joy
(English)
Etimologie
Din engleza medie joye, care provine din franceza veche joie < latină gaudia, gaudium < gaudēre ("a se bucura, a jubila").
Pronunție
- AFI: /dʒɔɪ/
Substantiv
joy, (nenumărabil și numărabil; pl. joys)
- bucurie, fericire; jovialitate, veselie, voioșie
- They will be a source of strength and joy in your life.
- (ocazie de) bucurie
- The joys and demands of new parents.
Sinonime
Antonime
- 1: misery, sadness, unhappiness
Cuvinte derivate
Expresii
Verb
Conjugarea verbului to joy | |
Infinitiv | to joy |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
joys |
Trecut simplu | joyed |
Participiu trecut | joyed |
Participiu prezent | joying |