face
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: + franceza etc. |
Etimologie
Din latină facere.
Pronunție
- AFI: /'fa.ʧe/
Verb
| Conjugarea verbului (se) face | |
| Infinitiv | a (se) face |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) fac |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) facă |
| Participiu | făcut |
| Conjugare | III |
- A.
I.
- (v.tranz.) a întocmi, a alcătui, a făuri, a realiza, a fabrica un obiect.
- Face un gard.
- a procura un obiect, dispunând confecționarea lui de către altcineva.
- Își face pantofi.
- a construi, a clădi; a ridica, a așeza.
- Face o casă.
- Face fânul stoguri.
- a găti, a prepara, a pregăti un aliment, o mâncare.
- a compune, a scrie, a crea o operă literară; a executa, a realiza o operă artistică.
- a stabili o lege, o convenție, o înțelegere.
- a câștiga, a agonisi, a strânge bani, avere.
- a pregăti ceva într-un anumit scop.
- Își face bagajele.
- a aranja (părul, sprâncenele, buzele, unghiile etc.).
II.
- (despre femei) a naște.
- (despre soți) a procrea.
- (despre mamifere) a făta.
- (despre păsări) a oua.
- (despre pomi) a produce, a da roade; (despre plante) a scoate, a da muguri, frunze, flori etc.
- (despre ființe și plante) a căpăta, a dobândi; a-i apărea.
- A făcut o bătătură.
- a se îmbolnăvi de...
- A făcut scarlatină.
III.
- a întocmi, a potrivi lucrurile astfel ca să...; a da cuiva posibilitatea de a...
- Ce-a făcut, ce-a dres, că a reușit...
- a determina, a convinge.
- Nu l-au putut face să se însoare.
- a obliga, a sili, a constrânge, a pune pe cineva să...
- Nu mă face să plec.
- a predispune la ceva; a îndemna.
- Timpul urât îl face trist.
IV.
- a determina sau a ajuta pe cineva sau ceva să-și schimbe starea inițială, să ajungă într-o anumită situație.
- L-a făcut om.
- a preface, a schimba, a transforma în...
- Faceți din piatră aur.
- a zice, a spune (despre cineva sau cuiva) că este..., a califica; a învinui, a acuza pe cineva de...
- L-a făcut măgar.
V.
- a săvârși, a făptui, a comite.
- a provoca, a da naștere la..., a cauza, a pricinui.
- A făcut o încurcătură.
- a arăta, a manifesta, a acorda.
- I-a făcut toate onorurile.
- a aduce la îndeplinire; a realiza, a îndeplini, a împlini.
- Și-a făcut datoria.
- a juca (un meci).
- a exercita, a practica o meserie.
- Face avocatură.
- a studia, a urma un curs sau o formă de învățământ.
- Face medicina.
- (cu complementul "semn") a atrage cuiva atenția printr-un gest; a da cuiva să înțeleagă ceva printr-un semn.
- a parcurge, a străbate un drum sau o distanță.
- A făcut 2 kilometri.
- a petrece, a parcurge un interval de timp.
- Cu el și-a făcut veacul.
- B.
I.
- (v.intranz.) a proceda; a acționa; a se comporta.
- Fă cum știi.
- (v.refl.) (în construcții interogative) a se descurca într-un anumit fel.
- Ce se face acum?
- a-i merge cuiva bine (sau rău), a o duce bine (sau rău).
- (în superstiții, determinat prin "a bine", "a rău", "a ploaie" etc.) a prevesti, a cobi.
- Porcul face a ploaie.
- (pop.; în superstiții) a vrăji, a fermeca; a descânta.
- I-a făcut de boală.
II.
- a valora, a prețui; a costa.
- Cât fac pantofii?
- (la pers. 3; cu valoare impersonală) a fi vrednic (de a...), a merita (să...).
- Scump, dar face!
III.
- a se îndrepta, a merge, a porni (către sau spre...; a o coti (spre...).
- Am făcut la dreapta.
- (v.refl.) (fam.) a se abate, a se duce (sau a veni), a se apropia.
- Fă-te încoace!
- a zice, a spune.
- Am să te cert, făcea el.
- C.
I.
- (v.refl.) (despre zi, noapte, întuneric etc.) a se produce, a se ivi, a se lăsa.
- (impers.) (pop.) a i se părea cuiva că vede sau că aude ceva sau pe cineva (în vis sau în imaginație).
- Se făcea că vede un palat.
- (despre drumuri, văi etc.) a se desfășura, a se deschide (înaintea ochilor).
- Se făcea o vale lungă.
- (despre senzații sau sentimente; construit cu dativul pronumelui) a se naște, a se produce (în cineva) deodată, a fi cuprins de...
- I s-a făcut frică.
- a fi cuprins de o dorință nestăpânită pentru ceva, a simți dorul de...
- I s-a făcut de ducă.
- (pop.) a se întâmpla.
- Ce s-a făcut cu el?
II.
- a ajunge, a deveni.
- Copilul s-a făcut mare.
- a ajunge la numărul de..., la un total de...
- Ceata se face de două sute de oșteni.
- a îmbrățișa cariera de..., a deveni.
- Se face muncitor metalurgist.
- (v.intranz.) a îndeplini o treabă sau o funcție ocazională.
- (determinat prin "la loc", "din nou", "iarăși" etc.) a redeveni.
- S-a făcut din nou om.
- a se preface, a simula.
- Se face că pleacă.
- (v.intranz.) a-și lua înfățișarea de..., a se arăta, a-și da aere de...
- Face pe nevinovata.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- A se face galben = a se îngălbeni.
- A se face vânăt = a se învineți.
- A se face roșu = a se înroși, a se îmbujora.
Expresii
- A face focul = a ațâța, a aprinde focul
- (pop. și fam.) De când l-a făcut mă-sa sau de când mă-sa l-a făcut = de când s-a născut, dintotdeauna
- (în expr.) A face ochi = a) (despre puii unor animale) a putea deschide ochii (la câteva zile după naștere); b) (fam., despre oameni) a se trezi, a se scula din somn
- A face burtă (sau) pântece = a se îngrășa
- A face genunchi = (despre pantaloni) a se deforma (de multă purtare) în dreptul genunchilor
- A face (sau, refl., a se face) bine (sau sănătos) = a (se) însănătoși, a (se) vindeca
- A face din țânțar armăsar = a exagera mult
- A face (cuiva) coastele pântec (sau spinarea cobză) = a bate (pe cineva) tare
- A face noaptea (sau din noapte) zi = a nu dormi, a rămâne treaz toată noaptea
- A face (sau, refl., a se face) praf = a (se) distruge, a (se) nimici
- A face (pe cineva) cum îi vine la gură = a ocărî sau a certa (pe cineva) rău, fără a-și alege cuvintele, a batjocori (pe cineva)
- Face ce face și... = încearcă prin toate mijloacele și izbutește să...; nu știu cum procedează că...; vorba e că...
- A nu avea ce face (sau ce să facă) = a) a nu avea o ocupație; b) a nu-i rămâne cuiva nimic de schimbat într-o situație, a nu avea posibilitatea să se împotrivească, să obiecteze, să ajute cu ceva; a nu avea încotro; c) se spune despre cineva (sau cuiva) care comite sau este pe punctul să comită o imprudență, o prostie, o gafă
- A nu avea ce face cu... = a nu avea (nici o) nevoie de..., a nu-i trebui; a nu-i folosi, a nu-i servi la nimic
- Ce (mai) faci? = cum îți merge? cum o (mai) duci?
- A face totul sau a face tot posibilul (sau în toate chipurile, posibilul și imposibilul) să (sau ca să) = a depune toate eforturile (pentru a realiza ceva)
- (exprimând surpriza neplăcută și purtând accentul în frază) Ce face?! = cum?! cum se poate (una ca asta)?
- Ce (tot) faci (sau ce ai făcut de)...? = ce ți s-a întâmplat că...? care e cauza că...?
- Ce-i de făcut (cu cineva sau cu ceva)? = cum să se procedeze (cu cineva sau cu ceva)?
- N-am făcut nimic = a) nu am realizat nimic, nu m-am ales cu nimic; b) nu sunt vinovat, nu am comis ceea ce mi se impută
- Văzând și făcând = procedând conform situației, împrejurărilor, fără un plan dinainte stabilit
- A avea a (sau de-a) face cu cineva (sau cu ceva) = a) a avea ceva comun cu cineva (sau cu ceva), a exista anumite relații între...; b) a o păți, a suporta consecințele faptelor sale
- Ce are a face? = ce legătură este (între un lucru și altul)?
- Ce interesează? și ce-i cu asta? N-are a face! = nu interesează! n-are importanță!
- (refl.) S-a făcut! = ne-am înțeles! s-a aranjat! Fii fără grijă!
- Nu face nimic! = (formulă de politețe cu care se răspunde celui ce-și cere scuze pentru un neajuns sau o supărare pricinuită fără voie) nu are nici o importanță!
- A i-o face (bună sau lată sau cu vârf) sau a-i face (cuiva) una (și bună) = a-i pricinui cuiva un rău, un neajuns
- A(-și) face inimă rea (sau sânge rău) = a (se) supăra, a (se) consuma
- A-și face gânduri (sau griji) = a se îngrijora
- A face (un) târg (sau târgul) = a cădea de acord, a încheia o tranzacție (comercială)
- A face (cuiva) cu degetul = a amenința (pe cineva) cu degetul arătător
- A face (cuiva) cu ochiul = a) a face (cuiva) un semn simbolic (închizând și deschizând un ochi); b) a atrage, a îmbia
- (fam.; în expr.) Nu face pentru... = a) nu e potrivit, nu corespunde pentru...; b) nu e de prestigiul cuiva, nu cadrează cu...
- A i se face (cuiva) negru (sau roșu etc.) înaintea ochilor = a nu mai vedea, a i se face rău (din cauza supărării, a mâniei); a se supăra, a se mânia foarte tare
- Ce s-a făcut (cineva)? = ce a devenit? cum s-a descurcat?
- Cum se face că... (sau de...) = cum e posibil ca...?
- A se face stăpân pe ceva = a lua un lucru în stăpînire cu forța sau fără a-i aparține
- A se face în două = (despre drumuri, rețele etc.) a se bifurca, a se despărți, a se ramifica
Traduceri
a crea, a alcătui, a realiza
|
|
Referințe
(English)
Etimologie
Din engleza medie și anglo-normandă, care provine din franceza veche face < latină populară *facia < facies < facere ("a face").
Pronunție
- AFI: /feɪs/
Substantiv
face, pl. faces
- (anat.) față
- She has a pretty face.
- (p. ext.) expresie (a feței)
- Why the sad face?
- (p. ext.) față (a unei monede, pagini, a unui material etc.)
- The face of this company.
- (parte din) față, parte exterioară
- The face of the cliff loomed above them.
- (vedere din) față
- They turned to boat into the face of the storm.
- (fig.) reputație, nume bun, faimă
- (geom.) față
- (p. ext.) fațadă
- Put a big sign on each face of the building that can be seen from the road.
- (spec.) cadran (al ceasului)
- (argou) gură
- Shut your face!
- (argou) machiaj
- I'll be out in a sec, just let me put on my face.
- (poligr.) (tip de) caracter, (tip de) floare
Sinonime
- 1: (anat.) countenance, visage, (ieșit din uz) phiz, phizog
- 2: countenance, expression, facial expression, look, visage
- 3: image, public image, reputation
- 4: foreside
- 6: dignity, prestige
- 7: (geom.) facet
- 10: (argou) cakehole, gob, mush, piehole, trap
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
expresii
Vezi și
Verb
| Conjugarea verbului to face | |
| Infinitiv | to face |
| Prezent simplu pers. 3 sg. |
faces |
| Trecut simplu | faced |
| Participiu trecut | faced |
| Participiu prezent | facing |
- (despre oameni, animale etc.) a-și întoarce fața spre, a privi în față
- Face the sun.
- (despre obiecte) a sta cu fața spre
- Turn the chair so it faces the table.
- a trata, a se ocupa de; (spec.) a pedepsi
- I'm going to have to face this sooner or later.
- a fi orientat spre, a fi situat
- The bunkers faced north and east, toward Germany.
- (fig.) a înfrunta, a sfida
- (fig.) a accepta
- We have to face the facts.
Sinonime
Expresii
Referințe
(français)
Etimologie
Etimologie lipsă. (Ajută)
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
face f., faces pl.
- (anat.) față