Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala- Master Devianta Sociala si Criminalitate Anul II

1 Masterand: Drenea-Soare Alexandra-Iulia

Sociologia Pedepsei
Pedeapsa si privarea de
libertate
Definitia pedepsei
Pedeapsa, este o msur de constrngere i un mijloc de reeducare a condamnatului, al crei
scop este prevenirea svririi de noi infraciuni. Prin executarea pedepsei se urmrete
formarea unei atitudini corecte fa de munc, fa de ordinea de drept i fa de regulile de
convieuire social. Executarea pedepsei nu trebuie s cauzeze suferine fizice i nici s
njoseasc persoana condamnatului. (http://legeaz.net/dictionar-juridic/pedeapsa).
Privarea de libertate asa cum o stim noi, la prima vedere poate fi vazuta ca pe o pedeapsa, insa
adevarata pedeapsa consta in lipsurile pe care le aduce cu ea. Diverse restrictii sau diverse
drepturi revocate pot inaspri traiul in mediul carceral al unui individ. Inchisoarea este vazuta
ca fiind metoda prin care un om este deprivat de libertatea lui si de bunurile sale materiale. In
cazul unei sentinte de condamnare la moarte, atunci exista problema deprivarii de viata
Exista cateva teorii cu privire la pedeapsa, scopul si rezultatul ei. In primul rand se considera
in societate ca pedeapsa este ceva ce delincventii au meritat-o pentru raul facut ( desi exista
posiblilitatea ca pedeapsa sa fie si simbolica fata de delictul comis). Pedeapsa cu privare de
libertate ajuta si la reeducarea individului prin obligarea acestuia la respectarea programului si
regulilor interne ale institutiei. In acest fel, oamenii care au trecut deja prin institutia
respectiva vor fi mai putin dornici sa recidiveze si sa se intoarca.
Pedeapsa nu este vazuta ca fiind un tratament, ci este mai degraba o masura de privare de
bunuri si drepturi asa cum spuneam si mai sus. Lucrul care intereseaza cel mai mult este
aplicarea si procesul pedepsirii, nu rezultatul acesteia in sine. Si nu in ultimul rand, pedeapsa
nu este aplicata din senin oricarui om intalnit fara o verificare in prealabil a trecutului acestuia
si a aplica aceasta masura in baza unor actiuni concrete.
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala- Master Devianta Sociala si Criminalitate Anul II
2 Masterand: Drenea-Soare Alexandra-Iulia

In acest moment exista doua tipuri de pedepse (sanctiuni): resitutive si represive. Studiul
solidaritatii sociale ncepe prin studiul sanctiunilor aplicate pentru a pedepsi sau a corecta
ncalcarea regulilor.
In ce consta pedeapsa, ca fapt social? Pentru a raspunde ntrebarii trebuie sa urmam
regulile metodei durkheimiste, adica sa cercetam faptele externe care simbolizeaza faptul social
intern. Aceste fapte externe fac parte din dreptul represiv, sunt deci fapte juridice. O legatura
sociala poate fi rupta si actul acesta este denumit, n dreptul represiv, crima.
Cnd o societate, de exemplu, nu poate declansa un act de pedepsire a criminalului si a
ceea ce percepe drept crima, putem spune ca are o putere sociala scazuta, ca fortele care o opresc
de la pedeapsa sunt mai puternice dect ea. n asemenea cazuri se prabuseste legitimitatea
autoritatii (juridice, politice, statale) si apar deceptia si anarhia. Societatile aflate sub puterea
cuceritorului nu pot pedepsi, de exemplu, crimele savrsite de acesta n numele celui mai tare.
Studiul solidaritatii ncepe cu studiul crimei si al pedepsei. "Denumim cu termenul de
crima, precizeaza Durkheim, orice act care, ntr-un grad oarecare, determina contra autorului
sau aceasta reactie caracteristica pe care o denumim pedeapsa. A cerceta tipul legaturii
nseamna a te ntreba care este cauza pedepsei, sau si mai clar, a te ntreba n ce anume consta,
n mod esential crima." (p. 35).
n orice societate exista un fapt social invariabil - regula - si un fapt social variabil: "scara
graduala a pedepselor". Acestea (regula si scara pedepsei) se afla n unul si acelasi sentiment
comun. Pedeapsa deci este o "proportie sociala", regula este o ecuatie sociala. Altfel spus, regula
sociala este una si aceeasi pentru toti, ncalcarea ei este variabila n timp si n spatiu, deci n
volum si n intensitate. De aceea, dreptul penal nu se preocupa de ceea ce este comun acceptat si
cunoscut ci de ceea ce, fiind variabil, trebuie fixat sub forma unui standard numit scara
pedepselor. Acest standard propune societatilor o proportie socio-afectiva pentru modelul de
variatie a pedepsei n spatiu si n timp, adica pentru variatia volumului si intensitatii solidaritatii
sociale.

Prin urmare originea pedepsei si deci a puterii de a discrimina binele de rau este aceasta
constiinta comuna, adica poporul nsusi. Iata dar o chestiune tulburatoare pentru filosofia
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala- Master Devianta Sociala si Criminalitate Anul II
3 Masterand: Drenea-Soare Alexandra-Iulia

individualista care atribuie o importanta att de mare individului abstract si drepturilor sale
universale.
Sociologia lui Durkheim ne demonstreaza ca pedeapsa nu e posibila fara suportul acelei
fiinte colective pe care el o denumeste "constiinta comuna", adica fara suportul comunitatii
ideale a membrilor unei societati. Iar daca aceasta pedeapsa nu e posibila, virtuala, nici societatea
nu e posibila, fiindca posibilitatea pedepsei deriva din com-unitatea si deci din comunicarea
sentimentelor.
"Un act este socialmente rau pentru ca este respins de societate... Pentru a gasi farmec
cutarui ori cutarui obiect, trebuie ca sensibilitatea colectiva sa fie deja constituita pentru a-l
putea gusta. Daca sentimentele corespunzatoare sunt abolite, actul cel mai funest pentru
societate va putea fi nu numai tolerat, dar chiar onorat si propus de exemplu" (p.48). /s.n./.
"Societatea pedepseste spre a se razbuna" si pentru "a se apara". n general trebuie spus ca
"razbunarea" n-a avut n istoria omenirii "rolul negativ care i s-a atribuit".
Aplicarea sanciunilor penale, indiferent de caracterul acestora, are ca scop prevenirea
svririi unor noi infraciuni. Anumite sanciuni penale presupun executarea n regimul
deteniei (privativ de libertate, n sistem penitenciar), n timp ce altele se nfieaz drept
alternative la pedeapsa nchisorii.
Suspendarea condiionat a executrii pedepsei se subsumeaz categoriei sanciunilor penale
alternative la pedeapsa nchisorii i n acest context se impune a fi perceput ca avnd
fizionomia unei adevrate pedepse n sensul Art. 52 din Codul Penal: Pedeapsa este o
msur de constrngere i un mijloc de reeducare a condamnatului. Prin executarea pedepsei
se urmrete formarea unei atitudini corecte fa de munc, fa de ordinea de drept i fa
de regulile de convieuire social.
Raiunile de politic penal care fundamenteaz adoptarea acestei msuri se axeaz n
principal pe paradigma justiiei restitutive (n antitez cu cea a justiiei represive clasice), care
apreciaz c scopul pedepsei aplicate poate fi atins n absena executrii efective a acesteia,
dat fiind periculozitatea sczut a condamnatului, dublat de ncrederea n posibilitatea
ndreptrii acestuia ntr-o anumit perioad de timp (termen de ncercare).
Nu trebuie omise consecinele negative pe care le implic privarea de libertate i ne referin la
impactul puternic asupra status-ului psiho-fizic, nstrinarea fa de familie i modul su de
via, contactul cu infractori recidiviti .a.
Corelativ, au fost reinute avantajele incontestabile de natur social i economic pe care le
relev neexecutarea pedepsei prin privarea de libertate: evitarea stigmatizrii infractorilor i
etichetarea lor ca rufctori, reabilitarea comportamental i reinseria social a
condamnailor, rezolvarea problemei supraaglomerrii penitenciarelor, precum i reducerea
costurilor aferente suportate de contribuabili.
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala- Master Devianta Sociala si Criminalitate Anul II
4 Masterand: Drenea-Soare Alexandra-Iulia

Cteva consideraii istorice
n provinciile din Vechiul Regat, instituia suspendrii condiionate a executrii pedepsei a
fost reglementat, cu caracter general, dup mai multe ncercri, abia n Codul Penal din
1936. Cu toate acestea, instituia a fost reglementat cu caracter restrns pentru o anumit
categorie de infraciuni, prin Legea conflictelor de munc din 1920 i Legea sindicatelor
profesionale din 1921. Dispoziii referitoare la aceast instituie au existat si n legislaia
aplicabil pe atunci n Transilvania, care prin Legea XXXVI din 1908, cunoscut i sub
denumirea de Novela Penal, a adoptat instituia condamnrii condiionate. Potrivit
Novelei Penale, nu puteau beneficia de suspendarea executrii pedepsei cei condamnai la
pedeapsa temniei grele sau recluziunii, cei care mai suferiser o condamnare pentru crim i
cei care svriser infraciuni din motive josnice.
Legislaia penal din provinciile romneti aflate sub dominaia Imperiului Austro-Ungar a
adoptat i sistemul eliberrii cu punere la ncercare. A fost consacrat prin acesta sistemul
original al condamnrii condiionate, din sistemul anglo-american, n care se suspend
pronunarea hotrrii de condamnare i nu executarea pedepsei. Msura const n lsarea
minorului, cu vrsta cuprins ntre 12 i 18 ani, n libertate condiionat pe timp de prob de
un an, fr ca instana s pronune hotrrea de condamnare.
n Codul Penal din 1936 (Carol al II-lea) sediul materiei se afl n Cartea I, cuprinznd
dispoziii generale, i anume n Titlul III, care trateaz despre pedepse. Instituia suspendrii
condiionate a executrii pedepsei a fost reglementat prin dispoziiile articolelor 65-69.
Suspendarea putea fi acordat numai dac pentru fapta svrit era aplicat o pedeaps
corecional.
Instituia suspendrii condiionate a executrii pedepsei, pstrnd concepia franco-belgian n
forma iniial, este prevzut, cu unele mici modificri, n Codul Penal n vigoare din 1969.
Repere de Drept comparat
Instituia suspendrii condiionate a executrii pedepsei este reglementat n diferite sisteme
de drept la nivel comunitar i nu numai, existnd particulariti n privina condiiilor de
acordare a acesteia.

n sistemul francez de Drept, suspendarea executrii pedepsei cu regim de punere la
ncercare ine seama de urmtoarele coordonate: sfera de aplicare vizeaz exclusiv
infraciunile de drept comun (crimele sau delicte); pedeapsa nchisorii nu depete cinci ani;
termenul de ncercare este cuprins ntre 18 luni i trei ani; instana are posibilitatea de a
dispune msuri de asisten (care pot mbrca forma ajutorului cu caracter social).
n Dreptul englez, este consacrat instituia scutirii condiionate de aplicarea pedepsei,
aplicabil n cazul n care: persoana svrete o infraciune a crei pedeaps nu este stabilit
n mod expres; circumstanele comiterii faptei i personalitatea infractorului dovedesc
iraionalitatea aplicrii pedepsei; adoptarea unei msuri de probaiune (care implic
supravegherea i asistena condamnatului) ar fi prea sever; termenul de ncercare este de
maxim trei ani.
Facultatea de Sociologie si Asistenta Sociala- Master Devianta Sociala si Criminalitate Anul II
5 Masterand: Drenea-Soare Alexandra-Iulia

n Germania, suspendarea condiionat a executrii pedepsei poate fi dispus n urmtoarele
mprejurri: pedeapsa nchisorii este de cel mult un an; infractorul prezint un prognostic
favorabil, prin raportare la datele privind personalitatea i comportamentul persoanei n
trecut, conduita postcondamnatorie, dar i intenia de a repara prejudiciul cauzat; termenul de
ncercare variaz ntre doi i cinci ani; instana poate impune condamnatului executarea
anumitor obligaii, cum ar fi, de exemplu, repararea prejudiciului cauzat sau prestarea muncii
neremunerate n folosul comunitii.
n Elveia, se ntlnete o instituie similar, denumit condamnare condiionat, aplicabil
n urmtoarele condiii: pedeapsa nchisorii este de maxim 18 luni; condamnatul repar
prejudiciul cauzat prin svrirea infraciunii; instana poate ordona supravegherea
condamnatului. Condamnarea condiionat nu se aplic persoanelor care, n decurs de cinci
ani pn la comiterea infraciunii, au mai executat o pedeaps n regim privativ de libertate pe
o durat de cel puin trei ani, pentru o infraciune comis cu intenie, indiferent dac pedeapsa
a fost aplicat de o instan elveian sau a altui stat.
n Japonia, acordarea suspendrii executrii pedepsei este supus verificrii urmtoarelor
condiii: aplicarea pedepsei nchisorii, nsoit sau nu de munca silnic, de maxim trei ani, iar
n cazul amenzii, n cuantum de cel mult 5.000 yeni; lipsa condamnrii anterioare a
infractorului la pedeapsa nchisorii fr munc silnic sau la o pedeaps mai aspr; dac exist
o asemenea condamnare, lipsa unei alte condamnri n decurs de cinci ani de la executarea sa;
termenul de ncercare variaz ntre unu i cinci ani; supunerea condamnatului la supraveghere
pe durata termenului de ncercare. (Arin Alexandru Avramescu,
http://www.balcanii.ro/2013/08/pedeapsa-inchisorii-cu-suspendare-sanctiune-reala-sau-
surogat/).
Bibliografie
1. Andrews, D. A. & Bonta, J. (2003). The Psychology of Criminal Conduct. (3nd Ed.).
Cincinnati, OH: Anderson Publishing Co.
2. Dorpat Theodore L. (2007). Crimes of punishment : Americas culture of violence.
Algora Publishing New York
3. Durkheim Emile, (2008) Diviziunea Muncii Sociale, Ed. Antet.
4. Honderich, Ted. (2006). Punishment: The Supposed Justifications Revisited, Pluto
Press, London.Ann Arbor, MI.
5. Maruna, S. & Immarigeon, R. (Eds.) (2004). After Crime and Punishment: Pathways
to Ex-Offender Reintegration. Cullompton: Willan
6. http://www.balcanii.ro/2013/08/pedeapsa-inchisorii-cu-suspendare-sanctiune-reala-
sau-surogat/
7. http://legeaz.net/dictionar-juridic/pedeapsa