mâner
Etimologie
Din mână + sufixul -ar.
Pronunție
- AFI: /mɨ'ner/
Substantiv
Declinarea substantivului mâner | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | mâner | mânere |
Articulat | mânerul | mânerele |
Genitiv-Dativ | mânerului | mânerelor |
Vocativ | mânerule | mânerelor |
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
parte a unui obiect de care se apucă sau se ține cu mâna