție de variațiile curbei de sarcină ale nodului în care se
montează bateria și de rezultatele calculului economic.

28
 II.5. Pierderi de tensiune

Circulația curenților prin ramurile rețelelor electrice duc la apariția pierderilor de tensiune
electrică pe lungimea acestora, deoarece conductoarele și receproarele prezintă anumite impedanțe
electrice.
Pierderea de tensiune pe o linie este caracterizată de relația:
ΔU% = U1 - U2/Un % ( 2.19)
În care : U1 reprezintă tensiunea la începutul liniei;
U2 - tensiunea la capătul liniei;
Un - tensiunea nominală a liniei.
Pierderile de tensiune se mai pot exprima în funcţie de puterile activă şi reactivă:
3  Un  I cos   R  3  Un  I sin   X PR  QX
U  3  U f  = (2.20)
Un Un
U PR  QX
si, deci: U %   10 2   10 2 (2.21)
Un Un 2

Cu relaţia de mai sus se calculează pierderile de tensiune în circuite (sarcină concentrată fiind
reprezentată de puterea receptorului) sau pe coloane (sarcina concentrată fiind constituită de puterea
cerută la nivelul tabloului de distribuţie).
Având în vedere cele prezentate , se observă necesitatea evaluării pierderilor de tensiune în
reţele şi analizarea lor în legătură cu abaterile de tensiune admisibile.
Pierderea de tensiune se evaluează pe traseul cuprins între barele de joasă tensiune ale postului
de transformare şi bornele receptorului, traseu pe care secţiunea nu este constantă. Ținând seama de
cele prezentate , pierderea de tensiune totală se determină, în acest caz, separat pe fiecare porţiune
cu secţiunea constantă şi se însumează apoi valorile obţinute:

U %  U 1 %  U 2 %  U 3 %  ..... (2.22)

29
 CAPITOLUL III

DIMENSIONAREA ȘI ALEGEREA ECHIPAMENTELOR INSTALAȚIEI

ELECTRICE DE ALIMENTARE CU ENERGIE ELECTRICĂ DE JOASĂ
TENSIUNE

III.1. Calculul fotometric al instalației de iluminat din secția de reparații

Secția de reparații
Conform datelor temei de proiectare, pentru secția de reparații îi revin următoarele date:
 dimensiunile construcţiei: AxBxH= 9x12x10 [m];
 iluminarea medie: Emed= 400 [lx];
 coeficienţii de reflexie: ρt = 0,3; ρp = 0,3.

Pentru realizarea iluminării Emed=400 lx, s-au ales corpuri de iluminat fluorescente, tipul
FIRA-258.
Înălţimea planului de lucru este hpl=1,2 m ( specific activităților în picioare) iar garda de la tavan la
corpul de iluminat este de 1 m., de unde reiese:
hu=H-hpl-1 = 10-1,2-1 = 7,8 m.

Valoarea indicelui încăperii rezultă:

A B 9  12
i   0,659  0,66
hu   A  B  7,8  9  12
Factorul de utilizare corespunzător acestui indice s-a dedus prin interpolarea prezentată mai
jos, pe baza valorilor u1 şi u2 citite din fişa de catalog a corpurilor de iluminat FIRA-258, fabricație
ELBA, funcţie de indicele i al încăperii calculat şi de coeficienţii de reflexie ρt al tavanului şi ρp al
pereţilor daţi prin temă:
i1=0,8 .......................u1=0,32
i2=1,0 .......................u2=0,37
Δi=i2-i1=0,2 .............Δu=u2-u1=0,05
i-i1=0,13 .....................x

0,13  0,05
Rezultă: u  u1  x  0,32   0,32  0,0325  0,3525
0,2
30
Numărul de corpuri de lampă reies din relaţia:

A  B  Emed 9  12  400
N CIL   kd   1,3  18.1 [buc]
u  nl  l 0,3525  2  4400

Pentru realizarea simetriei de pozare a corpurilor de iluminat deasupra planului de lucru, numărul
acestora se aproximează la 18 bucăţi. Iluminarea reală obţinută în urma acestei aproximări devine
Emed real = 398 [lx] conform relaţiei:

N CIL  nl  l  u 18  2  4400  0,3525

Emed real    397,69 [lx]
A  B  kd 9  12  1,3
Birou gestiune

Conform datelor de proiectare, pentru biroul de proiectare revin următoarele date:

 dimensiunile construcţiei: AxBxH= 5,5x4x3 [m];
 iluminarea medie: Emed= 300 [lx];
 coeficienţii de reflexie: ρt = 0,3; ρp = 0,3.

Pentru realizarea iluminării Emed=300 lx, s-au ales corpuri de iluminat fluorescent, tipul FIA-236.
Înălţimea planului de lucru este hpl=0,85 m (ptr. activitate în poziţia şezând) iar garda de la
tavan la CIL este de 0 m., de unde rezultă:

hu=H-hpl = 3-0,85 = 2,15 m.

Valoarea indicelui încăperii rezultă:

A B 5,5  4
i   1.07  1
hu   A  B  2,15  5,5  4

Factorul de utilizare corespunzător acestui indice s-a dedus prin interpolarea prezentată mai
jos, pe baza valorilor u1 şi u2 citite din fişa de catalog a corpurilor de iluminat FIA-236, fabr. ELBA,
funcţie de indicele i al încăperii calculat şi de coeficienţii de reflexie ρt al tavanului şi ρp al pereţilor
daţi prin temă:

i1=0.8 .......................u1=0,26

31
 i2=1,10 .......................u2=0,31
Δi=i2-i1=0,3... .............Δu=u2-u1=0,05
i-i1=0,2 .....................x

0,2  0,05
Rezultă: u  u1  x  0,26   0.2933
0,3

Numărul de corpuri de lampă se deduce din relaţia:

A  B  Emed 5,5  4  300

N CIL   kd   1,25  5.20 [buc]
u  nl  l 0,2933  2  2700

Pentru asigurarea simetriei de amplasare a corpurilor de iluminat deasupra planului de lucru,

numărul acestora se rotunjeşte la N=6 de bucăţi. Iluminarea reală obţinută în urma acestei rotunjiri
devine Emed real = 327 [lx] conform relaţiei:

N CIL  nl  l  u 6  2  2700  0,2933

Emed real    345,56 [lx]
A  B  kd 5,5  4  1,25

Vestiar

Conform datelor din tema de proiectare, pentru vestiar revin următoarele date:
 dimensiunile construcţiei: AxBxH= 5,5x3x3 [m];
 iluminarea medie: Emed= 200 [lx];
 coeficienţii de reflexie: ρt = 0,3; ρp = 0,3.

Pentru realizarea iluminării Emed=200 lx, s-au ales corpuri de iluminat (CIL) fluorescent, tipul
FIDA-136.
Înălţimea planului de lucru este hpl=0,85 m (ptr. activitate în poziţia şezând) iar garda de la tavan la
CIL este de 0 m., de unde rezultă:

hu=H-hpl = 3-0,85 = 2,15 m.

Valoarea indicelui încăperii rezultă:

32
 A B 5,5  3
i   0,902  0,90
hu   A  B  2,15  5,5  3

Factorul de utilizare corespunzător acestui indice s-a dedus prin interpolarea prezentată mai
jos, pe baza valorilor u1 şi u2 citite din fişa de catalog a corpurilor de iluminat FIDA-136, funcţie de
indicele i al încăperii calculat şi de coeficienţii de reflexie ρt al tavanului şi ρp al pereţilor daţi prin
temă:

i1=0,8 .......................u1=0,19
i2=0,10 .......................u2=0,24
Δi=i2-i1=0,2 .............Δu=u2-u1=0,05
i-i1=0,10 .....................x

0,10  0,05
Rezultă: u  u1  x  0,19   0.215
0,2

Numărul de corpuri de lampă se deduce din relaţia:

A  B  Emed 5,5  3  100

N CIL   kd   1,25  1,77 [buc]
u  nl  l 0,215  2  2700

Pentru asigurarea simetriei de amplasare a corpurilor de iluminat deasupra planului de lucru (pe
desenul planului de situaţie), numărul acestora se rotunjeşte două corpuri de iluminat. Iluminarea
reală obţinută în urma acestei rotunjiri devine Emed real = 230,4 [lx] conform relaţiei:

N CIL  nl  l  u 2  2  2700  0,44

Emed real    230.4 [lx]
A  B  kd 5,5  3  1,25

Dușuri și grup sanitar

Conform datelor de proiectare, pentru dușuri revin următoarele date:

 dimensiunile construcţiei: AxBxH= 5,5x2x3 [m];
 iluminarea medie: Emed= 50 [lx];
 coeficienţii de reflexie: ρt = 0,3; ρp = 0,3.

Pentru realizarea iluminării Emed=50 lx, s-au ales corpuri de iluminat (CIL) fluorescent, tipul FIDA-
136.
33
Înălţimea planului de lucru este hpl=1,2 m (ptr. activitate în picioare) iar garda de la tavan la CIL
este de 0 m., de unde rezultă:

hu=H-hpl = 3-1,2 = 1,8 m.

Valoarea indicelui încăperii rezultă:

A B 5,5  2
i   0,814  0,80
hu   A  B  1.8  5,5  2

Pentru idicele 0,80 corespunde un factor de utilizare o valoare u = 0,521

Numărul de corpuri de lampă se obține astfel:

A  B  Emed 5,5  2  50
N CIL   kd   1,3  2,54 [buc]
u  nl  l 0,521  1  540

Se adoptă numărul de corpuri de iluminat N=3 bucăţi.

Iluminarea reală obţinută în urma acestei rotunjiri devine Emed real = 59,02 [lx] conform relaţiei:

N CIL  nl  l  u 3  1  540  0,521

Emed real    59,02 [lx]
A  B  kd 5,5  2  1,3

Hol acces anexă socială

Conform datelor de proiectare, pentru coridor revin următoarele date:

 dimensiunile construcţiei: AxBxH= 5x3x3 [m];
 iluminarea medie: Emed= 130 [lx];
 coeficienţii de reflexie: ρt = 0,3; ρp = 0,3.

Pentru realizarea iluminării Emed=130 lx, s-au ales corpuri de iluminat (CIL) fluorescent, tipul
FIDA-236.
Înălţimea planului de lucru este hpl=1,2 m (ptr. activitate în picioare) iar garda de la tavan la CIL
este de 0 m., de unde rezultă:

34
 hu=H-hpl = 3-1,2 = 1,8 m.

Valoarea indicelui încăperii rezultă:

A B 53
i   1,041  1,04
hu   A  B  1.8  5  3

Factorul de utilizare corespunzător acestui indice s-a dedus prin interpolarea prezentată mai
jos, pe baza valorilor u1 şi u2 citite din fişa de catalog a corpurilor de iluminat FIDA-236, fabr.
ELBA, funcţie de indicele i al încăperii calculat şi de coeficienţii de reflexie ρt al tavanului şi ρp al
pereţilor daţi prin temă:

i1=1,00 .......................u1=0,25
i2=1,25 .......................u2=0,29
Δi=i2-i1=0,25 .............Δu=u2-u1=0,04
i-i1=0,04 .....................x

0,04  0,04
Rezultă: u  u1  x  0,25   0,2564
0,25

Numărul de corpuri de lampă se deduce din relaţia:

A  B  Emed 5  3  100
N CIL   kd   1,25  1.35 [buc]
u  nl  l 0,2564  2  2700

Pentru asigurarea simetriei de amplasare a corpurilor de iluminat deasupra planului de lucru (pe
desenul planului de situaţie), numărul acestora se rotunjeşte la N=2 . Iluminarea reală obţinută în
urma acestei rotunjiri devine Emed real = 147,6 [lx] conform relaţiei:

N CIL  nl  l  u 2  2  2700  0,2564

Emed real    147.6 [lx]
A  B  kd 5  3  1,25

35
III.2 Breviar de calcul al instalaţiei de forță şi iluminat

Determinarea puterii de calcul prin metoda coeficientului de maxim al puterii active (Kmc)

Tabel 3.1 Categorii de receptoare

Nr.crt. DENUMIRE RECEPTORI CANTITATE Pn/unit.<KW> Pi/unit. <KW>
1. Lămpi fluorescente 31 0,036 0,036
2. Strung de precizie 1 9 9
3. Maşină de găurit 1 5 5
4. Maşină de ascuţit scule 1 2 2
5. Maşină de frezat universală 1 1,85 1,85

Gruparea receptoarelor după același mod de funcționare și aceleași caracteristici electrice.

Tabel 3.2
Nr. Grupă receptoare Nr.total 𝑃𝑖𝑇 Ku Kc cosφ tgφ 𝑃𝑚𝑒𝑑 𝑄𝑚𝑒𝑑
crt. (KW)
1. Receptoare cu 4 17.85 0.3 0.2 0.6 0.75 6.24 4.68
funcționare discontinuă 5
2. Sisteme de iluminat 31 1.116 1 1 1 0 1.116 0
interior
TOTAL 35 18.96 7.35 4.68

Calculul : Pit, tgφ, Pmed, Qmed

a) Pentru grupa receptoarelor de funcţionare discontinuă:

𝑃𝑖𝑇 = 1·5 + 1·9 + 1·2 + 1·1.85 = 17.85 KW
𝑃𝑚𝑒𝑑 = Ku · Pit
𝑃𝑚𝑒𝑑 = 0.35· 17.85 = 6.24 KW
√1−cosφ
tgφ = = 0.6/0.8 = 0.75
cosφ

𝑄𝑚𝑒𝑑 = 𝑃𝑚𝑒𝑑 · tgφ = 6.24 · 0.75 = 4.68 KVAr

36
b) Pentru grupa sistemelor de iluminat interior:
𝑃𝑖𝑇 = 31·0.036 = 1.116 KW
𝑃𝑚𝑒𝑑 = Ku · Pit
𝑃𝑚𝑒𝑑 = 1·116 = 1.116 KW
√1−cosφ
tgφ = =0
cosφ

𝑄𝑚𝑒𝑑 = 8·0 = 0 KVAr

Calculul factorului de utilizare mediu (Kumed)

∑ 𝑃𝑚𝑒𝑑𝑇
𝐾𝑈𝑚𝑒𝑑 = = 7,35/18.96 = 0.38
∑ 𝑃𝐶𝑇
∑ 𝑄𝑚𝑒𝑑𝑇
𝑡𝑔𝜑𝑚𝑒𝑑 =
∑ 𝑃𝑚𝑒𝑑𝑇
= 4,68/7,35 = 0.63
∑ 𝑃𝑚𝑒𝑑𝑇
𝑐𝑜𝑠𝜑𝑚𝑒𝑑 =
∑ 𝑆𝑚𝑒𝑑
= 7.35/9.9 = 0.86
2 2
𝑆𝑚𝑒𝑑 = √𝑃𝑚𝑒𝑑 + 𝑄𝑚𝑒𝑑 =√54,02 + 21.90 = 8,7 KVA

Calculul numarului echivalent de receptoare

2
(∑ 𝑃𝑖𝑇 ) (18.96)2
𝑛𝑒 = 2 = = 3.87 ≈ 4
∑(𝑃𝑖 ) 113.46

Determinarea lui 𝐾𝑚 : (𝐾𝑈𝑚𝑒𝑑 , 𝑛𝑒 ) → 𝐾𝑚 = 1.7 conform nomogramei din Fig.3.1

FIG.3.1 Nomograma coeficientului de maxim al puterii active.

37
 𝑃𝑐 = 𝐾𝑚 (∑ 𝑃𝑚𝑒𝑑 )
𝑃𝑐 = 1.7 · 7,35 = 12.5 KW
𝑄𝑐 = 𝑃𝑐 · 𝑡𝑔𝜑𝑚𝑒𝑑
𝑄𝑐 = 12,5 · 0.59 = 7,37 𝐾𝑉𝐴𝑟
𝑆𝑐 = √𝑃𝑐2 + 𝑄𝑐2
𝑆𝑐 = √210.2 = 14,5 𝐾𝑉𝐴

Determinarea puterii de calcul prin metoda coeficientului de cerere (Kc)

Tabel 3.3
Nr. Grupă receptoare Nr. 𝑃𝑖𝑇 Ku Kc cosφ tgφ c K’c 𝑃𝑐𝑇 𝑄𝑐𝑇
crt. total (KW) (KW) KVAr
1. Receptoare cu 4 17.85 0.3 0.2 0.6 0.75 1.8 0.64 11.42 8.56
funcționare discontinuă 5
2. Sisteme de iluminat 31 1.116 1 1 1 0 7.7 1 1.116 0
interior
TOTAL 35 18.96 12.53 8.56

Deoarece n ≤ 50 rezultă K’c = Kc + ( 1 - Kc ) / c

Pentru aflarea coeficientului de cerere ‘c’ , se va utiliza diagram din Fig.3.2

Fig3.2 Nomograma coeficientului de cerere

38
Pentru grupa 1: n = 4 ; c = 1.8
K’c = 0.64
Pentru grupa 2: n = 31 ; c = 7.7
K’c = 1
Pentru a determina 𝑃𝑐𝑇 , 𝑄𝑐 , 𝑡𝑔𝜑𝑚𝑒𝑑 şi 𝑆𝑐 se va calcula 𝑃𝑐 şi 𝑄𝑐 corespunzătoare fiecărei
𝑇

grupe de consumatori.

Pentru Gr.1: 𝑃𝑐 = K’c · 𝑃𝑖𝑇 = 0.64 · 17.85

𝑃𝑐 = 11.42 𝐾𝑊
𝑄𝑐 = 𝑃𝑐 · tgφ = 11.42 · 0.75
𝑄𝑐 = 8.56 𝐾𝑉𝐴𝑟

Pentru Gr.2: 𝑃𝑐 = K’c · 𝑃𝑖𝑇 = 1 · 1.116

𝑃𝑐 = 1.116 𝐾𝑊
𝑄𝑐 = 𝑃𝑐 · tgφ = 1.116 · 0
𝑄𝑐 = 0 𝐾𝑉𝐴𝑟
𝑃𝑐𝑇 = 11.42 + 1.116 = 12.53 𝐾𝑊

𝑄𝑐𝑇 = 8.56 𝐾𝑊𝐴𝑟

𝑆𝑐 = √𝑃𝑐𝑇 2 + 𝑄𝑐𝑇 2 = √230 = 15.17 𝐾𝑉𝐴

Caracteristicile consumatorilor Tabel 3.4

Nr.Crt CONSUMATORI Pc[KW] Un [V] F [Hz] cosφ η[%] MOD PORNIRE

1. Strung de precizie 9 400 50 0.6 83.9 Stea-triungi

2. Maşină de găurit 5 400 50 0.6 85.5 Stea-triungi
3. Maşină ascuţit scule 2 400 50 0.83 84 Directă
4. Maşină frezat 1.85 400 50 0.81 78 Directă
universală
5. Corp iluminat 1.116 240 50 1 Directă

39
Calculul curenţilor de vârf şi de calcul (𝐼𝑐; 𝐼𝑣)
1) Tablou general de forţa (TF)

𝑃𝑐
 Strung : 𝐼𝐶1 = = 90/348.35 ≈ 27A
√3·𝑐𝑜𝑠𝜑·𝜂·𝑈𝑛

𝐼𝑉1 = 𝐾𝑝 · 𝐼𝐶1 = 2.5 · 27 = 67.5 A

Pc
 Maşină de găurit : IC2 = = 50/3.3 =15 A
√3·cosφ·η·Un

IV2 = K p · IC2 = 2.5 · 15 = 37.5 A

Pc
 Maşină ascuţit scule : IC3 = = 20/4.42 ≈ 5 A
√3·cosφ·η·Un

IV3 = K p · IC3 = 7 · 5 = 35 A
Pc
 Maşină frezat universală : IC4 = = 185/38.75 ≈ 5A
√3·cosφ·η·Un

IV4 = K p · IC4 = 7 · 5 = 35 A

2) Tablou lumină

Pn +Pbalast 1116+0.279
 Corp iluminat total: IC1 = = ≈ 5A
cosφ·Un 240·1

𝑃𝑏𝑎𝑙𝑎𝑠𝑡 = 25% 𝑃𝑛
IV1 = IC1
Pn +Pbalast 396+99
 Circuit iluminat 1: Ic = = ≈ 2.06 A
cosφ·Un 240·1

Iv = Ic
Pn +Pbalast 360+90
 Circuit iluminat 2: Ic = = ≈ 1.54A
cosφ·Un 240·1

Iv = Ic
Valorile obţinute pentru circuitul 2 se aplică şi în cayul circuitului de iluminat 3

Calculul curenţilor de vârf şi de calcul pentru coloanele de alimentare a tablourilor (𝐼𝑐𝑐; 𝐼𝑣𝑐)

1) Tablou general de forţa (TF)

𝑛

ICc1 = ∑ 𝐼𝐶1 = 27 + 15 + 5 + 5 = 52 𝐴
𝑖=1

40
 n

IVc1 = Ipmax + ∑ IC1 = 67.5 + 37.5 + 35 + 35 = 175 A

i=1

2) Tablou lumină (TL)

ICc2 = IC1 = 5 A
IVc2 = IV1 = 5 A

Alegerea conductarelor

Tablou general de forţa (TF)

A. Strung : IC1 ≈ 27A ; IV1 = 67.5 A

- cablu 4 conductoare;
- montat în canal de cable, fără tub de protecţie;
- temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolaţie PVC.

1. Determinarea curentului maxim admisibil (Ima ) :

Conform “ Normativ pentru proiectarea, execuţia şi exploatarea instalaţiilor electrice
aferente clădirilor”, indicative I7 - 2011 ; Anexa 5.10 → Ima = 28 A (Ima ≥ IC1 ).

′
2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat (Ima ):

′
Ima
Ima =
𝐾1 · 𝐾2
Factori de corecţie:
𝐾1 - funcţie de temperatura mediului ambiant (I7 - 2011, Anexa 5.18)
𝐾2 - funcţie de modul de pozare (I7 - 2011, Anexa 5.19)

′
28
Ima = ≈ 46 A
0.94 · 0.65

′
3. Determinarea I ≥ Ima ; I = 48 A (I7 - 2011, Anexa 5.10)

41
4. Determinara secţiunii cablului :
s = f(I) , conform (I7 - 2011, Anexa 5.10) → s = 6 mm2

5. Verificare la stabilitate termică : j ≤ jadm ; jadm 𝐶𝑢 = 35 𝐴/mm2

j - densitate de curent jadm - densitate admisibilă
IV1
𝑗= = 11.25 𝐴/mm2
𝑠
Tip cablu: CYAbf Y 4x6

B. Maşină de găurit : IC2 = 15 A ; IV2 = 37.5 A

- cablu 4 conductoare;
- montat în canal de cable, fără tub de protecţie;
- temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolaţie PVC.
1. Determinarea curentului maxim admisibil (Ima ) :
Ima = 21 A (Ima ≥ IC2 )

′
2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat (Ima ):

′
21
Ima = ≈ 34 A
0.94 · 0.65
′
3. Determinarea I ≥ Ima ; I = 42 A

4. Determinara secţiunii cablului : s = f(I) → s = 4 mm2

5. Verificare la stabilitate termică :

IV 1
𝑗= = 11.25 𝐴/mm2
𝑠

Tip cablu: CYAbY 4x4

C. Maşină ascuţit scule / Maşină frezat universală : IC3 ≈ 5 A ; IV3 = 35 A

- cablu 4 conductoare;
- montat în canal de cable, fără tub de protecţie;
- temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolaţie PVC.

42
1. Determinarea curentului maxim admisibil (Ima ) :
Ima = 15.5 A (Ima ≥ IC3,4 )
′
2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat (Ima ):

′
15.5
Ima3,4
= ≈ 25 A
0.94 · 0.65
′
3. Determinarea I ≥ Ima ; 𝐼3,4 = 28 A

4. Determinara secţiunii cablului : s = f(I) → s3.4 = 2.5 mm2

5. Verificare la stabilitate termică :

IV1
𝑗= = 14 A/mm2
𝑠
Tip cablu: CYAbY 4x2.5

D. Alegerea cablului de alimentare a TF : IC = 52 A ; IV = 175 A

- cablu 4 conductoare în tub în perete;
- temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolaţie PVC.

1. Determinarea curentului maxim admisibil (Ima ) :

Ima = 68A (Ima ≥ IC5 )

′
2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat (Ima ):

′
68
Ima1
= ≈ 103 A
0.94 · 0.7
′
3. Determinarea I ≥ Ima ; 𝐼1 = 110 A

4. Determinara secţiunii cablului : s = f(I) → s = 35 mm2

5. Verificare la stabilitate termică :

IV
𝑗= = 5 A/mm2
𝑠
Tip cablu: CY𝐴𝑏𝑓 Y4x35

43
 Tablou lumină (TL)

Circuit iluminat 1: Ic ≈ 2,06 A ; Iv ≈ 2,06 A

- cablu multiconductor (3 conductoare) montat pe suport tip scară
- temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolaţie PVC.
1. Determinarea curentului maxim admisibil (Ima ) :
Ima = 17,5 A (Ima ≥ Ic )

′
2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat (Ima ):

′
17,5
Ima1
= ≈ 22,7 A
0.94 · 0.82
′
3. Determinarea I ≥ Ima ; 𝐼1 = 24 A

4. Determinara secţiunii cablului : s = f(I) → s = 2,5 mm2

5. Verificare la stabilitate termică :

IV
𝑗= = 8,24 A/mm2
𝑠
Tip cablu: CYY 3x2,5

NOTĂ: Valorile obţinute pentru circuitul de iluminat 1 vor fi adoptate şi pentru circuitele 2 şi 3

C. Alegerea cablului de alimentare a TL : IC = 5 A ; IV = 5 A

- cablu 4 conductoare în tub în perete;
- temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolaţie PVC.
1. Determinarea curentului maxim admisibil (Ima ) :
Ima = 13A (Ima ≥ IC5 )

′
2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat (Ima ):

′
13
Ima1
= ≈ 20 A
0.94 · 0.7
′
3. Determinarea I ≥ Ima ; 𝐼1 = 28 A

44
4. Determinara secţiunii cablului : s = f(I) → s = 4 mm2

5. Verificare la stabilitate termică :

IV
𝑗= = 1,25 A/mm2
𝑠
Tip cablu: CY𝐴𝑏𝑓 Y4x4

D. Calcul dimensionare cablu de alimentare a TGD: ICTOTAL = 52 + 5 = 57 A

I𝑉𝑇𝑂𝑇𝐴𝐿 = 175 + 5 = 180 A
- cablu 4 conductoare în tub în perete;
- temperatura mediului ambiant t = 35˚C, tip izolaţie PVC.

1. Determinarea curentului maxim admisibil (Ima ) :

Ima = 68 A (Ima ≥ IC5 )

′
2. Determinarea curentului maxim admisibil corectat (Ima ):

′
68
Ima1
= ≈ 103 A
0.94 · 0.7
′
3. Determinarea I ≥ Ima ; I = 110 A

4. Determinara secţiunii cablului : s = f(I) → s = 35 mm2

5. Verificare la stabilitate termică :

IV
𝑗= = 5.14 A/mm2
𝑠
Tip cablu: CY𝐴𝑏𝑓 Y4x35

III.2.1 Calcul de echilibru al sistemului trifazat

Linia electrică trifazată alimentează instalaţia de iluminat cu lămpi fluorescente de 0,036 W.

Amplasarea corpurilor de iluminat ( distanţele în metri) şi faza la care se conectează sunt indicate în
figura 3.3. Secţiunea conductoarelor de fază cât şi a celui de nul (cupru) este 4 mm2 .

45
 2
γUfn 53 · 2302
C1 = = = 28
105 105
Suma momentelor fazelor este:

∑ M1 = 0.036 · 1.4 + 0.036 · 3.4 + 0.036 · 5.4 + 0.036 · 7.4 · 0.036 · 0.5 + 0.036 · 2 + 0.036
· 4 + 0.036 · 9.1 + 0.036 · 11.4 + 0.036 · 14.4 + 0.036 · 18 = 2.77

∑ M2 = 2.8 2; ∑ M3 = 3.64

∑ 𝑀1
Δ𝑈𝑓1 % = = 2.77/28·4 = 0.024%
𝐶1 𝑠1

∑ 𝑀2
Δ𝑈𝑓2 % = = 2.82/112 = 0.025 %
𝐶1 𝑠2

∑ 𝑀3
Δ𝑈𝑓3 % = = 3.64/112 = 0.032%
𝐶1 𝑠3

Δ𝑈1 % = Δ𝑈𝑓1 % + Δ𝑈01 % - ½ (Δ𝑈02 % + Δ𝑈03 % )

= 0.024% + 0.024% - ½(0.025% + 0.032) = 0.0195 %

Δ𝑈2 % = Δ𝑈𝑓2 % + Δ𝑈02 % - ½ (Δ𝑈03 % + Δ𝑈01 % )

Δ𝑈2 % = 0.025 + 0.025 - ½(0.032 +0.024) = 0.022 %

Δ𝑈3 % = Δ𝑈𝑓3 % + Δ𝑈03 % - ½ (Δ𝑈01 % + Δ𝑈02 % )

= 0.032 + 0.032 - ½ (0.024 + 0.025) = 0.0395 %

46
 Δ𝑈1 % = 0.0195 % Δ𝑈01 % =
∑ 𝑀1
= 0.024%
𝐶1 𝑠0
Δ𝑈2 % = 0.022 %
Δ𝑈02 % = Δ𝑈𝑓2 %
Δ𝑈3 % = 0.0395 %
Δ𝑈03 % = Δ𝑈𝑓3 %

Pierderile de tensiune pe cele trei faze sunt diferite, cea mai mare fiind pe faza 3. Schimbarea
succesiunii conectării la diferite faze (figura 3.4) poate duce la o apropiere mai mare a pierderilor de
tensiune pe faze.

∑ M1 = 3.132 ∑ M2 = 3.0997 ∑ M3 = 3.0096

Δ𝑈𝑓1 % = 0.0279 % Δ𝑈1 % = 0.0285 %

Δ𝑈𝑓2 % = 0.0276 % Δ𝑈2 % = 0.0279 %

Δ𝑈𝑓3 % = 0.0268 % Δ𝑈3 % = 0.0259 %

III.2.2 Calculul curenţilor de scurtcircuit

Secţia de reparaţii este alimentată de la un transformator (20 kV - 0.4 kV) de tip anvelopă cu
o putere aparentă de 100kVA.
Din nomograma reprezentată in figura 3.5 reies următorii parametri:

R T = 25
XT = 30

47
Curentul de scurtcircuit (Isc ):
U
Isc = = 400/67.5 = 5.92 A
2 2
√3·√RΣ +XΣ

RΣ
cosφsc = = 25/39 = 0.64
√RΣ 2 +XΣ 2

În funcţie de cosφsc se obţine λ din fugura 3.6.

λ = 1.12

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.12 ·1.41·5.92 = 9.34 A

48
Tronson 1-2

𝑟0 = 0.7 ; 𝑥0 =0.06 ; obţinute din figura 3.6 ; λ = 1.08

R T = ∑ r0 · li = 0.7 · 10 = 7
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.06 · 10 = 0.6
i=1

R Σ = R Σ + R T = 32
XΣ = XΣ +XT = 30.6
U 400
Isc = = = 5.23
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 76.4
RΣ 32
cosφsc = = = 0.72
√R Σ 2 + XΣ 2 44.2

49
Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.08 ·1.41·5.23 =5.64A

Tronson 2-3
În cazul barelor de cupru se va alege 𝑥0 din figura 3.7, pentru o distanta dintre bări de 20 cm
iar 𝑟0 din figura 3.8

𝑥0 = 0.15 ; 𝑟0 = 0.025 ; λ = 1.08

k

R T = ∑ r0 · li = 0.15 · 2 = 0.30
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.025 · 2 = 0.05
i=1

R Σ = R Σ + R T = 32.5
XΣ = XΣ +XT = 30.65
U 400
Isc = = = 5.2 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 76.9
RΣ 32.3
cosφsc = = = 0.72
√R Σ 2 + XΣ 2 44.5

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.08 ·1.41·5.2 = 7.91 A

50
Tronson 3-4

𝑥0 = 0.06 ; 𝑟0 = 0.7 ; λ = 1.06

k

R T = ∑ r0 · li = 0.7 · 3 = 2.1
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.06 · 3 = 0.18
i=1

R Σ = R Σ + R T = 34.4
XΣ = XΣ +XT = 30.83
U 400
Isc = = = 5A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 79.90
RΣ 34.4
cosφsc = = = 0.74
√R Σ 2 + XΣ 2 46.19

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.06 ·1.41·5 = 7.47 A

Tronson 4-5

𝑥0 = 0.20 ; 𝑟0 = 0.2 ; λ = 1.2

k

R T = ∑ r0 · li = 0.2 · 0.5 = 0.1

i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.20 · 0.5 = 0.1

i=1

R Σ = R Σ + R T = 34.5
XΣ = XΣ +XT = 30.93
U 400
Isc = = = 5.7 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 69.7
RΣ 34.5
cosφsc = = = 0.49
√R Σ 2 + XΣ 2 69.7

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.2 ·1.41·5.7 = 9.64 A

51
Tronson 5-6

𝑥0 = 0.20 ; 𝑟0 = 0.2 ; λ = 1.05

k

R T = ∑ r0 · li = 0.2 · 1 = 0.1
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.20 · 1 = 0.1
i=1

R Σ = R Σ + R T = 34.7
XΣ = XΣ +XT = 31.13
U 400
Isc = = = 5.08 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 78.69
RΣ 34.7
cosφsc = = = 0.76
√R Σ 2 + XΣ 2 45.48

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.05 ·1.41·5.08 = 7.52 A

Tronson 6-7

𝑥0 = 0.20 ; 𝑟0 = 0.2 ; λ = 1.06

k

R T = ∑ r0 · li = 0.2 · 1.5 = 0.3

i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.20 · 1.5 = 0.3

i=1

R Σ = R Σ + R T = 35
XΣ = XΣ +XT = 31.43
U 400
Isc = = = 4.91 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 81.31
RΣ 35
cosφsc = = = 0.74
√R Σ 2 + XΣ 2 47

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.06 ·1.41· 4.91 = 7.33 A

52
Tronson 7-8

𝑥0 = 0.20 ; 𝑟0 = 0.2 ; λ = 1.06

k

R T = ∑ r0 · li = 0.2 · 2 = 0.4
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.20 · 2 = 0.4
i=1

R Σ = R Σ + R T = 35.4
XΣ = XΣ +XT = 31.83
U 400
Isc = = = 4.8 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 82.34
RΣ 35.4
cosφsc = = = 0.74
√R Σ 2 + XΣ 2 47.6

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.06 ·1.41· 4.8 = 7.17 A

Tronson 8-9

𝑥0 = 0.08; 𝑟0 = 2.7 ; λ = 1.01

k

R T = ∑ r0 · li = 2.7 · 10 = 27
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.08 · 10 = 0.8
i=1

R Σ = R Σ + R T = 62.4
XΣ = XΣ +XT = 32.63
U 400
Isc = = = 3.30 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 121
RΣ 62.4
cosφsc = = = 0.88
√R Σ 2 + XΣ 2 70.4

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.01 ·1.41· 3.30 = 4.69 A

53
Tronson 7-10

𝑥0 = 0.09; 𝑟0 = 4.5 ; λ = 1
k

R T = ∑ r0 · li = 4.5 · 4 = 18
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.09 · 4 = 0.36
i=1

R Σ = R Σ + R T = 80.4
XΣ = XΣ +XT = 32.99
U 400
Isc = = = 2.70 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 148
RΣ 80.4
cosφsc = = = 0.93
√R Σ 2 + XΣ 2 86

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1 ·1.41· 2.70 = 3.80 A

Tronson 6-11

𝑥0 = 0.095; 𝑟0 = 7; λ = 1
k

R T = ∑ r0 · li = 7 · 5 = 35
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.095 · 5 = 0.475
i=1

R Σ = R Σ + R T = 115.4
XΣ = XΣ +XT = 33.4
U 400
Isc = = = 1.93A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 207
RΣ 115.4
cosφsc = = = 0.96
√R Σ 2 + XΣ 2 120

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1 ·1.41·1.93 = 1.93 A

54
Tronson 5-12

𝑥0 = 0.09; 𝑟0 = 8; λ = 1
k

R T = ∑ r0 · li = 8 · 3 = 24
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.09 · 3 = 0.27
i=1

R Σ = R Σ + R T = 139.4
XΣ = XΣ +XT = 33.67
U 400
Isc = = = 1.61A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 248
RΣ 139.4
cosφsc = = = 0.97
√R Σ 2 + XΣ 2 143

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1 ·1.41·1.61 = 2.27 A

Tronson 2-3’

𝑥0 = 0.15 ; 𝑟0 = 0.025 ; λ = 1.08

k

R T = ∑ r0 · li = 0.15 · 2 = 0.30
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.025 · 2 = 0.05
i=1

R Σ = R Σ + R T = 32.5
XΣ = XΣ +XT = 30.65
U 400
Isc = = = 5.2 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 76.9
RΣ 32.3
cosφsc = = = 0.72
√R Σ 2 + XΣ 2 44.5

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.08 ·1.41·5.2 = 7.91 A

55
Tronson 3’-4’

𝑥0 = 0.09 ; 𝑟0 = 4.5 ; λ = 1.03

k

R T = ∑ r0 · li = 4.5 · 3 = 13.5
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.09 · 3 = 0.27
i=1

R Σ = R Σ + R T = 45.8
XΣ = XΣ +XT = 30.8
U 400
Isc = = = 4.19 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 95.3
RΣ 45.8
cosφsc = = = 0.83
√R Σ 2 + XΣ 2 55.1

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.08 ·1.41· 4.19 = 6.08 A

Tronson 4’-5’

𝑥0 = 0.20 ; 𝑟0 = 0.2 ; λ = 1.02

k

R T = ∑ r0 · li = 0.2 · 0.5 = 0.1

i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.20 · 0.5 = 0.1

i=1

R Σ = R Σ + R T = 45.9
XΣ = XΣ +XT = 30.9
U 400
Isc = = = 4.17 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 95.72
RΣ 45.9
cosφsc = = = 0.82
2
√R Σ + XΣ 2 55.33

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.02 ·1.41·4.17 = 5.99 A

56
Tronson 5’-6’

𝑥0 = 0.20 ; 𝑟0 = 0.2 ; λ = 1.02

k

R T = ∑ r0 · li = 0.2 · 1 = 0.1
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.20 · 1 = 0.1
i=1

R Σ = R Σ + R T = 46.1
XΣ = XΣ +XT = 31.1
U 400
Isc = = = 4.16 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 96.1
RΣ 46.1
cosφsc = = = 0.82
√R Σ 2 + XΣ 2 55.6

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.02 ·1.41· 4.16,= 5.98 A

Tronson 6’-7’

𝑥0 = 0.20 ; 𝑟0 = 0.2 ; λ = 1.02

k

R T = ∑ r0 · li = 0.2 · 1.5 = 0.3

i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.20 · 1.5 = 0.3

i=1

R Σ = R Σ + R T = 46.4
XΣ = XΣ +XT = 31.4
U 400
Isc = = = 4.11 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 97.22
RΣ 46.4
cosφsc = = = 0.82
√R Σ 2 + XΣ 2 56.2

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.02 ·1.41· 4.11 = 5.91 A

57
Tronson 5’-8’

𝑥0 = 0.09 ; 𝑟0 = 4.5 ; λ = 1.03

k

R T = ∑ r0 · li = 4.5 · 1.4 = 6.3

i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.09 · 1.4 = 0.12

i=1

R Σ = R Σ + R T = 52.7
XΣ = XΣ +XT = 31.52
U 400
Isc = = = 3.77 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 106
RΣ 52.7
cosφsc = = = 0.85
√R Σ 2 + XΣ 2 61.66

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.03 ·1.41· 3.77 = 5.47 A

Tronson 6’-9’

𝑥0 = 0.09 ; 𝑟0 = 4.5 ; λ = 1.01

k

R T = ∑ r0 · li = 4.5 · 3 = 13.5
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.09 · 3 = 0.27
i=1

R Σ = R Σ + R T = 66.2
XΣ = XΣ +XT = 31.79
U 400
Isc = = = 3.15 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 126.9
RΣ 66.2
cosφsc = = = 0.90
√R Σ 2 + XΣ 2 73.4

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.01 ·1.41· 3.15 = 4.48 A

58
Tronson 6’-9’

𝑥0 = 0.09 ; 𝑟0 = 4.5 ; λ = 1.01

k

R T = ∑ r0 · li = 4.5 · 3 = 13.5
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.09 · 3 = 0.27
i=1

R Σ = R Σ + R T = 66.2
XΣ = XΣ +XT = 31.79
U 400
Isc = = = 3.15 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 126.9
RΣ 66.2
cosφsc = = = 0.90
√R Σ 2 + XΣ 2 73.4

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1.01 ·1.41· 3.15 = 4.48 A

Tronson 7’-10’

𝑥0 = 0.09 ; 𝑟0 = 4.5 ; λ = 1
k

R T = ∑ r0 · li = 4.5 · 3 = 13.5
i=1
k

XT = ∑ x0 · li = 0.09 · 3 = 0.27
i=1

R Σ = R Σ + R T = 79.7
XΣ = XΣ +XT = 32.06
U 400
Isc = = = 2.7 A
√3 · √R Σ 2 + XΣ 2 148
RΣ 79.7
cosφsc = = = 0.92
√R Σ 2 + XΣ 2 85.9

Isoc = λ·√2 ·Isc = 1·1.41· 2.7 = 3.8 A

59
III.2.3 Alegerea declanşatoarelor, întreruptoarelor electromagnetice

În cazul folosirii întreruptoarelor automate, se verifică valoarea fixă a curentului de

declanşare (I𝑑𝑒 ) a declanşatorului electromagnetic, care rezultă din două condiţii:

a) nefuncţionarea la curent de vârf: Ide ≥ 1.2 Iv

,
b) protecţia conductorului reţelei la scurtcircuit: Ide ≤ 4.5 Ima

Pentru următoarele receptoare curentul de declanşare este:

 STRUNG DE PRECIZIE : Ide ≥ 1.2 Iv = 1.2 · 67.5 = 81 A
,
Ide ≤ 4.5 Ima = 4.5 · 46 = 207 A
 MAŞINĂ DE GĂURIT ÎN COORDONATE: Ide ≥ 1.2 Iv = 1.2 · 37.5 = 45 A
,
Ide ≤ 4.5 Ima = 4.5 · 34 = 153 A
 MAŞINĂ DE FREZAT UNIVERSALĂ / MAŞINĂ DE ASCUŢIT SCULE :
Ide ≥ 1.2 Iv = 1.2 · 35 = 42 A
,
Ide ≤ 4.5 Ima = 4.5 ·25 = 112.5 A
 CIRCUIT ILUMINAT 1: Ide ≥ 1.2 Iv = 1.2 · 2,06 = 2,4 A
,
Ide ≤ 4.5 Ima = 4.5 · 22,7 = 102 A
 PENTRU TABLOU FORŢĂ : Ide ≥ 1.2 Iv = 1.2 · 175 = 210 A
,
Ide ≤ 4.5 Ima = 4.5 · 103 = 463,5 A
 PENTRU TABLOU LUMINĂ: Ide ≥ 1.2 Iv = 1.2 · 5 = 6 A
,
Ide ≤ 4.5 Ima = 4.5 · 20 = 90 A
 PENTRU TABLOU GENERAL DISTRIBUŢIE: Ide ≥ 1.2 Iv = 1.2 · 180 = 216 A
,
Ide ≤ 4.5 Ima = 4.5 · 103 = 463,5 A
NOTĂ: Valorile curenţilor de declanşare obţinuţi la circuitul de iluminat 1 se aplică şi
circuitelor 2 şi 3

60
Caracteristicile întreruptoarelor automate selectate sunt prezentate in Tabelul 3.4

Nr. Tip întreruptor Curentul Tensiunea Capacitatea Curba de

crt. Denumire receptor nominal nominal de rupere declanşare
(A) (V) 𝐼𝑠𝑐 (kA)
1. Tablou general NSX250NA 250 440 8 D
2. Tablou forţă JGH4225FAG 225 440 4 D
3. Tablou lumină NG160N-TMD
16 440 12 C
-16A
4. Strung de precizie NG160E-
TMD100A 100 440 7.5 C
5. Maşină de găurit NG160E-TMD-
50A 50 440 10 C
6. Maşină ascuţit scule NG160E-TMD-
50A 50 440 10 C
7. Maşină frezat
NG160E-TMD- 50 440 10 C
universală
50A
8. Circuit iluminat
1,2,3 C60N2P6A 6 240 10 C

61
 CAP IV

PROTECȚIA MUNCII ÎN INSTALAȚIILE ELECTRICE

IV.1. Măsuri pentru prevenirea accidentelor în exploatarea, întreținerea si

repararea instalațiilor electrice.

1) Utilizarea mijloacelor pentru protecția personalului împotriva electrocutării și efectelor

acțiunii arcului electric.
Mijloace de protecție:
- electroizolante ( prăjini, clești, plăci, pălării, folii, degetare, mânuși, cizme, covoare și platforme
electroizolante; indicatoare de corespondența fazelor; scule cu manere electroizolante);
- scurtcircuitoare și dispozitive de atenuarea tensiunilor induse;
- pentru delimitarea zonelor de lucru ( bariere rigide și extensibile, benzi reflectorizante, paravane
mobile, indicatoare securitate);
- contra efectelor acțiunii arcului electric și traumatismelor mecanice,( ochelari și cască de protecție,
centuri de siguranță).
2) Măsuri tehnice de protecție pentru executarea lucrărilor la instalații scoase de sub
tensiune.
- Întreruperea tensiunii și separarea vizibilă a instalației;
- blocarea în poziția deschis a aparatelor de comutație prin care s-a facut separarea;
- verificarea lipsei tensiuii;
- legarea instalației la pământ și în scurt-circuit;
- delimitarea materială a zonei de lucru;
- asigurarea zonei de lucru împotriva accidentelor neelectrice;
 Protecția prin legare la pământ este folosită pentru asigurarea personalului contra
electrocutării prin atingerea echipamentelor și instalațiilor care nu fac parte din circuite de lucru, dar
care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de izolație. Elementele care se leagă la
pământ sunt următoarele: carcasele și postamentele utilajelor, mașinilor și ale aparatelor electrice,

62
schelele metalice pe care o susțin instalațiile electrice de distribuție, carcasele tablourilor de
distribuție și ale tablourilor de comandă, corpurile manșoanelor de cabluri și mantalei electrice ale
cablurilor, conductoarele de protecție ale liniilor electrice și transport, etc. Instalația de legare la
pământ constă din conductoarele de legare la pământ și priza de pământ formată din electrozi.
Prizele de pământ verticale sau orizontale se realizează astfel încât diferența de potențial la care ar
putea fi expus muncitorul prin atingere directă sa nu fie mai mare de 40 V.
În general, pentru a se realiza o priză bună cu rezistență mică, elementele ei metalice se vor
îngropa la o adâncime de peste un metru, în pământul bun conducător de electricitate, bine umezit și
bătut.
Sistemul de priză ( legare la pământ ) separată pentru fiecare utilaj prezintă următoarele
dezavantaje:
- este costisitor ( cantități mari de materiale și manoperă );
- unele utilaje ( transformatoare de sudură, benzi, transportoare, etc) se mută frecvent dintr-
un loc în altul;
- legătura este de multe ori incorectă executată datorită caracterului de provizorat al
instalaţiei.
 Reţeaua de protecţie are rolul unui conductor principal de legare la pământ, legat la priza
de pământ cu rezistenţă suficient de mică. Sistemul Protecția prin legare la pământ este folosită
pentru asigurarea personalului contra electrocutării prin atingerea echipamentelor și instalațiilor care
nu fac parte din circuite de lucru, dar care pot intra accidental sub tensiune, din cauza unui defect de
izolație. Elementele care se leagă la pământ sunt următoarele: carcasele și postamentele utilajelor,
mașinilor și ale aparatelor electrice, schelele metalice pe care o susțin instalațiile electrice de
distribuție, carcasele tablourilor de distribuție și ale tablourilor de comandă, corpurile manșoanelor
de cabluri și mantalei electrice ale cablurilor, conductoarele de protecție ale liniilor electrice și
transport, etc. Instalația de legare la pământ constă din conductoarele de legare la pământ și priza de
pământ formată din electrozi. Prizele de pământ verticale sau orizontale se realizează astfel încât
diferența de potențial la care ar putea fi expus muncitorul prin atingere directă sa nu fie mai mare de
40 V.
În general, pentru a se realiza o priză bună cu rezistență mică, elementele ei metalice se vor
îngropa la o adâncime de peste un metru, în pământul bun conducător de electricitate, bine umezit și
bătut.

63
 Sistemul de priză ( legare la pământ ) separată pentru fiecare utilaj prezintă următoarele
dezavantaje:
- este costisitor ( cantități mari de materiale și manoperă );
- unele utilaje ( transformatoare de sudură, benzi, transportoare, etc) se mută frecvent dintr-
un loc în altul;
- legătura este de multe ori incorectă executată datorită caracterului de provizorat al
instalaţiei.
 Protecţia prin legare la nul se realizează prin construirea unei reţele generale de protecţie
care însoţeşte în permanenţă reţeaua de alimentare cu energie electrică a utilajelor.
Reţeaua de protecţie are rolul unui conductor principal de legare la pământ, legat la priza de
pământ cu rezistenţă suficient de mică. Sistemul prezintă o serie de avantaje:
- utilajele electrice pot fi legate la o instalaţie de legare la pământ cu o rezistenţă suficient de
mică;
- este economic deoarece la instalaţiile provizorii pentru şantiere, materialele folosite pot fi
recuperate în cea mai mare parte.
- este uşor de realizat, putând fi folosite prizele de pământ naturale, constituite chiar din
construcțiile de beton armat;
- permite să se execute legături sigure de exploatare, deoarece are prize stabilite cu durată
mare de funcționare;
- toate utilajele electrice pot fi racordate cu ușurință la rețeaua de protecție;
- se poate executa în mod facil un control al instalației de legare la pământ, deoarece
legăturile sunt simple și vizibile, iar prizele de pământ pot fi separate pe rând pentru măsurare,
utilajele rămânând protejate sigur de celelalte prize. Pentru cazul unei întreruperi accidentale a
legăturii la nul se prevede, ca o măsură suplimentară, un număr de prize de pământ.
În aceeași instalație nu este permisă protejarea unor utilaje electrice prin legare la pământ, iar
a altora prin legare la nul. Instalația de protecție nu poate fi modificată în timpul exploatării, fără un
proiect, și fără dispoziția șefului unității respective.
Conductoarele de legare la pământ și la nul nu se vor folosi pentru alte scopuri ( alimentarea
corpurilor de iluminat, a prizelor monofazate, etc). Conductoarele circuitelor electrice prin care
circulă curentul de lucru ( conductoarele de nul, de lucru ) nu pot fi folosite drept conductoare de
protecție. Pentru a nu se crea confuzii, conductoarele de nul, de protecție se vopsesc în culoare roșie,
iar cele de lucru în culoare albastră – cenușie.

64
 Folosirea tensiunilor reduse (12, 24 și 36 V) pentru lămpile și sculele electrice portative.
Sculele și lămpile portative care funcționează la tensiuni reduse se alimentează la un transformator
coborâtor. Deoarece există pericolul inversării bornelor este bine ca atât distanța piciorușelor fișelor
de 12, 24 și 36 V, cât și grosimea acestor piciorușe să fie mai mari decât cele ale fișelor obișnuite de
120, 220 și 380 V, pentru a se evita posibilitatea inversării lor.
La utilizarea uneltelor și lămpilor portative alimentate electric sunt obligatorii :
- verificarea atentă a uneltei, a izolației și a fixării sculei înainte de începerea lucrului;
- evitarea răsucirii sau a încolăcirii cablului de alimentare în timpul lucrului și a deplasării
muncitoului, pentru menținerea bunei stări a izolației;
- menajarea cablului de legătură în timpul mutării uneltei dintr-un loc de muncă în altul
pentru a nu fi solicitat prin întindere sau răsucire;
- evitarea trecerii cablului de alimentare peste drumuri de acces și locurile de depozitare a
materialelor; dacă acest lucru nu poate fi evitat, cablul va fi protejat prin îngropare, acoperire cu
scânduri sau prin suspendare;
- interzicerea reparării sau remedierii defectelor în timpul funționării motorului sau lăsare
fără supraveghere a uneltei conectate la rețeaua electrică.

IV.2. Protecția mediului

În toate fazele de concepţie, proiectare şi execuţie, se va urmări identificarea aspectelor

semnificative de mediu, respectiv identificarea, evaluarea, limitarea sau eliminarea impactului
negativ al instalaţiilor asupra mediului, prin :
a) Alegerea amplasamentelor instalaţiilor şi organizărilor de şantier care să reducă/elimine
impactul negativ asupra aşezărilor umane şi ale ariilor protejate, cu integrare cât mai bună în mediu,
astfel încât să se limiteze sub normele admisibile stabilite prin standardele de mediu, influenţa
electromagnetică asupra organismelor vii, căilor de comunicaţii în curenţi slabi, reţelelor de utilităţi,
clădirilor, cu considerare a măsurilor necesare protejării florei şi faunei din imediata apropiere a
instalaţiilor energetice.
b) Alegerea unor soluţii constructive compacte, cu un design exterior plăcut, utilizarea de
tehnologii de execuţie curate , de echipamente energetice performante care să asigure condiţii de
funcţionare superioare cu diminuarea riscurilor de poluare ( riscul izbucnirii unor incendii, al

65
poluării cu diferite substanţe a solului, subsolului, apelor de suprafaţă şi subterane, riscul poluării
sonore sau al poluării vizuale ).
La alegerea traseelor şi amplasamentelor instalaţiilor se respectă distanţa faţă de obiective şi
aşezări umane, lucrările executându-se in conformitate cu prevederile NTE 007/08/00, PE 106/200
PE 101, 101A / 1985 cu privire la distanţe, apropieri şi coexistenţa cu alte instalaţii.
Beneficiarul va comunica politica în domeniul calităţii şi mediului executantului sau reguli,
proceduri, care pot exista ca forme alternative faţă de declaraţia de politică şi pot include doar
capitole pertinente ale politicii.
Executantul va prezenta achizitorului documente: proceduri, instrucţiuni de lucru, înregistrări
ale instruirii personalului, inclusiv privind răspunsul la situaţii de urgenţă, care să asigure că aceştia
au cunoştinţele şi competenţele necesare desfăşurării activităţii „într-o manieră responsabilă faţă de
mediu”.
Executantul va transmite achizitorului Planul Calităţii pe categorii de instalaţii şi de lucrări
(control, verificări şi inspecţii), care să trateze la fiecare etapă verificată şi aspectele de mediu
asociate (prezentarea şi tratarea detaliată a aspectelor de mediu asociate fiecărei etape). Dacă nu sunt
prevăzute detaliat aspectele de mediu şi tratarea acestora (controlul operaţional) pe toate fazele de
execuţie, aceste planuri ale calităţii se resping, returnându-se pentru revizuire.
Executantul va prezenta în documentaţie date care să specifice ciclul de viaţa al produsului/
instalaţiei/ echipamentului, durata normată de viaţă a produsului/ echipamentului/ instalaţiei, precum
şi modalităţile / mecanismele corespunzătoare de manipulare, de reciclare, eliminare sau valorificare
după depăşirea ciclului de viaţă, la sfârşitul existenţei lor utile, când produsul/echipamentul devine
deşeu.
Pe parcursul prestării serviciilor/executării lucrării, executantul are obligaţia:
 să respecte prevederile cerinţelor legale şi de reglementare aplicabile privind protecţia
mediului şi să ia toate măsurile necesare şi suficiente pentru prevenirea producerii unei
poluări a
 să nu stânjenească inutil sau în mod abuziv confortul riveranilor sau căile de acces, prin
folosirea şi ocuparea drumurilor şi căilor publice sau private care deservesc aşezările umane
sau proprietăţile aflate în posesia achizitorului.
Pentru Protecţia apelor şi a ecosistemelor acvatice:
 să nu evacueze ape uzate direct în apele naturale şi să nu arunce în acestea nici un fel de
deşeuri;

66
  să nu deverseze în apele de suprafaţă, subterane şi maritime ape uzate, menajere, substanţe
prioritare/ prioritar periculoase;
 să nu arunce şi să nu depoziteze pe maluri, în albiile râurilor şi în zonele umede şi de coastă
deşeuri de orice fel şi să nu introducă în ape substanţe explozive, tensiune electrică,
narcotice, substanţe prioritare/prioritar periculoase.
Pentru protecţia atmosferei, schimbările climaterice, gestionarea zgomotului ambiental:
 să asigure măsuri şi dotări pentru izolarea şi protecţia fonică a surselor generatoare de
zgomot şi vibraţii, astfel încât să nu conducă, prin funcţionarea acestora, la depăşirea
nivelurilor limită a zgomotului ambiental;
Pentru protecţia aerului –instalaţiile proiectate nu produc agenţi poluanţi pentru aer, în timpul
exploatării neexistând nici o formă de emisie.
Pentru protecţia împotriva radiaţiilor – Instalaţiile proiectate nu produc radiaţii poluante pentru
mediul înconjurător, oameni sau animale. Radiaţiile electromagnetice produse de instalaţie nu au
nivel semnificativ de impact asupra mediului.
Pentru protecţia solului, subsolului şi a ecosistemelor terestre:
- să prevină, pe baza reglementărilor în domeniu, deteriorarea calităţii mediului geologic;
- să respecte regimul silvic în conformitate cu prevederile legislaţiei în domeniul silviculturii
şi protecţiei mediului;
- să sesizeze autorităţile competenţe despre accidente sau activităţi care afectează ecosistemele
forestiere sau alte asemenea ecosisteme terestre şi în caz de eliminări accidentale de poluanţi în
mediu sau de accident major;
- în cazul producerii unei poluării accidentale (scurgeri accidentale de ulei de la echipamente,
etc.) va efectua toate lucrările necesare pentru înlăturarea cauzei producerii poluării şi pentru
refacerea zonelor afectate de poluarea produsă, lucrări efectuate pe cheltuiala executantului;
Pentru protecţia aşezărilor umane:
- să respecte prevederile din planurile de urbanism şi amenajarea teritoriului privind
amplasarea obiectivelor industriale, organizărilor de şantier, a căilor şi mijloacelor de transport, a
reţelelor de canalizare, a staţiilor de epurare, a depozitelor de deşeuri menajere, stradale şi
industriale şi a altor obiective şi activităţi, fără a prejudicia ambientul, spaţiile de odihnă, tratament
şi recreare, starea de sănătate şi de confort a populaţiei;
- să informeze publicul asupra riscurilor generate de funcţionarea sau existenţa obiectivelor cu
risc pentru sănătatea populaţiei şi mediu;

67
 - lucrările se vor executa respectarea prevederilor NTE 007 /08 /00, PE 106 /2003, PE 101,
PE 101A /1985 şi NTE 003 /04 /00 cu privire la distanţe, apropieri, coexistenţă cu alte instalaţii;
Managementul deşeurilor:
- să gestioneze deşeurile rezultate în urma lucrărilor în conformitate cu cerinţele legale privind
regimul deşeurilor şi în conformitate cu prevederile din caietul de sarcini;
- să nu genereze fenomene de poluare prin descărcări necontrolate de deşeuri în mediu;
- să gestioneze deşeurile şi materialele rezultate (cantităţi fizice, bucăţi, l ) până la predarea
acestora la achizitor ( pe bază de proces-verbal de predare –primire) sau, la solicitarea acestuia,
deşeurile industriale reciclabile ( metalice feroase, metalice neferoase, hârtii, cartoane, mase
plastice, cauciuc, textile) se predau la firme autorizate în eliminarea/valorificarea deşeurilor
(nominalizate de achizitor, în contul achizitorului);
- deşeurile inerte: din fibră de sticlă, ambalaje de sticlă, beton, cărămizi, ţigle şi materiale
ceramică, izolatori, sticlă, pământ şi pietre fără conţinut de substanţe periculoase şi alte deşeuri din
demolări şi construcţii se transportă la groapa de deşeuri inerte, amplasament stabilit de Primăria
locală care indică modalitatea de eliminare şi ruta de transport până la aceasta;
- să asigure condiţiile necesare pentru depozitarea separată a diferitelor categorii de deşeuri
periculoase, în funcţie de proprietăţile fizico-chimice, de compatibilităţi şi de natură substanţelor de
stingere care pot fi utilizate pentru fiecare categorie de deşeuri în caz de incendiu.
Se interzice amestecul diferitelor categorii de deşeuri periculoase, precum şi al deşeurilor
periculoase cu deşeuri nepericuloase;
- uleiul electroizolant uzat, precum şi toate celelalte deşeuri cu conţinut de substanţe
periculoase vor fi colectate în recipiente speciali şi/sau depozitaţi în spaţii special amenajate marcate
şi predate firmelor autorizate indicate de achizitor (în contul achizitorului);
- operatorul de transport de deşeuri are următoarele obligaţii:
- să fie autorizat de autorităţile de protecţie a mediului, după notificarea activităţii de transport,
de către autorităţile administraţiei publice locale. În cazul în care se efectuează transporturi
interurbane sau
internaţionale de deşeuri, operatorul de transport rutier trebuie să deţină şi licenţa de transport
pentru mărfuri periculoase, emisă de Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Locuinţei ;
- să deţină toate documentele necesare de însoţire a deşeurilor transportate, din care să rezulte
deţinătorul, destinatarul, tipurile de deşeuri, locul de încărcare, locul de destinaţie şi, după caz,
cantitatea de deşeuri transportate şi codificarea acestora conform legii.

68
 ANEXE

ANEXA 1 Schema reţelei de alimentare şi semnificaţia simbolurilor folosite

TF - Tablou forţă
TDG - Tablou distribuţie general
TL - Talou iluminat
A - Strung de precizie (SN-285)
B - Maşină de gaurit în coordonate (BK-01)
C - Maşină de ascuţit scule (BN-102A)
D - Maşină de frezat universal (678M)
E - Circuit iluminat Nr.1
F - Circuit iluminat Nr.2
G - Circuit iluminat Nr.3

69
 ANEXA 2 Tabel centralizator al curenţilor de scurtcircuit

Nr TRON s l 𝑟0 𝑥0 RT XT RΣ XΣ Isc cosφsc λ 𝐼𝑠𝑜𝑐

SON
1 TRAF - - - - 25 30 25 30 5.92 0.64 1.12 9.34
2 1-2 35 10 0.7 0.06 7 0.6 32 30.6 5.23 0.72 1.08 5.64
3 2-3 500 2 0.15 0.025 0.30 0.05 32.3 30.6 5.2 0.72 1.08 7.91
4 3-4 35 3 0.7 0.06 2.1 0.18 34.4 30.8 5 0.74 1.06 7.47
5 4-5 80 0.5 0.2 0.20 0.1 0.1 34.5 30.9 5.7 0.49 1.2 9.64
6 5-6 80 1 0.2 0.20 0.2 0.2 34.7 31.1 5.08 0.76 1.05 7.52
7 6-7 80 1.5 0.2 0.20 0.3 0.3 35 31.4 4.91 0.74 1.06 7.33
8 7-8 80 2 0.2 0.20 0.4 0.4 35.4 31.8 4.8 0.74 1.06 7.17
9 8-9 6 10 2.7 0.08 27 0.8 62.4 32.6 3.30 0.88 1.01 4.69
10 7-10 4 4 4.5 0.09 18 0.36 80.4 32.9 2.70 0.93 1 3.80
11 6-11 2.5 5 7 0.09 35 0.47 115 33.4 1.93 0.96 1 1.93
12 5-12 2.5 3 8 0.09 24 0.27 139 33.6 1.61 0.97 1 2.27
13 2-3’ 500 2 0.15 0.025 0.30 0.05 32.3 30.6 5.2 0.72 1.08 7.91
14 3’-4’ 4 3 4.5 0.09 13.5 0.27 45.8 30.8 4.19 0.83 1.03 6.08
15 4’-5’ 80 0.5 0.2 0.20 0.1 0.1 45.9 30.9 4.17 0.82 1.02 5.99
16 5’-6’ 80 1 0.2 0.20 0.2 0.2 46.1 31.1 4.16 0.82 1.02 5.98
17 6’-7’ 80 1.5 0.2 0.20 0.3 0.3 46.4 31.4 4.11 0.82 1.02 5.91
18 5’-8’ 4 1.4 4.5 0.09 6.3 0.12 52.7 31.5 3.77 0.85 1.03 5.47
19 6-9’ 4 3 4.5 0.09 13.5 0.27 66.2 31.7 3.15 0.90 1.01 4.48
20 7-10’ 4 3 4.5 0.09 13.5 0.27 79.7 32 2.7 0.92 1 3.8

70
 Concluzii

Proiectul cuprinde proiectarea instalaţiei electrice de joasă tensiune a unei secţii de reparaţii
navale. Schema electrică s-a ales în urma cerinţelor impuse de volumul reparaţiilor, de cerinţele
consumatorilor cât şi din perspectiva unei extinderi a instalaţiei electrice.

Instalaţia din prezentul proiect trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

 posibilitatea repunerii rapide în funcţie în caz de avarie, având în vedere că o întrerupere ar
produce oprirea producţiei implicit pagube financiare
 simplitate din punct de vedere al exploatării;
 posibilitatea de extindere în viitor ;
 cheltuieli minime de investiţii;
 costuri scăzute de exploatare-intreţinere;
 fiabilitate, obţinută prin utilizarea unor echipamente performante
 limitarea curenţilor de scurtcircuit la valori admisibile, nepericuloase pentru instalaţie din
punct de vedere al echipamentului de comutaţie disponibil;

S-a adoptat o schemă de alimentare de tip radial, cu o singură treaptă, deoarece tablourile
sunt montate relativ apropiat unele de altele.

În urma calculelor s-a constatat faptul că schema de tip radial asigură şi limitarea valorilor
curenţilor de scurcircuit, lucru observat şi în Anexa 2.

Având în vedere cele menţionate instalaţia electrică poate fi extinsă fară a se aduce modificări
majore, putând integra elementele principale ale reţelei existente.

71
Gheorghe Theodor Cosmin

Bibliografie

1. Ing. Emil Pietrăreanu - Agenda electricianului - Editura Tehnică - Bucureşti 1986;

2. Prof. Dr. Ing. Dan Comşa, Conf. Dr. Ing.Silviu Darie, Şef lucr. Ing. Virgil Maier, Şef lucr. Ing.
Mircea Chindriş - Proiectarea instalaţiilor electrice industriale - Editura Didactică şi Pedagogică,
Bucureşti 1983;

3. http://ro.wikipedia.org/wiki/Istoria_electricit%C4%83%C8%9Bii la data de 1.06.2016;

4, Dan Coşma, Paul Dinculescu, Ioan Şora - Utilizări ale energiei electrice şi instalaţii electrice -
Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti, 1983;

5. N. Mirea, C. Neguş - Instalaţii şi echipamente electrice - Editura didactică şi pedagogică RA-

Bucureşti-1994;

6. Iordănescu I. ș.a. – Rețele electrice pentru alimentarea întreprinderilor industriale, Editura

Tehnică – Bucureşti – 1985;

7. Conecini, I. - Cartea electricianului din staţii electrice şi posturi de transformare - Editura Tehnicã

Bucureşti, 1986 ;

8. OUG 195/2005 (aprobată de Legea 265/2006 , modificată de OUG 57/2007, OUG 114/2007,
OUG 164/2008) privind protecţia mediului;

9. Legea 211 din 15.11.2011 privind regimul deşeurilor;