Etimologie

Din latină * caiulus.

Pronunție

  • AFI: /ˈka.jer/


Substantiv


Declinarea substantivului
caier
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ caier caiere
Articulat caierul caierele
Genitiv-Dativ caierului caierelor
Vocativ caierule caierelor
  1. mănunchi de lână, de in, de cânepă sau de borangic, care se pune în furcă pentru a fi tors manual.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe