UNIVERSITATEA AUREL VLAICU ARAD

REFERAT

TEMA: MATLAB

FACULTATEA DE ŞTIINŢE EXACTE

MATEMATICĂ-INFORMATICĂ
STUDENT DOHANGIE CĂTĂLIN

ARAD

2015
 MATLAB(de la Matrix Laboratory) este un mediu de dezvoltare pentru calcul
numeric și analiză statistică ce conține limbajul de programare cu același nume, creat
de MathWorks. MATLAB permite manipulareamatricilor, vizualizarea funcțiilor,
implementarea algoritmilor, crearea de interfețe și poate interacționa cu alte aplicații.
Chiar dacă e specializat în calcul numeric, există pachete care îi permit să
interacționeze cu motoarele de calcul simbolic gen Maple. Un pachet
adițional, Simulink, oferă posibilitatea de a realiza simulări ale sistemelor dinamice și
îmbarcate utilizând modele matematice. MATLAB e utilizat pe larg in industrie, în
universitaţi ţi e disponibil sub diverse sisteme de: Windows, GNU/Linux, UNIX și Mac
OS.
Abrevierea MATLAB a fost creată la sfârșitul anilor ' 70 de către Cleve Moler,
președintele departamentului de informatică al Universității din New Mexico. Inițial creat
pentru a permite accesul studenților săi la librăriile LINPACK și EISPACK, fără
necesitatea de a studia limbajul FORTRAN, în curand s-a răspândit în alte universități,
dobândind un public larg în domeniul matematicii aplicate. Jack Little, de formație
inginer, a intrat în contact cu MATLAB în 1983, în timpul unei vizite a lui Moler
la Universitatea Stanford. Recunoscând imediat potențialul său comercial, a început o
colaborare cu Cleve Moler și Steve Bangert rescriindu-l în limbajul C. În anul 1984 au
fondatMathWorks, continuând dezvoltarea aplicației.

Limbajul Matlab este un limbaj de nivel înalt ce permite efectuarea calculelor

matematice fără a fi nevoie de implementarea algoritmilor de calcul într-un limbaj de
nivel jos. Limbajul matlab a fost creat de prof. Cleve B. Moler de la Universitatea din
New Mexico pentru a permite un access ușor la bibliotecile de calcul matricial realizat în
Fortran. Limbajul matlab permite realizarea calculelor matriciale printr-o formă simplă,
apropiată de reprezentarea matematică [9], chiar și denumirea matlab provine din
MATrix LABoratory.
Limbajul matlab este un limbaj interpretat, având nevoie de un interpretor pentru
efectuarea propriu-zisă a calculelor. Cel mai răspândit interpretor este suita de
programe MATLAB, oferit de firma MathWorks, o suită comercială, care pe lângă
interpretor oferă și o sumedenie de biblioteci (numite toolbox-uri) pentru o gamă largă
de domenii, printre care și procesarea semnalelor sau a imaginilor. În afară de
interpretor, MATLAB integrează și toate uneltele necesare pentru crearea și rularea
programelor:o interfață grafică ușor de folosit, un editor dedicat, un spațiu de lucru care
oferă toate informațiile necesare despre datele folosite și interfețe pentru afișarea
rezultatelor şi interacțiunea cu utilizatorul.
1. Interpretarea programelor Matlab
MATLAB este un program ce dispune de o interfață grafică care integrează câteva
ferestre, printre care o fereastră Command Window, care oferă o linie de comandă
folosită pentru executarea scripturilor matlab. Octave pe de altă parte este un program
în linie de comandă ce poate fi executat într-un terminal cu ajutorul comenzii octave,
după care prompterul terminalului va fi înlocuit cu unul similar cu acela din MATLAB.
Linia de comandă este caracterizată de un prompter care în cazul programului
MATLAB este de forma:
>>
iar în cazul programului Octave:
octave:1>
În cele ce urmează acest prompter va fi indicat cu semnul:
»
După acest prompter se pot introduce comenzile matlab. Comanda introdusă este
interpretată, după care este afișat răspunsul (dacă este cazul). De exemplu, comanda
pwd va afișa calea către directorul curent:
» pwd
ans =/
home/user
Rularea programelor matlab se face în directorul curent. De aceea directorul curent
trebuie schimbat la directorul de lucru al utilizatorului (în care se află programele
matlab ale acestuia):
» cd dsp
» pwd
ans =/
home/user/dsp
Prin intermediul aceastei linii de comandă pot fi executate toate operațiile oferite de
limbajul matlab (care este un limbaj bazat pe linii de cod tocmai din această cauză),
respectiv lansate programele scrise în limbajul matlab și stocate în fișiere aflate în
directorul curent.
Pe lângă această linie de comandă, octave oferă Şi o integrare cu interpretorul de
comenzi din Linux (bash) prin posibilitatea rulării scripturilor care încep în forma
consacrată a scripturilor: #!/usr/bin/octave
Pentru a părăsi mediul matlab se poate folosi comanda exit.
2. Variabile
Elementul de bază al operațiilor matlab este matricea, toate variabilele sunt considerate
ca fiind de tipul matrice. Un caz particular este când matricea respectivă conține un
singur element, care poate fi considerat ca o valoare scalară. De asemenea, dacă toate
dimensiunile unei matrici cu excepția uneia sunt 1, atunci vorbim de un vector. Aceste
cazuri sunt tratate în mod special în anumite situații: de exemplu vectorii permit
accesul la elementele lor prin precizarea unei singure poziții (indiferent dacă este un
vector rând sau un vector coloană), iar valorile scalare pot fi extinse în orice dimensiune
pentru a ușura operațiile cu matrici.
Intern matlab lucrează implicit cu valori de tip double (virgulă mobilă, dublă precizie),
dar în anumite condiții poate fi precizat un tip cu reprezentare pe mai puțini biți
(întreg reprezentat pe 8 sau 16 biți), care însă la efectuarea unei operații va fi
transformat
automat la o valoare double. De asemenea dacă rezultatul unei operații este un
număr complex, variabila va fi transformată într-o structură de tip complex, care are
două valori double: partea reală și partea imaginară. Transformările automate se fac
numai în direcția creșterii preciziei, de aceea o varibilă care a devenit de tip complex
va rămâne de tip complex pe durata vieții (până când este ştearsă sau suprascrisă).
Definirea unei variabile se face utilizând operatorul = :
» x = 10
x=
10
Numele de variabilă poate fi format din caracterele alfanumerice și _, pe prima proziție
nefiind permise cifre. După fiecare operație, Matlab afișează rezultatul operației,
care în cazul atribuirii unei variabile este variabila însăşi. Pentru a nu afișa rezultatul,
la sfârşitul comenzii trebuie adăugat operatorul ; :
» y = 2;

3. Operatori
Matlab cunoaşte operațiile matematice de bază reprezentate cu simbolurile: +
(adunare),
- (scădere), * (multiplicare), / (împărțire la stânga), \ (împărțire la dreapta)
respectiv ^ (ridicare la putere). Spațiile goale (spațiu sau tabulator) nu au influență
asupra modul de interpretare a operatorilor. Exemplu de folosire:
» 1+2
ans =
3
» a = 2.5 * 2 – 1
a=
4
» b = a / 2;
» c = b^5
c = 32
Trebuie avut grijă că aceste operații sunt definite implicit ca operații matriciale, și
funcționează ca operatori obișnuiți numai în cazul valorilor scalare.
4. Funcţii
O funcție este un set de operații efectuate asupra unor argumente, care returnează un
set de valori. Funcția este apelată sub forma:
[r1 r2 … rn] = nume_funcție(p1, p2, … pn)
unde r1 … rn sunt valorile returnate, iar p1 … pn sunt parametrii functiei. Dacă funcția
returnează o singură valoare, atunci parantezele drepte nu sunt necesare. Dacă nu sunt
specificate variabilele care să fie returnate, atunci dacă funcția returnează unul sau mai
multe valori, prima dintre acestea va fi salvată în variabila specială ans, iar restul se
pierd.

5. Grafice în Matlab
Pentru crearea graficelor se folosesc următoarele comenzi: plot, xlabel, ylabel, title,
grid, axis, subplot. Comanda plot afișează un vector sub forma unui grafic. Sintaxa
acestei comenzi este:
» plot(x,y)
care va afișa un grafic format din puncte obținute din perechi de valori din vectorii x
și y. Vectorii x și y trebuie să aibă aceași dimensiune.
Pentru modificarea aspectului graficului, se pot specifica anumite opțiuni cu privire
la forma, culoarea sau dimensiunea punctelor sau a liniilor ce unesc punctele graficului:
» plot(x,y,’option ’)
unde ’option’ este un text care poate conține culoarea, tipul de linie și/sau simbolul.
Culoarea poate să fie r (roșu), g (verde), b (albastru), c (cian), m (magenta), y (galben),
w (alb), k (negru). Tipul de linie poate fi - (linie continuă), -- (line întreruptă), -. (linie
punct linie), : (linie punctată). Linia poate conține markere pentru fiecare punct din
y sub forma unor simboluri: +, *,o,x, triunghi, romb, etc.
De exemplu:
» plot(x,y,’r’)
va trasa graficul cu o linie roșie
» plot(x,y,’b*’)
va marca de puncte punctele (x, y) cu steluțe albastre
» plot(x,y,’g:’)
va trasa un grafic cu linie punctată verde.
Dacă se dorește afișarea mai multor seturi de puncte pe același grafic, atunci funcția
plot va primi ca argumente o listă de parametri de forma “x,y,[’option’]”.

Titlul graficului se poate seta cu comanda title, textul afișat pe axele Ox și Oy se

poate seta cu funcțiile xlabel respectiv ylabel, iar o rețea de linii ajutătoare se poate
afișa cu grid.
Matlab scalează axele automat după valorile maxime din vectorii x și y. Dacă se
dorește ca graficul să apară pe o scală specificată se folosește funcția axis, care are
următoarea sintaxă:
» axis([xmin xmax ymin ymax])
care va scala axele între xmin și xmax (axa Ox) și între ymin și ymax (axa Oy).
Pentru a afișa mai multe grafice se folosește comanda subplot astfel:
» subplot(m,n,p),plot(x,y);
Aceasta va genera o serie de grafice aranjate în m rânduri și n coloane și va direcționa
următoarea comandă plot pe poziția p (începând de la stânga sus).
Pentru a crea o suprafață 3D, trebuie să reprezentăm valorile înălțimii z = f(x, y).
Pentru afișarea acestei suprafețe se folosește comada mesh sau surf. Sintaxa este:
» mesh(x,y,z)
respectiv
» surf(x,y,z)
unde x, y și z sunt matrici de dimensiune m × n care reprezintă coordonatele fiecărui
punct de pe suprafață. Parametrii x și y pot fi și vectori de lungime m respectiv n,
caz în care se va realiza toate combinațiile între ele pentru calculul punctelor de pe
suprafață. Comanda mesh va conecta punctele învecinate prin linii realizând un model
wireframe al sufrafeței, iar comanda surf va desena mici suprafețe plane între punctele
învecinate realizând astfel o aproximare a suprafeței.
Folosind parametrul c, al patrulea al funcției mesh, se pot specifica culorile punctelor
de pe suprafața afișată:
» mesh(x,y,z,c)
unde c este o matrice de dimensiune m × n reprezentând valoarile culorilor punctelor
din grafic. respectiv cu ajutorului unei palete de culori ce poate fi specificată cu comada
colormap. În cazul în care c nu este specificată aceasta va lua valoarea implicită c = z.
Pentru a crea matricile x și y, care trebuie să aibă toate combinațiile a doi vectori
reprezentând coordonatele Ox și Oy se poate folosi comanda meshgrid:
» [x y] = meshgrid(a,b)
unde a și b sunt doi vectori de dimensiune m resprectiv n.