destin
Etimologie
Din franceză destin.
Pronunție
- AFI: /desˈtin/
Substantiv
Declinarea substantivului destin | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | destin | destine |
Articulat | destinul | destinele |
Genitiv-Dativ | destinului | destinelor |
Vocativ | destinule | destinelor |
- soartă, viitor.
- forță sau voință supranaturală despre care se crede că hotărăște în mod fatal și irevocabil tot ce se petrece în viața omului; fatalitate.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online