Variante de scriere Vezi și : COL, Col., col., col-, -col, -col-, còl, cōl, čol, çöl

Etimologie

Din franceză col.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
col
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ col coluri
Articulat colul colurile
Genitiv-Dativ colului colurilor
Vocativ colule colurilor
  1. (anat.) parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os.


Traduceri

Referințe





(asturianu)

Variante

Etimologie

Compus din con + el.

Pronunție


Prescurtare

col m., colos pl.

  1. forma prescurtată pentru con el; cu -ul

Cuvinte derivate

Referințe





(dlm)

Etimologie

Din latină populară *cu illu < latină eccum illum. Înrudit cu italiană quello, română acel, franceză veche cil și spaniolă aquel.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

col

  1. acel, acea

Referințe





(English)

Etimologie

Din franceză col („guler”) < latină collum („gât”).

Pronunție


Substantiv

col, pl. cols

  1. (geogr.) pas, strâmtoare, plai

Sinonime

Vezi și

Anagrame

Referințe





(français)

Etimologie

Din latină collum („gât”).

Pronunție


Substantiv

col m., cols pl.

  1. (despre îmbrăcăminte) guler
    Un col de velours.
  2. (înv.) gât
  3. (anat.) col
    Le col d'un os.
  4. (p.anal.) gât (de sticlă, etc.)
    Le col d'une bouteille, d'un matras, etc.
  5. (geogr.) pas, strâmtoare, plai

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Omofone

Expresii

Anagrame

Referințe





(Gàidhlig)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

col m., colan pl.

  1. incest

Referințe





(galego)

Etimologie

Din latină caulis („tulpină, cotor”) < greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).

Pronunție


Substantiv

col f., coles pl.

  1. (bot.) varză

Sinonime

Cuvinte compuse

Vezi și

Referințe





(Gaeilge)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

  • AFI: /kɔl̪ˠ/


Substantiv

col m., colanna pl.

  1. interzicere, oprire, prohibiție
  2. păcat, desfrâu, destrăbălare
  3. violare, încălcare (a unei reguli etc.)
  4. aversiune, repulsie
  5. incest
  6. relație, legătură, raport

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Referințe





(italiano)

Etimologie

Compus din con + il.

Pronunție


Prescurtare

col

  1. forma prescurtată pentru con il; cu -ul

Referințe





(Nederlands)

Etimologie

Din franceză col („guler”) < latină collum („gât”).

Pronunție

  • AFI: /kɔɫ/ (Olanda de nord)
  • AFI: /kɔl/ (Flandra, Brabant și Limburg)


Substantiv


Declinarea substantivului
col
m. Singular Plural
Substantiv col cols
Diminutiv colletje colletjes
  1. (în Belgia, fam.) (despre îmbrăcăminte) guler
  2. (în Belgia, fam.) (geogr.) pas, strâmtoare, plai

Sinonime

Cuvinte derivate

Etimologie

Din franceză colle.

Substantiv


Declinarea substantivului
col
f. Singular Plural
Substantiv col invariabil
Diminutiv invariabil invariabil
  1. (în Belgia, fam.) adeziv, lipici, clei

Sinonime

Referințe





(español)

Etimologie

Din latină caulis („tulpină, cotor”) < greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).

Pronunție


Substantiv

col f., coles pl.

  1. (bot.) varză

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Referințe