impedanță

română

Etimologie

Din franceză impédance, germană Impedanz.

Pronunție

• AFI: /im.pe'dan.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului impedanță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impedanță	impedanțe
Articulat	impedanța	impedanțele
Genitiv-Dativ	impedanței	impedanțelor
Vocativ	impedanță	impedanțelor

1. mărime electrică egală cu câtul dintre valoarea efectivă a tensiunii electrice aplicate unui anumit circuit și valoarea efectivă a intensității curentului electric absorbit de circuit.
2. (fiz.) mărime egală cu raportul dintre presiunea sonoră a unui sistem acustic și fluxul acustic corespunzător.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online