(svenska)

Etimologie

Din suedeză veche brista, care provine din limba nordică veche bresta < proto-germanică *brestaną („a se rupe, a se sparge, a plesni, a despărți”).

Înrudit cu daneză briste, engleză burst, bust, faroeză bresta, franceză briser, germană bresten, bersten, limba gotică *𐌱𐍂𐌹𐍃𐍄𐌰𐌽 (*bristan), islandeză bresta, neerlandeză barsten, bersten și norvegiană briste.

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
brista
Activ Pasiv
Infinitiv brista bristas
Prezent brister brists
Perfect brast brasts
Supin brustit brustits
Imperativ brist
Participiu
Prezent bristande, bristandes
Perfect brusten
  1. a rupe, a se crăpa, a plesni
    Isen brast när jag försökte gå över.
  2. a-i lipsi (ceva)
    Efter olyckan medgavs att rutinerna hade brustit.
  3. (fig.) a izbucni
    Mannen brast i gråt.

Sinonime

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Locuțiuni

Expresii

Referințe