4. DATE GENERALE PRIVIND TIPURLE DE CARST a. Tipurile morfologice de carst b. Tipurile structurale de carst c.

Clasificarea complexa a carsturilor Descrierea proceselor i factorilor specifici zonei studiate 5. RELIEFUL CARSTIC Date generale privind relieful carstic Relieful carstic din munii Banatului Clima, hidrografia si invelisul biogeografic in Muntii Banatului EXOCARSTUL Lapiezuri Depresiuni Vi

ENDOCARSTUL Speleogeneza Morfologia endocarstic i clasificarea peterilor Depozite speleice si speloetemele Climatul speleic

VALORIFICAREA I PROTECIA ZONEI CARSTICE Date generale privind valorificarea i protecia arealelor carstice Potenialul turistic al zonei studiate i gradul de valorificare al acestuia Privire critic asupra modului de protejare a obiectivelor carstice din zona studiata

6. CONCLUZII BIBLIOGRAFIE

DATE GENERALE PRIVIND TIPURLE DE CARST a. Tipurile morfologice de carst

n functie de dimensiunea si modul de prezentare al calcarelor n relief, adic dupa forma si poziia lor n raport cu zonele nconjuratoare, se pot distinge trei tipuri de relief carstic, fiecare cu subtipuri. 1. Platourile carstice sunt suprafee continue de calcar ce acoper teritorii relativ mari n care apar, n limitele unei energii de relief sczute, carstoplene, vi de doline, pante cu doline, vi oarbe i vi n fund de sac, cmpuri de lapiezuri, polii i alte tipuri de bazine nchise. Dac platoul este suspendat faa de zonele limitrofe, vile transversale ce ajung la nivelul morfologic de baz separ un platou de altul similar. 2. Crestele calcaroase sunt zone alungite de calcar cu lungimea depind lrgimea. Astfel de creste pot avea aspecte extrem de variate. Ele pot sa proemineze faa de zonele nconjuratoare ca masive mult naltate (de pilda masivul Piatra Craiului sau Trascau) sau pot s fie incluse ntr-un relief general, fra s se diferenieze dect ca detaliu (de pilda calcarele din fsia ce marginete spre est podiul Mehedini, n care este spat petera Topolnia). Alteori crestele apar n sisteme cu dispunere stelat sau ramificat fra o orientare anumit, fiind sfrtecate de ape adncite mult (de pilda calcarele din zonele Dmbovicioara sau a Cheilor Bicazului). Din punct de vedere structural crestele calcaroase pot fi capete de monocline, flancuri de cute, capete de solzi sau margini de pnze. 3. Masivele izolate reprezinta aparitii de calcar de mici dimensiuni, adesea de ordinul sutelor de metri, cel mult a 1-2 km, de forma alungita sau echidimensionala. Astfel de masive pot avea pozitii diferite n raport cu relieful, fapt ntlnit n muntii Trascau, unde astfel de masive apar cu zecile.

b. Tipurile structurale de carst

Prin structura se ntelege modul de dispunere a rocilor n scoarta. Daca ntre roci se afla calcare, acestea vor determina anumite tipuri structurale de relief. n acest sens se pot distinge urmatoarele tipuri: 1. Carst de zona tabulara, cu stratele n pozitia lor originara de sedimentare, orizontala. Pe marginile unei astfel de structuri se observa paturile de strate suprapuse, iar suprafata, de obicei plana, prezinta fata unui aceluiasi strat. Un astfel de carst poate fi suspendat deasupra zonelor nvecinate sau poate fi cobort la nivelul reliefului general (exemplu Dobrogea de Sud). 2. Carst de zona monoclinal cu stratele formnd pachete ce nclina constant n aceeasi directie si cu aceeasi nclinare. Astfel de nclinari pot fi determinate de strate orizontale, ce au fost nclinate n bloc, o data cu ridicarea unui flanc sau pot fi o aripa de sinclinal.

3. Carst de zona cutata, unde stratele formeaza o alternanta de sinclinale si anticlinale, mai mult sau mai putin regulate, n care calcarele pot forma n ntregime cutele, sau pot sa reprezinte doar unele pachete (cazul muntilor Aninei). 4. Carst de structura n pnza. Structurile n pnza prezinta pachete de strate dispuse normal (de jos n sus formatiuni tot mai noi), formnd autohtonul, peste care snt mpinse, de fortele tectonice, pachete de strate mai vechi, reprezentnd pnza. Calcarele pot aparea n autohton, pnza fiind formata din roci impermeabile sau autohtonul poate fi format din roci impermeabile si pnza din calcare. Exista si cazuri cnd att autohtonul ct si pnza snt formate din calcare. 5. Carst de clippe calcaroase. Prin clippa se ntelege un masiv de mica dimensiune format din roci straine de ambianta geologica locala. Clippele de calcare pot avea origini diferite: (a) recifi cuprinsi n roci impermeabile, (b) un masiv de calcar ce a fost insedimentat n roci impermeabile, de obicei ntr-o formatiune cu sedimentare haotica n care calcarele formeaza blocuri de roci mai vechi, denumit olistolit, (c) un rest dintr-o pnza (un petec de acoperire) dispus pe un fundament impermeabil (de exemplu Magura Hangu din muntii Bistritei sau muntele Vlcan din muntii Metaliferi) sau (d) fruntea unui solz tectonic.

c. Clasificarea complexa a carsturilor

ntr-o clasificare complexa a carsturilor trebuie sa se tina seama de mai multe criterii si anume: cel morfologic, cel structural si cel al pozitiei calcarelor fata de regiunile nvecinate. n felul acesta, tinnd seama de specificul regiunilor calcaroase din tara noastra, am separat sapte tipuri de carst, fiecare caracterizat prin mbinarea unor trasaturi specifice endo- si exocarstice, precum si al drenajului hidrologic. 1. Carst de platou ridicat . Zona este ridicata fata de depresiunile marginale prin abrupturi sau vai ce formeaza chei. Suprafata platoului este n linii generale slab valurita, cu energie mica de relief, data de vaile oarbe, de polii si uvale, n raport cu martorii de eroziune. Vai n fund de sac se gasesc doar pe margini, patrunznd dinspre vaile marginase. Exista o mare dezvoltare a dolinelor, grupate adesea n vai de dolina. Aici se dezvolta poliile cele mai mari, iar daca n cadrul platoului exista roci impermeabile, la contactul acestora cu calcarele iau nastere n afara exemplului tip (Padurea Craiului) n categoria platourilor nalte de la noi din tara se numara carstul din muntii Bihor, platoul Vascau, carstul din muntii Aninei, eventual si cel din muntii Sebes, care nti poate fi considerat si un carst de bara coborta. Din punct de vedere structural, platourile carstice de la noi din tara snt fie de tipul tabular, cu denivelari pe falii genereaza grabene si horsturi (Padurea Craiului), fie onocline (Bihorul central), fie structuri cutate cu sinclinorii (muntii Aninei). 2. Carst de platou cobort. Platourile de acest fel se afla la nivelul rocilor necarstice nconjuratoare, fapt pentru care ele nu se evidentiaza dect n caracterele de relief exocarstic de detaliu. Abunda dolinele, cmpurile de lapiezuri snt rare. Relieful este sculptat de ruri de

suprafata, ce taie canioane de mica adncime cu ape alohtone. Rareori ele se termina ca vai oarbe. ntreaga evolutie este dominata de faptul ca nivelul de baza carstic se afla profund. 3. Carst de creasta proeminenta - Pe un astfel de relief abrupt snt putine sanse sa se gaseasca loc pentru cmpuri de doline, n schimb abunda lapiezurile, n special cele libere si formate pe pante nclinate. ntre diferitele creste proeminente se insinueaza vai seci torentiale. n general astfel de masive ridicate snt rezultatul unei evolutii ndelungate a reliefului, timp n care ele s-au impus determinnd o anumita orientare a retelei hidrografice. Ca atare, marile ruri le ocolesc si arareori se ntlnesc canioane, dar daca acestea snt prezente, ele ating maxime de naltime, ngustime si salbaticie. Daca ntretaierea versantilor nu s-a realizat complet, n punctul culminant se mai conserva mici portiuni din suprafata de denudare initiala, sub forma de fragmente de carstoplene. 4. Carst de bara calcaroasa proeminenta - Astfel de bare calcaroase snt margini de monocline (calcarele de la Polovragi) sau pnze de acoperire (Trascau) implicate n structuri cu roci necalcaroase fata de care initial nu proeminau. Eroziunea diferentiala le-a detasat nsa, reliefndu-le att "n spate", adica nspre amonte fata de sensul general de drenaj, ct mai ales "n fata", adica n aval. Am denumit "bare" astfel de structuri, deoarece la ele nu exista o organizare a retelei hidrografice paralela cu crestele, astfel ca ele sa devina un element longitudinal al morfologiei, ci snt dispuse transversal fata de drenajul general, pe care l bareaza. Elementul morfologic dominant snt astfel cheile profunde, taiate de apele ce le strabat. 5. Carst de bara calcaroasa coborta. Calcarele formeaza si n acest caz o "bara" fiind dispuse transversal fata de drenajul general, dar ele nu proemineaza cu nimic fata de rocile necalcaroase din "spate" si din "fata". De aceea ele nu se detaseaza, dar prezenta calcarelor este evidentiata de morfologia de detaliu. La suprafata se pot dezvolta mici carstoplene, cu cmpuri de lapiezuri si cu doline, uvale etc. Elementul morfologic dominant l dau apele alohtone, care rareori taie bara si de cele mai multe ori dispar n ea prin captari subterane, ceea ce determina vai oarbe. 6. Carst de clippe calcaroase suspendate. Astfel de masive ocupa crestele necalcaroase, fata de care se detaseaza cu pereti verticali, contraforturi si muchii abrupte. Forma dominanta este cea pozitiv abrupta, formele carstice negative fiind aproape complet absente: nici doline, nici uvale, nici vai. Drenajul se face prin scocuri abrupte, la zi, lipsind cel subteran. Ca atare lipsesc si formele endocarstice, fiind prezente cel mult mici pesteri de flanc, de infiltratie. Daca masivul este mai mare pot exista eventual avene. 7. Carst de clippe calcaroase coborte. Astfel de masive calcaroase snt incluse n structuri geologice complicate, cu formatiuni necalcaroase, ia care micile clippe snt distribuite la ntmplare.

Descrierea proceselor i factorilor specifici zonei studiate

Daca zonele cristaline ale Muntilor Banatului prezinta forme de relief destul de greoaie si suprafete larg valurite, zonele calcaroase au in schimb un relief de suprafata foarte variat. In adincul muntilor calcarosi s-au cercetat si descris pina in prezent peste 180 de pesteri, majoritatea dupa 1960, de catre echipa formata din L.Botosaneanu, Alexandrina Negrea si St. Negrea, iar multe altele isi asteapta exploratorii. Unele dintre ele sint strabatute de cursuri subterane de apa impresionante, cu cascade si dorne adinci (Buhui sau Ponor-Plopa); altele, fosilizate, au acumulat de-a lungul mileniilor splendori nebanuite, exceptionale podoabe de concretiuni (Comarnic sau Popovat). Tot Muntii Banatului adapostesc unul dintre cele mai adinci avene din tara (Avenul din Poiana Gropii) si citeva dintre pesterile cele mai lungi (Comarnic, Buhui, Gura Ponicovei, Popovat si Tolosu). Din punct de vedere geologic, particularitatea principala a regiunii muntoase a Banatului o constituie marea suprafata ocupata de sedimentele calcaroase mezozoice, din triasic, si mai ales din jurasicul mediu-superior si cretacicul inferior al zonei Resita- Moldova Noua. La baza acestor formatii se afla sisturile cristaline ale domeniului Semenic, intinsa cuvertura calcaroasa a zonei Resita-Moldova Noua are o suprafata de 807 km2 (din care 600 km2 apartin Muntilor Aninei), comparabila ca marime in tara noastra doar cu cea a calcarelor din podisul dobrogean. Cita vreme strabat roci eruptive sau metamorfice apele formeaza retele hidrografice "normale', dar de indata ce intra in zone carstice se "dezorganizeaza'. Aici intilnim fenomene de pierderea apei prin ponoare, vai permanente sau temporar seci, cursuri de apa subterane explorabile sau nu (mai importante fiind cele din pesterile Buhui, Comarnic si Ponor-Plopa), apoi fenomene de iesire a apei la suprafata prin izbucuri, ca cele ale Carasului, Iordanului (Cheile Nerei) si Bigarului (Cheile Minisului). Cel mai grandios fenomen creat de ape in calcarele din Muntii Banatului ramin defileele si cheile. In afara de Defileul Dunarii, care taie in doua Muntii Portile de Fier, precum si de Cheile Nerei si Carasului, care taie de-a latul marea zona calcaroasa Resita-Moldova Noua, mai amintim Cheile Girlistei, Comarnicului, Minisului si Susarei, sectoarele de chei ale Sirinci si Berzascai. Pentru ocrotirea florei si faunei caracteristice Muntilor Banatului, cit si pentru protejarea unor frumuseti ale carstului de la suprafata si din subteran au fost create mai multe rezervatii naturale, semnalate prin tablite indicatoare, dintre care mentionam: rezervatia Cazanele Dunarii (care include Pestera Gura Ponicovei); rezervatia Valea Mare de la Moldova Noua; rezervatia Cheile Nerei-Beusnita; rezervatia Cheile Carasului; rezervatiile speologice Pestera Comamic si Pestera Popovat din Muntii Aninei si rezervatia arheologica Pestera Chindiei. Se preconizeaza crearea unui parc natural "Portile de Fier', care va ingloba actualele rezervatii (Valea Mare, locul fosilifer Svinita, Cazanele Dunarii, Muntele Domogled, Pestera Topolnita, Pestera lui Epuran etc.) si alte rezervatii noi. Acest parc va avea mari posibilitati de dezvoltare turistica prin modernizarea soselelor de pe Valea Cernei si Defileul Dunarii, prin electrificarea unor pesteri ca Topolnita, prin construirea unor cabane pe Valea Cernei, prin instalarea de teleferice etc. Un proiect iugoslav prevede infiintarea unui parc similar pe malul Dunarii intre Golubac si Kladovo.

In acest caz va fi posibila infiintarea unui parc bilateral al regiunii de la Portile de Fier de valoare internationala.

5. RELIEFUL CARSTIC Date generale privind relieful carstic

Totalitatea proceselor legate de circulaia apei n roci solubile (calcar, dolomit, gips, sare) i formele de relief la care acestea dau natere (la suprafa i n adncime) contureaz noiunea de carst. Apariia i dezvoltarea carstului sunt condiionate de trei procese principale: - coroziunea (dizolvarea sau disoluia), ca proces principal, datorat apei i bioxidului de carbon; - eroziunea, prin scurgerea laminar sau turbulent (evorsiune, turbionare, marmitaj); - alterarea biochimic ce degaj acizi (azotic, sulfuric, fulvic). Condiiile de carstificare: a) Condiiile litologo-structurale includ: existena unor roci carstificabile (calcar, dolomit, cret, gips, sare); solubilitatea rocii; puritatea, grosimea i gradul de tectonizare al rocilor; structura petrografic; prezena sau absena unor formaiuni detritice acoperitoare. b) Condiiile hidrologice se refer la sursele care pot furniza apa, bioxidul de carbon (CO2) i diferiii acizi (ape ascendente, atmosfera, procese biochimice, descompunerea resturilor organice). Apele inuturilor reci conin mult CO2, fiind de 4 ori mai agresive dect cele din zona temperat. Totui n zonele temperate, mediteraneeane, subtropicale i tropicale umede carstul se dezvolt intens. Aici litiera prin descompunere genereaz diferii acizi care accelereaz efectul coroziv. c) Condiiile morfologice faciliteaz sau diminueaz intensitatea carstificrii, prin: declivitatea pantelor, densitatea fragmentrii, energia reliefului, expoziia versanilor. d) Condiiile climatice, fitogeografice i omul constituie alte grupe de factori care influeneaz carstificarea.

Relieful carstic din munii Banatului

Relieful carstic din Muntii Banatului este legat de maselede calcar jurasic si cretacic dispuse,in principal,in lungul a doua aliniamente orientate nord-sud:Resita-Moldova Noua si Svinita-Svinecea Mare.

La Cazane pe Dunare ca si in Muntii Dognecei calcarele apar sub forma de creste inguste,mici platouri(latimi deordinul zecilor si sutelor de metri) sau de masive izolate. Aceste relief se incadreaza, morfogenetic, in grupa carstuluide tranzitie. Muntii Banatului prezinta un grad de evolutie ridicat pana la evoluat. Se caracterizeaza prin:extinse platouri carstice (Iabalcea,Colonovat,Uteris,Bradet,Carbunari), numeroasechei (Caras,Nera,Minis,Cazane), peste 90 pesteri. Exocarstul este reprezentat prin toata gama de forme,dezvoltare mai mareavand-o pe platourile si suprafetele slab inclinate.Odata cu evolutia retelei hidrografice s-au individualizat si vai oarbe,scurte(in bazinele raurilor Caras,Nera,Minis), trepte antitetice(pe vaile Bohui,Ponicova),sectoare de chei sidefilee.Pierderile de apa in pat(Valea Steierdorf),in ponor(paraiele Bohui,Certeg) si prin pestera(Ponor) sunt frecvente in jurul Aninei.Endocarstul releva diferentieri in gradul de evolutie impusede grosimea masei de calcar,gradul de fisurare si de prezentaorizonturilor necarstificabile.Pre-domina pesterile cu lungimi micisi mijlocii(sub 500m);cele mai mari depasesc 1000m(Comarnic4040m,Bohui 3217m,Ponicova 1666m). Relief si subdiviziuni in Muntii Banatului Altitudinile medii sunt sub 1.000 m., iar altitudinile cele mai mari sunt in Semenic (1445 m) si Muntii Almajului (1228 m. in Vf. Svinecea Mare). Muntii Banatului sunt formati in mod predominant din sisturi cristaline la care se aduaga calcare, flis si roci vulcanice. Arealele calcaroase au un relief carstic foarte reprezentativ: pesteri (Pestera Comarnic), chei (Cheile Minisului, Cheile Nerei, Cheile Carasului), cursuri subterane, izvoare carstice, vai seci. Pe flis se dezvolta forme de relief structural, iar pe sisturile cristaline s-au conservat formale de modelare ciclica (platformele de eroziune), mai reduse altitudinal decat in Carpatii Meridionali. In partea de vest si nord Muntii Banatului sunt marginiti de o bordura deluroasa formata din strate sedimentare friabile (depuneri submarine si litorale din timpul pliocenului) cvasiorizontale si acumulari de pietrisuri si nisipuri piemontane. Partea centrala o constituie Muntii Semenicului, mai inalti, cu platforme largi pe culmi si vai adanci pe margini. Zona de izvoare a Barzavei, Nerei si Timisului a constituit o regiune cu vechi asezari permanente situate la altitudine. Spre deosebire de Muntii Semenic, alcatuiti din sisturi cristaliner, Muntii Aninei, situati spre vest in continuarea acestora, cu o structura si petrografie foarte complicata in care calcarele ocupa suprafete importante si dau forme reprezentative. La nord de zona Semenic-Anina se dezvolta, pe Valea Nerei, Depresiunea Almajului (Bazovici), o depresiune intramontana ca pozitie; in sudul acesteia Muntii Almajului, mai inalti, au la interferenta cu Dunarea un relief spectaculos indeosebi in zona Cazanelor. Fasia calcaroasa este continuata din Muntii Aninei in Muntii Locvei iar la intersectia ei cu Valea Nerei s-au dezvoltat Cheile Nerei. Muntii Banatului continua spre nord-vest, dincolo de Depresiunea CarasEzeris cu Muntii Dognecei, mai josi (615m) si inecati in sedimente.

Muntii Aninei situai n vestul Romniei, fac parte din grupul Munilor Banatului. Au nlimi de 600-1.000 m, sunt alctuii din calcare n care s-au format chei (Caraului) i numeroase peteri, precum Petera Comarnic. Munii Aninei, cu nalimea lor maxim n vrful Leordi (1160 m.), au trsturi geomorfologice caracteristice, ca o consecin a alctuirii lor geologice. Roca predominant este calcarul dispus n sinclinale i anticlimale cu a direcie NNVSSE, iar relieful, adaptat la structur, const din culmi i vi paralele, nscrise pe direcia structurii geologice, i din ntinse podiuri calcaroase "ciuruite" de doline. La nord-vest i nord, n Munii Aninei apar gresii i conglomerate care alctuiesc dealul Bucitul (622 m.) i ramificaiile sale; n est culmea Certej-Pucau Mare, paralel cu valea superioar a Brzavei i valea Poneasca, este format din isturi cristaline i granit. La est de localitatea Doman se evideniaz culmea calcaroas a Ponorului (808 m.) care se pierde spre sud n podiul carstificat al Iabalcei, de pe dreapta Caraului. ntre vile Caraului i Miniului se desfasoar mai multe culmi lungi, calcaroase, paralele. Cele mai importante, n succesiunea lor de la vest la est, sunt urmatoarele: culmea Tlva Dobrei (635 m.) - Tlva Simeon (899 m.) de pe partea stng a Jitinului; culmea Moghila (681 m.) - Polom (821 m.); culmea Ciochita (768 m.) - Tlva Znei (939 m.) care se continu spre sud de valea Miniului prin culmea Rol; culmea Socolov (783 m.), Straja (716 m.) - Colonov. Ultima, culmea Coniarat (754 m.) - Dealul Hotarului (838 m.) - Dealul Hunca Trei Movile (927 m), se bifurc: n vest prin culmea Tlva Predilcova (891 m.) - Iudina (704 m.), iar n est cu Dealul Zbalul Mare (835 m.). ntre aceste culmi se afl mai multe podiuri carstificate dintre care amintim: Rvnitea Mare, Colonov, Ceresnia, Crneala, Ponor i altele. La sud de valea Miniului culmile sunt mai puin numeroase, dar aici se afl cele mai mari nalimi din Munii Aninei. Astfel, n vest se desfaoar culmea Cuniuma (1046 m.), iar n est culmile Grohanul Mare (1044 m.) - Leordi (1160 m.) - Pleiva (1144 m.) care se ramific spre Nera. n afar de aceste dou culmi principale aici se mai afl nenumarate culmi secundare adaptate la structura geologic. Din pricina eroziunii difereniale exercitat pe roci cu duritai diferite ct i a tectonicii au luat natere depresiuni locale la Prolaz (n Cheile Caraului), Caraova, Lisava, Ciudanovia, Aninei i pe valea Miniului. Abrupturile stncoase, pereii aproape verticali insoii la baz de o tren de grohotiuri rezultate din dezagregrile active sunt caracteristice pentru Munii Aninei. Rurile au spat n calcare chei spectaculoase printre care se remarc Cheile Caraului (19 km.), Cheile Nerei (18 km.), Cheile Miniului (14 km.), Cheile Grlitei (9 km.), Cheile Buhuiului (8 km.) i altele. Un rol foarte important n modelarea calcarelor l-a avut apa, care prin dizolvare a creat toat gama formelor carstice de suprafa i de adncime. Munii Dognecei sunt o grup muntoas a Munilor Banatului aparinnd de lanul muntos al Carpailor Occidentali. Cel mai nalt pisc este Vrful Culmea Poeii, avnd 617 m. Munii Almjului (sau Almaj, sau Almajului) sunt o grup muntoas a Munilor Banatului aparinnd de lanul muntos al Carpailor Occidentali. Cel mai nalt pisc este Vrful Svinecea Mare, avnd 1.224 m.

Munii Locvei sunt o grup muntoas a Munilor Banatului aparinnd de lanul muntos al Carpailor Occidentali. Cel mai nalt pisc este Vrful Corhanul Mare, avnd 735 m. Munii Semenic sunt o grup muntoas a Munilor Banatului aparinnd de lanul muntos al Carpailor Occidentali. Cel mai nalt pisc este Vrful Piatra Goznei.

Clima, hidrografia si invelisul biogeografic in Muntii Banatului

Climatul montan este restrans la arealele mai inalte, iar climatul de dealuri caracterizeaza depresiunile si muntii josi. Influentele submediteraneene (Austrul, precipitatii si toamne, temperaturi medii ridicate si ierni mai blande) caracterizeaza ansamblul Muntilor Banatului. In depresiuni si pe latura nordica bat vanturi de tip foen, iar in Depresiunea Almajului si culoarul Timis-Cerna se produc inversiuni terimice. Cel mai important curs de apa este Dunarea, care intre intrarea sa in tara (Bazias) si Orsova formeaza o zona de defileu., Defileul Dunarii. In regim natural Dunarea avea o succesiune de bazinete si sectoare mai inguste (cum sunt Cazanele), in prezent, datorita construirii S.H.N. Portile de Fier, cursul Dunarii a fost transformat intr-un lac, foarte lung si ingust, cu numeroase golfuri in zona confluentelor. Dunarea primeste ca afluenti directi pe Caras (in exteriorul tarii), Nera (la Bazias) si Cerna (la Orsova). Spre nord raurile sunt adunate de Timis (inclusiv Barzava). In afara lacului de pe Dunare, in Muntii Banatului exista cateva lacuri mici pentru hidroenergie si alimentare cu apa (pe Barzava si Timis) si lacuri carstice semipermanente. In Muntii Aninei exista mari acumulari de ape subterane. Vegetatia este formata din paduri de stejar termofil (cu cer, garnita), paduri de fag cu carpen, paduri de fag, si la partea superioara in amestec cu conifere. Exista specii submediteraneene, indeosebi in Defileul Dunarii. Fauna corespunde etajelor de vegetatie cu prezenta unor elemente submediteraneene. Predomina, dintre soluri, cambisolurile (brune si brune acide) si molisolurile de tip redzine (pe roci calcaroase). Rezervatiile principale sunt: -Cazanele (flore, fauna, peisaj, relief); - Pestera Comarnic; - Cheile Nerei; - Cheile Carasului. - Petera Buhui - Petera Popov - Petera Urilor

Exocarstul
Morfologic, carstul se dezvolta pe o structura cutata cu platouri ridicate i vai adanci spate de ape alohtone directionate est - vest. Pe suprafaa terenurilor calcaroase, ndeosebi atunci cnd sunt lipsite de o cuvertur de sol i vegetaie, pot fi ntlnite numeroase forme, ncepnd cu cele mai mici, cu aspect de rigole sau caneluri i terminnd cu depresiuni ntinse de ordinul kilometrilor ptrai. A )Lapiezurile sunt forme carstice elementare cu aspect de nulee (brazde) sau microdepresiuni (guri) rezultate n urma coroziunii calcarului de ctre apa ncrcat cu CO2 i cu ali acizi (humici, de regul). Dimensiunile lor sunt de ordinul centimetrilor i decimetrilor. n mod obinuit sunt grupate i intersectate ntre ele formnd cmpuri de lapiezuri. Astfel de cmpuri apar n Munii Vlcan, Mehedini, Aninei, Locvei, Bihorului, Pdurea Craiului. B ) Dolinele sunt forme depresionare cu aspect circular sau oval, cu diametrul de ordinul metrilor i zecilor de metri i adncimi de 2-4 50 m; sunt formate prin procese de dizolvare i/sau prbuire n masa unor roci carstice; au fundul legat de un aven sau horn (comunicnd cu reeaua carstic subteran) sau umplut cu depozite coluviale argiloase (terra rossa n unele cazuri). Fundul lor plat este acoperit cu argile de decalcificare. n dolinele n care materialele care paveaz fundul sunt impermeabile se formeaz lacuri permanente sau temporare (Iezerul Ighiel din Munii Trascu; Tul lui Ghib din Munii Codru Moma). Dac sunt puin adncite, cu versanii estompai se numesc doline-farfurii; cnd canalul de drenare a apei este evident se numesc plnii carstice. Spre deosebire de primele, care apar ndeosebi datorit coroziunii superficiale, la secundele se conjug procesele de coroziune cu cele de eroziune i tasare. Dolinele de prbuire sau microavenele apar prin intervenia n plus a proceselor gravitaionale; acestea au pereii abrupi. Cele mai mari doline din carstul romanesc se gsesc n Munii Mehedini: Crovu Madvedului (diametrul 1000m, adncimea 170m) i Crovu Mare (diametru 500m i adncimea 150m). C ) Orgile geologice reprezint goluri carstice de form conic sau cilindric, rezultate n urma lrgirii prin eroziune-coroziune, a liniilor rupturale sau a suprafeelor de stratificaie. Aceste goluri, dup formare se umplu cu materiale necoezive, din scoara de alterare sau cuvertura de sol. De regul, nu au reflectare n relief, fiind distinse numai n cadrul aflorimentelor. Diametrul lor este de civa metri.

D )Uvalele sunt forme depresionare, ovale sau circulare, cu dimensiuni de zeci i sute de metri, formate din unirea mai multor doline. La cele puin evoluate fundul este vlurit; la cele evoluate este neted, trecerea spre versani fcndu-se prin trene proluviale sau de grohoti. n cadrul lor pot debua izvoare, pot funciona estavele. La noi n ar se ntlnesc n Munii Apuseni, Munii Mehedini i Munii Banatului. E )Poliile reprezint formele depresionare cele mai evoluate i pot fi: alungite, rotunde, ovale sau neregulate; dimensiunile variaz de la cteva sute de metri la civa zeci de km; sunt delimitate de versani abrupi, avnd un fund plat, acoperit de aluviuni, n care s-au adncit organisme fluviatile a cror ap dispare n ponoare (unele polii pot adposti i lacuri). La noi n ar sunt cunoscute poliile Poiana Alb din Munii Curmturii, Beletina din Munii Mehedini. La contactul calcarului cu alte roci s-a format polia Zatonul din Podiul Mehedini. Din punct de vedere genetic sunt distinse 5 tipuri principale: 1. polii tectonice dezvoltate pe sinclinale, grabene sau sisteme de linii rupturale; 2. polii de sufoziune - care se dezvolt prin evacuarea fizico-chimic a calcarului, de obicei tectonizat; 3. polii rezultate prin ngemnarea uvalelor sau a dolinelor mari au aspect lobat; sunt mai mici ca celelalte i au fundul vlurit; 4. poliile de prbuire care apar prin prbuirea tavanului unor peteri; 5. polii cu origine complex; F )Avenele sunt nite puuri, de diferite dimensiuni, care comunic n partea inferioar cu o peter sau o galerie subteran. Dup genez se difereniaz avene : de coroziune i eroziune, tectonice i de prbuire. G )Vile i rurile carstice Dup lungimea vilor i stadiul de evoluie se pot distinge urmtoarele tipuri de vi n carst: oarbe, chei, defilee i canioane. Vile oarbe se termin spre avale, la baza unui abrupt, dup care se continu cu un sistem de galerii polietajate. Deasupra acestora se pot observa trepte antitetice. Cheile sunt vi nguste, adnci, cu fundul integral acoperit de ap. Ex: Cheile Rmneilor (Munii Trascu), Cheile Nerei, Cheile Bicazului. Cnd sunt mai largi i mai alungite se numesc defilee. n cadrul lor apar sectoare de lunc i terase nguste (defileul Dunrii, Oltului). Canioanele sunt vi adnci, cu versani terasai cu umeri litologici sau trepte structurale (canionul Colorado). Cursurile alohtone ca i cele autohtone, cnd traverseaz o zon carstic, pot pierde parial sau integral apa; iau natere vile seci sau aproape seci sohodolurile. Pe ele, de regul apa se scurge numai n timpul averselor

sau al topirii zpezilor (exemplu: vile Sohodol afluent al Tismanei, Runcu Oltenia de nord; Roia Munii Apuseni). De asemenea n cazul formarii cheilor prin prbuiri pot rmne poduri naturale i arcade. Podurile naturale (Ponoare din Podiul Mehedini) se dezvolt de-a lungul vilor, iar arcadele (cele din cheile Hasdatelor) apar pe fostele galerii.

Endocarstul
Muntii Banatului n partea de nord reprezint unitatea fizico - geografic cu cel mai mare numr de cavitai (709) din intreaga structura Reia Moldova Noua. Din acestea 0,8% sunt formate n tufurile calcaroase depuse de importante izbucuri, restul fiind n calcare avand o circulaie de ap permanent temporar sau inexistent. Peterile Endocarstul este reprezentat printr-un numr de aproximativ 1024 de peteri; Printre atraciile ntilnite n peteri: galeriile nalte i lungi, cascadele, hornurile, asociaiile stalactitice i stalagmitice, formele de coroziune (terase, marmite, lingurie). n numeroase peteri se afl resturi scheletice de urs (Ursus Spelaeus), altele dispun de o faun cavernicol endemic, iar ntr-o peter din Munii Aninei l-au gsit pe Ion cel mai vechi locuitor al Europei, de 40000 de ani. Cele mai importante peteri sunt: Comarnic, Buhui, Ponicova, Popov, Gaura haiduceasc. Petera Comarnic este cea mai mare pester din Munii Banatului. La nceput, galeria este ngust i nclinat, apoi, din Sala Mic, ncepe s fie de dimensiuni mari i ncep s apar diferite formaiuni. Sala Zebrelor are perei dungai, exist Muzeul, Orga Mic, Orga Mare. Petera Buhui este a doua peter ca mrime din Munii Banatului (dup Petera Comarnic), cu o lungime total a galeriilor de 3.217 m, i este parcurs n ntregime de prul Buhui. Galeria prinicpal msoar 2.100 m. Petera Ponicova este cea mai mare peter din Defileul Dunrii. Galeriile sale nsumeaz 1.660 m strbtnd Ciucaru Mare i ieind n Dunre. Este accesibil de pe uscat sau de pe Dunre cu barca. La intrarea n petera Ponicova, prul cu acelai nume creeaz nite chei scurte i slbatice i un pod natural lung de circa 25 m i nalt de 6- 8m. La "Zidurile Chinezeti", n perioadele cu precipitaii abundente se formeaz mari lacuri. Urmeaz "Hornul Mare" al crui tavan nu se distinge din cauza naltimii mari, "Sala de Cristal" i "Sala Domului". Mai este "Sala Virginia, dar i formaiuni de mici dimensiuni cu nume specifice: Nuca de Cocos, Crocodilul, Lmia, Ciupercile, Gemenii, Cmila. n total, petera are galerii ce totalizeaz peste cinci kilometri.

Chei i defilee Rurile au spat n calcare chei slbatice: Nerei, Caraului, Grlitei, Miniului, Suarei, Timiului de sus, Rudriei. Cel mai lung i mai spectaculos defileu din Europa este Defileul Dunarii, iar sectorul cel mai frumos al acestui defileu l formeaz Cazanele Dunrii (7,4 km). Cheile Nerei sunt o formaiune de tip chei de-a lungul rului Nera n judeul Cara Severin, ntre localitile Sasca Romn i opotul Nou. Distana pe care se ntind cheile este de circa 22 km din care aproximativ 20 km de chei propriu-zise. O poteca turistic marcat le strbate, dar parcurgerea lor necesit traversarea rului Nera direct prin ap. n partea estic (dinspre amonte) a cheilor gsim un alt obiectiv turistic, Lacul Dracului, iar din partea vestic se poate ajunge la Cascadele Beuniei si la lacul Ochiul Beului. Parcul Naional Cheile Nerei-Beunia ocup zona sudic a Munilor Aninei i partea nordic a Munilor Locvei, ocupnd o suprafa de 36.364,8 ha ce include 6 rezervaii declarate i una propus. Unul dintre cele mai spectaculoase peisaje din sud - vestul Romniei este reprezentat de versanii stncoi cu vegetaie chasmophitic ce formeaz Cheile Caraului. n aceast zon slbatic se ntlnesc perei calcaroi de pn la 100 de metrii nlime, numeroase culmi cu lapiezuri, grohotiuri i nelipsitele peteri care dau un farmec aparte. Crestele i abrupturile Au att valoare peisagistic prin spectaculozitate, dar pot fi valorificate i prin alpinism. Se ntlnesc des n zonele de chei i defilee. Ponoarele Constituie forme carstice cu o larg arie de rspndire pe ntreg cuprinsul zonei carstice, unde apele se pierd prin sorburi n subteran, vi permanente sau temporar seci: Beiului, PonorPlopa, Buhui, Comarnic. Peisajul carstic Este rezultatul asocierii formelor exocarstice: lapiezuri, doline, orgi geologice, uvale, polii, vi i ruri carstice (izbucuri, sohodoluri, ponoare), abrupturi, chei, conturnd arii de interes turistic major cu certe valene recreative. Apele n carst: izbucurile constiuie obiective de mare atractivitate turistic prin ineditul apariiei apelor subterane la suprafa. Cel mai important izbucul Bigar de pe Cheile Miniului; apele subterane din peterile Ponor, Comarnic, Plopa, Buhui; lacurile carstice: Lacul Dracului

format prin prbuirea cavernei unei peteri, Ochiul Beiului; cascade: Valea Beuniei, Bigrului i Suarei. Lacuri de acumulare: de pe Brzava: Valiug, Breazova, Secu; de pe Timi (Trei Ape); de pe Buhui (Buhui, Mrghita); de pe Mini (Gura Golumbului), etc. Vliug este un lac de acumulare pe Brzava, utilizat pentru producerea energiei electrice i pentru alimentare cu ap. Are o suprafa de 12,6 ha i un volum de 1.130.000 m.c. de ap. Barajul lacului a fost ridicat n anul 1909.Este ncadrat de lacurile de acumulare Gozna (66,2 ha), aflat n amonte i Secu (105,67 ha) aflat n aval. Lacul Buhui este primul lac artificial din Romnia fiind realizat n 1904 pentru alimentarea cu ap a Aninei prin bararea unor galerii din Petera Buhui. Tot aici se afl i unul dintre cele mai lungi cursuri subterane de ap (3217 m) cunoscute din Romnia, Prul Buhui.

VALORIFICAREA I PROTECIA ZONEI CARSTICE Munii Banatului fac parte din vechea provincie istoric Banat cu un potenial turistic incontestabil. Beneficiaz de un cadru natural original, excepional prin obiective turistice remarcabile. Din punct de vedere al potenialului turistic depete multe din unitile geografice ale Carpailor Romneti. Munii Banatului, fa de alte uniti din Carpai, dispun de un potenial al poziiei, fiind astfel accesibili pentru rile vecine dar i pentru celelalte din Europa Central, Nordic, Sudic i Vestic (Olaru,1996). Munii Banatului dispun de resurse atractive naturale i antropice, de o valoare turistic ridicat, cu o tradiie turistic dat de multiculturalitate i prezena mai multor etnii, ospitalitatea i generozitatea locuitorilor (Olaru, 2000). Principalii factori de atracie sunt reprezentai de valoarea unor zone turistice, cu posibilitate de vizitare din toate direciile. Alte elemente favorabile ce merit enumerate ar fi reeaua hidrografic, clima prin influenele mediteraneene i apropierea centrelor urbane mai mari. Munii Banatului prezint un potenial turistic antropic i natural foarte divers, complex i care ar putea atrage o multitudine de turiti dar care din pacate nu este valorificat.

Aceast valorificare ar putea fi fcut n primul rnd printr-o promovare intens a zonei, aceasta fiind principala cauz pentru care potenialul zonei nu este exploatat. Diversitatea i multitudinea elementelor de atracie turistic din Munii Banatului rmne totui o important surs de atracie a turitilor pentru ara noastr.