IA

Laborator 2
Scopul: Insusirea ideilor fundamentale de programare in Prolog. 1. Introducere Inceputul programarii logice poate fi atribuit lui R. Kowalski si A. Colmerauer si se situeaza la inceputul anilor '70. Kowalski a plecat de la o formula logica de tipul: S1 S2 ... Sn S care are, in logica cu predicate de ordinul intai semnificatia declarativa conform careia S1 S2 ... Sn implica S, adica daca S1 si S2 ... si Sn sunt fiecare adevarate atunci si S este adevarat, si a propus o interpretare procedurala asociata. Conform acestei interpretari, formula de mai sus poate fi scrisa sub forma: S daca S1 si S2 ... si Sn si poate fi executata ca o procedura a unui limbaj de programare recursiv, unde S este antetul procedurii si S1, S2, ... Sn corpul acesteia. Deci, pe langa interpretarea declarativa, logica, a unei astfel de formule, formula poate fi interpretata procedural astfel: pentru a executa S se executa S1 si S2 ... si Sn. In aceeasi perioada, A. Colmerauer si colectivul lui de cercetare de la Universitatea din Marsilia au dezvoltat un limbaj de implementare a acestei abordari, pe care l-au denumit Prolog, abreviere de la "Programmation et Logique". De atunci si pana in prezent, limbajul Prolog s-a impus ca cel mai important limbaj de programare logica si s-au dezvoltat numeroase implementari, atat ale unor interpretoare, cat si ale unor compilatoare ale limbajului. Limbajul Prolog a fost dezvoltat ca un instrument pentru programarea si rezolvarea de probleme care implicau reprezentari simbolice de obiecte si relatii intre obiecte, fiind considerat un limbaj cu fundament matematic solid. Limbajul Prolog este un limbaj declarativ sustinut de o componenta procedurala. Spre deosebire de limbajele procedurale, cum ar fi C sau Pascal, in care rezolvarea problemei este specificata printr-o serie de pasi de executie sau actiuni, intr-un limbaj declarativ problema este specificata prin descrierea universului problemei si a relatiilor sau functiilor existente intre obiecte din acest univers. Exemple de astfel de limbaje sunt cele functionale, de exemplu Lisp, Scheme, ML, si cele logice, de exemplu Prolog. Solutia problemei nu mai reprezinta o executie pas cu pas a unei secvente de instructiuni. Modul de executie a programului depinde in primul rand de definitiile relatiilor, de modul de inferenta si de controlul explicit realizat interactiv de catre programator. Desi initial a fost gandit pentru un set restrans de probleme, Prolog a devenit cu timpul un limbaj de uz general, fiind o unealta importanta in aplicatiile de inteligenta artificiala. Pentru multe probleme, un program Prolog are cam de 10 ori mai putine linii decat echivalentul lui in Pascal.

In 1983, cercetatorii din Japonia au publicat un plan ambitios de creare a unor calculatoare de generatia a 5-a pentru care Prolog era limbajul de asamblare. Planul nu a reusit, dar acest proiect a marcat o dezvoltare deosebita a interpretoarelor si compilatoarelor de Prolog, precum si o crestere mare a numarului de programatori in acest limbaj. Multe clase de probleme pot fi rezolvate in Prolog, existand anumite categorii care sunt rezolvabile mult mai usor in Prolog decat in orice alt limbaj procedural. Astfel de probleme sunt in principal cele dedicate prelucrarii simbolice sau care necesita un proces de cautare a solutiei intr-un spatiu posibil de transformari ale problemei. De asemenea, limbajul Prolog are aplicabilitate in gestiunea bazelor de date relationale, inteligenta artificiala, logica matematica, demonstrarea teoremelor, sistemele expert, ingineria arhitecturala etc. Exemple de medii de programare ce utilizeaza limbajul Prolog (care ruleaza pe microcalculatoare de tip IBM/PC, fie sub sistemul de operare DOS, fie sub sistemul Windows) sunt: Turbo Prolog (produs al firmei Borland), ARITY Prolog, Visual Prolog, Amzi Prolog, SWI-Prolog etc. Trebuie amintit si faptul ca exista si variante de sisteme Prolog sub Unix, de exemplu, GNU Prolog, SWI-Prolog sau sub X Windows. In cadrul acestui laborator se va studia Visual Prolog, care este considerat succesorul Turbo Prolog-ului si PDC Prolog. Visual Prolog este un mediu de programare complet, bazat pe limbajul de programare Prolog. Visual Prolog contine tot ce este necesar pentru implementarea aplicatiilor: mediu grafic de dezvoltare, compilator, link-editor si depanator. Visual Prolog include o biblioteca ce ofera acces la API, punand la dispozitia programatorului instrumente pentru: interfata utilizator grafica, baze de date ODBC/OCI, precum si Internet (socket, ftp, http, cgi etc.). Visual Prolog este recomandat pentru implementarea sistemelor expert, planificare, precum si altor probleme de inteligenta artificiala. O caracteristica generala a programelor ce utilizeaza Prolog-ul este aceea ca programatorul specifica fapte si relatii despre obiecte, iar sistemul Prolog gaseste (prin inferenta) noi relatii despre obiecte. 2. Instalarea Visual Prolog Visual Prolog a ajuns in acest moment la versiunea 7.2, disponibila pentru Windows Vista/XP/2000. Visual Prolog 7.2 Personal Edition poate fi downloadata gratuit de la: http://www.visual-prolog.com/vip6/download/. Pentru instalare este suficient sa parcurgeti wizardul de instalare.

3. Prezentarea mediului de programare Visual Prolog Pentru lansare, mergeti in meniul Start -> All Programs Visual Prolog 7.2 Personal Edition -> Visual Prolog. La lansare pe ecran este afisata o fereastra al carei meniu principal (meniul bara) consta din submeniurile: File Edit View Insert Project Build Debug Go to Tools Web Window Help Meniurile sunt de tip drop-down, in continuare fiind prezentate pe scurt meniurile si o serie de optiuni utilizate frecvent: File ofera optiunile pentru gestiunea fisierelor, astfel: o New in New Package permite crearea unui nou fisier intr-un pachet nou; o New in Existing Package (CTRL + ALT + N) - permite crearea unui nou fisier intr-un pachet existent o Open (F8) permite incarcarea unui fisier existent; o Close inchide fisierul curent; o Save (F2) permite salvarea fisierului curent; o Save As permite salvarea fisierului curent sub alt nume (deci, practic, modificarea numelui unui fisier); o Print permite listarea la imprimanta; o Exit (Alt + F4) iesirea totala in sistemul de operare (inchidere VP). Project New (Ctrl + Shift + N) permite crearea unui proiect nou; Open (Ctrl + Shift + N) permite incarcarea/crearea unui proiect; Close permite inchiderea unui proiect; Save (Ctrl+S) permite salvarea unui proiect; Build Compile (Ctrl+F7) utilizat pentru compilarea unui modul; Build (Ctrl + Shift + B) folosit pentru compilarea si link-editarea unui proiect; Rebuild All (Ctlr + Alt + Shift + B) permite compilarea si link-editarea tuturor fisierelor din cadrul unui proiect, chiar daca s-au operat sau nu modificari de la ultima compilare (spre deosebire de comanda Build, care realizeaza o verificare a

timpului fisierului si recompileaza doar fisierele care au fost modificate de la ultima compilare); Execute (Ctrl + F5) pentru compilarea, link-editarea unui proiect in vederea obtinerii executabilului, si lansarea in executie a respectivului proiect;

In orice moment se poate apela Help-ul, apasand tasta functionala F1. 4. Entitatile limbajului Prolog Limbajul Prolog este un limbaj logic, descriptiv, care permite specificarea problemei de rezolvat in termenii unor fapte cunoscute despre obiectele universului problemei si a relatiilor existente intre aceste obiecte. Executia unui program Prolog consta in deducerea implicatiilor acestor fapte si relatii, programul definind astfel o multime de consecinte ce reprezinta intelesul sau semnificatia declarativa a programului. Un program Prolog contine urmatoarele entitati: - fapte despre obiecte si relatiile existente intre aceste obiecte; - reguli despre obiecte si relatiile dintre ele, care permit deducerea (inferarea) de noi fapte pe baza celor cunoscute; - intrebari (interogari), numite si scopuri, despre obiecte si relatiile dintre ele, la care programul raspunde pe baza faptelor si regulilor existente. 4.1 Fapte Faptele sunt predicate de ordinul intai de aritate n considerate adevarate. Ele stabilesc relatii intre obiectele universului problemei. Numarul de argumente ale faptelor este dat de aritatea (numarul de argumente) corespunzatoare a predicatelor. Interpretarea particulara a predicatului si a argumentelor acestuia depinde de programator. Ordinea argumentelor, odata fixata, este importanta si trebuie pastrata la orice alta utilizare a faptului, cu aceeasi semnificatie. Multimea faptelor unui program Prolog formeaza baza de cunostinte Prolog. Se va vedea mai tarziu ca in baza de cunostinte a unui program Prolog sunt incluse si regulile Prolog. 4.2 Scopuri Obtinerea consecintelor sau a rezultatului unui program Prolog se face prin fixarea unor scopuri care pot fi adevarate sau false, in functie de continutul bazei de cunostinte Prolog. Scopurile sunt predicate pentru care se doreste aflarea valorii de adevar in contextul faptelor existente in baza de cunostinte. Cum scopurile pot fi vazute ca intrebari, rezultatul unui program Prolog este raspunsul la o intrebare (sau la o conjunctie de intrebari). Acest raspuns poate fi afirmativ, yes, sau negativ, no. Se va vedea mai tarziu ca programul Prolog, in cazul unui raspuns afirmativ la o intrebare, poate furniza si alte informatii din baza de cunostinte.

4.3 Variabile In Prolog, argumentele faptelor si intrebarilor pot fi obiecte particulare, numite si constante sau atomi simbolici. Predicatele Prolog, ca orice predicate in logica cu predicate de ordinul I, admit ca argumente si obiecte generice numite variabile. In Prolog, prin conventie, numele argumentelor variabile incepe cu litera mare (sau cu liniuta de subliniere), iar numele constantelor simbolice incepe cu litera mica. O variabila poate fi instantiata (legata) daca exista un obiect asociat acestei variabile, sau neinstantiata (libera) daca nu se stie inca ce obiect va desemna variabila. Variabilele Prolog sunt locale, nu globale, astfel incat daca doua clauze contin fiecare cate o variabila numita X, atunci vor exista, de fapt, doua variabile distincte X. La fixarea unui scop Prolog care contine variabile, acestea sunt neinstantiate, iar sistemul incearca satisfacerea acestui scop cautand printre faptele din baza de cunostinte un fapt care poate identifica cu scopul, printr-o instantiere adecvata a variabilelor din scopul dat. Este vorba de fapt de un proces de unificare a predicatului scop cu unul din predicatele fapte existente in baza de cunostinte. La incercarea de satisfacere a scopului, cautarea se face intotdeauna pornind de la inceputul bazei de cunostinte. Daca se intalneste un fapt cu un simbol predicativ identic cu cel al scopului, variabilele din scop se instantiaza conform algoritmului de unificare si valorile variabilelor astfel obtinute sunt afisate ca raspuns la satisfacerea acestui scop. In cazul in care exista mai multe fapte in baza de cunostinte care unifica cu intrebarea pusa exista mai multe raspunsuri la intrebare, corespunzand mai multor solutii ale scopului fixat. Prima solutie este data de prima unificare si exista atatea solutii cate unificari diferite exista. La realizarea primei unificari se marcheaza faptul care a unificat si care reprezinta prima solutie. La obtinerea urmatoarei solutii, cautarea este reluata de la marcaj in jos in baza de cunostinte. Obtinerea primei solutii este de obicei numita satisfacerea scopului iar obtinerea altor solutii, resatisfacerea scopului. La satisfacera unui scop cautarea se face intotdeauna de la inceputul bazei de cunostinte. La resatisfacerea unui scop, cautarea se face incepand de la marcajul stabilit de satisfacerea anterioara a acelui scop. Sistemul Prolog, fiind un sistem interactiv, permite utilizatorului obtinerea fie a primului raspuns, fie a tuturor raspunsurilor. in cazul in care, dupa afisarea tuturor raspunsurilor, un scop nu mai poate fi resatisfacut, sistemul raspunde no. Daca o variabila apare doar o data intr-o clauza si numele incepe cu liniuta de subliniere, atunci compilatorul Visual Prolog considera aceasta variabila ca fiind o variabila anonima. Nota: Compilatorul Visual Prolog nu face distinctie intre literele mici si mari care apar in nume, cu exceptia primei litere. Deci, urmatoarele doua nume pot fi folosite pentru a accesa aceeasi variabila: SourceCode si SOURCECODE.

4.4 Reguli O regula Prolog exprima un fapt care depinde de alte fapte si este de forma: S :- S1, S2, Sn. Fiecare Si, i = 1,n si S au forma faptelor Prolog, deci sunt predicate, cu argumente constante, variabile sau structuri. Asa dupa cum s-a precizat, faptul S care defineste regula, se numeste antet de regula, iar S1, S2, Sn formeaza corpul regulii si reprezinta conjunctia de scopuri care trebuie satisfacute pentru ca antetul regulii sa fie satisfacut. :- = if , = and ; = or In conditiile existentei regulilor in baza de cunostinte Prolog, satisfacerea unui scop se face printr-un procedeu similar cu cel prezentat in sectiunea 4.2, dar unificarea scopului se incearca atat cu fapte din baza de cunostinte, cat si cu antetul regulilor din baza. La unificarea unui scop cu antetul unei reguli, pentru a putea satisface acest scop trebuie satisfacuta regula. Aceasta revine la a satisface toate faptele din corpul regulii, deci conjunctia de scopuri. Scopurile din corpul regulii devin subscopuri a caror satisfacere se va incerca printr-un mecanism similar cu cel al satisfacerii scopului initial. 4. Structura programelor Visual Prolog Un program Prolog contine urmatoarele sectiuni: - domains; - predicates; - goal; - clauses; - constants; - databases. Nu toate sectiunile sunt obligatorii (domains, goal). Clauses contine fapte si reguli (care au fost prezentate mai sus), sau mai precis in aceasta sectiune se definesc predicatele. Argumentele unei clauze sunt in ordine bine definita, fiecare argument avand un anume tip. Sectiunea CLAUSES trebuie sa inceapa cu cuvantul cheie CLAUSES. Asa cum s-a specificat, atat faptele, cat si regulile trebuie sa se termine cu punct (.). De exemplu, afirmatia "Popescu lucreaza la biroul aprovizionare" poate fi exprimata in Prolog astfel: lucreaza('Popescu', biroul_aprovizionare) Modul de formulare al clauzei sau mai precis, ordinea argumentelor este in totalitate la latitudinea programatorului. Astfel, afirmatia anterioara poate fi exprimata si astfel:

lucreaza(biroul_aprovizionare, 'Popescu') Oricare dintre aceste doua variante este corecta pentru Visual Prolog, singurul criteriu de selectie fiind doar perceptia utilizatorului. O forma odata folosita trebuie respectata cu consecventa in intregul program. In clauza urmatoare, primul argument este o variabila: lucreaza(Persoana, biroul_aprovizionare) Predicates este acea sectiune care contine fiecare predicat ce apare citat in clauze si precizeaza tipul argumentelor. Se spune ca reprezinta descrierea "ideala" a clauzelor. Deci predicates este un fel de catalog al tuturor predicatelor utilizate, care arata ce nume au aceste predicate, fiecare predicat ce argumente are: cate, in ce ordine, de ce tip (ca un fel de sectiune a declaratiilor de functii in C). Fiecare predicat apelat in clauze trebuie sa respecte numele si argumentele unui predicat descris in predicates. Daca nu respecta tipul si ordinea argumentelor, se obtin erori. Totusi, se admite ca doua nume de predicat identice sa aiba un numar diferit de argumente. In acest caz, se recomanda ca cele doua declaratii sa fie una dupa alta, atat in predicates, cat si in clauses. Se spune ca un predicat are aritate (numarul de argumente) multipla. Visual Prolog va accepta aritatea multipla, in interior va considera totusi ca e vorba de predicate diferite, cu nume identic. Numele predicatului este un sir de caractere care poate contine litere, cifre si semnul "_", dar care incepe obligatoriu cu o litera (preferabil, litera mica). Daca un nume de predicat este compus din mai multe cuvinte, acestea se pot lega intre ele folosind semnul "_". Lungimea maxima a numelui de predicat este de 250 caractere. In urmatorul exemplu, primul argument este o variabila anonima: lucreaza(_, biroul_aprovizionare) In concluzie, predicatele trebuie declarate in sectiunea de predicate, definite in sectiunea de clauze, iar la apel, in functie de numarul si tipul argumentelor se va alege definitia corespunzatoare. In sectiunea domains se poate realiza redenumirea unor domenii standard pentru a le da o semantica mai precisa, precum si declararea unor noi structuri de date. Sectiunile domains si predicates pot fi declarate globale, astfel: global domains global predicates Odata scrise definitiile, ele pot fi incluse in unul sau mai multe programe cu: include nume_fis

O alta sectiune este databases, care reprezinta o sectiune speciala pentru declararea unor fapte care se doresc a fi o parte a unei baze de date dinamice. Astfel, uneori este necesara actualizarea faptelor din program (modificare, stergere, adaugare) in timpul rularii programului. Intr-un astfel de caz, faptele constituie o baza de date dinamica sau interna. Visual Prolog pune la dispozitie mai multe predicate pentru gestiunea bazelor de date (assertz, asserta etc.). Aceasta sectiune poate fi declarata global. Sectiunea goal trebuie sa apara in program - in acest caz fiind vorba despre varianta compilator, la rulare programul executa acest goal, cauta prima solutie si nu afiseaza variabilele interne de lucru (goal declarat). Cand apare in program, in general, sectiunea goal este dupa sectiunile predicates si clauses. Un program Visual Prolog poate contine doar o singura sectiune goal. Sectiunea goal contine o clauza sau un sir de clauze conectate logic (cu and si/sau or): goal complex (compus din mai multe subgoal-uri legate logic). Acest goal poate fi un predicat cu sau fara argumente, iar argumentele, daca apar, pot fi variabile (variabile anonime sau nu) sau obiecte. Acest goal se termina cu punct. Dandu-se fapte, reguli si unul sau mai multe goal-uri, pentru fiecare goal, Visual Prolog executa urmatoarele operatii: il cauta printre fapte; daca nu-l gaseste ca fapt, cauta pentru el regula de deductie si verifica conditiile regulii, considerand pe rand variantele (daca exista); fiecare conditie devine un subgoal.

Scopul este demonstrat daca toate subscopurile sunt demonstrate. Cand un subobiectiv esueaza, Prolog se intoarce la subobiectivele anterioare si continua cu alte valori ale variabilelor. Aceasta tehnica este denumita backtracking. Sectiunea constants permite declararea unor constante (constante simbolice). Sectiunea poate sa apara oriunde in program, cu conditia sa fie declarata constanta inainte de utilizarea ei. Constanta e vizibila in toate clauzele, dar valoarea constantei nu se poate modifica in timpul executiei programului. Forma generala: constants nume _constanta=valoare In Visual Prolog sunt constante numele de obiecte (siruri de caractere) si numerele (intregi sau reale). Nu conteaza daca ea este declarata cu litere mici sau mari, spre deosebire de toate celelalte date din Visual Prolog. Astfel pi, Pi sau PI vor referi aceeasi constanta. Ca regula generala se cere ca in sectiunea de constante, constantele sa fie declarate cu litera mare, dar in sectiunea de clauze, acestea trebuie sa fie scrise cu litera mica, pentru a se distinge de variabile. Valoare poate fi orice obiect, de orice tip definit. Exemple: constants Titlu="SALARII LUNARE" Expr=l+7*(47-12)

Pi=3.14 G=9,8 Computer=mcintosh Pentru constante nu sunt permise definitii recursive, de exemplu x = 2 * x / 2. Intr-un program pot fi mai multe sectiuni de declaratii pentru constante, dar constantele trebuie sa fie declarate inainte de a fi utilizate. Constantele declarate au durata de viata incepand din momentul declaratiei pana la sfarsitul fisierului sursa, precum si in orice fisier inclus dupa declaratii.

5. Tipuri de date
Programele Visual Prolog contin obiecte si relatii dintre aceste obiecte. Obiectele sunt entitati distincte ale lumii reale (obiecte reale fizice) sau abstracte (obiecte abstracte). In Prolog, obiectele sunt reprezentate prin nume simbolice. Regulile sintactice aplicate la formarea numelor simbolice pentru obiecte permit definirea mai multor tipuri de obiecte: 1.Tipul elementar: A.Standard A1. caracter - char: un caracter incadrat intre doua caractere apostrof; A2. intreg - integer: intreg cuprins in intervalul [-32768, 32767]; A3. real - real: numar real, echivalent cu double din C si al carui modul este in intervalul [1e307, 1e308] A4. sir - string: secventa de caractere, ce este implementata ca un pointer la un tablou terminat prin zero, ca si in C. Pentru siruri sunt permise doua formate: secventa de litere, numere si liniuta de subliniere, in care primul caracter nu este majuscula (de ex., numar_telefon); secventa de caractere incadrata intre ghilimele, maxim 250 caractere (de exemplu, sir de caractere);

A5. simbol - symbol: analog ca la tipul string, cu diferenta ca primul caracter este litera mica (in reprezentarea interna string-ul si simbolul gen string nu sunt identice; pentru simbol se construieste un tabel, el este unic si regasit la fiecare citare - practic se lucreaza cu adresa lor, deci se constata o mare rapiditate de acces; in cazul string-urilor, acestea sunt tratate caracter cu caracter) A6. fisier - file: nume simbolic de fisier

A7. selector de arbore binar - bt_selector: selectorul unui arbore este un numar natural, cu valoarea minima 0, prin care se face referinta in program la arborele binar; baza externa de cunostinte are atasat un arbore binar sau mai multi arbori, prin care se asigura cautarea in baza de cunostinte A8. domeniu - place: locul ocupat de un fisier B. Definit de utilizator Sunt tipuri de date complexe, cum poate fi lista: - de tipuri elementare - de tipuri compuse In afara celor mentionate anterior, mai trebuie amintite si urmatoarele tipuri de date, pentru care s-a notat in paranteza intervalul: short (intervalul +32768, 32767), ushort (valori in intervalul 0, 65535), long (intervalul 2147483648, 2147483647), ulong (0, 4294967295), unsigned (valori in intervalul 0, 4294967295), byte (0, 255), sbyte (-128, 127), word (0, 65535), dword (0, 4294967295). O valoare intreaga poate fi precedata de 0x sau 0o, indicand sintaxa hexazecimala, respectiv octala. Trebuie specificat faptul ca in declaratiile domain, cuvintele cheie signed si unsigned pot fi utilizate impreuna cu byte, word, si dword: DOMAINS i8 = signed byte Un obiect sau o variabila care este de un tip, nu poate apare in locuri (pe pozitii) unde se cere alt tip. Exceptie fac cateva tipuri standard pentru care exista conversie automata. Conversiile automate admise sunt: - intre string si symbol; - intre integer, char si real (char e reprezentat ca un cod ASCII - deci numeric; analog, un integer poate fi considerat un cod ASCII; orice intreg e un real). Obs. importanta: Tipurile utilizator nu pot fi echivalate unul cu altul. Din cele prezentate mai sus, rezulta o prima utilitate a declararii de tipuri, aceea de a declara tipuri specifice, care pe de o parte fac ca programul sa fie mai lizibil, pe de alta parte definesc clase peste datele utilizate. O alta utilitate este aceea de a defini - cum se va vedea mai tarziu tipuri complexe. Se reaminteste faptul ca in Prolog numele obiectelor incep cu litera mica, putand fi urmata de cifre, litere sau semnul "_".

6. PIE: Prolog Inference Engine In continuare se vor verifica cateva exemple in PIE, unul din exemplele ce insotesc mediul Visual Prolog. Inainte de a incepe trebuie instalat si construit exemplul PIE. Aceasta se va face in felul urmator: Se selecteaza Install Examples din meniul de start Windows (Start -> Programs >Visual Prolog 7.0 -> Install Examples) Se deschide proiectul PIE in mediul de dezvoltare vizual (VDE) si se ruleaza programul.

Odata rulat, acesta va arata ca in figura de mai jos:

Se deschide un nou fisier si se introduce textul din exemplu:

In timp ce fereastra de editare este activa se alege Engine->Reconsult. Astfel, mecanismul va incarca continutul fisierului iar in fereastra Dialog ar trebui sa apara un mesaj de forma: Reconsulted from: ...\pie\Exe\FILE4.PRO

Reconsult incarca tot ceea ce este in editor, fara a face o salvare a continutului fisierului. Pentru salvare trebuie specificat explicit (File->Save). File->Consult va incarca continutul de pe disc indiferent daca fisierul este deschis sau nu pentru editare. Acum putem trece la rezolvarea scopurilor. Intr-o linie libera din fereastra Dialog se introduce scopul (fara ?- in fata). Spre exemplu:

Atunci cand cursor-ul este plasat la sfarsitul liniei, se va apasa Enter. PIE va considera textul de la inceputul liniei pana la pozitia cursor-ului ca fiind scopul dorit. Rezultatul ar trebui sa fie de forma:

7. Exemple Exemple de reguli: In continuare sunt prezentate o serie de reguli, precum si implementarea lor in Visual Prolog: 1. "Daca o persoana (X) are sex masculin si este adult, atunci X este un barbat." - in acest caz premisa este o clauza compusa, formata din doua clauze simple asociate prin conectorul "si". barbat(X):- sex_masculin(X), adult(X). 2. Notiunea de parinte poate fi definita astfel: parinte(X, Y):- tata(X, Y); mama(X, Y) Deoarece Prolog permite si utilizarea variabilelor anonime, notiunea de parinte poate fi formulata astfel: parinte(X, _):- tata(X, _); mama(X, _) care are urmatoarea interpretare: "o persoana este parinte daca este fie tatal, fie mama cuiva".

Tema 1 : Se va urmari programul masini.pro, in care s-a declarat o baza de date pentru o firma care se ocupa cu vnzarea masinilor. predicates %marca, km, vechimea, culoarea nondeterm masina(symbol,real,integer,symbol) nondeterm camion(symbol,real,integer,symbol) clauses masina(chrysler, 130000, 3, rosu). masina(ford, 90000, 4, argintiu). masina(datsun, 8000, 1, rosu). camion(ford, 80000, 6, verde).

camion(datsun, 50000, 5, roz). camion(toyota, 25000, 2, negru). Tema 2 : Se va rula aplicatia si se vor specifica la goal, urmatoarele: Pentru a determina masina cu 130000 km si 3 ani vechime: masina(X, 130000, 3, _) Pentru a determina toate masinile rosii: masina(X, _, _, rosu) Tema3: Se va urmari programul bunici.pro: predicates nondeterm masc(symbol) nondeterm fem(symbol) nondeterm parinte(symbol, symbol) % primul este parintele pentru al doilea nondeterm mama(symbol, symbol) nondeterm bunica(symbol, symbol) clauses masc(vasile). masc(alex). fem(elena). fem(ioana). parinte(vasile, alex). parinte(elena, alex). parinte(alex, ioana). mama(Persoana, Copil) if parinte(Persoana, Copil) and fem(Persoana). bunica(Bunica, Nepot) if parinte(Persoana, Nepot) and mama(Bunica, Persoana). Se face observatia ca o varianta a ultimei reguli este: bunica(Bunica, Nepot):parinte(Persoana, Nepot), parinte(Bunica, Persoana), fem(Bunica). Tema 4: Se va nota raspunsul primit in cazul urmatoarelor scopuri : parinte(elena, alex) yes parinte(Parinte, alex) Parinte=vasile Parinte=elena

2 Solutions mama(Parinte, alex) Parinte=elena 1 Solution bunica(Bunica, ioana) Bunica=elena 1 Solution parinte(Tata, Copil), masc(Tata) Tata=vasile, Copil=alex Tata=alex, Copil=ioana 2 Solutions Tema 5: Adaugati noi fapte in program pentru a exprima urmatoarele: Parintii lui Vasile sunt Gheorghe si Maria. predicates nondeterm masc(symbol) nondeterm fem(symbol) nondeterm parinte(symbol, symbol) % primul este parintele pentru al doilea nondeterm mama(symbol, symbol) nondeterm bunica(symbol, symbol) clauses masc(vasile). masc(alex). masc(gheorghe). fem(elena). fem(ioana). fem(maria). parinte(vasile, alex). parinte(elena, alex). parinte(alex, ioana). parinte(gheorghe,vasile). parinte(maria,vasile). mama(Persoana, Copil) if parinte(Persoana, Copil) and fem(Persoana). bunica(Bunica, Nepot) if parinte(Persoana, Nepot) and mama(Bunica, Persoana). goal parinte(Tata, vasile), masc(Tata). parinte(Mama, vasile), fem(Mama).

Parintii Ioanei sunt Alex si Sanda.

predicates nondeterm masc(symbol) nondeterm fem(symbol) nondeterm parinte(symbol, symbol) % primul este parintele celui de-al doilea nondeterm mama(symbol, symbol) nondeterm bunica(symbol, symbol) clauses masc(vasile). masc(alex). masc(gheorghe). fem(elena). fem(ioana). fem(sanda). parinte(vasile, alex). parinte(elena, alex). parinte(alex, ioana). parinte(sanda, ioana). mama(Persoana, Copil) if parinte(Persoana, Copil) and fem(Persoana). bunica(Bunica, Nepot) if parinte(Persoana, Nepot) and mama(Bunica, Persoana). goal parinte(Tata, ioana), masc(Tata). parinte(Mama, ioana), fem(Mama). Cuvintul cheie nondeterm specifica faptul ca la un moment dat pot exista mai multe instante ale unui fapt fact_N. Cuvintul cheie determ specifica faptul ca la un moment dat poate exista o singura instanta a unui fapt fact_N.

Tema 6: Se considera fisierul tata.pro: domains pers=symbol predicates nondeterm tata(pers) nondeterm tata(pers, pers) clauses tata(X) if

tata(X, _). tata(alex). tata(ion, vasile). tata(george, ana). goal tata(X), write(X). Tema 7 : Rulati programul tata.pro si explicati rezultatul rularii. ionX=ion georgeX=george alexX=alex 3 Solutions

Observatii 1. S-a declarat un predicat cu aritati diferite, cu urmatoarea semantica intuitiva: - tata (pers) - inseamna ca pers este tata (al cuiva); - tata(pers1, pers2) - inseamna ca pers1 este tatal lui pers2 (s-a notat pers1 si pers2 pentru a se putea face distinctia). 2. S-a redenumit domeniul standard symbol pentru a se sugera ca argumentele vor fi persoane. 3. Scopul intern tata(X) se va evalua folosind prima clauza.