Etimologie

Din a însufleți.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.su.fle'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
însuflețire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ însuflețire însuflețiri
Articulat însuflețirea însuflețirile
Genitiv-Dativ însuflețirii însuflețirilor
Vocativ însuflețire însuflețirilor
  1. acțiunea de a (se) însufleți și rezultatul ei; avânt, entuziasm; animație.


Traduceri

Anagrame

Referințe