Etimologie

Din latină intorquere.

Pronunție

  • AFI: /ɨnˈto̯ar.ʧe/


Verb


Conjugarea verbului
întoarce
Infinitiv a întoarce
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
întorc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să întoarcă
Participiu întors
Conjugare III
  1. (v.refl. tranz.) a se înapoia sau a face să se înapoieze de unde a fost plecat; a reveni sau a facerevină.
  2. (v.tranz.) (despre o stare afectivă sau maladivă) a-l cuprinde din nou pe cineva (abia vindecat).
  3. (v.refl.) a se îndrepta spre un punct, schimbând radical direcția inițială.
  4. (pop.) a-și schimba sau a face pe cineva să-și schimbe părerea, a se răzgândi sau a face pe cineva să se răzgândească.
  5. (v.tranz.) a retrage o vorbă, o promisiune etc., a reveni asupra...
  6. (pop.) a (se) transforma, a (se) modifica, a (se) preface.
    S-a întors ploaia în ninsoare.
  7. (v.tranz.) (înv.) a traduce un text dintr-o limbă în alta; (p.ext.) a interpreta.
  8. (v.tranz.) a învârti, a suci, a răsuci (de pe o parte pe alta).
  9. (v.tranz.) (spec.) a învârti, a răsuci resortul unui mecanism.
    A întoarce ceasul.
  10. (v.tranz.) (pop.) a jugăni (un animal).
  11. (v.tranz. și refl.) a (-și) mișca, a (-și) orienta corpul sau o parte a corpului, (p.ext.) privirea în altă direcție decât cea inițială.
  12. (v.tranz.) a schimba poziția unui obiect, așezându-l invers față de poziția anterioară sau față de poziția firească.
  13. (v.tranz.) a da filele unei cărți, ale unui caiet etc. înainte sau înapoi; a răsfoi.
  14. (v.tranz.) a pune, a îmbrăca un obiect vestimentar pe dos; a preface un obiect vestimentar transformându-i dosul în față.
  15. (v.tranz.) a învârti paiele, lanul etc. astfel încât partea umedă de la pământajungă deasupra.
  16. (v.tranz.) a ara din nou un ogor.
  17. (v.tranz.) a da îndărăt, a restitui.
  18. (v.tranz.) (fig.) a răsplăti pe cineva pentru o faptă bună sau rea.
  19. (v.tranz.) (determinat prin „cuvânt”, „vorbă” etc.) a răspunde, a replica (cu ostentație, cu impertinență).

Cuvinte derivate

Expresii

  • (refl.) A i se întoarce (cuiva) mânia = a-i trece supărarea
  • A i se întoarce cuiva inima = a i se schimba dispoziția, a se îmblânzi, a se muia
  • ( tranz. și refl.) A (se) întoarce pe dos = a) a (se) nemulțumi profund; a (se) supăra foarte tare, a (se) tulbura; b) a (-și) strica buna dispoziție, a (se) bosumfla
  • (tranz.) A întoarce cuiva spatele = a pleca în mod ostentativ de lângă cineva; a părăsi pe cineva, a nu se mai interesa de soarta cuiva
  • (refl.; fam.) A i se întoarce (cuiva) mațele sau stomacul pe dos = a i se face scârbă, greață; fig. a fi dezgustat, scârbit
  • A întoarce casa pe dos = a răscoli totul în casă
  • A (o) întoarce și pe o parte (sau față) și pe alta = a examina amănunțit, a discuta în detaliu
  • A întoarce foaia = a-și schimba atitudinea devenind mai ferm, mai sever
  • A (-și) întoarce cojocul (pe partea cealaltă sau pe dos) = a-și schimba comportarea, atitudinea în rău față de cineva
  • A întoarce vizita = a răspunde printr-o vizită la o vizită primită anterior


Traduceri

Etimologie

Din întoarce.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru întoarce.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru întoarce.

Anagrame

Referințe