Etimologie

Din în- + rudă.

Pronunție

  • AFI: /ɨn.ruˈdi/


Verb


Conjugarea verbului
înrudi
Infinitiv a înrudi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
înrudesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să înrudească
Participiu înrudit
Conjugare IV
  1. (vb. refl. recipr.) a fi sau a deveni rudă cu cineva; a se înnemuri.
  2. (vb. refl. recipr.) (fig.) a avea caractere (esențiale) comune cu cineva sau cu ceva.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din înrudi.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru înrudi.

Anagrame

Referințe