Etimologie

Din franceză Huns < latină Hunni.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
hun
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hun huni
Articulat hunul hunii
Genitiv-Dativ hunului hunilor
Vocativ hunule hunilor
  1. persoană dintr-un neam mongolic care, în sec. iV-V, a pătruns până în apusul Europei, trecând și prin țara noastră.


Traduceri

Referințe