formă
Vezi și : forma, formá, formà, fôrma, formą, förmå |
Etimologie
Din franceză forme < latină fōrma.
Pronunție
- AFI: /ˈfor.mə/
Substantiv
Declinarea substantivului formă | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | formă | forme |
Articulat | forma | formele |
Genitiv-Dativ | formei | formelor |
Vocativ | formă, formo | formelor |
- expresie exterioară determinată de un anumit conținut.
- aspect exterior al unui obiect.
- Formă sferică.
- totalitate a mijloacelor de expresie, folosite la redarea conținutului de idei al unei opere de artă.
- Formă artistică.
- (lingv.) latura materială a unităților de limbă.
- model stabilit.
- Act întocmit după toate formele.
- mod de conducere.
- Formă de stat.
- (fig.) aparență care este în contradicție cu conținutul interior.
- (tehn.) piesă confectionată dintr-un material dur, în care se toarnă un amestec pentru a-i da o anumită configurație.
- Formă de turnătorie.
- (tipogr.) pagină de zaț completată de jur împrejur cu material de albitură și închisă într-o ramă metalică, gata de a fi introdusă în mașina de tipar.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- formă de guvernământ
- formă de relief
- formă gramaticală
- formă hipercorectă
- formă logică
- forme ale conștiinței sociale
- viciu de formă
Cuvinte apropiate
cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) De (sau, rar, pentru) formă = de ochii lumii, pentru a salva aparențele; formal.
Expresii
- A fi în formă = a se afla în condiții fizice bune
Traduceri
aspect exterior al unui obiect
|
|
Vezi și
Etimologie
Din forma.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru forma.